254 matches
-
prin excelență unul de exaltare a virtuților autocratului, cum spuneam, combinând modelul de sorginte orientală Sol invictus (apare și în cultura Palmirei; spre exemplu, în triada divină, zeul Malakbel, v. fig. 20) cu trăsăturile creștine pe care le va "instituționaliza" panegiricul lui Eusebiu din Cesareea. Odată cu acest reper, introdus în vocabularul politic roman de Septimius Sever în urma preluării lui din cultul solar indo-iranian (influență venită prin cultura de origine a soției sale), împăratul roman își însușește o trăsătură majoră a puterii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o Idee, binele, și imaginea ei, ca la Platon, și nici nu mai este impusă prin voință imperială, ca la Roma, ci se trans-substanțiază în însăși persoana împăratului, basilēus, zeul terestru delegat (instituțional) de cel transcendent; este, după autorii de panegirice, demiurgul platonician [meșteșugarul divin, n.n.] care răspândește asupra lumii legile pe care le contemplă în modelul divin. (Besançon 69). Puterea sa divină îi este dată pentru a transfera în realitatea teritorial-administrativă a imperiului creștin planul de organizare a bisericii lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și juridic - ceremonialul era oricum complex, în linie romană -, de sanctificare a împăratului și a drepturilor sale asupra imperiului? Arianismul nuanțat al lui Eusebiu din Cesareea, se consideră, a reprezentat impulsul ideologic pentru crearea portretului ideal de împărat creștin (în panegiricul dedicat lui Constantin I). Religia a oferit și ea tot suportul, pentru că "le pouvoir de fait ne devient pouvoir de droit qu'en se sacralisant" (Dagron, Empereur 17). Orientul creștin, în baza dogmei sale, a rămas credincios în toată istoria
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
întîia idee a unei filozofii de catedră. Cugetarea se mărginea până atunci la comentariile etico-religioase, la cărțile despre arta de a trăi mult (Macroviotica) sau de a muri odihnit (Îndeletnicire despre buna murire). În 1826 Eufrosin Poteca tipări niște Cuvinte panegirice, în care se încerca a da o noțiune despre principii, despre "întîiele începuturi ale celor ce sunt: Trup, Suflet și Minte" (cum s-ar zice: univers fenomenal, spirit universal și idee) și a schița o clasificare a disciplinelor speculative și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o constituie insistența cu care i se repetă celui pensionat minciuna ocazională că va fi și în continuare util, că se va bucura de aceleași atenții camaraderești. Persoana sa e plasată deja undeva în trecut, alocuțiunile omagiale transformîndu-se, insesizabil, în panegirice. Ascultîndu-și povestea vieții - cînd nostimă, cînd penibilă - „spusă de străine guri”, „moș Călinescu” își stăpînea cu greu emoția, mai că-i venea să plîngă. Dar cînd i s-a dat cuvîntul, s-a scuturat de tristețea de parastas a adunării
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Turnu Roșu, în 1681 notar, apoi consilier al principelui Mihai Apafi, judecător regal la Sibiu; în 1686 primește titlul de comite al sașilor. Poet talentat, poliglot, istoric al sașilor și reprezentant al umanismului din Transilvania, F. scrie versuri (epitafuri, panegirice) în limbile pe care le cunoștea. Cea mai importantă operă a sa, în versuri plurilingve (în latină, germană, saxonă, maghiară și română), este Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum, tipărită la Sibiu în 1679. Este o transpunere liberă, urmând moda antologiilor
FRANCK VON FRANCKENSTEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
Iordan, Al. Dima. Numărul 1/1953 este consacrat morții lui Stalin, numit „geniu al omenirii progresiste”, „părinte iubit al celor ce muncesc”. Se publică un articol al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, comunicatul guvernului sovietic, buletinele medicale privind starea sănătății lui Stalin. Panegirice semnează Sanda Faur (Cu noi vei fi mereu) și Ion Istrati (Astrul care nu apune). Traduceri se fac mai ales din literatura sovietică sau din literaturi ale țărilor „lagărului socialist”, uneori și din Schiller (Al. A. Philippide) sau Lenau (Nicolae
IASUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287491_a_288820]
-
cum să nu modifice normele de reprezentare. Interesant este faptul că Dimitrie Cantemir interpretează el însuși lucrurile în acest mod: într-o scurtă lucrare intitulată Monarchiarum Physica Examinatio (Studiu asupra naturii monarhiilor), scrisă în Rusia, ca un corolar la un panegiric închinat împăratului Petru cel Mare, autorul dezvoltă o teorie conform căreia și monarhiile s-ar dezvolta urmând o logică prestabilită de divinitate, care poate fi deslușită din profețiile lui Daniel: ca tot ceea ce este viu, și monarhiile se nasc, cresc
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
măsura originalității talentului său. Confiscat de politică - pentru care, personal, nu cred că avea talent -, Alexandru Paleologu ne-a privat de două posibile monumente de artă și frumusețe. Închei acest articol încercând să-mi imaginez zâmbetul său fin-ironic la citirea panegiricelor dedicate de presa dâmbovițeană, veritabile mostre de prost-gust și mitocănie, de la ,Au revoir, coane Alecu!", de pe pagina întâi a unui cotidian, la penibilul ,Alexandru Paleologu a plecat înspre o lume mai bună", din altul. Nu, Alexandru Paleologu n-a plecat
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
formale”, care era la modă în acea perioadă și era prezentată ca fiind o metodă științifică: Alți autori care au scris articole critice la adresa ei au fost Valerian Obolenski, A. Selivanovski, Serghei Bobrov și chiar G. Lelevici, care publicase un panegiric al ei în 1922. Toți au demascat-o ca pe o poetă de salon, „cu o ideologie străină de noile elemente ale literaturii proletare”. În 1925 a fost aprobată și publicată hotărârea Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
de poezii în care îl preaslăvea pe Stalin și sistemul comunist sovietic. Poeziile formau un ciclu denumit " Cлава миру" („Slavă păcii”) și au fost publicate de revista ilustrată Ogoniok (Flacăra). Au fost și alți poeți talentați care au scris asemenea panegirice printre care Konstantin Simonov, Aleksandr Tvardovski, Olga Berggolț. Această capitulare necaracteristică în fața lui Stalin era motivată de dorința ei de a-l îndupleca, determinându-l să-i elibereze fiul din exilul său în Siberia. Poemele Ahmatovei din ciclul „Slavă păcii
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
în Galia după ce Vetericus a stabilizat situația, învingându-i și obținând un tratat. La întoarcerea sa în Italia, a fost onorat cu o statuie ridicată de către Senat și poporul Romei din ordinul împăratului. Aceasta a fost, probabil, o ocazie pentru panegiricului scris de Merobaudes. În 443, Aetius i-a stabilit pe burgunzii rămași în Savoia, la sud de lacul Geneva. Preocuparea sa cea mai presantă în anii 440 a fost cu probleme din Galia și Iberia, în special cu Bagaudae. I-
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
fi certat vreodată"”. A murit pe 6 mai 1862, la vârsta de 44 de ani. Inițial înmormântat în cimitirul familiei Dunbar, el și cu rudele sale apropiate au fost mutați în cimitirul „"Sleepy Hollow"” din Concord, Massachusetts. Emerson a compus panegiricul rostit la înmormântarea lui Thoreau. Cel mai bun prieten al lui Thoreau, Ellery Channing, a publicat prima lui biografie, „"Thoreau the Poet-Naturalist"”, în 1873, și Channing, împreună cu alt prieten, Harrison Blake, au editat poeme, eseuri, și pasaje din jurnal, cu
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
de la El Rancho Tropicana din Santa Rosa, California, în octombrie 1978. Beverly Herbert a murit pe 7 februarie 1984, în același an în care a apărut "Ereticii Dunei". În postfața cărții din 1985, "Canonicatul Dunei", Frank Herbert a scris un panegiric emoționant la adresa soției sale de 38 de ani. 1984 a fost un an tumultuos în viața lui Herbert. În același an în care murea soția sa, cariera sa cunoștea o ascensiune fulminantă odată cu lansarea ecranizării lui David Lynch, "Dune". În ciuda
Frank Herbert () [Corola-website/Science/306479_a_307808]
-
Pietà, tabloul frescă pentru Că' Rezzonico (care de asemenea păstrează tavanul frescă din Palazzo Barbarigo) și picturi pentru vilele și casele de vacanță ale nobililor situate în regiunile rurale ale Veneției, ca de exemplu Villa Valmarana (Vicenza), si un mare tavan panegiric pentru vila aproape neocupata "Villa Pisani" în Stră (la 5 km est de Padova). În 1761, Carol al III-lea a ordonat pictorului o mare frescă pe tavan pentru a decoră cameră tronatului al palatului regal din Madrid. Subiectul panegiric
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
panegiric pentru vila aproape neocupata "Villa Pisani" în Stră (la 5 km est de Padova). În 1761, Carol al III-lea a ordonat pictorului o mare frescă pe tavan pentru a decoră cameră tronatului al palatului regal din Madrid. Subiectul panegiric este Apotheosis of Spain. În Spania, a întâmpinat gelozia și asprimea opoziției lui Anton Raphael Mengs. Tiepolo a murit în Madrid la 27 Martie, 1770. După moartea sa, s-a ridicat puternic Neoclasicismul iar prăbușirea post-revoluționistă a condus spre declinul
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
Imperiului Roman de Apus) impune la purpura imperială pe Maiorian. La puțină vreme de la înfrângerea de la Placentia, Avitus (devenit între timp episcop în acest oraș), moare (se pare ca în 457) În timpul lui Avitus, Sidonius Apollinaris (432 - 486), scrie un "panegiric", împăratului .
Avitus () [Corola-website/Science/312080_a_313409]
-
care se întind până la Lviv, Chełm și Halici”. Pentru delagația poloneză a devenit clar că Hmelnițki se erijase nu doar în poziția de lider a cazacilor zaporijieni, ci al întregii Ucraine și prezenta pretenții pentru moștenirea Rusiei Kievene. Într-un panegiric în onoarea lui Hmelnițki se subliniază că „Atâta vreme cât în Polonia este rege Jan al II-lea Kazimierz Waza, în Rusinia este hatman Bogdan Hmelnițki”. După o primă perioadă de victorii militare, a început procesul de fondare a unui nou stat
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
cu poligloție franco-germană, știind că pot conta pe cele 5 milioane de clienți ai serialului. Piersic este un Eastwood dâmbovițean, admirabil în deghizări, scump la vorbă, neprecupețit în lovituri, când nu i se atribuie, preț de vreo zece minute, un panegiric al Stambulului de-a dreptul ridicol. Apar, în sfârșit, armele, după care aleargă toată lumea, fără să se înțeleagă la ce anume le-ar servi ele pașoptiștilor. Cel mult pentru pistolul Anei Ipătescu! Personaje istorice reale sunt utilizate pe ficțiuni implauzibile
Trandafirul galben () [Corola-website/Science/314315_a_315644]
-
de vicar și de membri ai Societății Geologice din Londra în amintirea contribuției ei la înaintarea științei geologiei și în amintirea bunătății ei sufletești și integrității din viață”. După moartea ei, Henry De la Beche, președintele Societății Geologice, a scris un panegiric pe care l-a citit la o ședință a societății și pe care l-a publicat în revista trimestrială a organizației, primul astfel de panegiric dedicat unei femei. Aceste onoruri erau în mod normal acordate doar membrilor societății, care nu
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
integrității din viață”. După moartea ei, Henry De la Beche, președintele Societății Geologice, a scris un panegiric pe care l-a citit la o ședință a societății și pe care l-a publicat în revista trimestrială a organizației, primul astfel de panegiric dedicat unei femei. Aceste onoruri erau în mod normal acordate doar membrilor societății, care nu a admis femei decât începând cu 1904. Textul începea astfel: „Nu pot închide acest anunț al membrilor noștri care au murit fără a anunța moartea
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
domnul Țării Românești fiind încadrat de panegirist în seria de figuri vechi-testamentare a lui Moise, Aaron, Solomon, alese de Dumnezeu atât drept conducători spirituali, cât și politici. Conform istoricei Violeta Barbu, desele mențiuni ale împăratului roman Constantin cel Mare în panegiricele închinate lui Brâncoveanu nu se datorează asemănării de nume sau ambițiilor imperiale ale domului valah, ci sunt de pus pe baza simbolisticii împăratului roman care a fost primul proclamat și preot și contopea deci, în aceeași persoană, puterea spirituală și
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
care se întind până la Lviv, Chełm și Halici”. Pentru delagația poloneză a devenit clar că Hmelnițki se erijase nu doar în poziția de lider a cazacilor zaporijieni, ci al întregii Ucraine și prezenta pretenții pentru moștenirea Rusiei Kievene. Într-un panegiric în onoarea lui Hmelnițki se subliniază că „Atâta vreme cât în Polonia este rege Jan al II-lea Kazimierz Waza, în Rusinia este hatman Bogdan Hmelnițki”.. După bătăliile de la Zbaraj/Zbaraż și Zboriv/Zborów, Hmelnițki a câștigat numeroase privilegii pentru cazaci, ca
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
particulară lipsă de interes față de construcția frazei. Stilul său este arhaizant, dar lucid. De asemenea, el a fost autor al unor scurte lucrări, printre care orația de la funeraliile împăratului Ioan Vatatzes, un epitaf pentru soția sa Irina Laskarina și un panegiric pentru împăratul Theodor al II-lea Laskaris. Pe când era prizonier în Epir, el a scris două tratate asupra Sfântului Duh.
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
Avram Iancu, fu coborât în sânul de mamă al gliei, în cimitirul greco-catolic din Baia de Criș, la numai câteva sute de pași de gorunul lui Horea și de mormântul lui Avram Iancu. Întreaga presă românească i-a dedicat duioase panegirice. Despre Amos Frâncu marele istoric Nicolae Iorga avea să scrie la moartea sa: „"A murit în Ardeal un om cum nu se va mai găsi altul"..” Din păcate, posteritatea i-a fost puțin recunoscătoare. Manualele de istorie aproape că nu
Amos Frâncu () [Corola-website/Science/330665_a_331994]