459 matches
-
135; G. Dumitrescu, „Sâmburi de lumină”, G, 1940, 9; D. Caracostea, „Sâmburi de lumină”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. LXI, 1940-1941; Radu Cosmin, Figuri culturale, „Cele trei Crișuri”, 1941, 1-8; Pompiliu Constantinescu, „Sâmburi de lumină”, VRA, 1941, 621; C. Pajură [Cezar Papacostea], Alice Soare, „Severinul liber”, 1946, 88; Sevastos, Amintiri, 356-357; G. Gheorghiță, Sburătorul, București, 1976, 133, 368, 475; E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, îngr. Gabriela Omăt, București, 1998, 322-324; Lovinescu, Sburătorul, I, 9, 10, 15, 16, 17, 18, 19
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
Publicistica, adunată îndeosebi în volumele Bilete de favoare (1996) și Bazar sentimental (2000), este reflexivă, îndreptată spre lumea teatrului și a filmului, cu vădită disponibilitate interogativă față de atitudini, opțiuni privind capacitatea de adaptare la provocările prezentului. SCRIERI: Vizite, București, 1985; Pajura singurătății, București, 1994; Bilete de favoare, București, 1996; Baraka, bunii mei, București, 1998; Bazar sentimental, București, 2000; Fluture în lesă de aur, București, 2002. Repere bibliografice: Napoleon Toma Iancu, Dicționarul actorilor de film, București, 1977, 11-12; Cristina Corciovescu, Bujor T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285229_a_286558]
-
comuniste, Reșița, 1990; Șansa hârtiei, Reșița, 1993; Aprilie negru, Timișoara, 1994; Viziuni, Timișoara, 1996; Oglinda de antracit, postfață Sergiu Ștefănescu, Timișoara, 1997; Abisaliile (1987-1997), Timișoara, 1997; Podul spadei, Timișoara, 1998; Clopotul de smaragd, Reșița, 1998; Șaptesprezece, Reșița, 1999; Cap și pajură, Reșița, 2000; Orchestra neagră, București, 2001; Absurdistan, Timișoara, 2002. Repere bibliografice: Gheorghe Tomozei, „Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste”, L, 1992, 10; Jeana Morărescu, Tragism și ironie, L, 1994, 4; Lucian Vasiliu, Arca lui Noe, DL, 1994, 4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
însușirile omului de stat. La „Caleidoscop”, ascuns sub pseudonimul Odo Basca, G. M. Vlădescu lansează un atac la adresa lui Liviu Rebreanu, acuzându-l de duplicitate, trădare și chiar de furt. Unicul număr apărut mai cuprinde versuri de George Lesnea și I. Pajură (Ion N. Popescu), o proză de G. M. Vlădescu (Vedenia de aur), un eseu pe teme de estetică generală al lui Mihail Cruceanu (Este eternă opera de artă ?), cronici literare de Al. Al. Leontescu, Paul I. Papadopol și I. Naum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288573_a_289902]
-
ai Omului de pretutindeni și de oricând!” Se publică scrieri literare, critică literară, critică plastică și de teatru, traduceri din literatura universală, note și comentarii curente. Cu versuri colaborează Otilia Ghibu, Enric Furtună, Leon Feraru, Cezar Papacostea - sub pseudonimul C. Pajură -, Eduard Sbiera, Adrian Omu, Virgiliu Moscovici. Ion Pas publică în foileton romanul Omul de mâine. Sectorul de critică literară e susținut de Lothar Rădăceanu și sporadic de Barbu Lăzăreanu, în timp ce Ion Pas face comentarii despre teatru. Sarina Cassvan-Pas oferă fragmente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286559_a_287888]
-
N. Bogoescu, G. Buzdugan, Maria Grigorescu. Ion Buzdugan, Petre Cancel, Gr. Costandache, Nichifor Crainic, C. Crișan, Zoe G. Frasin, N. Lenguceanu, Mihai Lungeanu, M. Lupescu, N. Lupu, Donar Munteanu, A. Mândru, Iuliu și Virgil Nenițescu, I. Palodă (Isac Weinfeld), I. Pajură, George Pallady, Victor Ion Popa, I. M. Rașcu, George G. Ursu, Vasile Voiculescu, Ion Valerian, Gheorghe Vrabie. „Puțini scriitori s-au aplecat cu mai multă dragoste și răbdare asupra manuscriselor celor începători, transmițând tinereții entuziasmul său pentru viață și creație
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
prin stilul ei românesc înnoitor), ardelenii păreau să revoluționeze, prin tinerețea lor impetuoasă, sămănătorismul de mult răposat și reactualizat nu ca fantomă, ci ca împrospătată realitate inteligentă, subtil adaptată mersului istoriei. În cei douăzeci de ani de la eliberarea Ardealului de sub pajura cu două capete, în sfârșit istoria își arată fața luminoasă, dovedind că și românii au o stea a lor care poate străluci fără întrerupere. Aceste simțăminte triumfaliste aparțineau generației mele, născută și crescută în România Mare, generație căreia i se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
trandafiri au spini!” Nam înțeles aluzia; probabil făcea referire la „calitățile” mele de scorpion. Am fotografiat plăcuța pe care scria în kanji: „limbajul florilor”. În cele din urmă am reușit să ieșim la liman deși n-am avut la îndemână pajura din poveste... Tot în acest perimetru, dar în afara grădinii botanice, în zona muntoasă, este un „portal” pentru trecerea „dincolo”. „Dincolo” este oceanul cu apele învolburate la țărm. Unele persoane s-au încumetat să treacă spre plajă, dar pentru noi era
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de secară și de grâu! Și buruienile și ierburile plivite le strâng cu scumpătate pentru hrana animalelor gospodăriei. Dicționar țintirim de cuvinte. Tarnov (ora 4). Acelaș pământ sărac, lucrat în răzoare înguste: secară și iar secară. Ogoare rectiline. Stema Lehiei, pajura încoronată. Trupe. Tarnov firmă: Szaja zsilberfewerg Saia! Locuri mlăștinoase plantate cu pini. Doi băieți balani, curățel îmbrăcați și desculți, țipă amenințători la tren ca să nu fugă așa de tare, să nu facă atâta zgomot... Iar păduri de pini în locuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tare. Ulciorul îl sparge numai acel care cară apă. Să sapi fântâna cu acul. Ziua s-o lauzi după ce a înserat. Nici n-a murit bogatul și calici se grămădesc la poartă. Când ești între orbi, închide și tu ochii. Pajura nu vânează muște. Lenea umblă încet și se întâlnește cu sărăcia în drum. Lenea nu-ți câștigă mierea. Tinereță desfătată, bătrâneță întristată. Învățații nu se culcă pe saltea de puf. Săptămâna leneșului are șapte sărbători. Agale și înainte, zice broasca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trebuiesc astfel construite încât să le saluți dacă le-ai întâlni pe stradă... Un scriitor a făcut o carte, pornind cu o intenție și ajungând la alt sfârșit decât cel pe care îl imaginase la început. A clocit ca o pajură, însă din ou a ieșit un pui de curcă. Taine citează un autor care, vorbind de Spania, afirmă că națiunea spaniolă, prin torturi și prigoane a fost golită de liberi-cugetători, în proporție de o mie de persoane anual în trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
afară Și m-am uitat la deal Nimic n-am văzut. Și m-am uitat la vale Am văzut tot nimica. M-am uitat la asfințit Tot aceea am văzut. M-am întors spre rărărit Și-ntr-acolo am zărit Pajură împăjurată Cu foc îmbrăcată De foc încinsă De foc cuprinsă. Și cum am văzut-o Am și întrebat-o: Unde te duci, pajură, Atât de-mpăjurată, Așa de-nfocată, De foc încinsă, De foc cuprinsă? Mă duc codrii să-i pârlesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
uitat la asfințit Tot aceea am văzut. M-am întors spre rărărit Și-ntr-acolo am zărit Pajură împăjurată Cu foc îmbrăcată De foc încinsă De foc cuprinsă. Și cum am văzut-o Am și întrebat-o: Unde te duci, pajură, Atât de-mpăjurată, Așa de-nfocată, De foc încinsă, De foc cuprinsă? Mă duc codrii să-i pârlesc Câmpii ca să-i veștejesc, Văile ca să le sec Și pietrele să le crăp. Lasă codrii să-nfrunzească Câmpurile să-nflorească Văile să înverzească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Prieten. Prin sat trecea Valul lui Traian care, atunci când rușii luaseră din nou Basarabia, despărțea satul în două. Două țări vecine în același sat! Partea de nord cu școala, la români, partea de sud, cu primăria, la ruși. Cap și pajură! Luca Guțaga era român din județul Ismail, din satul Pocrovca Nouă. Ne înțelegeam ca frații: ne certam, ne împăcam, că atfel nu se putea pentru niște chiriași într-o odaie cât un chibrit, cu patul de câteva scânduri aninate pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
asupra proprietăților persoanelor absente. Dacă este exploatată, proprietatea are 50% șanse să fie confiscată din motive de securitate. Iar expropriații sunt expulzați și li se alocă o suprafață de teren în perimetrul vărsătorii de gunoi a muncipiului învecinat. Cap sau pajură, pentru noi e totuna. Cap pierdem, pajură pierdem. Și trebuie să continuăm jocul, altminteri ajungem ori în exil, ori în închisoare. Suntem efectiv lipsiți de șanse. Toți, inclusiv vecinii arabi, ar vrea să ne vadă plecați odată de aici. Problema
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
proprietatea are 50% șanse să fie confiscată din motive de securitate. Iar expropriații sunt expulzați și li se alocă o suprafață de teren în perimetrul vărsătorii de gunoi a muncipiului învecinat. Cap sau pajură, pentru noi e totuna. Cap pierdem, pajură pierdem. Și trebuie să continuăm jocul, altminteri ajungem ori în exil, ori în închisoare. Suntem efectiv lipsiți de șanse. Toți, inclusiv vecinii arabi, ar vrea să ne vadă plecați odată de aici. Problema este însă cum. Aici le va veni
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
asupra companionilor întru mit: „Rudă bună se găsiră,/ Rudă bună, frățiori,/ Și caii lor veri premari” (Robești - Vâlcea). Legătura mistică dintre cei doi este nuanțată de textele basmelor, frații născuți în urma aceleiași fecundări magice parcurg un traseu similar. Musuioc ucide pajura, sub al cărei chip stă monstrul înghițitor, și scoate din ea pe Busuioc, care și-a încheiat astfel etapa inițiatică liminară. Într-o altă variantă a baladei Iovan Iorgovan I, (6), care începe cu subiectul baladei Trei fete surori (călătoria
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu fertilitatea soției. Toate celelalte creații populare cunosc evoluții ale motivului, de la înghițirea pe jumătate, la înfășurarea în coada fiarei și scufundarea în apă. O înghițire completă, dar momentană, pătimește eroul din basme, scos înapoi mereu într-o formă superioară. Pajura este frecvent figurarea monstrului înghițitor și catalizator al mutației ontologice: „Dă trei ori l-a lăpădat, dă trei ori l-a-nghițât și l-a făcut mai mult mândru șî frumos pă cum era” (Voia - Dâmbovița), „da’ ea când s-a făcut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bine, fă-mi și tu mie bine. Dă trei ori le-anghițât, dă trei ori le-a lepădat, de trei ori lea-nghițât, dă trei ori le-a lepădat și l-a făcut mai mult mândru și frumos după cum era” (VoiaDâmbovița). Mama pajură este ipostaza solară a devorării, în timp ce mama șarpe transferă prăzii sale temporare energii htoniene: „Mă-sa, când s-a dus să-l sărute, l-a șî înghițât. Atunci, bătrânu șî șarpele, când a șuierat o dată, i-a dat bătrânu o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al doilea) datează totuși, din cauza ideologizării ad-hoc, în spiritul naționalismului practicat oficial în anii 1970-1989 (exaltarea dacismului, imaginea deformată a străinului etc.). Două drame istorice într-un act evocă episoade-cheie din activitatea lui Avram Iancu imediat după 1848-1849 (Iancu și Pajura) și din viața lui Tudor Vladimirescu, ajuns domn (Capul din fântână). Piesele apasă pe inflexibilitatea eroilor în relațiile cu trimișii împăratului, respectiv cu ai boierilor antireformiști. Și aici se simte impactul actualizării ideologice forțate. B. a întocmit mai multe antologii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
ideologice forțate. B. a întocmit mai multe antologii din poeții bănățeni, din epigramiști și din scrierile despre Horea. SCRIERI: Candelabre albastre, Timișoara, 1936; Flori de piatră, Timișoara, 1940; Elogiul simplității, București, 1967; Blaga în marea trecere, București, 1970; Iancu și Pajura. Capul din fântână, Reșița, 1972; Avram Iancu, București, 1972; Arhitectura gândului, Cluj, 1977; Fericita jale a Cumbriei, Timișoara, 1979; Focul rece, Timișoara, 1982; Lebăda solară, București, 1984. Repere bibliografice: I. Jivi-Bănățeanu, Tânărul poet Pavel Bellu, „Luceafărul”, 1936, 11; E. Secoșan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
Dromichet, București, 1970; Capcana, București, 1971; Împăratul Nimeni, București, 1972; Efectivul rămâne complet, București, 1973; Jungherul de argint, București, 1973; Motanul vrăjitor, București, 1973; Logofătul Dragu, București, 1975; My Book of Animal Stories, Londra, 1975; Perla diavolului, București, 1976; Izvorul pajurei, București, 1978; Gorganul, București, 1980; Uliu, papă-lapte, ce-ai visat azi-noapte, București, 1980; Grădina zoologică (în colaborare cu Clelia Ottone), București, 1984; Șapte vaci slabe, Aarhus (Danemarca), 1984; Foamea de adevăr, München, 1987. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Împăratul Nimeni”, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287998_a_289327]
-
să rezume condiția personajelor semnificative ale literaturii române. Sunt cuprinse cele ale prozei și teatrului, mai puțin ale poeziei epice, deloc cele ale prozei fantastice, basmului etc. Care nu operează cu ființe reale, ci își asumă din start irealitatea personajelor: pajuri și cu zmei, extratereștri și eroi pur simbolici. Câteva excepții am îngăduit totuși acolo unde asemenea eroi au consistența unor oameni vii. O istorie a vieții personajelor literare românești, în datele ei cele mai palpabile, se confundă cu viața societății
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
glasul îmi amorțea în gât. Mă simțeam împresurat, înădușit, strivit de înfricoșatele fantome, aveam sufletul la gură..., când, în sfârșit, iată că vine, vine în fuga mare în ajutorul meu, credinciosul, voinicul Milordachi într-o aureolă de lumină ca o pajură 159 din poveste, ca un zmeu răzbunător, se repede asupra fantomelor dușmane... și în aceiași clipă dânsele dispar într-o pozderie de scânteie, iar eu... m-am deșteptat. ............................................................................................................................... Multe, multe aș mai avea de spus despre bietul Milordachi, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
1930-1931), colaborând sau lucrând în redacția altor ziare și reviste, precum „Facla”, „Chemarea”, „Reporter”, „România literară”, „Sburătorul”, „Tiparnița literară”, „Adam”, „Bilete de papagal”, „Vremea”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Lupta”, „Rampa”, „Izbânda”, „Avântul”, „Cuvântul liber” ș.a. Mai semnează I.P. Amurg, Enter, Logicus, I. Pajură, Rix. În 1929 i s-a decernat Premiul Societății Scriitorilor Români pentru romanul Viața cu haz și fără a numitului Stan, iar în 1933 romanul Calea Văcărești îi aduce consacrarea. În februarie 1931 a fost ales președinte al Cercului Ziariștilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]