348 matches
-
își consideră unul din textele polemice "necrolog [...] adresat cadavrului Constantin Mille"265, sugerând poziția definitivă în raport cu un adversar pe care îl suprimă simbolic. E interesant că râsul sardonic arghezian nu e vecin cu furia sau agresivitatea dezlănțuită; el denotă, din partea pamfletarului, un dezinteres flagrant față de un adversar pe care-l consideră nesemnificativ. De aceea, se regăsește, în el, cinismul călăului pentru care execuția publică nu mai are nimic spectaculos. În "Asasinarea unui mort"266, Arghezi proiectează asupra victimei sale, un literat-dramaturg
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
asupra victimei sale, un literat-dramaturg căruia nu-i recunoaște nici o calitate artistică, imaginea unui cadavru (literar) în descompunere și simulează preocuparea de a feri tinerii talentați de "aerul de miazme și putrefacție". Aici, prin limbajul figurat, bazat pe sugestie senzorială, pamfletarul transpune obiectul rizibilului într-un scenariu comic-funerar, însă procedeul depășește umorul negru (care e brut și respinge metaforizarea) și se apropie de sarcasmul bazat pe analogia morbidă. Ideea asasinatului simbolic (ca metodă de exterminare a pseudo-talentelor) e invocată de Arghezi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
textul 269 selectat de noi le ilustrează într-un mod elocvent. Obiectul atacului îl constituie un citat preluat din articolul advers, în care apare o expresie nefericită (poate e vorba doar de o greșală de tipar) denunțată, fără indignare, de pamfletar: "domnul C. Rădulescu-Motru scrie că "Atât statul cât și cultura sunt cuvinte răbășite"". Sublinierea grafică e un prim indiciu al dilemei semantice în care pare să se găsească autorul. De aceea, simulând ignoranța și curiozitatea, își propune, o "cercetare" amănunțită
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a sensurilor susceptibile de un dialogism intrinsec. De asemenea, el devine semnul unei agresivități suprimate și, totodată, al unei forme inofensive și creative de sancționare. Ar fi încă multe de adăugat în privința modalităților de reprezentare și de funcționare ale comicului pamfletar, însă ne oprim aici pentru câteva observații cu caracter general, care să ofere o perspectivă de ansamblu asupra publicisticii polemice argheziene. Mai întâi, în publicistica argheziană, comicul poate fi privit ca un substitut fundamental al atacului frontal, marcat de echilibru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la un portret de dimensiunile unui text întreg, caricatura argheziană are aspectul unei parade a negativului, care suscită deopotrivă ilaritatea și dezgustul. Prin tehnicile compoziționale (deformarea anatomică, combinații sau accesorii absurde, reducția la funcția de bază, animalizare, hiperbolizare grotescă etc.), pamfletarul comunică, în planul emoțional, ideea unei dominații totale și, implicit, a unei poziții ireconciliabile, în raport cu victima sa. Iar râsul nu survine neapărat în momentul prim al metamorfozei, ci, mai degrabă, atunci când personajul, sub noua sa înfățișare, devine animat și se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trebui văzute cele mai importante dintre țintele argheziene: ca protagoniști-tip, jucându-și rolul comic într-un scenariu complex care începe în realul-cotidian și se sfârșește în imaginarul autotelic. Așadar, să spunem, o dată cu Mariana Ionescu, că "datorită intențiilor caricaturale ale pamfletarului, personajele pamfletului se află chiar mult mai departe de imaginea modelelor lor reale decât personajele unor genuri de inspirație istorică, romane, piese de teatru, balade, epopei"271. 7. Discursul polemic antiiorghist 7.1. Redefinirea contextului polemic. Gazetăria polemică a scriitorilor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a pamfletarului-ironist care se folosește de expresii, toate traducând orgoliul nemăsurat al savantului, grandilocvența ideologului și egocentrismul său în viața publică sau pretențiile literatului: "superomul unanim", "marele nostru Rabbi", "Apostolul neamului", "suveran al creierului românesc", "Dascălul nostru, al tuturora" etc. Pamfletarul, expert în portretistica satirică sau alegorică, în care imaginea hiperbolică e figura de bază, recurge, aici, la tehnici descriptive specifice polemistului, bazate pe ironie subversivă, cum ar fi acumularea: "la domnul Iorga, profesor universitar, om cu tendințe de unitate, cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
decontextualizare forțată și introducerea lui "într-un nou context a cărui logică îi este ostilă și îi schimbă perspectiva, îi răstoarnă intențiile"299. Astfel, când Arghezi reproduce un pasaj prin care Iorga îl denunță ca fiind "cel mai agresiv dintre pamfletarii care nu cruță nimic, om sau idee"300, operează o modificare completă de optică. Ideea, care fusese învestită cu un sens negativ în discursul advers, dobândește, în contradiscursul arghezian, conotații meliorative. Practic, ea nu este respinsă, ci resemnificată prin situarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de apogeul disputei. Primele semne ale violenței polemice argheziene apar o dată cu cea de-a doua serie a Biletelor..., unde tonul caustic, sarcasmul, ofensiva directă, ca arme ale polemistului, sunt abandonate deseori în favoarea unei agresivități necenzurate, eliberate de rigorile cadrului polemic. Pamfletarul ia locul polemistului în tirade care l-au făcut celebru pentru violența limbajului. Propunem o mostră în care victima este proiectată în zona imundă, cu iz pestilențial, a moralității politico-sociale: "Personalitatea sa masculină terorizează de jur împrejur, minte cu pasiune
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deputații, primarii, miniștrii, prefecții, profesorii, popii, generalii"304. De aici și până la imaginarul unei agresivități corporalizate nu mai e decât un pas, tonul explodând într-un torent de injurii, iar Cuvântul dobândind forța abreactivă a incantației ritualice. Trebuie semnalat că pamfletarul, recurgând la violența extremă, produce un scurt-circuit, în schimbul polemic, prin ignorarea brutală a codului sinalagmatic. Este, practic, o ieșire spectaculoasă din cadrul normat al confruntării, a cărei miză nu mai este de ordin pragmatic-persuasiv, ci exclusiv afectiv și estetic. În cea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
limba mieilor neînțărcați -, i s-a dus viața în deșert. Și consolarea bietului om fără dragoste și fără evlavie se găsește în ajunul obștescului ineluctabil sfârșit, mărunțit între paiațe mici și imitații minuscule". Prin hiperbolă, se produce o metamorfoză auctorială: pamfletarul, distanțat, acum, de autorul real, își percepe adversarul pe o scară afectivă supradimensionată: din persoană publică, cu statut real, general recunoscut, inamicul său devine, brusc, personajul negativ al micro-narațiunii, printr-o augmentare apocaliptică a defectelor sale de caracter. Acestă breșă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Grăsoiu, cum că "prestigiul său scriitoricesc și marea sa popularitate s-au întemeiat la început, în exclusivitate, pe zgomotoasele-i polemici, campanii întreținute cu o uluitoare vervă"318, ne reconfirmă ideea că publicul cititor era sedus de condeiul virulent al pamfletarului. Suntem înclinați să credem că interesul cu care a fost urmărit, în epocă, Arghezi-gazetarul nu se sprijină numai pe argumente de natură stilistico-textuală (combinarea stilului plebeu cu cel cult, a agresiunii directe cu cea camuflată, inventivitatea lexicală, eideticul etc., agresivitatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
2005. Oprea, Alexandru, În căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București, 1983. Paleologu, Alexandru, Simțul practic, Editura Cartea Românească, București, 1974. Parpală, Emilia, Poetica lui Tudor Arghezi. Modele semiotice și tipuri de text, Editura Minerva, București, 1984. Regman, Cornel, Caragiale pamfletar și parodist, Eminescu, Arghezi și metafora satirică, Editura Minerva, București, 1972. Spiridon, Monica, Eminescu. O anatomie a elocvenței, Editura Minerva, București, 1994. Spiridon, Monica, Eminescu. Proza jurnalistică, Editura Curtea Veche, București, 2003. Tomuș Mircea, "Prefață" la Ce-ai cu mine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1937. Daudain Claire, "Péguy et la dépassement de la littérature polémique", în Revue d'Histoire Littéraire de la France, nr.2/1997. Lovinescu, Eugen, "Cum devii pamfletar...", în Rampa nouă ilustrată, București, an I, nr. 215, 16 aprilie, 1916. Lovinescu, Eugen, "Doi pamfletari: N. Iorga și T. Arghezi", în Sburătorul, București, an I, nr. 16, 2 august 1919. Simuț, Ion, "Premise pentru un nou Arghezi", în România literară, București, nr. 22/8 iunie 2005. 1. Din opera lui Tudor Arghezi 1.1 Ediții
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
2005. Oprea, Alexandru, În căutarea lui Eminescu gazetarul,București, Editura Minerva, 1983. Paleologu, Alexandru, Simțul practic, București, Editura Cartea Românească, 1974. Parpală, Emilia, Poetica lui Tudor Arghezi. Modele semiotice și tipuri de text, București, Editura Minerva, 1984. Regman, Cornel, Caragiale pamfletar și parodist, Eminescu, Arghezi și metafora satirică, București, Editura Minerva, 1972. Spiridon, Monica, Eminescu. O anatomie a elocvenței, București, Editura Minerva, 1994. Eminescu. Proza jurnalistică, București, Editura Curtea veche, 2003. Tomuș Mircea, Prefață la Ce-ai cu mine vântule?, București
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
11 iulie 1937. Daudain Claire, Péguy et la dépassement de la littérature polémique, în Revue d' Histoire Littéraire de la France, nr.2/1997. Lovinescu, Eugen, Cum devii pamfletar..., în Rampa nouă ilustrată, București, an I, nr. 215, 16 aprilie, 1916; Doi pamfletari: N. Iorga și T. Arghezi, în Sburătorul, București, an I, nr.16, 2 august 1919. Simuț, Ion, Premise pentru un nou Arghezi, în România literară, București, nr.22/ 8 iunie 2005. Abstract The one issue we ought to clarify from
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Tudor Arghezi, "Rezultate", în Scrieri 41, p. 237; până la sfârșit citatele sunt extrase din acest articol. 314 Eugen Lovinescu, "Cum devii pamfletar ...", în Rampa nouă ilustrată, București, an I, nr. 215, 16 aprilie, 1916, p. 1. 315 Eugen Lovinescu, "Doi pamfletari: N. Iorga și T. Arghezi", în Sburătorul, București, an I, nr. 16, 2 august 1919, pp. 353-355. 316 E. Lovinescu, Critice, IX, 1923, în Scrieri, vol. 1, București, EPL, 1969, p. 408. 317 Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, p.
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
post pe care-l considera predestinat pentru persoana lui. Urmează o campanie de presă în ziarele "Opinia" și "Evenimentul" din Iași în care fostul director și profesorul rebel schimbă "amabilități" pe parcursul mai multor numere. Ionescu, care avea reale calități de pamfletar, în acuză direct pe Ion Găvănescul că îi consideră pe profesori ca pe niște adevărați vasali și că prin atitudinile sale pur și simplu compromite disciplina Pedagogiei, redusă "la un formalism sec și factice, la o frazeologie fără miez și
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
se disting dintr-o lungă suită de reprezentări, cu fundament politic în special, diatribele antimonarhice ale lui N. D. Cocea din Facla, unele articole ale lui Panait Istrati din România muncitoare și, pe această linie destul de fecundă, "biletele" sau "tabletele" pamfletarului Tudor Arghezi, articolele scandaloase, injurioase, la limita grobianismului din Săptămâna prin care "valetul ideologic"34 Eugen Barbu își exercita slugarnic sarcina autoasumată de "corifeu al adulării regimului impus de soviete"35 și, prin contrast, în extrateritorialitate, gazetăria proromânească și anticomunistă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Petreu, Marta, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003. Pârvulescu, Ioana, Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, Editura Humanitas, București, 2011. Ralea, Mihai, Lumea lui Caragiale, în Valori, Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol", 1935. Regman, Cornel, "Caragiale pamfletar și parodist" în Selecție din selecție, Editura Eminescu, 1972. Silvestru, Valentin, Elemente de caragialeologie, Editura Eminescu, București, 1979. Simion, Eugen, Prefața: I. L. Caragiale și spiritul românesc la volumele I.L. Caragiale, Opere, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000. Simion, Eugen, Scriitori români
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
incisivitătii verbului caragialian, analizând violența, tonul pamfletar și batjocura tăioasa din bucăti precum 1907. Din primavară până-n toamnă, Caradàle și Budalàle, Toxin și toxice, Cerințe absurde, O lichea, Energie și sațiu, Monumentele lui Brătianu, Dim. A. Sturdza (Cornel Regman, Caragiale pamfletar și parodist în Selecție din selecție, Editura Eminescu, 1972, pp. 36-47). 9 I. L. Caragiale, Opere, III, Publicistică, ed. cit. p. 628. 10 I. L. Caragiale, Opere, 1, Proză literară, ed. cit., pp. 104-105. 11 Idem, pp. 358-359. 12 Al. O. Teodoreanu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
risum teneatis - un plagiat. Lungi extrase din ambele opere, publicate În coloane paralele, justificau, În opinia sa, insolita acuzație. Dar ea a căzut În gol; nici cititorii nu au luat-o În seamă, nici Paladión nu a catadicsit să răspundă. Pamfletarul, de al cărui nume nu vreau să Îmi aduc aminte, și-a Înțeles greșeala pe loc și s-a condamnat la tăcere perpetuă. Frapanta-i orbire critică este acum evidentă! Perioada 1911-1919 corespunde deja fecundității aproape supraumane: Într-o năvalnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aduce aminte de o anecdotă care circula prin anii '60 ai veacului trecut: se zice că Arghezi fusese invitat să viziteze studiourile cinematografice de la Buftea, proaspăt înzestrate tehnic. După ce ascultase cu mai mult sau mai puțin interes explicațiile cuvenite, corozivul pamfletar nevindecat ar fi spus, în concluzie: Da, avem mașini dar n-avem nemți". Mutatis mutandis, în domeniul apoi în discuție avem bani, avem chiar și o dotare tehnico-didactică bunicică, dar nu prea mai avem cui să plătim pentru resuscitarea învățământului
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
intelectualiști. Se tipărea la Pitești. Cel mai activ s-a dovedit Vladimir Streinu, care a scris și Cuvântul înainte, semnat " K.", precum și notele bătăioase (unele vizându-l pe G. Călinescu) de la rubrica "Note și polemici", revelându-se ca un talentat pamfletar. Șerban Cioculescu nu s-a supărat pe bunul său prieten, când acesta a recenzat cu destule rezerve critice Viața lui I. L. Caragiale și nici când îl probozea că "scrie prost". "Prin excelență poet", Streinu era, cum spunea, un "formulagiu", găsea
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
intransigență spectaculoasă, V. denunță corupția partidelor politice, condițiile mizere din armată, erorile justiției, exploatarea țărănimii. El își propune să dezmintă ideea propășirii (economice, culturale etc.) sub domnia regelui Carol I, la adresa căruia alcătuiește adevărate diatribe, cu vervă și cruzime de pamfletar. Admirator al lui C.A. Rosetti, deplânge declinul și pervertirea idealurilor pașoptiste și sancționează ceea ce el, la fel ca alții, numește jalnica parodiere a instituțiilor politice apusene. Un cronicar monden, preocupat de vânători și baluri, se înfățișează însă V. în
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]