445 matches
-
Mirabela Dauer, Corina Chiriac. Legătura dintre și Constantin Brâncuși este profundă. La vârsta de 20 de ani, frecventând cenaclul Elenei Farago din Craiova, ia contact cu creația geniului născut la Hobița. Mentori i-au fost profesorii Nicolescu Plopșor și Vasile Paleolog. Cu modestia care îl caracterizează, ascunde faptul că și datorită intervenției sale, în deceniul al șaselea al secolului 20, "Coloana recunoștinței fără sfârșit", cunoscută mai ales sub numele de Coloana Infinitului, nu a fost demolată cu tractorul. Alături de Coloană, "Masa
Alexandru Mandy () [Corola-website/Science/299263_a_300592]
-
iar în cazul cetelor domnești de un slujbaș. În ceea ce privește echipamentul militar și armele folosite de români, știrile sunt mai bogate. Miniaturile din Cronica pictată îi arată pe români îmbrăcați țărănește, mânuind arcuri. În 1331, împăratul bizantin Andronic al III-lea Paleologul preciza că "„geții (românii) de peste Dunăre, se folosesc de aceleași arme ca tătarii; cei mai mulți sunt arcași”". P. P. Panaitescu trage concluzia că "„de la depărtare românii lui Basarab, călări probabil, puteau fi confundați cu tătarii și că adoptaseră armele lor de
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
rus George Morozov (1900-1993). Frescele sunt opera a doi pictori greci, Rhallis Kopsidis și Ghiorghios Chochlidakis, care s-au inspirat, ca stil, din școlile iconografice macedoneană (secolele XI-XIV) și cretană (secolele XIV-XVII). Programul iconografic este cel tipic al epocii împăraților Paleologi (secolele XIII- XIV). Altarul a fost decorat, de o echipă de pictori conduși de L. Raffin, în stilul frescelor sârbești vechi. Biserica latină a mănăstirii, dedicată Mântuitorului, situată în partea de nord a mănăstirii, a fost construită între 1981 și
Mănăstirea Chevetogne () [Corola-website/Science/299870_a_301199]
-
francez asupra Greciei. În Grecia mai pot fi găsite ruinele impresionante ale fostelor castele și catedrale gotice latine. Imperiul Latin a fost înființat pe fundații profund instabile. Constantinopolul a fost recucerit de greci sub conducerea lui Mihail al VIII-lea Paleologul în 1261 iar comerțul cu veneția a fost reluat. Într-o serie ironică de evenimente, pe la mijlocul secolului al XV-lea, Biserica Romano-Catolică a încercat să organizeze o nouă cruciadă prin care să restaureze vechiul Imperiu Bizantin, care era treptat înghițit
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
Aproximativ în același timp, Belaur, un frate al lui Mihail Asan al III-lea, a pornit o rebeliune în Vidin, probabil pentru a susține pretențiile la tron ale nepotului său detronat, Ioan Ștefan. Avansul împăratului bizantin Andronic al III-lea Paleologul în Bulgaria în vara lui 1332 a prelungit operațiunile militare împotriva rebelilor. Bizantinii au avansat în nord-estul Traciei, dar Ioan Alexandru a venit repede spre sud cu o mică armată care s-a întâlnit cu Andronic al III-lea la
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
fost chemat de locuitorii Adrianopolului. Totuși, trupele lui Ioan Alexandru au fost de două ori învinse de aliații turci ai bizantinilor lângă oraș. În 1341-1347 Imperiul Bizantin a căzut într-un război civil prelungit între regența tânărului împărat Ioan V Paleologul și cel care dorea să-i fie acestuia tutore, Ioan VI Cantacuzino. Vecinii bizantinilor au profitat de războiul civil și, în timp ce Ștefan Uroș al IV-lea Dușan al Serbiei a luat partea lui Ioan VI Cantacuzino, Ioan Alexandru l-a
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
să-i fie acestuia tutore, Ioan VI Cantacuzino. Vecinii bizantinilor au profitat de războiul civil și, în timp ce Ștefan Uroș al IV-lea Dușan al Serbiei a luat partea lui Ioan VI Cantacuzino, Ioan Alexandru l-a susținut pe Ioan V Paleologul și regența sa. Deși cei doi monarhi balcanici au ales tabere opuse în conflictul bizantin, ei și-au păstrat alianța între ei. Ca preț pentru susținerea lui Ioan Alexandru, regența lui Ioan V Paleologul i-a cedat acestuia orașul Philipopolis
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
l-a susținut pe Ioan V Paleologul și regența sa. Deși cei doi monarhi balcanici au ales tabere opuse în conflictul bizantin, ei și-au păstrat alianța între ei. Ca preț pentru susținerea lui Ioan Alexandru, regența lui Ioan V Paleologul i-a cedat acestuia orașul Philipopolis (Plovdiv) și nouă alte fortărețe importante din Munții Rodopi în 1344. Acest deznodământ pașnic a constituit ultimul mare succes al politicii externe a lui Ioan Alexandru. În aceeași perioadă, regele sârb a profitat de
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
rămas neascultate întrucât vecinii săi nu aveau încredere în el. O nouă tentativă de cooperare între Bulgaria și Imperiul Bizantin a urmat în 1355, după ce Ioan al VI-lea Cantacuzino a fost forțat să abdice și Ioan al V-lea Paleologul a fost încoronat împărat suprem. Pentru a pecetlui tratatul, fiica lui Ioan Alexandru Maria Kerața a fost căsătorită cu viitorul împărat bizantin Andronic IV Paleologul, dar alianța nu a produs rezultate concrete. Pe plan intern, Ioan Alexandru și-a compromis
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
Ioan al VI-lea Cantacuzino a fost forțat să abdice și Ioan al V-lea Paleologul a fost încoronat împărat suprem. Pentru a pecetlui tratatul, fiica lui Ioan Alexandru Maria Kerața a fost căsătorită cu viitorul împărat bizantin Andronic IV Paleologul, dar alianța nu a produs rezultate concrete. Pe plan intern, Ioan Alexandru și-a compromis stabilitatea internă a țării prin divorțul de prima sa soție Teodora a Țării Românești (în preajma anului 1349) urmat de căsătoria cu o evreică convertită, pe
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
vezi Dragoș al Moldovei), și apoi a cucerit Vidinul în 1365, și i-a luat prizonieri pe Ioan Srațimir și familia lui. Între timp, bulgarii și bizantinii s-au mai luptat odată în 1364. În 1366, când împăratul Ioan V Paleologul se întorcea dintr-i călătorie în vest, bulgarii au refuzat să-l lase să treacă prin Bulgaria. Această atitudine a avut efecte nefaste, întrucât un alt aliat bizantin, contele Amadeus al VI-lea de Savoia, a răspuns prin a captura
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
a captura mai multe porturi maritime bulgărești, inclusiv Ankhialos (Pomorie) și Mesembria (Nesebăr), deși nu a reușit să cucerească Varna. Depășit, Ioan Alexandru a fost obligat să facă pace. Orașele capturate au fost cedate Imperiului Bizantin, iar împăratul Ioan V Paleologul a plătit 180.000 florini lui Ioan Alexandru. Împăratul bulgar a folosit această sumă și a făcut anumite concesii teritoriale pentru a-i convinge pe Dobrotici al Dobrogei și pe Vladislav I Vlaicu să recucerească Vidinul de la Ungaria. Războiul a
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
despotul" Constantin (Konstantin), și apoi cu sultanul Murad I al Imperiului Otoman. Cu a doua sa soție Sarah-Teodora, Ioan Alexandru a avut câțiva alți copii, printre care Kerața Maria, care s-a căsătorit cu împăratul bizantin Andronic al IV-lea Paleologul, Ioan Șișman, care l-a urmat ca împărat al Bulgariei la Tărnovo 1371-1396, Ioan Asan al V-lea, asociat la domnia Bulgariei în perioada 1359-1388?, precum și două fiice pe nume Desislava și Vasilisa.
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
l-a constituit capitolul dedicat de N. Blaramberg într-o lucrare mai amplă, el preluând necritic afirmația greșită a lui Dimitrie Cantemir și combătută anterior, cum că Alexandru cel Bun ar fi înființat dregătoriile moldovenești la sfatul împăratului bizantin Ioan Paleologul. Preocupări în domeniu au avut și istoricii Dimitrie Onciul, Alexandru D. Xenopol și N. Iorga, care au atins subiectul în sinteze generale, tratând în special originea și atribuțiile dregătorilor. Însă un pas important l-a făcut Constantin C. Giurescu, în
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
Babadag în nord, până la Mesembria (azi Nesebăr) la sud. În 1346, fiii lui Balică, Dobrotici si Teodor, se implică în luptele dinastice din Imperiul Bizantin de partea împărătesei Ana de Savoia. Din cauza aceasta, în 1347, din ordinul împăratului Ioan V Paleologul, emirul Bahud din Umur, un vasal al Bizanțului, conduce o expediție împotriva lui Balică, în timp ce dromoanele bizantine atacă porturile de la Marea Neagră. Balică și Teodor mor în timpul confruntării, Dobrotici devine conducător. Între 1352-1359, odată cu scaderea puterii Hoardei de Aur, Țara Românească
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
la Sfântul Gheorghe, în principal pentrun a sublinia caracterul secular al statului. Vulturul bicefal a fost adoptat de Ivan cel Mare după ce prințesa bizantină Sofia Paleologu i-a devenit soție. Prințesa era nepoata ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul. Vulturul bicefal a fost simbolul bizantin al reunificării vestului și estului Imperiului Roman. După căderea Constantinopolului în 1453, Ivan cel Mare și urmașii săi au proclamat Cnezatul Morcovei ultimul bastion al adevăratei credințe și, prin urmare, urmașul Imperiului Roman. De
Stema Rusiei () [Corola-website/Science/302838_a_304167]
-
dejucând planul a mers la negocierile de pace și a neutralizat Veneția, pe de altă parte a început pregătirile impotriva Akkoyunlu. După ce negocierile au eșuat, la Tebriz a fost trimis ambasadorul Catterino Zeno care era nepot după mama al Teodorei Paleolog, soția lui Uzun Hasan. Conducatorul azer a ordonat mobilizarea, numai că încrederea lui în Veneția a fost zdruncinată și a început să intre în relațiile directe cu statele europene. El a înțeles că Veneția vrea să zdrobească Imperiul Otoman cu
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
despre domnia tatălui ei), afirmând că cruciadele sunt periculoase și că occidentalii sunt barbari. Ioan Kinnamos, secretarul împăratului Manuel I Comnenul, i-a continuat lucrarea lui Ana Comnena, scriind despre Manuel I și despre superioritatea bizantinilor asupra occidentalilor. În timpul Renașterii Paleologilor, s-a remarcat Niketas Choniates (1155 - 1215 sau 1216), un istoric grec bizantin, la fel ca fratele său, Mihail, scriind o istorie a Imperiului bizantin cuprinzând perioada dintre anii 1118 și 1207 (răscoala lui Petru și Asan sau căderea Constantinopolului
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Imperiului Otoman, respectiv. Noua fortăreață este cunoscută și sub denumirea "Boğazkesen", ceea ce în limba turcă are o dublă semnificație: "blocarea strâmtorii" și "tăierea gâtului", subliniindu-i poziția strategică. Numele grecesc, "Laimokopia", are același sens dublu. Împăratul Constantin al XI-lea Paleologul a cerut ajutorul țărilor din vestul Europei, dar apelurile sale nu au primit atenția cuvenită. După Marea Schismă dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică din 1054, vestul romano-catolic a încercat să reintegreze estul; s-a încercat o uniune la al
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
nu au primit atenția cuvenită. După Marea Schismă dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică din 1054, vestul romano-catolic a încercat să reintegreze estul; s-a încercat o uniune la al doilea Consiliu din Lyon în 1274, după care unii împărați Paleologi au fost acceptați în Biserica Latină. Împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul a încercat să negocieze o uniune cu Papa Eugen al IV-lea, iar Conciliul de la Ferarra din 1439 a avut ca rezultat adoptarea și semnarea decretului "Laetentur Coeli
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
Biserica Romano-Catolică din 1054, vestul romano-catolic a încercat să reintegreze estul; s-a încercat o uniune la al doilea Consiliu din Lyon în 1274, după care unii împărați Paleologi au fost acceptați în Biserica Latină. Împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul a încercat să negocieze o uniune cu Papa Eugen al IV-lea, iar Conciliul de la Ferarra din 1439 a avut ca rezultat adoptarea și semnarea decretului "Laetentur Coeli" („Se bucură Cerul”), de unuiune a bisericilor. Semnarea actului, de către papă și
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
uniune cu Papa Eugen al IV-lea, iar Conciliul de la Ferarra din 1439 a avut ca rezultat adoptarea și semnarea decretului "Laetentur Coeli" („Se bucură Cerul”), de unuiune a bisericilor. Semnarea actului, de către papă și împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul al Bizanțului, a avut loc în data de 6 iulie 1439 la Florența. În anii următori, o propagandă masivă a fost lansată de unele grupuri antiunioniste din Constantinopol, iar populația era divizată cu animozitate. Un rol major l-a avut
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
goală, chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Așa a devenit Sf. Gheorghe patronul mănăstirii, numită Zografu, adică icoană zugrăvită prin minune. Arsă și prădată de mai multe ori, în secolele XIII-XIV, a fost reînnoită de împărații bizantini Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328) și Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391). Ruinată din cauza condițiilor istorice, mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire în secolul al XV-lea, datorită Mușatinilor. Alexandru cel Bun dădea ajutor anual mănăstirii câte
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
Așa a devenit Sf. Gheorghe patronul mănăstirii, numită Zografu, adică icoană zugrăvită prin minune. Arsă și prădată de mai multe ori, în secolele XIII-XIV, a fost reînnoită de împărații bizantini Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328) și Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391). Ruinată din cauza condițiilor istorice, mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire în secolul al XV-lea, datorită Mușatinilor. Alexandru cel Bun dădea ajutor anual mănăstirii câte 3000 aspri de argint (1429), precum și
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
numită Zografu, adică icoană zugrăvită prin minune. Arsă și prădată de mai multe ori, în secolele XIII-XIV, a fost reînnoită de împărații bizantini Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328) și Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391). Ruinată din cauza condițiilor istorice, mănăstirea a cunoscut o perioadă de înflorire în secolul al XV-lea, datorită Mușatinilor. Alexandru cel Bun dădea ajutor anual mănăstirii câte 3000 aspri de argint (1429), precum și venitul câtorva metoace, printre care și al
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]