1,950 matches
-
derutat, am simțit și o ușurare, dar și un fel de teamă profundă și inexplicabilă. M-am simțit ca în fața unei primejdii. — Pot să vă ajut cu ceva? am întrebat. Ea își lăsă capul spre spate și-și desfăcu gulerul paltonului. — Cu alte cuvinte, domnule Lynch-Gibbon, ce dracu' caut eu aici? — Exact, am răspuns. Se pare că nu-mi era dat să mă port politicos cu sora lui Palmer. — Iată care este explicația, spuse ea. Soția dumneavoastră mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dezordine, privirea fixă, vinul vărsat. Am constatat că nu pot vorbi. Honor Klein mai coborî două trepte. — Ah, dumneavoastră sunteți, zise ea. Am văzut lumină și am crezut că e fratele meu. Rămase acolo, cu mâinile vârâte adânc în buzunarele paltonului, privindu-mă îngândurată cu ochii micșorați, cu gura strânsă într-o linie dreaptă și aspră. — Fratele dumneavoastră este în pat cu soția mea, am răspuns. Tocmai le-am dus niște vin în dormitor. Honor Klein continua să mă privească îngândurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu putere în urma ei. I-am auzit pașii urcând apăsat pe scări. Am așteptat, încercând să-mi stăpânesc un val de gelozie atât de dureroasă încât aproape că mă frângea. Se auzi soneria. M-am dus la ușă. Înfășurați în paltoane groase pentru a se proteja de gerul umed a cărui adiere parfumată pătrunse prin ușa deschisă, cei doi stăteau unul lângă altul, amândoi înalți, aproape de nedistins în noaptea albastră. Haideți înăuntru, ticăloșilor! am spus. Au intrat fără să spună nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
M-au surprins cuvintele ei și am spus: — Nu știu, nu știu nici măcar dacă te consider capabilă de dragoste. Te vreau pe tine. A râs și apoi a spus: — Spui prostii, Martin. S-a întors și și-a scos brusc paltonul și s-a îndreptat spre un bufet pe care erau așezate sticle și pahare. A turnat lichior în două pahare. Am observat cu o fericire imensă că-i tremură mâna. Nu mi-am părăsit postul. Ea a pus unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
treaba ta. Am simțit că am dat dovadă de slăbiciune și că asta mi-a fost fatal. S-a mișcat și odată cu ea s-a mișcat și umbra ei pe podea în lumina rece a soarelui. În timp ce scotocea prin buzunarele paltonului în căutare de țigări am avut convingerea că în clipa următoare îmi va spune să plec. Am început să înaintez spre ea și, văzându-mă, ea a încremenit pentru o clipă; apoi și-a continuat în mod ostentativ gestul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Dora se uita la mine În oglindă, de parcă aș fi spus un lucru a cărui semnificație nu o descoperise până acum. Treptat, mințile mi - sau poate - ni s-au luminat și, nesigur pe comportamentul meu, am zis să-mi pun paltonul. Și aș putea foarte bine să mă comport distrat În continuare, mi-am zis, Înfășurându-mi fularul În jurul gâtului, Înainte să spun ceva despre cilindrii cu față dublă. Și totuși, când eram pe punctul de a pleca, Dora mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cândva Într-un restaurant, m-am băgat În discuție. Pentru un anume Walther. Și că a avut un prieten care... În loc să-mi răspundă, Karp proiectă raza imaginară prin Întunericul mut. Lumina tremură, apoi apăru o femeie tânără, Îmbrăcată Într-un palton de iarnă cu o boa de vulpe În jurul gâtului, stând pe o bancă Într-un parc. Avea ochii umflați. Când s-a șters la nas, am observat că un dinte din față era ciobit la colț. — A, iat-o. Karp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
păreau a fi bolnave de reumatism. Când Dora apăru, cu o Întârziere de patruzeci și cinci de minute, tocmai mă pregăteam să cer nota. Răzgândindu-mă, l-am rugat pe chelner să-mi aducă meniul din nou, În timp ce, lepădându-și paltonul, Dora se apropie cu mișcări atât de reci, Încât păreau Înghețate când a ajuns la mine. Purta costumul ei de Amayoană - sacoul de lână și fusta asimetrică - ceea ce-i conferea un aspect grațios, aproape aristocratic. Încă nu se tunsese scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care se apropia de mine cu pași repezi și vioi, parcă ar fi jucat Într-o pantomimă. Abia m-a observat Înainte de să-și ridice pălăria, salutându-mă ceremonios, apoi și-a Îndreptat din nou atenția asupra nasturilor Încăpățânați de la paltonul său. Unde dispăruse? Să traversez strada sau să rămân pe partea asta? Doar nu s-a strecurat Înapoi, nu? Am făcut stânga-mprejur. Nimeni, În afară de domnul viguros. Dar asta era chiar absurd! Sau până la urmă mă Înșelasem? Poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în celălalt. În zori, tata mă trezește din somn și, pe șest, ca niște ocnași evadați, ne îmbrăcăm și o ștergem tiptil din cameră. — Vino, mă-ndeamnă el în șoaptă, făcându-mi semn să-mi pun apărătoarele de urechi și paltonul. Vreau să-ți arăt ceva. Știai că am lucrat ca ospătar în Lakewood când aveam șaișpe ani? În fața hotelului, îmi arată codrii maiestuoși, cufundați în tăcere. — Cum ți se pare? mă întreabă în timp ce ne plimbăm „în pas vioi“ în jurul lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să nu-și curme viața atât de tânără și să n-o încredințeze celui mai cumplit vrăjmaș al său. Eram după paravanul din camera de zi când rabinul a urcat cu pași maiestuoși treptele de la intrare, îmbrăcat în uriașul lui palton negru. El îi făcuse lui Heshie inițierea pentru bar-mițva și dârdâiam numai la gândul că, într-o bună zi, o să-mi vină și mie rândul. Rămase vreme de mai bine de o oră să se sfătuiască cu băietanul cel sfidător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
când o să afle tata ce chestie îngrozitoare am făcut eu. Când sunt rău și-al dracului în chestiuni mărunte, mă poate pune și singură la punct: nu trebuie decât, îți amintești - știu că eu, unul, îmi amintesc! - să-mi dea paltonul și galoșii - ce mai, punct ochit, punct lovit, mămico, cu galoșii ăia! - să-mi încuie ușa-n nas (să-mi încuie ușa-n nas!) și să mă anunțe din spatele ușii încuiate că n-o să mă mai primească niciodată în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nici un caz din posteriorul unui om care, poftim, trebuie să plece de acasă constipat ca să tragă la jug douăsprezece ore. — Șapte și jumătate? De ce nu mi-ai zis! Se-mbracă în doi timpi și trei mișcări, își pune pălăria și paltonul și, cu registrul lui negru, voluminos, de încasări într-o mână, își înghite, stând în picioare, tărâțele și prunele puse peste noapte la muiat și, la urmă, își umple buzunarul cu un pumn de fructe uscate care unui om normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și știu să cânt chiar și cântecul geniștilor din Marină. Ia zi, Spielvogel, la ce armă ai făcut armata, și-ți cânt cântecul acelei arme! Te rog, dă-mi voie - e punctul meu forte. Țin minte că ne așezam pe paltoane, pe dușumeaua de ciment, cu spinările lipite de pereții solizi ai coridoarelor din subsolul școlii, și cântam la unison, pentru menținerea moralului, până când sirenele ne dădeau de știre că a trecut orice primejdie - „Johnny Zero“. „Înălțați laudă Domnului și Aduceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dădu un ordin, pe care șoferul Îl traduse: — Ridicați-vă. Cu pașaportul lui Myatt Într-o mână și cu cealaltă pe lanțul lui de argint, Josef se execută, iar soldații Îl măsurară cu lanterna din cap până În picioare. Nu avea palton și tremura de frig. Unul din oameni râse și Îl Împunse cu degetul În stomac. — Vor să vadă dacă-i adevărată, explică șoferul. — Ce să fie adevărată? — Rotunjimea dumneavoastră. Josef Grünlich trebui să simuleze amuzamentul ca răspuns la insultă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca atunci când era nou, zice. Îmi place foarte mult, dar o să-l cumpăr așa cum îmi convine mie. Mai facem câțiva pași, iar coridorul se deschide spre o pădure de cuiere-pom și suporturi pentru pălării, rasteluri pentru umbrele și suporturi pentru paltoane. Dincolo, în depărtare, se vede un alt zid de rafturi și dulapuri. — Elisabetan, zice, atingând fiecare mobilă. Tudor... Eastlake... Stickley... Atunci când iei două mobile vechi, un șifonier și o oglindă, să zicem, și le îmbini una cu alta, îmi explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
urce pasagerii. Portiera din spate a Daciei se deschide larg, făcîndu-și apariția mai întîi o pereche de cizme negre, frumos mulate pe picior, apoi poala unei fuste ce acoperă genunchii; o bluză albă, pe gît, arcuită ispititor la piept, un palton albastru închis cu guler mare din blana unei vulpi polare, a cărei coadă a ajuns căciulă o femeie mică de statură, ce vrea să-și completeze înălțimea cu poziția dreaptă a spatelui și fața ridicată puțin în sus, trădînd mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
căciulă o femeie mică de statură, ce vrea să-și completeze înălțimea cu poziția dreaptă a spatelui și fața ridicată puțin în sus, trădînd mai degrabă ambiție decît lăsînd să se vadă mîndrie și prestanță, așa cum ar vrea. Își aranjează paltonul, ia din mașină poșeta, apoi se întoarce spre șofer, care i-a sărit în întîmpinare, s-o ajute: Poți pleca. La revedere, tovarășă; drum bun! se precipită șoferul, retrăgîndu-se spre portiera din față. Tovarășă, intervine actorul ce vor tovarășii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
milițianul din urmă poftiți buletinul, dar altădată... Altădată să-nveți să-ți faci meseria, tovarășe! smulge actorul buletinul, băgîndu-l în buzunar, grăbindu-se spre cursă. La ușa mașinii sînt destui care se îndeamnă să urce. O fată subțirică, într-un palton mini, cu pantofi închiși, eleganți, cu o eșarfă legată peste păr, o ține de braț pe maică-sa, ascultînd-o. Vezi, poate uiți iar să-mi scrii. Ei, mama, cum îți închipui?! Pînă acum..., ca la început... Eu am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să te bărbierești, să te schimbi... Emoționat ca un adolescent, Vlad dă din cap drept mulțumire și iese. În cămăruța alăturată, unde-și are biroul, tehniciana, care ține evidența realizării investiției, stă de vorbă cu o femeie încotoșmănată într-un palton negru, cu gulerul ridicat, cu fața acoperită pînă sub ochi de fular. Tovarășul Vlad, tovarășa Brîndușa Roman face tehniciana prezentările, indicîndu-i pe cei doi cu palma desfăcută. Nu mai întind mîna că-s gripată foc murmură Brîndușa Roman, aruncînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
își dă seama că a ajuns deja în Cartierul de Nord, în fața blocului și se grăbește să urce, să aibă timp să-și facă o cafea, apoi să se bărbierească, să-și schimbe pantofii și ciorapii uzi, să-și ia paltonul, căciula și mănușile și să plece spre autogară, să aștepte cursa rapidă. *** Ștergătoarele de parbriz deschid două sectoare mari de cerc, lăsînd să se vadă șoseaua acoperită cu un strat alb, în care roțile mașinilor ce vin din sens invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brațele tatălui se mișcă nervos, agitat de vreun vis, apoi, după ce tatăl îi sărută vîrful nasului, se întinde leneș, murmurînd un inimitabil "taata", abandonîndu-se brațelor ce-l cuprind. Celălalt, la pieptul mamei, doarme dus, agățat cu o mînă de gulerul paltonului. Actorul doarme rezemat de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se întinde leneș, murmurînd un inimitabil "taata", abandonîndu-se brațelor ce-l cuprind. Celălalt, la pieptul mamei, doarme dus, agățat cu o mînă de gulerul paltonului. Actorul doarme rezemat de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe genunchi, apoi, cînd obosește, ori cînd simte că s-a odihnit, își încrucișează brațele la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în grabă, întreabă de cursa lor. Așteptați, așteptați! vine răspunsul. Dar cursa rapidă, vine la timp? Mai e un sfert de oră, ce dracu'! răspunde nervos dispecerul. Mihai Vlădeanu, cel care a întrebat, își îndeasă căciula și-și ridică gulerul paltonului, pierzîndu-se prin viscol, în direcția gării, înainte ca Vlad, care l-a zărit, să-l mai poată opri. Intră în sala centrală și caută din priviri telefonul public interurban. O sună pe sora lui la serviciu. Un geamantan cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bar o privire, apoi, privindu-l cînd și cînd pe Mihai pe sub sprîncene, spune: Dacă se mai benoclează o dată spre mine, mă ridic și-l cîrpesc. Tipul de la bar, în scurtă din piele, îmblănită... Mihai nu spune nimic. Își descheie paltonul, se ridică de pe scaun să și-l aranjeze mai bine, răsucește scaunul, apropiindu-și-l, apoi aruncă ochii, ca din întîmplare, spre bar. Bună seara, dom' doctor! salută el, întîlnind privirea doctorului Radu, care tocmai s-a dezlipit de bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]