1,639 matches
-
vreme cînd o să vreau și eu să-mi văd de ale mele, să las baltă totul. — Și cine-mi garantează mie, reluă Timișoara, că pe viitor o să-ți ții gura, că mîine poimîine n-o să te apuci să dai cu papagalul în stînga și-n dreapta ca să faci pe interesantul? — Nimeni și nimic, îi răspunse sec Poștașul, însă mă obligi să-ți aduc aminte că nu te-a împins nimeni de la spate să intri în joc, ai făcut-o fiindcă așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a mai simțit nici durere, nici revoltă, nici suferință și s-a văzut copil maimuțărindu-se În oglinda cu ramă aurie de pe peretele dormitorului, apoi s-a văzut Încercând să Închidă pisoiașul cu limbuță aspră și roză În colivie cu papagalul,, pe cele două mătuși gemene, cu sprâncene stufoase, care erau invitate În fiecare duminică la masa de prânz, nudul de Pallady, un creion delicat și expresiv, transparent și misterios, straturile de culori ale toamnei care coborâseră ca niște storuri peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să adorm din nou. Ce frumoase sunt stelele văzute de pe acoperiș! Par foarte aproape. De mic copil Îmi plăcea să mă urc pe acoperișul casei și să mă uit la stele. Azi noapte, trecând pe sub fereastra vecinei cu nas de papagal, cea care locuiește În casa de alături, m-am oprit câteva clipe și, am privit Înăuntru prin ochiurile perdelei. În penumbră am zărit-o pe vecină gemând și zbătându-se cu picioarele desfăcute sub o huidumă de bărbat, gol. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu un gest reflex. O femeie gravidă, vrea să păcălească și să intre prin față, dar vigilența Înfometaților este o lecție aspră de viață: nu numai că nu o lasă, dar unul din ei, un bărbat sfrijit, cu o față de papagal, Îmbrăcat Într-un fulgarin care-i acoperă chiar și Încălțările, Îi dă un șut În fund, ,,convingând-o,, să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare și neputință. Foamea zgâlțâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Țării Galilor. Camera era Antonia. Răsufla amprenta personalității ei. Mirosul de trandafiri, abia perceptibil, stăruia, așteptând zadarnic să fie împrospătat de căldura focului. Toate obiectele din jur erau ea - covoarele mătăsoase, pernele înfoiate, dar mai ales polița căminului, micul ei altar, papagalii din porțelan de Meissen, ceașca din argint italienesc, paharul din sticlă de Waterford, cutiuța de prizat tabac pe care i-o dăruisem când eram logodiți cu inscripția: Prietenie dezinteresată, dragoste nedisimulată. Încercam o durere nouă, cruntă, văzând toate acestea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sacrilegiu. Cred că aș avea de suferit din cauza asta! — Nu, am spus. Ar fi un sacrilegiu benefic. Tu mă aduci cu picioarele pe pământ. Totdeauna ai făcut asta pentru mine. I-am luat mâna și i-am pus-o pe papagalul de Meissen. Ne-am privit în ochi. Georgie își retrase mâna. Apoi își trecu grăbit mâna peste toate obiectele de pe poliță. I-am luat din nou mâna. Era plină de praf. I-am sărutat palma și mi-am ridicat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trecut pe lângă mine, m-am înclinat. M-am întors în salon. Grădina era goală. Mi-am pus în buzunar volumul de Napier. Am constatat că respir greu. M-am sprijinit de polița căminului și am început să mângâi unul dintre papagali. Praful zgrunțuros îmi rămase pe mână. 11 Următoarea constatare a fost aceea că Georgie nu era la ea acasă. M-am dus acolo cu mașina imediat ce mi-am revenit din șoc, am bătut tare la ușă, dar locuința părea goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe care era teancul de planșe de Audubon. Le-am spus unde să-l așeze. După ce au ieșit am tăiat sfoara cu care erau legate planșele și am început să le înșir pe lângă perete: furtunarul, primulgul, ciocănitoarea cu aripi aurii, papagalul de Carolina, tanagra stacojie, bufnița cu creastă. Obiectele atât de bine cunoscute, scoase de la locurile lor, mă impresionau neplăcut, ca și cum îmi aduceam vag aminte că cineva a murit. Din hol se auzea vocea Antoniei dând instrucțiuni muncitorilor. De unde venea tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
s-a părut că pătrund într-o altă lume. Iată-i sânii, o jumătate de trup, o imagine de vis despre care nu se poate vorbi. Antonia se întoarse în cameră și închise ușa. Ținea în fiecare mână câte un papagal de Meissen. Îi așeză la capetele poliței de deasupra căminului. — Le-am spus că asta e tot ce intră în camera asta, zise ea. Ia te uită, planșele cu păsări, le-ai luat. Chiar uitasem că sunt ale tale. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acele planșe care-mi plăceau cel mai puțin, le luase pe acelea care i se păruseră cele mai neinteresante și care erau de fapt, exact acelea care-mi plăceau cel mai mult: caprimulgul, furtunarul și bufnița. Ciocănitoarea cu aripi aurii, papagalul de Carolina și tanagra stacojie erau acum înșirate lângă perete, prăfuite, și mă întrebam unde să le pun. Fără celelalte, acestea nu mai aveau nici o noimă. M-am uitat prin cameră și am observat că Rosemary așezase papagalii de Meissen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aripi aurii, papagalul de Carolina și tanagra stacojie erau acum înșirate lângă perete, prăfuite, și mă întrebam unde să le pun. Fără celelalte, acestea nu mai aveau nici o noimă. M-am uitat prin cameră și am observat că Rosemary așezase papagalii de Meissen la cele două extremități ale biroului și m-am ridicat să-i pun unul lângă altul. Arătau mai bine așa. Apoi m-am gândit că n-ar fi rău să beau niște vin și m-am întors în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
activități infracționale: furt din buzunare, efracții, fraudă, escrocherii și șantaj - ce știu eu? Dar sunt absolut sigur că domeniul de competență era altul, unul care se pronunță, pur și simplu dra-gos-te... Da, așa bine-Îmbrăcat, parfumat și cremuit, dar și cu papagal - nu, fără papagal; tăiem asta - Anton Josef Lakritz era un proxenet. Sau, cum Îi plăcea lui să formuleze: „un vânzător de plăceri“. Când l-am Întrebat cât de mare era zona pe care o acoperea, râdea doar, formând un triunghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din buzunare, efracții, fraudă, escrocherii și șantaj - ce știu eu? Dar sunt absolut sigur că domeniul de competență era altul, unul care se pronunță, pur și simplu dra-gos-te... Da, așa bine-Îmbrăcat, parfumat și cremuit, dar și cu papagal - nu, fără papagal; tăiem asta - Anton Josef Lakritz era un proxenet. Sau, cum Îi plăcea lui să formuleze: „un vânzător de plăceri“. Când l-am Întrebat cât de mare era zona pe care o acoperea, râdea doar, formând un triunghi din degetele arătătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
au rămas lipite în palmă după ce am dat mâna. Mâna lui Helen se retrage în manșetă; se duce la consolă, ia o portocală de pe altar și începe s-o curețe de coajă. Sosește un bărbat pe nume Bursuc, cu un papagal adevărat pe umăr. Sosește o femeie pe nume Clopoțel. Sosește Campanulă. Sună la ușă Sticlete. Pe urmă Oposum. Pe urmă sosește cineva pe nume Linte sau cineva aduce niște linte, nu e foarte clar. Helen mai bea o ofrandă. Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o mână. Îmi dă și mie una. E cenușie și rece; zice: — Țineți-o în mână și intrați pe lungimea de undă a energiei ei, ca să fim pe aceeași lungime de undă pentru ritual. Se aude apa trasă la toaletă. Papagalul de pe umărul lui Bursuc își tot răsucește capul în stânga și-n dreapta și-și smulge penele. După care pasărea își dă capul pe spate și înghite fiecare pană cu mișcări bruște, spasmodice. În locurile de unde penele au fost jumulite pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care pasărea își dă capul pe spate și înghite fiecare pană cu mișcări bruște, spasmodice. În locurile de unde penele au fost jumulite pielea e înroșită și buboasă. Omul, Bursuc, are pe umăr un prosop împăturit de care să se agațe papagalul, și prosopul e pătat la spate cu găinaț galben. Pasărea smulge o altă pană și o mănâncă. Vrabie îi dă o piatră lui Helen, care o strecoară în geanta de culoare albastru-stins. Iau paharul de vin din mâna ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dezbrăcată pe nume Stea de Mare, care deschide un telefon și zice: — Biroul de avocatură Dooley, Donner și Dunne. Spuneți-mi, zice, ce culoare are ciuperca pe care ați contractat-o? Bursuc iese din baie, aplecându-se ca să încapă cu papagal cu tot pe sub pragul de sus; în crăpătura fundului i-a rămas un petic de hârtie. Are pielea buboasă și înroșită. Jumulită. Nici nu vreau să mă gândesc că stă pe veceu cu pasărea pe umăr. Și în capătul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să înviem morții. Toți morții, din trecut și din prezent. Poate că asta e o a doua șansă care mi se oferă. Exact așa ar fi putut să devină viața mea. Din haina ei de șinșila, Helen se uită la papagalul care mănâncă din sine însuși. Se uită la Stridie. Și Mona strigă: — Un pic de atenție, un pic de atenție! E momentul să începem Invocația, zice. Deci, dacă am creat spațiul sacru, zice, putem să începem. Alături, veteranii din Razboiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
goală; toată lumea a amuțit și se uită, iar blestemul îmi răsună în gând. Și am ucis din nou. L-am ucis pe prietenul Monei. Pe fiul lui Helen. Stridie mai stă o clipă, privindu-mă prin părul din ochi. Și papagalul cade de pe umărul lui Bursuc. Stridie îndinde mâinile, cu degetele rășchirate, și zice: — Liniștește-te, tati! Și se duce, cu Vrabie și toți ceilalți, să se uite la papagalul care zace mort la picioarele lui Bursuc. Mort și pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai stă o clipă, privindu-mă prin părul din ochi. Și papagalul cade de pe umărul lui Bursuc. Stridie îndinde mâinile, cu degetele rășchirate, și zice: — Liniștește-te, tati! Și se duce, cu Vrabie și toți ceilalți, să se uite la papagalul care zace mort la picioarele lui Bursuc. Mort și pe jumătate jumulit. Și Bursuc împinge pasărea cu sandaua și zice: — Jumulici? Mă uit la Helen. La soția mea. Soția mea, în felul ăsta ciudat și care-ți dă fiori. Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
renunțase, căci i se părea prea dificilă. Se gândise la un moment dat să își ia un câine sau o pisică, să-i țină companie, dar întotdeauna detestase modul în care își expuneau organele genitale, așa că se hotărâse pentru un papagal moțat, pe care îl ținea în colivie. Carol era pregătită să rămână gravidă. Acest gând devenise un fel de refugiu, ca să nu observe cum, în mod misterios, frecușul lui Dan îi micșorase pântecele. O îndepărtase de dăruirea maternă complet lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mamei sale, accepta să fie evaluat de ea și îi cerea ajutorul. Slăbiciunea i se accentua. În după-amiaza aceea, Carol se dusese la un magazin de animale din Quadrant. Primiseră un transport nou de sepii. Carol luă două, una pentru papagal, cealaltă pentru graur. Sepiile erau albe, uscate și ușoare în mâna ei, ca niște oase albite. Le împinse printre gratiile cuștii. Păsările o priviră cu câte un ochi, în felul acela atent și scrutător. Dan o cuprinse pe la spate, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
singur uneori! Faptul avea pentru ei o semnificație, era un indicativ că doream să rămîn singur toată viața. MÎinile Începură să-i tremure din nou. Domnul Rennit tuși - i se uscase gîtlejul. — PÎnă și faptul că nevastă-mea ținea cîțiva papagali... — Ești Însurat? — Pe soția mea am omorît-o... Lui Rowe Îi venea greu să reconstituie evenimentele În succesiunea lor reală. Ce rost aveau Întrebările astea inutile. De altfel, nu voia să-l mai sperie pe domnul Rennit. — Nu te frămînta, poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tacit care nu avea nevoie de explicații suplimentare, Sebastián Mendoza se transformă În șeful de echipă și maestrul său, iar norvegianul Knut se obișnui să-l urmeze ca un cîine credincios, făcînd tot ceea ce-i spunea și repetînd, ca un papagal fără haz, toate vorbele acestuia. Se uita În jur cu coada ochiului cînd celălalt Îl căuta din priviri pe Oberlus, se așeza la masă cînd mînca și Sebastián, iar la căderea nopții se Întindea, exact ca și chilianul, rămînÎnd nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
uluitor costum de călătorie model Bill Blass First Lady făcut din material verde crud cu vipușcă albă și pantofi cu tocuri cui verzi și-o poșetă verde foarte elegantă. Pe cap are o delicioasă învălmășeală ecologic incorectă de pene de papagal verde de pădure tropicală sub formă de pălărie, și Brandy zice: — Daisy, scumpo, nu îndrepta pușca spre oamenii pe care-i iubesc. În ambele mâini mari și îngreunate de inele ale lui Brandy e câte o impertinentă valiză American Tourister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]