349 matches
-
pare să fi fost, la început, doar o mască aleasă dintr-un impuls idiosincrasic, dar și dintr-o rațiune lucrativa (bășcălia, critică și blasfemia s-au vîndut întotdeauna mai bine decît ditirambul), a ajuns să se lipească de față actorului. Pamfletarul nu mai e în stare de o perspectivă senina asupra lumii, elogiile sale sînt chinuite, sub-minate de fiere. Simulacrul dobîndește din ce in ce mai multă realitate, nu neapărat ca să justifice o dată în plus cunoscută teza a lui Baudrillard, ci mai de-graba pentru
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
După opinia mea, valoarea (extraordinară) a trilogiei constă în portretistică și satira de moravuri, care departe de a ilustra o aliniere a autorului la ura față de protipendadă promovată de partidul comunist, constituie expresia profundei sale mizantropii și a geniului de pamfletar. Aceasta nu înseamnă însă că studiul lui Ion Simuț nu are adevărul lui. Ca să nu mai vorbim de faptul că este atât de bine scris și integrează, cu grație, atât de multe informații, încât dă, de la începutul volumului, tonul criticii
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
Divina Comedie, o altă Gerusalemme liberata, un alt Paradis pierdut. G. Oprescu vede în fiece scriere a Titanului (chiar și în broșura ocazională) un scop nobil: "crearea unei limbi capabile să exprime orice idee". Dacă adăugăm acestor calități talentul de pamfletar, vocația de tipograf și editor (a fost printre primii posesori ai unei tipografii cu "monopolul pe 20 de ani") sau de întemeietor de reviste: Curierul românesc în 1829 și Curierul de ambe sexe (1837) - "tot ce dă repaos minții și
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
a autocunoașterii. Interesantă e împrejurarea că, deși ,relativist", atît de slobod în derularea expresiei, ludic ori de cîte ori are prilejul (și prilejurile se ivesc din belșug!), Al. Cistelecan nu e și un polemist susținut, cu atît mai puțin un pamfletar. Imaginea ce i s-a creat, de critic ofensiv, mordant, cu greu s-ar putea susține. Nu e ceea ce s-ar putea numi un critic ,rău"! Inconformisul i se voalează în bonomie, incisivitatea i se dispersează în poante, într-o
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
cabine de duș antiteroriste, cu băncuță, în care te poți închide în cazul unui atac, și în care poți să bei un pahar cu vin de Bordeaux, ca să te poți bucura, în liniște, de viață! Umorul e punctul forte al pamfletarului Moore. Altfel, acest "Fahrenheit" anti-Bush - un pamflet cînd sentimentaloid, cînd feroce, dar pururi subiectiv, ca orice pamflet - este, ca documentar, un anti-model. Intuind vulnerabilitatea propriului film, Michael Moore susținea, după premiere, că el nu face nici o diferență între ficțiune și
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
Gheorghe Grigurcu Cunoscut, azi, mai cu seamă în calitate de "disident", unul dintre cei mai marcanți ai Europei de Est, si, firește, în cea strict complementară, de polemist și pamfletar de temut, Dorin Tudoran este, infrastructural, un poet. Nu doar pentru că și-a început activitatea publicînd volume de versuri (începînd cu 1973), ci și pentru că înseși rădăcinile discursului d-sale protestatar se află în solul vulcanic al unui anume temperament
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
Corneliu Vadim Tudor sapă la fundamentul democrației din România de mai mulți ani. Obișnuință, în ceea ce îl privește, face ca la această oră, tribunul de care se făcea haz cu cîțiva ani în urmă sau care era privit drept un "pamfletar" talentat să fie considerat azi drept autorul unor derapări neașteptate. COTIDIANUL titrează pe pagina întîi Clasa politică se scufundă tot mai mult în mocirlă. Scandal de mahala cu CV Tudor, Emil Constantinescu, Rona Hartner și alții. Cînd știi despre ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18189_a_19514]
-
aduce aminte de o anecdotă care circula prin anii '60 ai veacului trecut: se zice că Arghezi fusese invitat să viziteze studiourile cinematografice de la Buftea, proaspăt înzestrate tehnic. După ce ascultase cu mai mult sau mai puțin interes explicațiile cuvenite, corozivul pamfletar nevindecat ar fi spus, în concluzie: Da, avem mașini dar n-avem nemți". Mutatis mutandis, în domeniul apoi în discuție avem bani, avem chiar și o dotare tehnico-didactică bunicică, dar nu prea mai avem cui să plătim pentru resuscitarea învățământului
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
pamfletul le tocește condeiul și mintea. E o specie irațională prin natură, care nu vrea să convingă, ci să condamne și, de ce nu, să ucidă. Se hrănește din dispreț și din ură. Polemica e, în schimb, democratică și liberală. Absolutismului pamfletar, ea îi opune un relativism înțelept. În comunism n-au existat polemici propriu-zise. Au fost înlocuite de la prima oră a regimului cu campanii bine orchestrate. Campaniile nu erau străine de spiritul pamfletar, urmărind același scop distructiv, cu deosebirea că nu
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]
-
În ciuda preciselor semnalmente menționate, s-ar părea că în "strugglerforlifer" a mai fost văzută o altă personalitate a vremii 5. Așa cum am spus la început, mai mulți contemporani, îndeosebi cei interesați, din tabăra adversă, și-au dat seama cine e pamfletarul liberal probabil din primul moment, însă doar mai tîrziu au arătat în presă acest lucru. În fapt, partea conservatoare a adoptat inițial tactica ignorării totale a pamfletului. Nu însă și a autorului. Pe acesta, ziarul "Evenimentul" îl atacă extrem de violent
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
și de numele celui ce l-a îmbălat. Se face gazetar și împroașcă. Cearcă să puie pe fruntea unuia pecetea degenerării; altuia, el, democratul, îi impută originea obscură; celuilalt..., dar ce să mai continui! Acestea sunt frazele stereotipe ale tuturor pamfletarilor. Ca să le dee însă o notă mai curățică, pune moto fraze... din Alfred Fouillée..." Indubitabil, prin urmare, lumea presei de la 1900 îl cunoștea pe autorul pamfletului "Strugglerforlifer" și al celorlalte cinci care îi urmează. Pamflete care, dincolo de tot ce este
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
practică, notând că de fiecare dată autorul rămâne în esență poet, unda lirică prelungindu-se în fantastic, și că dimensiunea cosmică a poeziei argheziene se află în aceste poeme în proză (Ce-ai cu mine, vântule?). Nu este ignorat, bineînțeles, pamfletarul, în textele veninoase ale căruia “cuvântul ustură și viziunea schilodește”. Atenția criticului s-a îndreptat și către “noua generație”, Mircea Eliade, cu Nuntă în cer, Octav Șuluțiu, cu Ambigen și Mihail Sebstian, al cărui roman Accidentul mi se pare supraevaluat
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
se afirmă încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, când George Baronzi, unul dintre primii noștri romancieri, publică Misterele Bucureștilor, având ca model Misterele Parisului, de Eugčne Sue. în aceeași epocă se impune, ca scriitor și ziarist, Anton Bacalbașa, un "pamfletar neostenit", cum îl caracteriza G. Călinescu. în epocile următoare, dar cu deosebire în perioada interbelică și cea contemporană, de pe malul brăilean al Dunării și-au luat avânt Gheorghe Banea, autor, printre altele, al impresionantului roman Zile de lazaret, în care
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
Ioana Pârvulescu Dacă e ultima miercuri din lună - e seara României literare. Cu îndemnul lui Caragiale în minte, ne-am adunat cu toții, polemiști și pacifiști, tăcuți și vorbăreți, condeie iuți la mînie sau de un echilibru imperturbabil, pamfletari, cronicari, gazetari, muzicieni, masteranzi și invitați permanenți, la Clubul Prometheus, care seamănă puțin cu Pivnița lui Auerbach. Naratoare de ocazie, sosită de la curs, am notat, pe dosul unei pagini xeroxate (care conținea o fabulă din Levantul lui Mircea Cărtărescu), cu
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
de ficțiune, adică în roman în mod special, nu știu ceva pe linia Arghezi, deși narațiunea sa corintică e o ofertă tentantă. Romanul Lina e o autoficțiune ratată, dar o autoficțiune într-un gen foarte la modă. Din zona publicisticii, pamfletarul Arghezi își exercită puterea de iradiere a unui model încă viu. Nu aș zice că investigația despre rezistența în timp a modelului creator Arghezi e greșit orientată. Productivitatea influenței unui scriitor e un criteriu de menținere în canon. Din punctul
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
așteaptă distribuirea adevărului” (Banală). De ce n-ar putea fi înscrisă poezia de patrie într-un registru vaticinar-sumbru? „Stau pe țărm și privesc prin ceață/ nici un SOS/ aud numai cîntecul rechinilor care vestesc/ încă un naufragiu sub pavilion românesc” (Poem optimist). Pamfletarul se dezlănțuie cu o vehemență eminesciană împotriva „răilor” și „famenilor” zilelor noastre care n-au șovăit a infesta un răstimp ce părea rezervat purificării. Iluziei spulberate îi răspunde deziluzia incandescentă: „Poeme pentru femeile cu pubisul năpîrlit/ fericite însă că pot
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
pe prozator destul de vag și de sumar. Pentru a nu disocia în sine însuși scriitorul de gazetar (operațiune nu doar psihologic tristă, ci fizic dureroasă), Ion Vinea a mobilizat resursele sale artistice în pagina de publicistică, mai ales în înverșunările pamfletarului, rivalizând cu Arghezi. Ion Vinea a meditat la întrebarea pusă într-o anchetă dintr-un ziar străin dacă ,poate fi cineva în același timp ziarist și mare scriitor". Paul Souday, invocat de publicistul nostru, și-a gândit răspunsul ca o
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
probabilitățile, de pana lui Crainic, și el un polemist acid: "Pentru cine vrea să tragă concluzii din marile evenimente istorice, exemplul lui Iulian Apostatul e într-adevăr semnificativ. Nu era un metafizician propriu-zis, ci numai un filosof cu talent de pamfletar. Fusese crescut în credința creștină pentru a deveni un împărat teolog cum aveau să fie ulterior aproape toți împărații Bizanțului (...). În ce consta problema pe care și-o propusese Iulian? Foarte simplu: în detronarea dogmei revelate prin Fiul lui Dumnezeu
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
morală, nu mă convinge. Fănuș Neagu a fost orice altceva decât un formator de opinie. Opinii, de fapt, nici n-a prea avut. Reacțiile lui erau spontane și se fondau pe generozitate sau idiosincrasie. Publicistica lui postrevoluționară ne dezvăluie un pamfletar acid și injust, dar inconsistent. Avea, cum se spune, gură slobodă, și acesteia, în primul rând, i s-au datorat toate nedreptățile cu care i-a gratulat pe mulți. Sunt și aici destule asemenea accese de maliție neprovocată (printre victime
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
câineî" După aceste diatribe, Mitropolitul își reconfirmă poziția arbitrară, deloc lezată de tonul eminescian: S-ar putea cita multe alte considerații ale lui Eminescu pe teme nu numai simplu religioase, ci chiar teologice." Aceasta este gazetărie xenofobă, poetul este un pamfletar extrem de coleric și nicidecum "însemnări" cu alură teologică/religioasă. Majoritatea textelor selectate de Fabian Anton (poeziile sunt mai puțin relevante și nu le iau în calcul) au fost publicate de Eminescu la "Timpul", câteva la "Curierul de Iași" și vreo
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
prins" la viața lui câteva roluri bune și are, din când în când, umor. N-aș fi avut nimic de comentat dacă Alexandru Arșinel era declarat cel mai mare cupletist al tuturor timpurilor, cel mai hazos comediant, cel mai seducător pamfletar de scenă, cel mai mare interpret de melodii de revistă. Dar actor, Doamne păzește-mă, nu e! Prin asta, nu vreau să-l cobor pe Arșinel de pe soclul unde-l vor fi înălțat admiratorii săi, ci să atrag atenția c-
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
și rolul său în scenariul dramei aceleiași epoci, ținute cu strictețe în vizorul său critic, de Pamfil Șeicaru. Ceea ce am reținut, ca trăsătură dominantă rezultată din experiența exilului, este amărăciunea. Ea dictează exprimării fondului. Mai acuzată decât încrâncenarea verbală a pamfletarului, cu suita sa de indiscreții și grosolănii, iscate din cine știe ce rivalități și pasiuni, mai mult sau mai puțin de moment, este intensitatea cu care s-a angajat să scrie istorie. Realismul vizionar devine revelația acestei literaturi de evenimente. Regimul scrisului
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
ultimilor zece ani. Oricine l-a văzut la televizor, în după-amiaza lui 22 decembrie 1989, anunțând fuga dictatorului nu poate uita cu ușurință curajul său extraordinar și demnitatea de care a dat dovadă în lupta cu sistemul comunist. Excelent poet, pamfletar în tabletele căruia strălucește, nu arareori, scânteia inspirației uluitoare, extraordinar causeur, Mircea Dinescu reprezintă un pericol potențial pentru orice minte întunecată. El e întruparea lui Ariel într-o lume dominată de murdăria și vulgaritatea lui Caliban. Partidul România Mare nu
Linșați-l pe Dinescu! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16605_a_17930]
-
nu avea și amici hoți, întrucât el însuși era hotărât să-și câștige viața muncind), iar virulența împotriva politicienilor români de toate calibrele era vizibilă. Dacă ar fi avut un nivel decent de cultură, tânărul acesta ar fi fost un pamfletar redutabil, fiindcă avea asemenea stofă. închei portretul tânărului român stabilit la Veneția, întrucât articolul meu are un alt scop. Aș fi vrut să vorbesc aici și despre țiganii români, cu figuri lombroziene, așa-ziși muzicanți, care sufocă metrourile pariziene, precum și
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
ca orice specie oratorică. Tendința sa distructivă, vizând o societate alienată și viciile ei, nu e din aceeași categorie cu satisfacția estetică neroniană în fața cetății în flăcări. Pamfletul arde purificator în numele restaurării unor valori legitime, pregătite de o nouă întemeiere. Pamfletarul de calibru este dublat întotdeauna de un moralist. Situația lui Arghezi nu este alta, până la un punct. Căci excesele îl fac să depășească prevederile morale. Oricât ar părea de surprinzător, etica pamfletarului este cel puțin la fel de importantă ca estetica speciei
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]