481 matches
-
pe care inteligența o are la vârsta tânără”, LCF, 1979, 10; Doina Uricariu, Lectura ca palimpsest, LCF, 1979, 22; Liviu Antonesei, „Palimpseste”, CRC, 1979, 36; Valeriu Gherghel, „Palimpseste”, CL, 1979, 9; Costin Tuchilă, „Palimpseste”, R, 1979, 10; Ion Maxim, Codul palimpsestelor, VR, 1979, 12; Adriana Babeți, Bătăliile pierdute, Timișoara, 1998, 117-130; Dicț. scriit. rom., II, 593-594; Gabriel I. Popescu, Prolegomene la „Cercul lui Hermes”, „Mozaicul” (Craiova), 2001, 1-2. L.H.
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
o epopee care să cuprindă și să reordoneze, într-o mitologie poetică personală, întreaga memorie a universului istoric, fizic, uman (inclusiv universul anatomiei umane), universul atomic și subatomic: „după ce tot timpul s-a scurs amintirile mele sunt ale tuturor oamenilor” (palimpsest. net). Dacă impulsul generativ este unul prometeic, modernist, prin tematică Solaris aparține „canonului” postmodern, narațiunea apocaliptică (the apocalypse narrative, ilustrată de nume precum A.Burgess, R.Hoban, K.Vonnegut, D.Lessing) fiind una dintre speciile la modă ale romanului contemporan
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
anarhetipul ca un instrument de lucru, e un concept, nu? Mircea Muthu: Absolut, dacă are funcție operatorie... Marius Jucan: E un construct, ceva, o jucărie... Ștefan Borbély: Impresia pe care o am este că ne aflăm Într-o situație de palimpsest - altfel spus, că Încercăm să excavăm În pregătirea noastră intelectuală modernă argumente pentru a susține un termen postmodern. De pildă, Doru Pop vorbea de un „refuz al explicării”. Nu este un refuz. Refuzul stârnește o anumită tensiune, refuzul este un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vacanță atât de lungă...”, ST, 1978, 10; Iorgulescu, Firescul, 213-216; Elena Tacciu, Dialectica scrisului, RL, 1980, 30; Moraru, Semnele, 234-238; Mircea Iorgulescu, Ieșirea din cadru, RL, 1984, 10; Dana Dumitriu, Între reportaj și jurnal, RL, 1986, 27; Ion Bogdan Lefter, Palimpseste și melancolie, RL, 1988, 36; Cosma, Romanul, I, 241-244; Alex. Ștefănescu, Artă și tehnică, RL, 1990, 11; Irina Petraș, Viața ca un labirint, ST, 1990, 6; Dicț. scriit. rom., II, 406-408. N.Br.
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
peste timp, preferința pe care i-o acordase prozatorul. Textul, conceput ca viziune halucinantă a înfruntării dintre inteligența umană (aici, astronomul Dav Bogar) și nooplaneta Tehom, angajați pe viață și pe moarte într-o partidă de șah cosmică, reface, în palimpsest, toate marile întrebări ale căutătorului de absolut care a fost R. SCRIERI: Martin Rogers descoperă America (în colaborare cu C. Constantin), București, 1953; Inimă de ciută (în colaborare cu Christian Ghenea), București, 1955; Uraniu (în colaborare cu Christian Ghenea), București
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
se întrețeasă arta, filosofia, știința, morala, religia, în întruchipările lor particulare și în metabolismul lor cel mai specific”. Rubricile interesează literatura și istoria culturii: „Fețele veacului”, „Istorie și memorie”, „Cronica literară”, „Religie și spirit”, „Convergențe/Divergențe”, „Salonul literar” (proză, versuri), „Palimpsest”, „Recenzii - Note - Însemnări”. Printre studiile și articolele pe teme filosofice se află unele despre personalități aparținând și literaturii: Eugeniu Sperantia, Camil Petrescu (despre care scrie Ion Dur), Constantin Noica. Ultimului i se publică, postum, o conferință din 1943, Cunoaștere și
SAECULUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
problematică se conservă ca principiu compozițional și în Juventus (1994), o inedită arheologie a stării de a fi tânăr. Numai că aici repertoriul atitudinilor este mult mai amplu, etalându-se între umoare și clișeu sau între candoare și sarcasm. În palimpsestul ființei, subiectul liric își descoperă multiple identități subcutanate, obiectivate sub forma unor voci concurente. Regăsindu-se în fiecare, dar neputând fi transpus fără rest în nici una din ele, eul pulverizat se complace în procesul dramatizării acestor reprezentări agonale: „Poate avea
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
din Caietul verde (1932), unde tatăl se recunoaște în fiu și se aude chemat cu glasul său de odinioară. Dar expresia artistică unică a unor asemenea simțăminte e poezia Aci sosi pe vremuri, în care paralelismul de situații, așezarea în palimpsest a unor scene din veacuri diferite, esențial identice, altele numai în detalii, generează un rafinat lirism meditativ și de atmosferă. Pe drumul pe care a venit oarecând, într-o „berlină legănată prin lanuri de secară”, Calyopi, bunica, iat-o sosind
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
însăși - dus, e drept, pe două fronturi; în aceeași ordine de idei, Patul lui Procust nu trebuie judecat cu măsura „romanului de analiză”, pentru că, privită atent, scrierea dezvăluie existența nu a unuia singur, ci a două straturi romanești zidite în palimpsest („un al doilea roman se zidește în adâncime, sub temeliile celui dintâi”), între care se desfășoară „comunicări neîntrerupte, ca un adevărat sistem de intensificare, ca și cum toată bolta aceea subterană ar sluji de vastă cutie de rezonanță romanului de deasupra”. Esența
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Martin („are stofă de adevărat prozator”), Nicolae Manolescu („ilustrează admirabil procedeul realismului cu ochiuri mici de plasă”), Mircea Nedelciu („Un talent într-adevăr de excepție în proza momentului”). Alcătuite mai ales din proze scurte, scrierile lui P. etalează variate procedee (palimpsest, intertextualitate, autoreferențialitate, introspecție), adaptate cu ingeniozitate situațiilor-context și transpuse într-un stil plin de naturalețe epică. Tematica aleasă, definită în general de patru coordonate - ratarea, vinovăția, moartea, însingurarea -, nu conduce spre recurențe obositoare, prozatorul având capacitatea de a prezenta de
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
confruntare dramatică de fapte, făcând perceptibil efortul poetului. Restabilind variantele fiecărui text, editorul este dublat de interpretul care demonstrează natura proteică a geniului eminescian, reintegrează fragmentele disparate, delimitează etapele creației, cronologia ei interioară. Este pus în aplicare studiul operei ca palimpsest, descoperindu-se straturile succesive, „vârstele” poeziilor. Cronologia nu se rezumă la fixarea în timp a formelor, ci ajunge la succesiunea interioară, ce reflectă geneza poeziilor. Comentariul lui P. din Note și variante este luxuriant, însă erudiția, fără nimic ostentativ, este
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
al Academiei Române și Premiul special al revistei „Luceafărul”) cuprinzând poezia cea mai rafinată din punct de vedere formal a autorului, matca stilistică folclorică este supusă unor prelucrări și distilări de mare subtilitate, la capătul cărora versurile se ordonează într-un palimpsest muzical ce rezumă, în spirit postmodern, o întreagă evoluție literară, de la exuberanța bahică a stihurilor antonpannești („! Nu mă-mbăt de beutură/ De durerea mea mă-mbăt/ Beau otravă și pe gură/ Vorbe dulci ca mierea scot!”) la tonalitatea gravă și
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
de aur pentru toți cei gata să comercializeze imaginea trecutului. Ca și în cazul lui Walter Benjamin (1892-1940), subiectivismul estetic are totuși ultimul cuvânt. Utopie și kitschtc "Utopie și kitsch" În modernitate, tradiția devine, dintr-un vehicul robust, un simplu palimpsest. Valorile trecutului a fost șterse, nu însă fără urme. Modernitatea nu poate respira calm în relația cu propria memorie. Această prezență reziduală a tradiției a condus și la fenomene patologice. Între produsele acestei gestații, două sunt flagrante: fenomenul kitsch și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dimensiunea audio-tactilă presupusă în hermeneutica scrierilor sacre de odinioară dispare. Textul este mut. Tiparul modifică nu doar mecanismele transmiterii unei eredități teologice sau culturale, ci însuși modul de manifestare în lume a cunoașterii. Organizarea lineară a codexului ascunde structura de palimpsest a textualității. Ideea că în mintea autorului se află originea tuturor semnificațiilor ascunse în scriitură justifică demersul metodei istorico-critice. Treptat, erudiții pierd din vedere contribuția tradiției și tectonica imprevizibilă a limbii. Semnele intră sub regimul cantității. În loc ca lectura să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un scurt istoric al conceptului și al problematicii; reperează, după modelul lui Constantin Noica, stilurile și maladiile ironiei; imaginează și argumentează o tipologie; disociază între spiritul ironic și spiritul dogmatic, între ironie și umor, între ironie și paradox; exersează câteva „palimpseste de citire ironică”. Asocierea, adversitatea și disjuncția sunt considerate (și practicate) ca operații tipic ironice ale gândirii, ironia fiind nu numai o figură de retorică, ci „și o figură a spiritului”, dialectic opusă dogmatismului. În bibliografia românească a ironiei, După
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
Lovinescu, Unde scurte, I, 498-500; Ștefan Aug. Doinaș, Orfeu și tentația realului, București, 1974, 206-211; Cristea, Un an, 37-43; Pop, Transcrieri, 210-215; Cioculescu, Itinerar, I, 292-296; Negoițescu, Analize, 280-283; Ciopraga, Ulysse, 138-146; Barbu, O ist., 247-253; Grigurcu, Poeți, 146-153; Ionescu, Palimpseste, 132-172; Tomuș, Mișcarea, 70-72; Paul Dugneanu, Universuri imaginare, București, 1981, 97-109; Piru, Ist. lit., 444-447; Simion Mioc, Structuri literare, Timișoara, 1981, 110-126; Pop, Jocul, 175-193; Radu Călin Cristea, Emil Botta. Despre frontierele inocenței, București, 1984; Doina Uricariu, Apocrife despre Emil
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
o metonimie recurentă). Chiar dacă în al treilea roman, Capra neagră, scriitorul părăsește ambianța orientală, alegând un cu totul alt spațiu (Berlin, Sibiu, Mediaș), voluptatea poetizării picturale se păstrează intactă. De data aceasta, stampele grațioase, lucrate meticulos și pasionat, portretele în palimpsest (cele feminine, de pildă), scenele caligrafiate bogat, trimiterile istorice și autobiografice întrețesute în pânza lirico-nostalgică a textului participă la individualizarea acestei scrieri, definită ca „o pastorală citadină” (Ion Vartic). În sfârșit, în publicistică și eseuri, vademecumuri erudite și imaginative, B.
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
de trecut, București, 1982; Poeme - Poems, ed. bilingvă, tr. Dan Duțescu, pref. D. Micu, București, 1982; Alte întâmplări din grădina mea, București, 1983; Ora de nisip, București 1983; Coridoare de oglinzi, București 1984; Stea de pază, București, 1985; Autoportret cu palimpsest, București, 1986; Orașe de silabe, București, 1987; Întâmplări de pe strada mea, București, 1988; Poezii, pref. Eugen Simion, București, 1989; Arhitectura valurilor, București, 1990; Poeme fără Arpagic, pentru cititorul cel mai mic, București, 1991; 100 de poeme, București, 1991; Sertarul cu
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
pentru lucrurile pestrițe“. Când rememorez reacția mea imediată la vederea acelei fete roșcate, ea pare să izvorască din aprecierea frumuseții naturale. Mă refer la plăcerea pe care o simte inima atunci când se uită la frunzele ruginii sau la scoarța de palimpsest a platanilor din Provence. Era ceva teribil de atrăgător În combinația ei de culori: accentele cărămizii plutind În pielea albă ca laptele, reflexele aurii din părul de culoarea căpșunii. Să te uiți la ea era ca toamna. Era de parcă te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
căruia se modifică unele lucruri, fie așa este natura cărții. Deci cartea e scrisă, dar formele nu-i sunt fixe. Cam așa... De ce? Nu știu. E ceva care rescrie istoria. E interesant, zise el preocupat. Poate e un fel de palimpsest. Gândurile mi-au sărit deodată la Împărat. Mai trăiește? Felix Amadeo, mai trăiește? Ți-a spus și Baronul și ți-a dat de înțeles și tatăl lui Orande... Știu, îl întrerupsei, dar în Arvon Mircea n-am avut prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Și dac-ar exista? — Dacă accepți această posibilitate conceptuală, zise domnul Jones, trebuie să accepți în egală măsură și că la fel de bine ar putea exista mai multe lumi. De fapt că ar putea exista o infinitate de dimensiuni, ca niște palimpseste, deasupra și înăuntrul și în jurul dimensiunii noastre, fără ca noi să fim capabili să le vedem în vreun fel sau altul. Mai departe: nu există nici un motiv pentru care acele dimensiuni să opereze doar la scara noastră. Infinitatea se poate întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
giugiulea. Acum evită locul, conștient că exercită o atracție nesănătoasă asupra lui. Asta a fost o perioadă neagră a vieții sale. Când era să fie surprins de un polițist, înainte de a avea timp să-și ridice pantalonii. Oxfordul devenise un palimpsest. De fiecare dată când trecea pe străzile lui, era forțat să interpreteze toate plimbările anterioare în mici ritualuri, în cascade de ticuri, murmure și gesturi abrupte care provocau bârfele studenților mai mari, obișnuiți să diagnosticheze orice drept suprasolicitare. Chapel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pulmonar evolutiv polițistul a dezvoltat un sindrom hebefrenic atipic, sub forma dominantă a unui delir intens, nesistematizat, de imaginație. Cu o tentă cronicizantă, declarat religioasă. Astfel, în conversații, subiectul divaghează irepresibil, aproape de fiecare dată, de la filonul principal, către un registru palimpsest, prolix, bombastic-halucinatoriu, ce include inevitabil Sfârșitul lumii, pe Călăreții Apocalipsului, îngeri, demoni, Sfântul Graal sau diverse arme, înzestrate cu proprietăți și cu însușiri magice. Un ghiveci! Drept urmare, am propus punerea sa la dispoziție, în vederea pensionării medicale în gradul II, o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a scris febril tratate de filosofie și de retorică. Tratatul său De re publica, având ca model, tratatul lui Platon, s-a pierdut în Evul Mediu, dar a fost descoperit, fragmentar, în anul 1821 de cardinalul Angelo Mai pe un palimpsest în Biblioteca Vaticana. Finalul acestui tratat, constituit din Visul lui Scipio, a fost conservat însă de Macrobius care l-a comentat în lucrarea sa Comentarii la Visul lui Scipio. Manuscrisele cele mai vechi ale lucrării lui Macrobius Comentarii la Visul
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
cuprindă și să topească Universul de la început și până la final. Ion Cocora: Într-o elegie cu obloanele trase Construit ca o amplă elegie cu obloanele trase, volumul de versuri al lui Ion Cocora (Într-o elegie cu obloanele trase, Editura Palimpsest, București, 2011) mărturisește spaima firească a omului, indusă de trecerea timpului care, făcându-se într-un singur sens, nu-i poate crea celui atașat de viața de aici, devotat manifestărilor ei, decât tristețe fără leac, instalată însă devreme, odată cu gândul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]