628 matches
-
geografice, dar ele sunt deosebit de importante pentru predarea geografiei în școală. Un alt mijloc modern care își croiește drum în procesul de învățământ este televiziunea. Bogăția de imagini care se perindă rapid pe ecran, luminozitatea lor, concentrarea acțiunii, viața care palpită în fiecare imagine atrage pe telespectatori și mai ales pe copii. Atenția cu care se urmăresc imaginile este atât de concentrată și participarea micului spectator atât de activă încât după încetarea emisiunii și chiar în zilele următoare elevii pot să
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
arta: „Obiectul artei și al teoriei lui despre artă este (...Ă nuditatea psihologică, cultivată până la voința de anulare a stilului. El scrie cum ar sfâșia bluza de pe un sân tânăr, ca să divulge de sub vestmântul istoric nudul etern; (...Ă scrisul lui palpită ca gușa unei șopârle speriate.” 2 Scriind despre proza lui Mateiu I. Caragiale, Vladimir Streinu observă ritos: „Prin niciuna din liniile literaturii sale, Mateiu Caragiale nu se dovedește fiul lui I. L. Caragiale.”3 Propoziție discutabilă, ca orice judecată estetică, ceea ce
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
apt să se ridice adesea la sinteze istorico-literare de referință. Fie că scrie despre Eminescu sau despre cel mai proaspăt Sorescu, despre Sadoveanu sau D.R.Popescu, Vladimir Streinu se plasează cu eleganță și firesc înlăuntrul esteticului, în nucleul vibrant și palpitând al operelor literare, descifrândule structura intimă, reliefându-le frumusețile expresive, plasându-le cu rigurozitate în contextul istorico-literar cuvenit, în serii axiologice. Examenul critic se organizează în funcție de notele originale ale creațiilor comentate, subliniindu-li-se unicitatea și valoarea. La fel va
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
adevăr”" Pariul sinceritățiitc "Pariul sincerității" Nasc și în Britania oameni „cu învățătură despre Împărăția cerurilor” (Mt. 13,52). Capabil să relativizeze modelele prezentului, Andrew Louth - căci despre acest cărturar vom vorbi - nu ratează deloc sensul profund al actualității. Rostirea sa palpită sub acolada începutului (alpha) și a sfârșitului (omega), fiind dictată de vocația înțelegerii perenității revelației lui Dumnezeu. Timpul prezent al acestei teologii este cel al unei prezențe eshatologice, sub semnul explorării care - prin forța paradoxului - crucifică „înțelesurile cele slabe ale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ar putea împlini fără integrarea omului în sânul unei mișcări mai vaste de flux și reflux, asemănătoare efluviilor Iubirii divine descrise de Sfântul Dionisie Areopagitul în Ierarhia cerească. Revelația Vieții înfățișează universul ca un imens trup al cărui patos intim palpită într-un tempo cardiac, între sistola dăruirii și diastola abandonului. Transmutarea reciprocă a esenței omului în inima nevăzută a Vieții prin nașterea transcendentală este, de fapt, cuvântul de răscruce pronunțat de Fiul către Tatăl: „După cum Tu, Părinte, întru Mine și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
asigură în sens profund unitatea celor doi iubiți. Cu alte cuvinte, nu simpla acuplare sexuală, ci trupul copilului nou-născut face ca cei doi să fie una (Mt. 19,6). Dacă eșecul întâlnirii erotice își păstrează timbrul autenticității atunci când trupul celuilalt palpită în chip magic (dar înșelător, conform legii fenomenologice a duplicității apariției), cea mai violentă formă de uitare a dimensiunii subiectiv-patetice a corporalității o reprezintă prostituarea. Eșecul este celebrat în acest caz. Relațiile strict economice dictate de prostituție au devenit un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
timor. Così l'avea / fatto schiavo e fanciullo îl troppo amore. / Mă ruppe alfin la morte îl nodo antico / alla sua lingua. (vv. 14-25) Egli la mano, / ch'ancor tenea, della diletta Elvira / postași al cor, che gli ultimi battea / palpiți della morte e dell'amore, / oh, disse, Elvira, Elvira mia! (vv. 77-81) Deh quanto, Elvira, / quanto debbo alla morte! Ascoso innanzi / non ți fu l'amor mio per alcun tempo; / non a te, non altrui; che non și cela / vero
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Benedetto Croce, "Giacomo Leopardi", Poesia e non poesia, Laterza, Bari, 1923, pp. 103-119. 60 Și sentì [...] premuto, avvinto e sopraffatto da una forza brutale, da quella che egli chiamò la "nemica natură", che gli spezzò gli studî, gli proibì i palpiți del cuore, e lo rigettò șu se stesso, cioè sulla sua offesa base fisiologica, costringendolo a combattere giorno per giorno per sopportare o lenire îl malessere e le sofferenze fisiche che lo tormentavano invincibili. Benedetto Croce, Poesia e non poesia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
passionnées, que l'émotion secoue, qui souffrent, pleurent, se donnent avec transport, enlacent, étreignent et gémissent, qui aiment avec leur chair autant qu'avec leur âme, avec la bouche qui parle et leș yeux qui regardent, avec le Coeur qui palpite et la main qui caresse, des femmes qui bravent tout parce qu'elles aiment, et vont, le jour ou la nuit, surveillées et menacées, intrépides et palpitantes, vers celui qui leș prend en șes bras, folles de bonheur et défaillantes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
întunericul de alb, el însuși negrul negurii seara. Marți, 27 decembrie, ora 12,30, în grădina zoologică Tîrgu Mureș, în pavilionul maimuțelor strămoși în spaime medievale om-tobă, om-arbore, om-mugur, omul-literatură, mîna subțire la puiul de pavian e vena lui care palpită, timp la perfecțiunea infinită infinitezimală pe reflecție schimbată în om-literatură în cazul literaturii, pui de pavian negru nu prinzi prefacerea, te crezi om, fugi, te ține mama de coadă, mănîncă din cealaltă mînă, făpturile prezentul singur pe lume, șarpe, șarpele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mai slab sezon cu "Slavia" Praga acasă, o rupi, de ce tragi de ea, e altă mașină! "Paty-paty" patiseria, "Optica-oftalmologie ochelari", "FIBEC" obiectele se confundă, reclamele nu, cealantă, șefu', dacă nu să dăschide! polițista la navetă, ai coborît aproape imediat, degetele palpită, pe umăr geanta, vîrful dîmburilor stîlpi electrici și-i mai zice antropomorfism! Breaza popas "Frăsinet", urcă și ea, "La articole funerare "Vulturul"" Comarnic, "Paul Desghelipon" biblioteca orășenească, front de pavilioane la cat cu geamlîc, primele sinteze de turism antebelic, coasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
articolul intitulat "Ilia Ehrenburg", scriitorul este prezentat ca un "autor popular al Uniunii Sovietice", ale cărui articole antihitleriste sunt citite atât în țările prietene, cât și în cele neutre. "Verva lor scânteietoare, ironia lor mușcătoare, pasiunea de care sunt străbătute palpită de suferințele, de elanul spre viață și cultură al popoarelor sovietice". Redacția trebuia să recunoască faptul că autorul prezetat nu a fost dintotdeauna un "revoluționar legat de popor", ci doar un "revoltat în artă" în tinerețea sa. Dar, timpul și
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
slujit onest și de care nu s-a lepădat niciodată în unele dintre scrierile sale cu subiecte istorice - în special în acele mai vechi - „Neamul Șoimăreștilor” și „Șoimii”. De altfel, destul de palide imagini ale neasemuitelor epopei sienkiewiciene, în care totuși palpita un suflet românesc și o neîndoielnică dragoste de trecutul neamului său. M-am întrebat mereu, fără să-mi pot răspunde vreodată, cum se împacă această dragoste de trecutul românesc cu admirația lui față de comunismul de la răsărit... Și cred că toți
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
întreagă dura alcătuirea scrisorii în nenumărate variante până ce aceasta căpăta conținutul dorit. Două săptămâni aștepta nerăbdător răspunsul. Între expedierea misivei și primirea răspunsului timpul se scurgea cu încetineală și nerăbdarea devenea tot mai mare pe măsură ce se apropia sorocul. Cu inima palpitându-i de bucurie, citea scrisoarea iubitei de mai multe ori pentru a-i savura conținutul, într-un loc ferit de ochii curioși și invidioși ai colegilor. Scrisorile Mărioarei le păstra ca pe niște prețioase bijuterii, învelite într-o hârtie de
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și fugeam iarăși cu foamea Îndărăt și violența Înainte și Înotam prin șuvoaie amestecate de sudoare și salivă și spermă și sucuri vaginale, și aveam În față tot ce lăsam În urmă: o stea formată din patru picioare, pâlpâind și palpitând prin sfărâmătura de pământ amestecată cu haine și cu brotacul ăla de culoarea pământului. De nenumărate ori trecuse peste noi, ca să ne mimeze joaca sau pur si simplu pentru că-i stăteam În drum, iar acum o lua din nou cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
făcând semne unei femei care Înota, dar n-am mai apucat s-o văd ieșind din mare că iarăși fugisem și eram tot un creier În flăcări scriind pe nisip o istorie infinită deșirându-se Într-un inel de foc palpitând În jurul lumii. Eram tot scăldat În sudori când m-am trezit din nou. Mă ustura pielea. Plaja se umpluse de femei și bărbați goi. Dinspre sud veneau figuri pe care abia de le mai recunoșteam. Ei duceau pe umeri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Bausch (1940-2009): dansatoare, coregrafă, profesoară și directoare a companiei "Danztheater Wuppertal Pina Bausch". Începând din anii '70 a avut o influență considerabilă în dansul contemporan 23 "Interpretul are datoria să exprime nu mărunta-i autobiografie sentimentală, ci viața spirituală care palpită în sunetele muzicii. Interpretul trebuie să sacrifice conștient o parte din sine pentru a pune în cea mai puternică lumină mesajul compozitorului. Eu accept de bună voie acest sacrificiu. Iată sursa "reținerii" sau "sobrietății" mele." (Aldo Ciccolini, interviu în "Contemporanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
anilor la care m-am referit și-l amintesc pe decanul Țupa în mijlocul miilor de studenți asediați în cetatea de ziduri a facultății. Erau mii de tineri în acel spațiu îngust, același care este și astăzi, era un uriaș suflet palpitând într-un uriaș trup, încercând să reziste "siguranței" (care nu se cheamă încă altfel) agenților care încercau să invadeze cu arme și ciomege spațiul universitar. Făcându-și loc prin mulțimea agitată, decanul Țupa, singur (neînsoțit de nimeni...) și neînarmat, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Sărmanul Dionis: "... am putea trăi aevea în trecut și am putea locui lumea stelelor și a soarelui". Ochiul "ars" eminescian este parcurgerea unui ciclu complet. O nouă naștere poate să înceapă, un nou "dialog cu invizibilul". Sub cenușa acestor ochi palpită jarul absolutului: căci, spune Heidegger, "ceea ce este astfel sfâșiat, prin sfâșierea sa, este deschis invaziei absolutului". 4. "Eresul" din ochii iubirii. Dacă pentru un pictor (precum Cezanne) e important "când vederea devine gest", pentru Eminescu este important ca "vederea" să
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Linia va prezenta totdeauna anume perceptibile iregularități; de aici aspectul însuflețit al acestui geometrism. În ornamentică românul iubește linia dreaptă, dar el îi imprimă o pulsație; tot așa românul iubește stihialul, dar acestuia el îi dă un aspect sub care palpită viața. Pe acest plan de semnificații „stângăcia” încetează de a mai fi stângăcie, fiind ridicată la rang de noimă. (Ibidem, p. 288). Credința creștină a majorității locuitorilor se ghidează tot după un principiu binar: fapta bună și păcatul, omul bun
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
o mare nenorocire pentru țară. Românul de la 1 iulie apare încadrat în doliu. În capul ziarului, pe întâia coloană, se citește: „București, 30 Cireșar (12 Cuptor). Ieri 29 iuniu s-a înfipt cuțitul până la mâner în pântecele României: corpul ei palpitând încă fu îmbrâncit la picioarele comitelui Andrássy70. În ziua de 29 iunie 1866 Camera a făcut cel mai mare act de autonomie: a dat țării Constituțiunea.71 În ziua de 29 iuniu 1875, Camera a votat actul prin care se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
judecăți mai echilibrate, elogiul poeziei eminesciene, rostit în 1889, fiind o astfel de excepție. Poet el însuși, profesează o artă a durității, susținută de vâna satirică, pamfletară a temperamentului. Preferința pentru „o poezie neagră”, „de granit”, „mișcată de teroare și palpitând de ură” (Viersul), aplecarea spre viziunea grotescă și invectiva nestăpânită, fulminantă (Complotul bubei, Odă la ciocoi) îl plasează într-o familie căreia îi aparțin Heliade, Al. Macedonski, Tudor Arghezi ș.a. Târziu, vitalității fruste, deseori prolixă și necenzurată, inflamată retoric, îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
dincolo de cerul senin al propriei conștiințe azurii, drept un ne-temporal Atlas ce-și poartă cosmosul pe umerii gratitudinii sale. Agonia suferinței pulsează paralel cu bucuria efemeră a clipelor risipite în fluxul mundaneității cotidiene. Alături de naivitatea existențială a fericirilor temporare, palpită, adesea, tensiunea sfâșietoare a unor dureri necontrolate. Cum privește cel îndurerat lumea ce-l învăluie cu marasma ei de nuanțe și parfumuri ale deșertăciunilor iluzorii? Și cum ăl percepe pe cel suferind această lume și cei ancorați efervescenței sale instabile
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
supus analizei atente, relevă și indică. Pentru cei loviți de suferințele deficiențelor corporale, de acea durere ce nu sfredelește dar învăluie traumatizant și copleșitor, amănuntul, detaliul constituie, așadar, ferestre deschise spre profunzimile întemeietoare ale metafizicului, ale sensurilor și explicațiilor ce palpită în zona primordialităților ontice. Detaliul reprezintă aici paranteza prin care vălul de iluzii active se disipează temporar permițând, pentru o transparentă clipă, aducerea, proiecția în prim-plan a străfundurilor prime, a temeliilor ce poartă resortul și fluxul lumii. Prin zăbovirea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
privește către natura autentică din spiritul celuilalt. Această natură se dovedește, cel mai adesea negativă, lipsită de veracitatea unei iubiri care iese în întâmpinare, îmbrățișează consolator și sacrifică. Ochiul din ce în ce mai pătrunzător observă cu intesitatea unei clarități ascendente spiritualitatea coruptă ce palpită din adâncurile lăuntrice ale celorlalți. Și cu cât falsitatea postulată de aceștia la suprafața inter-relaționării se dorește a fi mai convingătoare, cu atât privirea ce a dobândit forță de persuasiune prin experiența calvarurilor sufletești surpinde mai evident fundamentele convertite de
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]