266 matches
-
una catolică la Ciugheș, iar principalii proprietari de pământuri erau D. Ghica, Eug. Ghica, N. Ghica și prințul Al. B. Știrbei. Anuarul Socec din 1925 îi consemnează o populație de 3360 de locuitori în satele Brusturoasa, Burucnișu, Camianca, Ciugheș, Cuchinișu, Palanca, Popoiu, Surdu și Pârâul Ursului. În 1931, satele Palanca, Ciugheș și Popoiu s-au separat și au format comuna Palanca. În 1950, comuna Brusturoasa a fost transferată raionului Moinești din regiunea Bacău, iar satul ei Surdu a luat în 1964
Comuna Brusturoasa, Bacău () [Corola-website/Science/300660_a_301989]
-
erau D. Ghica, Eug. Ghica, N. Ghica și prințul Al. B. Știrbei. Anuarul Socec din 1925 îi consemnează o populație de 3360 de locuitori în satele Brusturoasa, Burucnișu, Camianca, Ciugheș, Cuchinișu, Palanca, Popoiu, Surdu și Pârâul Ursului. În 1931, satele Palanca, Ciugheș și Popoiu s-au separat și au format comuna Palanca. În 1950, comuna Brusturoasa a fost transferată raionului Moinești din regiunea Bacău, iar satul ei Surdu a luat în 1964 denumirea de "Hângănești". În 1968, ea a revenit la
Comuna Brusturoasa, Bacău () [Corola-website/Science/300660_a_301989]
-
Știrbei. Anuarul Socec din 1925 îi consemnează o populație de 3360 de locuitori în satele Brusturoasa, Burucnișu, Camianca, Ciugheș, Cuchinișu, Palanca, Popoiu, Surdu și Pârâul Ursului. În 1931, satele Palanca, Ciugheș și Popoiu s-au separat și au format comuna Palanca. În 1950, comuna Brusturoasa a fost transferată raionului Moinești din regiunea Bacău, iar satul ei Surdu a luat în 1964 denumirea de "Hângănești". În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat. Tot atunci, a fost desființat satul Pârâul Ursului
Comuna Brusturoasa, Bacău () [Corola-website/Science/300660_a_301989]
-
școală întreținută din fondurile principesei de Wittgenstein și în care învățau 19 elevi (toți băieți). În Primul Război Mondial, țăranii din Racila, Gârleni, Racova, Valea lui Ion, Blăgești au luat parte la apărarea țării pe fronturile din Oituz, Cașin, Dărmănești, Palanca. Locuitorii de pe Valea Bistriței au trimis reprezentanți la Alba Iulia pe 1 Decembrie 1918, data Marii Uniri. Anuarul Socec din 1925 o consemnează ca reședință a plășii Bistrița a aceluiași județ, având aceeași alcătuire și o populație de 2252 de
Comuna Gârleni, Bacău () [Corola-website/Science/300672_a_302001]
-
Tântava, sau Tîntava, este un sat în comuna Grădinari din județul Giurgiu, Muntenia, România. Vecinii sunt: Dârvari (Est); Pădurea Mihai Vodă (Nord); Comună Grădinari (Sud); Ogrezeni (Vest). Argeș (Sud și Vest) Șabăr (Est) Mihăilești, Neajlovu, Ogrezeni, Pădureni, Palanca, Podișor, Poenari, Poștă, Săbăreni, Sterea, Teișori, Trestieni, Ulmi, Bacu, Moșteni, Joița, Buturugeni, Căscioarele Ulmi, Cosoba, Coteni. Locuitorii cultiva în special cereale, precum porumb, grâu, orz, ovăz și secara. Aici se mai cultivă și floarea soarelui, legume, si pomi fructiferi (legume
Tântava, Giurgiu () [Corola-website/Science/300446_a_301775]
-
de la Brașov, pe valea Buzăului se întâlnea cu Drumul Brăilei, ca și cu un drum ce venea de la București). Târgul era cunoscut pentru negustorii săi, ce ajungeau des pe piața Brașovului. În cca. 1602, Radu Șerban a ridicat aici o palancă, o fortificație din lemn, înconjurată cu val de pământ, distrusă însă la scurt timp de tătari (cca. 1610). Matei Basarab a ridicat în Gherghița o biserică. Târgul a început să decadă în a doua parte a secolului al XVII-lea
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]
-
coloneii: Bucur Nicolae, Ariton Virgil, Miculescu Vladimir, Cartianu Gheorghe, Schipor Mihail și Popa Ion din Inspectoratul de Jandarmi București au fost decorați cu Medalia „Cruciada Împotriva Comunismului”. Inspectoratul de Jandarmi Transnistria a capturat 120 de partizani sovietici în zona Vasilievka, Palanca și Mancovna (județul Tulcin) comandați de agentul N.K.V.D. Pecher Israel Naimovici, la 8 noiembrie 1942. La 23 noiembrie 1942, cade la datorie la Perelesavsky, apărând punctul de comandă al Corpului 5 Armată, căpitanului Tanase Constantin, comandantul Companiei 55 Poliție (Inspectoratul
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Molodi a pus capăt incursiunilor tătărești în nord. Zonele de frontieră au mai fost jefuite de tătarii din Hoarda Nogai și Hanatul Crimeii pentru alte multe decenii. Zeci de mii de soldați au fost mobilizați pentru apărarea Marii centuri de palănci, ceea ce a fost o povară uriașă pentru Rusia, a cărui dezvoltare socială și economică nu mai avansa. Războaiele au secătuit Rusia. Unii istorici au considerat dezlănțuirea opricininei de către Ivan ca o măsură de mobilizare a tuturor resurselor pentru luptă și
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
acest act se poate înțelege că, la acea dată, aici funcționa o reședință voievodală, fortificată desigur. De altfel, săpăturile arheologice confirmă această supoziție, datând perioadei lui Mircea cel Bătrân: o casă, prima biserică-paraclis, o curtină și urme ale unei palisade (palancă) de lemn de mici dimensiuni. Dezvoltarea și extinderea fortificațiilor se face însă o jumătate de veac mai târziu, după menționarea ca singură capitală a Țării Românești (act emis de Alexandru I (Aldea) din anul 1431), posibil în timpul domniei lui Vlad
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
într-o livadă de la marginea fostei frontiere. La 2 octombrie 1921, Liviu Rebreanu a fost prezent la exhumarea rămășițelor pământești ale fratelui său și reînhumarea lor pe pământul fostului Vechi Regat Român, peste pârâul care fusese graniță (de la Ghimeș la Palanca), așa cum fusese ultima sa dorință. Reînhumarea a avut loc într-un cadru oficial, cu concursul societății „Mormintele eroilor căzuți în război”. Reîntors la București, Liviu Rebreanu a reluat lucrul la roman, fără a mai fi deranjat de bătăile în geam
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Precizările autorului din „Mărturisiri” (1932) au fost făcute la zece ani după apariția romanului, ceea ce a făcut ca în memoria publicului să se încetățenească ideea că Apostol Bologa este aceeași persoană cu Emil Rebreanu. Astfel, pe piatra funerară de la Ghimeș - Palanca a fost scris următorul epitaf: „Aici odihnește Apostol Bologa - Emil Rebreanu, eroul romanului Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu”. Romanul "Pădurea spânzuraților" analizează drama sufletească a lui Apostol Bologa cauzată de conflictul între datoria convențională de ofițer și conștiința națională de
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
între lunca Mureșului și Dunăre. Spre est Banatul se întinde până la munții Poiana Rusca. Potrivit unui raport din 21 noiembrie 1716, înaintat Camerei Aulice, înainte de cucerirea habsburgică Banatul otoman era împărțit în 12 districte: Timișoara, Lipova, Făget, Caransebeș, Lugoj, Orșova, Palanca Nouă, Panciova, Vârșeț, Ciacova, Becicherecu Mare-Bečej și Cenad. Concomitent cu desfășurarea luptelor pentru cucerirea integrală a Banatului, contele Mercy a hotărât împărțirea provinciei în patru districte mari, pentru a urgenta strângerea dărilor: Întrucât această structură administrativă amintea prea mult de
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
s-a adoptat o soluție apropiată de organizarea otomană. Astfel, conscripția din toamna anului 1717 lua în considerare 11 districte mici: Timișoara (71 sate), Cenad (21 sate), Becicherecu Mare (24 sate), Ciacova (69 sate), Făget (108 sate), Lipova (76 sate), Palanca Nouă (55 sate), Vârșeț (72 sate), Caransebeș împreună cu Lugoj (91 sate), Orșova (40 sate) și Panciova (36 sate) . Prin decretul aulic din 12 septembrie 1718 s-a modificat, din nou, împărțirea administrativă: 13 districte (Cenad, Becicherecu Mare, Panciova, Timișoara, Ciacova
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
55 sate), Vârșeț (72 sate), Caransebeș împreună cu Lugoj (91 sate), Orșova (40 sate) și Panciova (36 sate) . Prin decretul aulic din 12 septembrie 1718 s-a modificat, din nou, împărțirea administrativă: 13 districte (Cenad, Becicherecu Mare, Panciova, Timișoara, Ciacova, Vârșeț, Palanca Nouă, Lipova, Făget, Lugoj, Caransebeș, Almăj ( cu sediul la Mehadia) și Orșova, 6 companii militare de graniță (Mokrin, Chichinda, Franjova, Melence, Botoš, și Idvor, din 1726 puse în subordinea unui căpitănat suprem) și compania din clisura Dunării Între 1719 - 1720
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
6 companii militare de graniță (Mokrin, Chichinda, Franjova, Melence, Botoš, și Idvor, din 1726 puse în subordinea unui căpitănat suprem) și compania din clisura Dunării Între 1719 - 1720, unificându-se districtul Almăj cu districtul Orșova, compania din Clisură cu districtul Palanca Nouă și districtul Făget cu districtul Lugoj, numărul acestora s-a redus la 11. Structura celor 11 districte bănățene și a celor două districte de la sudul Dunării, subordonate, de asemenea, Administrației Banatului de la Timișoara, o găsim pe hărțile vremii, în
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
director și director general, ajungând la gradul de inginer inspector general clasa I. A construit 650 km de căi ferate după concepții proprii. Una dintre cele mai importante trasee de cale ferată realizate de el este linia Târgu Ocna - Comănești - Palanca. A proiectat și realizat numeroase poduri din beton armat și tabliere metalice, o realizare deosebită fiind considerată legarea malurilor Siretului prin opt poduri. În 1889 Elie Radu a realizat o stație de captare a apei subterane la Bragadiru, unică în
Elie Radu () [Corola-website/Science/303560_a_304889]
-
păreri „revizioniste”. Lucrează ca impiegat, profesor suplinitor, sortator de piei într-o tăbăcărie, vopsitor, zugrav, electrician. La Medgidia este o perioadă antrenor de box. „Alesul boem al Bucureștiului”, este prieten cu, printre alții, Tudor George, Leonid Dimov, Florin Pucă, Stan Palanca, Virgil Mazilescu, George Mărgărit, Dumitru Țepeneag, George Astaloș. A publicat în timpul vieții un singur volum de versuri ("Poezii", Editura Eminescu, București 1970). În 2000, George Astaloș îi publică volumul „Scurtă despărțire”. A scris un roman, neterminat și fără titlu, pe
Teodor Pâcă () [Corola-website/Science/304255_a_305584]
-
(n. 4 aprilie 1941, orașul Căușeni, județul Tighina - d. 20 decembrie 2003, satul Palanca, raionul Ștefan Vodă) a fost un actor din Republica Moldova, cunoscut mai ales pentru interpretarea rolului hoțului de cai Luiku Zobar din filmul "Șatra" (1975). Grigore Petrovici Grigoriu s-a născut la data de 4 aprilie 1941, în orașul Căușeni (județul
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
ocupe de afaceri, dar fără a avea succes. În anul 2001 a candidat pentru alegerile în Parlament pe listele mișcării "Plai Natal". Grigore Grigoriu a murit în urma unui accident rutier la data de 20 decembrie 2003, în apropiere de satul Palanca (raionul Ștefan Vodă). El se întorcea împreună cu un prieten de la o vânătoare, când mașina condusă de prietenul lui Grigoriu (o Volgă cu numărul de înmatriculare GAZ-31029) a fost lovită frontal de un alt automobil (Mazda), intrat brusc pe contrasens. Au
Grigore Grigoriu () [Corola-website/Science/312646_a_313975]
-
o promoție de optsprezece absolvenți. Participă la războiul de independență din 1877-1878, fiind rănit încă din primele zile ale războiului și internat în spitalul militar din Craiova. În octombrie 1877 revine pe front participă la luptele de la Plevna și Lom Palanca. După război este avansat la gradul de locotenent și este trimis să urmeze cursurile Școlii Politehnice din Paris, și, în continuare, pe acelea ale Școlii de Aplicație de la Fontainbleau. Revenit în țară, în 1882 este numit în echipa coordonată de
Ioan Culcer () [Corola-website/Science/310526_a_311855]
-
Vodă, Republica Moldova, amplasată în sud-estul Republicii Moldova, la 125 km de Chișinău, la 25 km de orașul Ștefan Vodă. Legenda spune că la începutul celei de-a doua domnie a lui Petru Rareș, otomanii s-au retras până la hotarul vechi de lângă Palanca. Însă ulterior un grup de turatici au pătruns în valea râului Caplani, fondând localitatea Carahasani. Populația totală a satului Carahasani la 01.01.2011 constituie de persoane. Numărul populației este în descreștere, sporul natural este negativ. Structura populației pe sexe
Carahasani, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305216_a_306545]
-
La 1900 moșia o stăpânea Zinovie Russo. Marea Unire și reforma agrara din România l-au găsit aici stăpân pe Nicolae Russo. În urmă exproprierii, pe moșia lui se constituie două sate din coloniști veniți de la Cosăuți și Holoșnița Veche - Palanca și Holoșnița Nouă. Nicolae Russo se retrage la Bulboci pe partea să de moșie, lăsând la curte pe fiul Boris și fiică Zoie. Aceștia vând conacul și partea lor de pământ unui neamț - Gotlev. Ultimul proprietar al curții boierești a
Măcăreuca, Drochia () [Corola-website/Science/305228_a_306557]
-
Palanca este o localitate-centru de comună în raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova. Se află la granița cu Ucraina și este punctul extrem de est al Republicii Moldova. Șoseaua ce trece prin inima comunei este de importanță relevanță, făcând legătură între Bugeacul ucrainean și restul
Palanca, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305824_a_307153]
-
Ștefan Vodă, Republica Moldova. Se află la granița cu Ucraina și este punctul extrem de est al Republicii Moldova. Șoseaua ce trece prin inima comunei este de importanță relevanță, făcând legătură între Bugeacul ucrainean și restul teritoriului acestei țări. Tot pe teritoriul comunei Palanca se află Vama „Bender”, ce contribuie și ea la importanța acesteia. Deși tratatul bilateral moldo-ucrainean din 23 octombrie 1992 nu făcea nici o referire la un eventual schimb de teritorii între cele două state, un "Schimb teritorial între Republică Moldova și
Palanca, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305824_a_307153]
-
tratatul bilateral moldo-ucrainean din 23 octombrie 1992 nu făcea nici o referire la un eventual schimb de teritorii între cele două state, un "Schimb teritorial între Republică Moldova și Ucraina" a fost consemnat într-un proiect de protocol adițional în 2001, Palanca făcând obiect al proiectului ce încă nu a fost pus în aplicare (statut litigios). Scopul acelui proiect a fost acela de a (re)asigura accesul R. Moldova la Marea Neagră prin portul Giurgiulești de pe Dunăre. Pentru a se stabili cărui stat
Palanca, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305824_a_307153]