574 matches
-
bazarul cu cartușe, Păcăliții în zadar Au la suflete cătușe, Gratii pe-un trecut murdar... Dar să râdem, măscăricii Încă mai găsesc de-un glonț Parf de pușcă, păcălicii Circotesc și dau din clonț. Colo, uite arlechinul, Dincoace un clovn parșiv Caracatizând rechinul, Hai la circul milostiv! Hai la șarpele ce zboară, O zi zboară, o zi nu, Azi nu zboară c-o să moară În partida de Kung Fu. Hai la măscăreli la tele, Poponețe, țâțe, popi... Popândăi și păcănele, Hai
PĂCĂCIOŞI ŞI PĂCĂLAŞI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354125_a_355454]
-
venise rândul” Cu vorbe-amăgitoare, păpușa de-ar obține. Se-apropie de Mara și-o roagă să-i arate Minunea-nsuflețită. Crezând că-i o naivă Începe a-i promite orice. Pe săturate... Dar Mara nu se-ncrede în vorba lui parșivă. Se trage-un pas în spate, pe vârfuri se ridică, La piept strânge minunea. Și-i spune răspicat: „- Păpușa n-are preț! E sora mea mea mai mică... E darul dat de mama, atunci când a plecat. Și-orice mi-ai
MARA de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347074_a_348403]
-
răului care stă în primul rând în „locurile cerești” din om, adică în sufletul lui și implicit în gânduri, care se transformă în vorbe și acțiune. Dacă am face o incursiune în ceea ce privește civilizația, am observa că, omul a devenit mai parșiv, una gândește, alta vorbește și cu totul altceva întreprinde. Este vorba despre insul modern care trebuie să „supraviețuiască” și se pretează la o viață duplicitară, omorându-și sufletul în fiecare zi, călcându-și pe conștiință până ajunge să ignore tot
SUFLET, GÂNDURI, NAŞTERE DIN NOU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357220_a_358549]
-
Cred că de aici, din exercițiul pe care l-am făcut pentru a nu mă lăsa developată de ochii străinilor, am ajuns la metafora care mă caracterizează în poem și în proză. Metafora este ca o mască venețiană; frumoasă și parșivă. Nu știi niciodată cu siguranță ce obraz poate ascunde”. Scriitoarea are preocupări legate și de valorificarea patrimoniului cultural local, înființând un Muzeu țărănesc în satul Archiud. Menuț Maximinian îl numește: “Un muzeu ca o declarație de dragoste pentru tradițiile noastre
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
au dezvoltat în discursul lor multe teme și sugestii naeionesciene. Angajarea sa ortodoxă și de dreapta, dar mai ales apropierea de legionari (cu precădere în ultimii ani de viață) i-au marcat imaginea postumă într-o posteritate dominată violent sau parșiv de ideologiile stângiste (de la comunismul roșu la comunitarismul albastru). Pe cât a fost de adulat de către unii, pe atât a fost de denigrat de către alții, dar fascinația personalității lui a rămas mereu vie și complex provocatoare. În anii din urmă, cercetătoarea
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
încă o întrebare îi stăruia în minte, deși tot încerca să și-o reprime: Oare el nu se plictisește niciodată cu ea? Despre ce-or vorbi ei doi acasă? Și această obsesie o incitase rău de tot. Iată-mă și parșivă, își spunea ea prefăcîndu-se supărată dar, de fapt, jubila în sinea ei. Ea una ar fi avut ce vorbi cu inginerul Marcu la nesfîrșit, pentru că era inteligentă ... sau poate că era prea inteligentă ... dacă nu găsise încă un bărbat care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
mi-am mai udat pământul Cu lacrimi și sudoare, să rodească, Ci s-a făcut țărână, l-a luat vântul Și dusu-l-a în țarină neromânească... Eu nu mi-am mai găsit pământul Nici cât o palmă de mormânt parșiv, Ci însumi pumnul de pământ îmi sântu-l Ce-n mine l-am pierdut definitiv! Referință Bibliografică: DOR DE ROMÂNIA MARE / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 542, Anul II, 25 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo
DOR DE ROMÂNIA MARE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358039_a_359368]
-
pe cer. Întunericul, precum o pleoapă imensă, ne camufla sfiala, expunerea colectivă, plângerea în propiile fibre. Aburiserăm întâlnirea cu licori bahice mult îndoite cu apă și gheață, cu fum și fluid de jăratec sub hălci de berbec: ofranda noastră carnală, parșivă și sălbatecă, de la noi pentru noi înșine: zei contemporani distructivi și lacomi :arheologi, studenți, cecetători, biologi, turiști... Sărbătorind o clipă eternitatea unei clipe de insomnie și dorul de alții ca noi, strâns legați prin ligamente nevăzute... Mă regăseam și eu
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
a unor ploi de vânt, Mai plec odată capul, mai dau dureri la spate Și mă ascund uitată de tine sub pământ... Și poate că odată, când noaptea n-o să vină Să te adune-n brațe ce te-au furat parșiv, O lacrimă de sare, se va topi-n lumină Cu amintirea prinsă-n petale rogvaiv... Referință Bibliografică: Lacrimile ploii / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 499, Anul II, 13 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Violetta Petre
LACRIMILE PLOII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358660_a_359989]
-
s-au dus în lumea hodinei. Dar cei rămași?! Își luară toți lumea-n cap?! Da' de unde! Pe hornul caselor se ridică un firicel de fum, la fereastra tuturor era un lighean de antene... Unde ne sunt gospodarii?! O lene parșivă se cuibărește din fiecare telenovelă ca un narcotic social... Unii sunt la curent cu toate amorurile pațachinelor dar nu le dă inima ghes să afle ce le mai face cumnata de peste drum... Un ministru, școlit pe-acolo pe unde Eminescu
PLEAŞLCA PE SCĂFÂRLIE de DONA TUDOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358774_a_360103]
-
prefectul Că se isc' vârtejuri, să n-o soarbă Vin jandarmii cu echipamentul Legați la ochi să nu-i tragă păcatul Cu mic, cu mare, e prezent tot satul Și-un ziarist de la „Evenimentul” Și cum pășește grațios, involtă Punând parșiv pe-o parte, pălăria A vrut s-o angajeze primăria Să ne păzească bruma de recoltă Draga mea când iese pe balcon Zboară ciori din câți copaci există Și dacă trece-atunci vreun avion Ceva mai jos, se va lovi de
DRAGA MEA de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358973_a_360302]
-
avea vreo 20 de ani, lucra într-o fabrică de pâine. Câștiga binișor, avea o meserie curată, urma cursurile liceale la seral; era o fată care se îngrijea, cu multă râvnă, de viitorul ei. Dar viața asta... tare mai este parșivă! Era curtată de multi băieți, dar ea spunea că nu se leagă cu nimeni la cap până nu va termina liceul. Avea de gând sa meargă mai departe, la facultate. I-ar fi plăcut psihologia, o atrăgeau problemele de spirit
SARADINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358918_a_360247]
-
Citindu-i poeziile din cele două cărți amintite, simți că ceva pătrunde în viața ta ca și cum o alunecare de pământ le schimbă pe toate cu locul...ca o strămutare a ființei noastre. Degetele plâng pe clapele arse, Frige nepăsarea ochilor parșivi, Strigă nesimțirea în cui date farse, Ochii mei albaștri te privesc naivi. Lacrima se roagă să rămână rece, Zâmbetul se strâmbă în oglinda grea, Astăzi, înc-o moarte peste mine trece Mâine va-nflori nebunia mea. Iar mă-ntorc la mine
O LACRIMĂ TĂCUTĂ, PESTE PIANINA VIOLETĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359307_a_360636]
-
mușcă Din trupuri de arbori pe drum răsturnați De arcul de lună închiși ca-ntr-o cușcă Stau demonii nopții-n tăceri spânzurați. Ne cheamă iar drumul mereu în derivă Și nopțile grele de atâta balast Doar noaptea zămește-n oglinda parșivă Și râde cu glasul ciobit și nefast. BOLNAVE COPITE NE BAT ÎNGHEȚATE Bolnave copite ne bat înghețate Ne sfâșie viața trăgând-o-n noroi O mână de frunze din humă vom scoate Pe oasele albe să cadă iar ploi În
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
fi umilit de o piticanie libidinoasă cu ochii de viezure afurisit: abia de-i puteam vedea de sub cascheta cât roata plugului, când îl observ că se întoarce ca un titirez și mă întrebă cu un zâmbet perfid (rânjit de om parșiv) care vrea să arate inferiorului că poate fi și amabil. - Cînd am trecut pe lângă voi, de ce n-ați salutat? - Să trăiți! Santinela aflată în postul de pază, nu are voie să salute. - Santinela, da!... dar tu, ce cusur aveai să
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
într-o tăcere adamică atât de simplist se tace când orbii cai ies din mină cai inutili cărora li se oferă o libertate mirobolantă un soare orbitor o mângâiere tardivă orbi ai luminii tăcem ca în minele amenințate de prăbușiri parșive urlând în peștera sinelui nostru afon cine mi-a spart auzul cu bulgări de lumină și mi-a orbit vederea cu sunete sculptate la masa tăcerii din mine? mă strigă oarecine este gura orașului dinții lui de gigant rod șine
LINIŞTE ACADEMICĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360127_a_361456]
-
de Viață, nu aș fi devenit Bărbat, abandonând trestia gânditoare care trecuse Oceanul. Și, în primul rând, n-aș fi găsit tăria de suflet și de cuget să lupt, de opt ani și patru luni, cu un blestem negru cuibărit, parșiv, în mine sub respirație de cancer! ...Cum să fiu turist la New York, când eu mă plimb de două-trei ori pe săptămână cu sufletul prin Big Apple, fredonând doar pentru mine “My love, My love”?! NIG: Mi se întâmplă uneori, după
TÊTE-À-TÊTE, NIG ȘI MIRCEA M IONESCU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359679_a_361008]
-
mine consideră că patriotismul american are la bază mândria, fala de la fi Number One în lume pe care se (z)bate să o apere! La români, patriotismul pornește din chinurile în care i-a aruncat istoria, prin secole, geopolitica aceasta parșivă, poate și din sărăcia materială, echilibrată, oarecum, de o bogăție sufletească. Este mult de discutat pe această temă de lucrare științifică... Oricum, prezentul românesc este dramatic și pe acest palier. Pentru că am cunoscuți, prieteni, dinamoviști, craioveni sau rapidiști, care se
TÊTE-À-TÊTE, NIG ȘI MIRCEA M IONESCU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359679_a_361008]
-
excepțional! Ce superb! Devenisem o trinitate făuritoare de utopii cu miros de cangrenă. Trinitatea? Eu, Gange și Mara. Devenisem cântăreața navetei cu iz de cloroform. Se împrăștia delicat prin pleoape, prin trup, îmi sorbea timpul de rom cu o nonșalanță parșiv de naturală. Stau minute în șir și tot îmi geometrizez existența. Îi analizez catetele, ipotenuzele, îi măsor gradele de tenacitate, îi verific unghiurile proaspăt lăcuite, laturile puterii de a o conserva și de a reproiecta trecutul meu plumburiu. Am chiar
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > CROCHIURI DIN VREMURI...PARȘIVE! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 200 din 19 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Cămașa verde Student fiind, prin anii 70, am descoperit în lada de zestre a mamei o pânză mătăsoasă și lunecoasă de sergi de un
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
și vlăguiți se întrevedeau, mai mult de un sfert de veac mai târziu. Dar, mai bine mai târziu... P.S. „Miștocarii” de-atunci, la tinerețe, sunt printre cei care ne conduc, după „nufărul” din decembrie, destinele!... Referință Bibliografică: Crochiuri din vremuri...parșive! / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 200, Anul I, 19 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
lucruri pe care le credeați facile sunt de fapt complexe. Suntem mai mulți acum. Am făcut mai multe. Suntem mai puternici. Ceilalți ne atacă. Unii spun că suntem puși de ceilalți să le luăm lor voturi, care ceilalți sunt la fel de parșivi în felul lor. Ăsta e nivelul la care joacă. Încercăm să facem lucrurile altfel. Încă pare un ideal, dar noi credem. Din ce în ce mai mulți ni se alătură, pentru că au ajuns și ei la ziua în care s-au uitat în oglindă
Cum m-am apucat de politică () [Corola-blog/BlogPost/338297_a_339626]
-
F.M.I.-ului și schimbul impus cu popoarele dominante are, precum se vede, consecințe extrem de dăunătoare. Supunerea țării prin legi financiare nepotrivite contextului intern, au sugrumat intra-economia. În paradoxala armonie democratică a lumii în care trăim, fără a strica planul parșiv al marilor puteri, corupția și avariția au generat proteste ieșite violent de sub capac. Economistul Robert Heilbroner afirma: „Capitalismul s-a prăbușit pentru că a generat și a întreținut instabilitatea pe care o anticipa chiar Marx. Un șir de crize economice din ce în ce mai
Ciocoii inculţi şi pungaşi () [Corola-blog/BlogPost/339997_a_341326]
-
grijilor. El însuși se teme cel mai mult de acest lucru“. Însă unul dintre cele mai dificile lucruri cu care Orhideea trebuie să se obișnuiască să trăiască este acela de a învăța să împartă un bărbat cu multe alte concubine parșive, care, din punct de vedere “legal”, aveau același drept ca și ea la a împărți patul cu acesta. „Dintr-o dată îmi dau seama că drumul spre salvare îmi e inaccesibil. Mă macină disperarea. Simt că am fost împinsă într-o
Anchee Min: Impărăteasa Orhidee. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339280_a_340609]
-
reparat canapeaua pe care dorm, patul pe care doarme soția, acoperișul pivniței, acoperișul garajului. La țară, nici nu mă gândesc câte am. Balamaua de sus de la poarta s-a retezat. Cand plecăm de acasă, lăsăm un bilet. “Câine rău și parșiv”. După ce mi-a sudat-o un vecin, poartă nu se mai închidea complet. Am sculptat tencuiaielile feluriților meșteri cu o șurubelnița mare, si un ciocan. Dalta nu am. Cu această ocazie, am ajuns să-l apreciez infinit pe Brâncuși. Mie
Liviu Florian Jianu: Victoriile mele din ianuarie – februarie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/339483_a_340812]