613 matches
-
de atâta bogăție și aproape de neînțeles, din cauza complexității ... mi se pare, recitind-o pe nerăsuflate, perfect de clară, ordonată în neorânduială, de o inteligență admirabilă și cu toate acestea( vreau să spun: în pofida inteligenței), adânc înfiptă în miezul vieții, angajată, palpitând de o neliniște uneori insuportabilă. Sunt trist că num ă simt în putere să scriu despre această carte, contribuind la succesul ei, articolul pe care îl merită. “ Răscolind presa vremii în Biblioteca Universitară”Lucian Blaga “, din Cluj-Napoca, am dat peste
CONDIŢIA UMANĂ -GEOGRAFIE SPIRITUALĂ A UMANITĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357970_a_359299]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > UN MUNTE DE TĂCERE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 558 din 11 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt doar un munte de tăcere în care palpita vibrația ta. Doamne ! Sunt doar materia care te adăpostește nădușita de ideea vieții, ... Iubesc ! Și în toate aceste forme , mă regăsesc , răstignit pe crucea smereniei, Strigänd : Sunt doar o bună dimineață , Sunt iubirea , Sunt Vezuviul , Sunt ce sunt , Ce tot
UN MUNTE DE TACERE de PETRU JIPA în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358197_a_359526]
-
a lui Costel Tănăsache intră în antologie cu un mănunchi de poeme de sorginte filozofică, cosmogonică, având viziuni biblice reiterate în chip de parabole ale timpului de azi. Este o poezie scrisă în formulă modernă care aduce un aer reavăn palpitând în nările mirositorilor tineri. Neliniștit, poetul se vede călător într-un tren cu răniți pe care este silit să-l conducă pe câmpul de luptă, ceea ce-i crează o oarecare angoasă:“conduc un tren cu răniți / de pe câmpul de luptă
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
ale plopilor uriași!...“( Extras din scrisoarea către Diliu Ioanin, din 16 august 1880, din volumul: Duiliu Zamfirescu, Scrisor inedited ediție îngrijită, note și studii introductive de Al. Săndulescu, Editura Academiei R.S.România, 1967, p.101). Este perioada când inima lui palpita pentru inaccesibila Eliza, despre care va vorbi de nenumărate ori cu emoție. Aceste sentimente inefabile le regăsim în nuvelele și poeziile romanțioase ale debutului. În anii juvenili tânărul Duiliu citește cărți potrivite vârstei sale, cum ar fi cele scrise de
CORESPONDENŢA CA MIJLOC DE COMUNICARE A ELABORĂRII OPEREI LA DUILIU ZAMFIRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358769_a_360098]
-
ce mă înconjoară Dacă se întâmplă capul să mă doară Sau nu’ș ce nedreptate mă irită Destul doar să mă întind că-ntr-o clipită Adorm și uit de tot ce mă înconjoară E drept că viața în jurul meu palpită Aleargă lumea: urcă și coboară Și mă frământ ca ceilalți după pită Dar cum răsplata e doar apă chioară, N soi regesc de lene mă doboară... Referință Bibliografică: Un soi regesc de lene / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
UN SOI REGESC DE LENE de ION UNTARU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359416_a_360745]
-
a luminii ecou. Te port în suflet tăcută icoană, Să reînvii nostalgii în amurg, Să păstrăm veșnic a iubirii taină, Să înceteze lacrimi ce curg. Inima mea să o simt neobosită, În mișcare, ca argintul viu, De iubire plină, puternic palpită, Izvorând din ceea ce-ți scriu. Referință Bibliografică: Tăcută icoană / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 227, Anul I, 15 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TĂCUTĂ ICOANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360646_a_361975]
-
gândire complexă prin figuri variate și pline de expresie ale trupului, prin starea exuberantă a dansatorilor. Emil Cioran spunea: „A simți că poți totul, că absolutul e în mâna ta, că exuberanța ta este exuberanța acestei lumi, că ritmul universal palpită în tine frenetic și intens, că tu ești lumea, că existența nu e conceptibilă decât în măsura în care trece prin tine ... este desigur a realiza o formă de bucurie greu de bănuit și care este un monopol al celor dotați cu sensibilitate
PILOBOLUS de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360022_a_361351]
-
era să i se spună în fața de Will că nu o iubește și atunci va pleca și nu-l va mai vedea niciodata.Cand ajunse deja se intunecase.Vazu lumină înăuntru și două siluete,de la geam.Inima începu să îi palpiteze.Era cu ea,cea care îl făcuse pe Will să o uite.De furie Karon lua o piatră și îi sparse geamul.Se făcu liniște ,însă nimeni nu ieșea afară. -Ieși,lașule! Măcar ai curajul să îmi spui lucrurile în
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
rochia imensă se îmbiba cu apă făcându-i imposibilă evadarea din lanțurile lacului,ce o strângeau din ce in ce mai tare .Cu ultimele puteri,copila încerca să se agațe de rădăcinile unui copac aproape de mal ,însă nu izbutii.Ramasa fără aer,cu inima palpitând frenetic,,Karon văzu forma unui chip ce se oglindea la suprafața apei în lumina,pentru ca mai apoi totul să se întunece. Atunci cand Karon se trezi tușind și inspirând aerul de mult dorit,simții ceva fierbinte pe piciorul drept,însă era
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
ea era în așteptarea apropierii fizice care începuse să o simtă și influențată de insistențele prietenei ca și posibilitățile care pentru început le-a respins cu convingere. Devenise o adevărată femeie, iar el soțul iubitor, simțea nevoia odihnei în timp ce ea palpita de încă adevărata viață. La una din discuțiile dintre ei, el i-a spus că o reușită a vieții la vârsta lui este că a învățat să vrea doar cât poate și nu cât ar dori. Un apropo? Apropiindu-se
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ce „istorie a florilor”, (cum spune Cioran), e mai adevărată decât parfumul lor, ce cunună se-mpletește mai adorabil cu orizontul, decât curcubeul, ce exegeze palpită în miezul literaturii, mai fremătând decât umbrele frunții poeților, ce arcadă monumentală trece mai solemn prin granița dintre teluric și spiritual, decât cea dintre pandantivii catedralelor, ce rămâne mai luminos prin breșele sufletești în lume, decât salbele mărgăritarelor de cântece
BENONE SINULESCU. O VIAŢĂ RETRĂITĂ ESTETIZAT, ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359893_a_361222]
-
fii și de la fiici. Un trifoi ca să-ți aducă Primăvară, dor de duuuucă. O potcoava azvârlita Peste umăr, sorocita Să-ți aducă, de îndată Vestea cea neașteptată Că va poposi la noi Primăvară în zăvoi. Dar mai bine-o inimioara, Palpitând ca-ntâia oară Când o să te-ndrăgostești De o zână din povești Ori de-un Făt-Frumos din tei Care s-a luptat cu zmei Din povestea fermecata. Dragă băiețel sau față, Iti trimit cu Poștă, ție, Mărțișor de poezie... DRAGOBETE
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359743_a_361072]
-
între deal și vale, cu voința a ceea ce Mircea Eliade numea „aflarea de sine” nu te poți întrece fără compromitere. A fi compromis înseamnă a fi viu, tânăr, harnic, neliniștit cu ochii fascinând a țintă, cu pumnii strânși, cu genunchii palpitând în așteptarea semnalului de fugă.(...) Compromiterea e rezultanta celor două linii cardinale de forță din câmpul magnetic al Republicii noastre: libertatea și originalitatea. E cel dintâi pas către aflarea de sine ( ... ) „Dacă în suflet se frământă acel aluat al personalității
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
gemuse de spaimă, dar acuma, cînd stăpînea un trup fierbinte, ce tremura sub atingerea palmelor lui bătătorite de muncă și un suflet de păpădie, ce se înfiora sub suflarea lui! Și, a continuat el, cu senzațiile noastre, vezi și tu, palpităm la unison, ca să zic așa, academic! Mai trebuie să lăsăm timpul să-și desfășoare aripile, asemenea Victoriei de la Samotrache ... și să dărîmăm și gardul, că timp avem ... Așa să fie, bărbate, a tremurat ea, excitată de grandoarea pe care o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
petrecea ca într-o pictură, în care bucățele de salcie gemeau de plăcerea pensulei. Din ochii Dumnezeului meu, ce nu este congruent în simțuri și în interior cu alte forme, curgeau primele vise date cu tuș și primele șoapte ce palpitau să torn ideile mai repede căci Timpul era pe cale să adoarmă și probabil cu acea baghetă adormită putea să facă să iasă din labirintul Lui Creația. Ca un psiholog, fenomenolog sau semiot, încercam să-i controlez temperamentul și Timpului , și
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
mitologicul pietroi, flori după el. Dacă respectivul e și îmbrăcat la patru ace și are un aer din ăla de băiat cuminte, un suspin nostalgic va fi cât pe ce să le scape de pe buze. Inima cu siguranță le va palpita mai puternic. Emoțiile se vor succeda. Ah, cine-o fi fericita? Cum o arăta? Oare e conștientă de ce o așteaptă peste o oră? Întrebările curg una după alta și, pe negândite, le împing către vremurile când și ele erau curtate
„- Aş dori un buchet de flori pentru prietena mea!” „- Ce-mi puteți spune despre ea?...” Despre ei, cei terorizați de buchetul pentru ea () [Corola-blog/BlogPost/338855_a_340184]
-
confuză a lui Sorescu iradiază uneori. Espopismul a devenit o formulă recognoscibilă. El se individualizează, înainte de toate, ca trăire și orizont ontic, nu ca limbaj. Espopismul este lirica ființei minime, a ființei reduse la trăsăturile distinctive în care încă mai palpită, întunecat și evanescent, lumina vieții, cu toate năzuințele și păcatele ei. Ioan Es. Pop este un poet luminos ce scrie întunecat, greu și grav, gândit și expresiv. Poezia sa mișcă inocent și duios marile roți dureroase ale existenței. Organizează vol
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
îi spune: «Am văzut». Și acela îl întreabă: “Ce ai văzut, fiule?” “O lumină dulce, părinte; o lumină de așa fel, că nu am destulă pricepere pentru a-ți spune cum e.” Și în vreme ce spune aceasta, inima lui saltă și palpită și se aprinde îndată de dorul Celui pe Care L-a văzut. Apoi începe să spună cu lacrimi fierbinți și multe: “Mi s-a arătat, părinte, acea lumină. Pereții chiliei mele au dispărut îndată și lumea a trecut, fugind, socotesc
RUGĂCIUNEA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340974_a_342303]
-
Miros de crini ea răspândește la fiecare gest regal - zeiță e, dar și femeie cu părul lung și-obrazul pal. Stă singură-n al ei palat durat din gheață și din nea și un suspin i se strecoară din pieptul palpitând abea... De gheață fu până mai ieri, când la hotarul dinspre sud văzu sărind din floare-n floare zeul Amor gingaș și nud. De-atunci îl vede și-l tot vede cum tumbe face-n văi și lunci, iar inima
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
nu pleca) August: luna cea mai binecuvântată a verilor românești, în care soarele țării ne încălzește, parcă, și mai mult inimile, văzându-ne cum venim acasă în concediu. Și cum să nu te bucuri când intri iar în viața ce palpită prin crângurile copilăriei tale? Cum să nu te bucuri când, sătul de aerul poluat și de apa la sticlă a metropolelor occidentale, respiri iar aerul curat și să bei iar apa limpede de izvor? Dar eu, mă bucur și de
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
Și, oricâte alte femei vei iubi, mă vei reține și pe mine, într-o cămăruță secretă a ființei tale? Aș vrea să rămân în ochii tăi! O luminiță, un foton...” În volumul Apa, semnat de d-na Mirela-Ioana Borchin, iubirea palpită sub toate formele, umple toate spațiile „goale”, asemenea unui fum, unui izvor de munte, respiră agățată de necruțătorul timp, lăsându-se purtată prin toate anotimpurile, savurând fiecare răsărit și fiecare înserare. „Dar, ceea ce singularizează cartea, ceea ce o impune, cu deosebire
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
DELTA Cu vârfu-n cer, de stele sprijinită, În umbra ei atâtea taine-nchide, Un sfinx, ce stă cuminte-n piramide, În aria iubirii, infinită. Să descifrăm enigme euclide, Dintr-un triunghi cu forma răvășită, Dar unde viața-i vie și palpită Și liniile toate ne deschide. Deși catetele nu sunt egale, În vârful dinspre nord e steaua, celta, Care ne luminează pașii-nceți pe cale, Ne ia de mână hotărâtă, zvelta. Și ne conduce-n depărtări astrale, Treimea-nțelepciunii pure, delta. UNGHIE
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
oamenii - s-au sfătuit între ei cum se poate-omorî moartea rușinii - cum pot ciunti - hidos și cumplit chinuit - pe liber barbarul - zborul spre cer ...și oamenii - spre bucuria Satanei - au izbândit: confortabil - chiar strălucit! *** NEÎNCREDERE gata de-infarct - muguri sfioși palpită: au așteptat verdict de soare - li s-a dat: să se arunce-n aer - sau e-ispită cum a tot fost - de-o iarnă-n scăpătat? să te încrezi în muzica de îngeri sau să te-nfunzi în plin de
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
dulce, blândă și gingașă, Îmi umple sufletul de bucurie. Ochii tăi de smarald îmi desfătau privirile, Și pieptul ce ți-l atingeam, Îmi frângea inima de fericire, Iar capul tău, ți-l sprijineai de-al meu umăr Și inima îți palpita puternic, De emoția ce te stăpânea. Privirea ta dătătoare de lumină, Mă făcea să-ți jur credință Și să-ți spun cât de dragă îmi ești Și cât de mult te iubesc. Un sunet răsună din văzduh, Ș-un glas
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
și te spun lui nea Pește.Iar o idee este mai importantă decât o catedrală, spune spânul închinându-se pe ascuns, ferește-te sădevii victima adevărului, omul își suflă nasul cu putere, dar adevărul creator de iluzii? Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță, O bomboană îți schimbăgustul, Naiv ca o gură de incendiu, El știa că afectarea este semnul indiferenței, Vântul sufla mai ușor ca o frunză, Casele păreau solfegii solidificate,Băltoacele aurite de soare ne orbeau, Vorbeam și ne
NEBUN CAP.2 de BORIS MEHR în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343583_a_344912]