20,853 matches
-
după ce o viață întreagă (mă refer și la perioada comunistă, aflată sub semnul articolului „Idealuri” și al versului „Rose-n echimoze”, de care observ că s-a cam uitat) ai fost exact opusul, nu înseamnă decât a-ți trage singur palme. Faptul că o televiziune îngenunchiată i-a transmis în direct discursul deșuchiat, țâșnit din adâncurile cămășii bicolore, s-ar putea să-i fie fatal: el a oferit proba indubitabilă, filmată și arhivată, c-a încălcat Legea 8/1996, privind dreptul
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
Mircea Mihăieș Împingerea în arenă a vrăjitoarelor, a cititorilor în palmă, stele, cafea și prostie omenească arată disperarea actualei Puteri. Dar și disprețul față de populația la al cărei vot, totuși, aspiră. Să faci un asemenea tărăboi bazându-te pe cărțile soioase ale cutărei țațe cu fote largi înseamnă a fi dat
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
eu în multiple rânduri, a antisemitismului în România. La mijloc e doar încercarea iresponsabilă a unor funcționari de a semăna confuzie, de a crea tensiuni, de a mânji persoane și de a surpa reputații cu unicul scop de-a mai palma o finanțare. Pentru ei, un Vadim e vital precum aerul. Mi-e perfect egal dacă d-nii Katz-Florian au să mă răstignească în post-it-urile din birourile lor (à propos, unde-or fi acele birouri: în nici unul din documentele pe care le-
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
e decât numele de circumstanță al unui abator după o zi în care-au fost sacrificate mii de animale. Dacă amuțirea televiziunilor a fost o operație mai ales între ”gulerele albe” — prinși cu fofârlica financiară, patronii canalelor tv au bătut palma cu puterea pentru a-și salva gâtul —, dacă pentru anihilarea presei scrise s-a lovit în puterea de cumpărare a „gulerelor albastre”, asupra puținilor nealiniați au fost asmuțite „gulerele roșii”. Adică mardeiașii, caftangiii și — să sperăm că nu se va
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
descins în Maramureș, acasă la Ion Pop, muzicantul de care pomeneam puțin mai înainte. Îmi permit să spun că am văzut o emisiune-exemplu în care am descoperit cu plăcere și bucurie inteligența și înțelepciunea omului de la țară, a țăranului cu palme bătucite de coada sapei, de coarnele plugului, de „trasul” coasei, de mânerul secerei și, după o zi-lumină de muncă în stare să spună vorbe și gânduri la care ai noștri demnitari ar trebui să ia aminte... Am văzut oameni vorbind
Învârtita maramureșeană by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13331_a_14656]
-
ploaie, vrăbiuțelor, dania ei... Mă ridic și eu imediat, repetând gestul grecoaicei, deși știu bine că imitația nu are valoare. Totuși, depinde ce imiți... Revenind înăuntru, le salut amical cu ce mai știu din grecește. Ele râd și bat din palme bucuroase. Nu știu de ce, dar mă simt ca acasă. În loc de compliment adus lumii din care provenim și unii și alții, le declar fetelor într-o franceză profesorală: Noi, dragele mele domnișoare, așa cum trăim noi în Est, suntem oricum mai aproape de
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
au pus un covor (să nu-i vadă/ moartea ascunsă în ochii vecinului!)/ și fotograful i-a așezat după un fel consacrat/ (bunicul, de-abia sosit din America/ desigur, în mijloc, pe scaunul nou!). Și-apoi/ fotograful a bătut din palme iar ei au zîmbit,/ aparatul Agfa a țăcănit discret/ și cu toții au răsuflat ușurați/ și au spus:/ «O, azi e-o zi minunată, să bem mai departe»/ și au rîs și-au cîntat/ (Îți mai aduci aminte doamnă și În
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
Adâncit cum era în gânduri, trecuse pe lângă el, fără să-l vadă. Parcă jignit de acest lucru, măgarul scosese zbierătul acela ofensat - ce faci, domnule, treci pă lângă mine, așa, te faci că nu mă vezi?... Întorcându-se și ducând palma streașină la ochi, sub strășnicia soarelui - rar dacă punea pe cap ceva - privi îndărăt cu atenție. își dădu seama numaidecât că era Ghiță, după ciucurele albastru de lână pe care coana Lenuța i-l legase la gât; al Magdalenei, care
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
și Meg Tilly, sora Agnes. Ultimele două nominalizate la Oscar și toate trei excepționale. Acolo, lectura regizorului, ca și fabulosul efectelor, conduce spre exploatarea zonei miracolului, care există și care se poate produce chiar și la vedere (scena cu sîngerarea palmelor). Spre acest tip de repetare, menținută, totuși, în coadă de pește, a conceperii unui prunc în mod misterios, poate chiar divin. Nu cred în acest tip de speculație. Dar asta e problema mea. Regizorul însă și-a urmărit formidabil accentul
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
vară la nea Mitică, singurul român, ortodox, nu se știe cum pripășit pe aici, având o căruță la care înhăma doi măgari, îi spunea B>ZD>C. De când Sisi, o dată, pe vremuri, venind prima dată împreună aici, îi trăsese o palmă; nu se mai știe de ce și cum se petrecuseră de fapt lucrurile... Plaja era pustie. Nisipul, încă ud după ploaia căzută în zori, lăsa îndărăt urme adânci. Privea atent spre cazemata de alături, de pe țărm. Ca și cum de acolo s-ar
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
de război. Pedagogia recomandării finale va fi avut darul să arunce în aer răbdarea clocotitoare a scriitorului umilit: Ar fi și timpul ca omulețul acesta pripit, iritat, pururi grăbit, cu privirea în jos ca și cum ar căuta ceva pierdut, cu podul palmei aprins, incendiat de febre, hărțăgos, plin de talent, dar și de fatuitate, să se oprească din cursa lui frenetică, pentru a se regăsi pe sine și liniștea, fără care nimeni nu se poate realiza desăvârșit". Pus în fața unei astfel de
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
Gospel. Oricum toate trei piesele amintite sunt integrabile tematicii primului act, al cărui final, pare într-adevăr materializarea unui vis, în care una dintre interprete, purtată de o alta, ca în stare de levitație, urcă pe o scară formată din palmele celorlalte dansatoare. Piesele actului doi nu se mai leagă regizoral și încercarea coregrafului de a crea pe muzică de jazz, fără a stăpâni domeniul, se transformă într-o nereușită. La două scaune de mine stătea Miriam Răducanu și fără să
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
mi dădu un scurt brânci profesional, prin ușa care se deschise, aruncând înăuntru proaspeți fulgi de nea, zmulgând din mâinile pasagerilor paharele cu iahnie, tăvițele cu clătite. }inându-mi cu o mână tichia albastră, în curenții ce parcă mă purtau în palmă, lunecam lin, în desăvârșita derâdere a legii gravitației. La jumătate drum spre sol mai aruncai o privire în sus: un șir sinuos de autobuze se pierdea în văzduhuri la altitudini imposibil de apreciat. Inima-mi bătea cu putere sub plicul
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
ei s-ar putea să nu mai conteze decât propria, meschina, mărunta prosperitate. Doar o parte infimă a lor par să-și dea seama că într-o țară săracă precum România economiile lor se vor evapora cât ai bate din palme. Suta de euro pe care, probabil, ar fi trebuit s-o cheltuie pentru a se deplasa în orașele unde existau circumscripții electorale o fi fost considerată un sacrificiu prea mare pentru a-și exprima dorința de schimbare. După cum îmi povestea
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
și Mihail, fiica lui Maria, cu toții tremurau de îndată ce ridica el vocea. Cînd apărea, aveau impresia că i-a și prins cu o greșeală. La cea mai mică abatere, clocotea de mînie, înjura, gesticula, tuna și fulgera, lovea. Dădea potop de palme, iar în cazurile mai grave lua biciul din cui și își sufleca mînecile. Tata a început să-mi facă educația, mai bine zis să mă bată, cînd nici nu împlinisem cinci ani, va scrie Cehov. Dimineața, cînd mă trezeam, mă
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
mișcare scurtă. Îmi întinde pantoful cu un mormăit, încearcă să articuleze ceva, dar ca de fiecare dată când vrea să vorbească, ai impresia că mănâncă pietriș sau că are urechea plină cu nisip. Îmi pune și cuiul în căușul celeilalte palme. Eu ezit, dar la urma urmei nici un câștig nu e demn de disprețuit. Iau cuiul și o șterg înainte de a auzi ce se pregătește să bălmăjească bătrâna Gladkina, deja nasul i se mișcă în grămada ei de fasole. Deși Kusok
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
înainte de a auzi ce se pregătește să bălmăjească bătrâna Gladkina, deja nasul i se mișcă în grămada ei de fasole. Deși Kusok l-a apucat cu cleștele, cuiul a rămas drept. L-am rostogolit un moment înainte și înapoi în palmă, mulțumit. De mult n-am mai văzut un cui care să arate așa de bine, nici măcar ruginit! Mă întreb unde l-or fi găsit plozii... Am pus cuiul aici, pe masă și îmi ocupă privirea. Iată un cui care scapă
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
un peisaj de țară, un sătuc fix cât să acopere o parte și alta a drumul cu câteva case. Oamenii ies sub portalul bisericii care se arcuiește deasupra drumului. Mulțimea se revarsă de la ușă, fiecare cu luminița lui în căușul palmei. Se vede lumină în biserică, prin ferestrele boltite. De aici îți poți închipui căldura dinăuntru. În prim plan în drum: două femei cu șaluri, botine de pâslă și lumânări, care probabil că s-au grăbit să iasă primele. Evită băltoacele
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Bogdan Ghiu ni-l prezintă deja pe Stephen King drept "un mare scriitor", "reprezentativ pentru epoca noastră", al cărui roman Misery ar fi o capodoperă, în fine, ale cărui excelente cărți au fost ecranizate de Kubrick (Carrie) sau Brian de Palma (Shining). Dacă suntem serioși până la capăt, Stephen King este un scriitor (horror) mediocru, romanul Misery este pe lângă o povestire a lui Cortazar care tratează același subiect precum Alchimistul lui Coelho pe lângă istorioara filozofică a lui Borges, iar cele mai multe dintre ecranizările
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
intra la bănuială Ciubik; am tăcut, medie de aur, nu mă trăda. Însă asta era cea mai proastă soluție pe care o puteam inventa: reacționînd la tăcere, milițianul s-a apropiat deodată de mine și mi-a pipăit repede cu palmele pieptul, pantalonii. Ca să vezi. Chiar și genunchii mi i-a pipăit, plimbîndu-și palmele pe ei, dar pînă la ciorapi și pantofi nu a ajuns. Eu încremenisem. - E curat, i-a spus el celuilalt, dîndu-i să înțeleagă că m-a percheziționat
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
asta era cea mai proastă soluție pe care o puteam inventa: reacționînd la tăcere, milițianul s-a apropiat deodată de mine și mi-a pipăit repede cu palmele pieptul, pantalonii. Ca să vezi. Chiar și genunchii mi i-a pipăit, plimbîndu-și palmele pe ei, dar pînă la ciorapi și pantofi nu a ajuns. Eu încremenisem. - E curat, i-a spus el celuilalt, dîndu-i să înțeleagă că m-a percheziționat complet. Dar celălalt a venit mai aproape, mi-a întors pe dos buzunarele
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
semnele unor argumente cosmologice care indică prezența factorului divin în univers, ca și cele ale teologiei naturiste preromantice și romantice, între care cea a lui Bernardin de Saint-Pierre: "Stau pe un scaun de-un deget, la o masă de o palmă, închis în mine, fără să mișc buzele, nebun în luna a noua de Ierusalim. Căci mi-am înhămat limba la gînduri, iar acum pămîntul e viu împrejurul nostru. Citind neîncetat Evanghelia, limba mi s-a făcut sfeșnic așteptînd cu nerăbdare
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
suveranității mulțimilor constituia în logistica experimentalismului istoric doar posibilitatea de subminare a domniei mulțimilor, bunăoară atitudinea dodecafoniștilor seriali din a doua școală vieneză, fiind în fond una colectivă, conectată la convingerea că linia norocului fiecăruia dintre ei se prelungește în palma celorlalți. Dimpotrivă, experimentalismul tomnatic a concediat, se pare, definitiv, conduita gregară, spiritul asociativ, viziunile centripete. 2) În economia avangardei radiționale, muzica era cotată drept o "artă confuzională" (Andre Breton), triumful muzicii părând să anunțe moartea poeziei. "Muzica - spunea Michel Leiris
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
Editura Humanitas e o rușine. E inexistentă, realmente. Datorită înfumurării unui singur om, care ce e? Filozof? îndoi-m-aș! Scriitor? Dar și ceilalți sînt scriitori. Atunci, de ce sînt tratați așa? Noica, dacă ar trăi, le-ar fi dat la palmă la discipolii ăștia ai lui, căcăcioși. Și-ar fi scos cureaua și le-ar fi înroșit curul. Au făcut, în cultura română, Marele Fîs ș...ț M-am săturat, mi-e scârbă ș...ț După ce a căzut comunismul, optzeciștii și
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
de bani gata, parcă ar merita să mai reflectăm. La noi există o tradiție îndelungată că părinții muncesc din greu pentru a-și feri copii de aceeași muncă. Asta e tradiția rurală și proletar urbană, că părinții muncesc, îndeobște cu palmele, pentru a-i ajuta pe copii să nu mai muncească. De multe decenii "tragem" pentru progeniturile noastre. Unii mai cu spor, alții " cei mai mulți " își rup de la gură să le dea copiilor un ban de buzunar. Dar care dintre noi, dacă
Verdictul dinaintea verdictului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12710_a_14035]