1,132 matches
-
Blake adopta o perspectivă cvadripartita asupra realității fenomenale, care deschide patru niveluri de semnificație: voi incerca sa arat, în rândurile subsecvente, in ce anume constau acestea. Concomitent, voi căuta să punctez faptul că Blake utilizează o serie întreagă de figuri paradigmatice (Orc, cei patru Zoa, Los și Isus), al căror rol este acela de icoane convergente în raport cu evenimentele. Simultaneitatea celor două procese generarea nivelurilor de semnificație și crearea figurilor paradigmatice) este, paradoxal, o modalitate de codificare a poemului, de vreme ce textul ca
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
să punctez faptul că Blake utilizează o serie întreagă de figuri paradigmatice (Orc, cei patru Zoa, Los și Isus), al căror rol este acela de icoane convergente în raport cu evenimentele. Simultaneitatea celor două procese generarea nivelurilor de semnificație și crearea figurilor paradigmatice) este, paradoxal, o modalitate de codificare a poemului, de vreme ce textul ca atare sporește în complexitate, si o modalitate de decodificare a sa, de vreme ce trama epica și personajele devin, astfel, măi transparente. Voi introduce acum un factor suplimentar în ecuația mea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fundamentate pe principiile dure ale revoluției. Ideea mea nu este una excentrică în context; Stephen Behrendt, printre alții, susține o teza asemănătoare: "În America, Europe și The Song of Los, Blake reconstituie istoria lumii umane" (1992, p. 105)182. Figură paradigmatica a acestui ciclu revoluționar este Orc, al cărui rol este acela de catalizator evenimențial. Damon susține că "Orc este Revoluția din lumea materială" (1988, p. 309), insă formularea este incompletă. Pe scurt, Orc incarnează, într-adevăr, ideea blakeană de "revoluție
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
explică, prea bine și prea detaliat, cum anume lumea a ajuns în întunericul epocii sale, dar nu explică deloc în ce constă acel întuneric și cum urma el să fie scăldat în lumina" (1963, p. 284). Chestiunea rămâne deschisă. Figură paradigmatica din epopeea neterminata a lui Blake este constituită de ansamblul ironic al celor patru zoa: Tharmas, reprezentând dimensiunea corporală umană, Urizen intelectul uman, Luvah sentimentele umane și Urthona creativitatea umană. Trebuie menționat aici că Urthona nu dobândește o manifestare temporală
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
el corespunde, în interpretarea mea, viziunii triple și are ca element definitoriu creația spontană, generată de exercițiul combinat a doua facultăți, imaginație și inspirație. Aplicația să, la nivelul poeticii textuale, este constituită de poemul epic Milton (1804-1808)197. Aici, figură paradigmatica este Los, care, ca arhetip al poeziei, devine Blake însuși, apt, astfel, de a-l ajuta pe Milton să-și expieze păcatele artistice și spirituale. Astfel, Los/Blake reprezintă, simultan, unul dintre cele două personaje centrale ale poemului, dar și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Class of Men whose whole delight is în Destroying" (E: 95). Figură lui Milton ca personaj poetic și că spirituș rector merită un scurt tratament critic. Lucy Newlyn observa că, în ceea ce-i privește pe criticii romantici, există două figuri paradigmatice, Shakespeare și Milton: "Shakespeare este asociat cu patosul și cu tandrețea, Milton cu sublimul; Shakespeare se poate abandona complet slăbiciunilor, Milton este detașat de ele; Shakespeare reprezintă relativismul și umanismul, în timp ce Milton este o sinecdoca a Dumnezeului iudeo-creștin" (1995, p.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mașcate în binevoitoarea transcendență a diviziunii" (Aers, 1981, p. 42), ci doar cu o reorganizare a vietii individuale la o scară ontologica superioară, ca parte integrantă din Corpul Divin. În această rezidă și problema complexă a lui Mesia. Previzibil, figură paradigmatica decelabila la acest nivel este Isus, a cărui prezenta mântuitoare este invocată în repetate rânduri și care își pune amprenta asupra întregii intrigi că materializare a armoniei vizionare: "Come O thou Lamb of God and take away the remembrance of
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pronunțat conținut teologic. în diferitele întîmplări pe care le trăiește omul, în erorile și suferințele sale, el vede prezența lui Dumnezeu și a providenței sale. Toate acestea se vor încheia cu urcarea la Ierusalimul ceresc. Așadar, autobiografia capătă un caracter paradigmatic și universal, ca tot ceea ce a fost creat de Dumnezeu. Pe de altă parte, Dumnezeu nu este Dumnezeul filozofilor, imaginat ca entitate absolut transcendentă, astfel încît omul este incapabil, ci să și-l închipuie dimpotrivă, este atît de prezent și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în definirea termenilor și clarificarea unora dintre confuziile terminologice care înconjoară discursul ce leagă constructivismul de realism. Al doilea pas este demonstrarea faptului că un constructivism realist (sau un realism constructivist) este viabil din punct de vedere epistemologic, metodologic și paradigmatic. Ultimul pas va fi discutarea felului în care ar putea arăta un constructivism realist și a locului său în studiul relațiilor internaționale în general. O astfel de abordare ar putea, printre altele, să îndeplinească mai multe funcții utile. O funcție
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În timp ce religia formală a decăzut, prestigiul Bibliei ca model estetic și literar a atins noi culmi (p. ii). Cunoscând seriozitatea, forța și intensitatea opoziției Iluminismului față de autoritatea divină și „înțelepciunea” religiei, nu ar trebui să pară deloc surprinzător că schimbarea paradigmatică a declanșat un alt tip de libertate, după cum s-a și întâmplat. Este vorba despre dreptul individului de a explora propriul univers în absența permisiunii instituționale, a principiilor sau intervenției divine. Deși concepțiile referitoare la creativitate au rămas relativ nealterate
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creativă constituia o temă de actualitate. Fie că erau sau nu conștienți, cercetătorii creativității s-au situat în avangardă prin noua atitudine individualistă. Toate persoanele creative fuseseră transformate în eroi culturali. Helson a surprins schimbarea conceptuală, dar nu și transformările paradigmatice pe care am încercat să le urmărim pe parcursul istoriei cercetării creativității. În scurt timp, orizontul intereselor a cunoscut o amplificare progresivă. Unii cercetători și-au refocalizat atenția pe alte categorii și stiluri, iar alții, precum Dudek și Hall (1991), au
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
strict, încât nu pare posibilă nici o inovație; aceasta seamănă cu situația din domeniul fizicii de la sfârșitul secolului al XIX-lea, înainte de revoluția declanșată în gândire de teoria cuantelor. Ambele exemple arată că creativitatea întâmpină mai multe greutăți înainte de o revoluție paradigmatică. Pe de altă parte, nevoia unei noi paradigme face ca, atunci când, în ciuda greutăților, apare totuși o inovație viabilă, ea să fie considerată o realizare creativă de prim rang. În orice perioadă istorică există anumite domenii care îi atrag mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Materialele recent elaborate de Uniunea Europeană precizează, În mai multe rânduri, că În cadrul obstacolelor Întâlnite În procesul aplicării noilor metode manageriale, faptul că „strategiile de management aderă, Încă, În mod predominant, la principiile tayloriste, cel mai important impediment poate fi protecția paradigmatică neschimbată din mintea inginerilor și managerilor.<footnote Wobbe Werner, op. cit., pp. 52-53. footnote> Crearea unor culturi industriale colaborative, pregătirea multi și interdisciplinară, formarea unor mentalități orientate spre om, elaborarea aptitudinilor de practicare a managementului schimbării, Învățarea de a lua decizii
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
Opera, consacrată în totalitate limbii și literaturii române, impresionează prin varietatea subiectelor, capacitatea asociativă, pe care doar G. Călinescu a mai avut-o, prin analiza fină de tipul lui G. Ibrăileanu pe care l-a continuat, și pe o severitate "paradigmatică" a construcției textului. Studenții aveau impresia că s-a născut doar cu un zâmbet oarecum ironic, dar nu descurajant, cu preocupare doar pentru cuvântul rostit și nu pentru gestică. Dacă-l descoperea pe cel talentat, interesat sau măcar preocupat, atunci
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
MIT-ul chinez) să depășească MIT-ul american, atunci vestea ar face înconjurul lumii. Și ar vorbi mai expresiv decât multe alte succese economice propriu-zise. Într-o lume a simbolurilor noi operăm cu simboluri și imagini. Cum universitățile sunt instituții paradigmatice pentru activitatea de creație și, deopotrivă, pentru lumea simbolurilor, competiția dintre universități va deveni o prioritate a competiției dintre puterile momentului, a competiției globale. V. Pattern-uri ale creșterii și descreșterii superputerilor Unul dintre cercetătorii care s-au aplecat asupra
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i‑au Înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței În Hristos și cu un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice : „Probus zise : Ori aduci jertfă, ori te pun la chinuriă. 132 Suferința și creșterea spirituală Montanus răspunse : «Mă bucur dacă ai să faci așa, ca să mă aflu părtaș la patimile Stăpânului meu, Hristosă. Atunci Probus dă poruncă să fie pus
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pârghie de susținere. Pentru ei Hristos era totul. Rugându‑L și invocându‑L pe Hristos neîncetat, au devenit purtători de Dumnezeu (teofori). Prin această stăruință În a rosti neîncetat cu mintea și inima rugăciunea lui Iisus, martirii Închisorilor comuniste sunt paradigmatici pentru bolnavii Încercați de grele dureri și suferințe. Acestora din urmă le‑ar fi de mare folos duhov‑ nicesc să Înceapă și să stăruie În practicarea acestei rugăciuni. 274 Suferința și creșterea spirituală Roadele ei sunt nespus de multe. Dulceața
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
limbaj (indiferent de limba folosită). Nu este cazul să fac aici o incursiune în metalingvistică. Este suficient să precizez ca atât în planul structurii fonematice sau gramaticale a textelor (planul sintagmatic sau lexematic), cât și în cel al semnificațiilor (planul paradigmatic) există imprecizii. Ele țin de însuși modul cum sunt alcătuite limbile (dicționare, alfabete, gramatici generative etc.), cât și de natura imprecisă a funcției semantice, care aplică cuvintele sau sintagmele pe elementele și mulțimile pe care le desemnează și care definesc
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
trei tipuri de teorii: teorii empirice sau descriptive, teorii explicative, bazate pe analize corelaționale, și teorii predicative (ce presupun cercetări experimentale). Există, după Lazăr Vlăsceanu, patru clase de elemente ale metodologiei: a. enunțurile teoretice fundamentale admise ca referințe pentru structura paradigmatică a unei teorii și convertite în principii metodologice de orientare a abordării realității sociale; b. metodele și tehnicile de culegere a datelor empirice (observația, experimentul, ancheta); c. tehnicile și procedeele de prelucrare a datelor și informațiilor empirice de ordonare, sistematizare
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Și este important să stabilim că ea nu poate fi încadrată în problematica „tradițională” a ideologiei dominante despre comunism, tranziție și capitalismul dezvoltat. Dimpotrivă, putem înțelege sarcinile noii tranziții către prosperitate a societății românești postcomuniste numai dacă renunțăm la cadrul paradigmatic care a întemeiat practicile politice ale postcomunismului și construim unul nou, pornind de la realitățile empirice ale actualei societăți românești, precum și de la realitățile empirice ale actualei societăți occidentale. Principalul obiectiv al tranziției care urmează este de a construi în România o
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Iar discuția teoretică de mai sus cu privire la ideologii este importantă deoarece construcțiile teoretice ale comunismului ideologic - precum și cele ale capitalismului ideologic - au reușit să obtureze semnificativ caracteristicile reale și ale unui sistem, și ale celuilalt. Potrivit teoriei în forma sa paradigmatică, comunismul este un sistem de producție și distribuție care ignoră piața, adică ce doresc și sunt dispuși să achiziționeze de pe piață membrii societății. Teoretic, în orice economie, problema fundamentală a unui producător este să producă obiecte sau servicii care au
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de producere: se produce în unități organizate industrial, prin intermediul unui sistem de mașini deservit de muncitori care lucrează pentru un salariu, adică pentru un preț asociat cumva timpului de muncă pe care îl petrec în producție deservind mașinile. Acest acord paradigmatic a condus la realitatea „ciudată” ca, în ambele sisteme de organizare socială - cel comunist și cel capitalist -, organizarea producției să fie similară. Venind din urmă, comunismul a importat, în consecință, producția industrială din lumea occidentală fără nici un fel de dificultăți
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ambiția cunoașterii de sine), în timp ce melodramaticul reflectă o perspectivă a trăirii directe, nemediate. Nu întâmplător s-a și demonstrat 65 că tragedia ar sta, simbolic, sub semnul orbirii (nu i-a scăpat lui Lovinescu, mare admirator al lui Freud, situația paradigmatică din Oedip), comedia, sub semnul surzeniei, iar melodrama, sub semnul muțeniei. Astfel, cel ce privește viața (în maniera aforistului Ibrăileanu, să zicem, dar și a criticului-moralist Lovinescu-Bizu) are acces la dimensiunea ei tragică; cel ce doar o "ascultă" devine un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fonetic, dar putând avea și realizare Ø) și un semificat (un sens sau un fascicol de sensuri). Morfemul există și își realizează funcția semnificativă numai prin cuvântul din structura căruia face parte și numai prin intermediul unei opoziții (fixată în planul paradigmatic al limbii) în interiorul categoriei gramaticale care-i determină sensul; morfemul - i are sensul de plural, pe care-l atribuie substantivului elevi, de exemplu, prin intermediul acestui cuvânt, și în opoziție cu dezinența Ø de la singular: elev + Ø. Orice activitate de comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clasă semantic-lexicală: „Arald pe un cal negru zbura, și dealuri, vale/ În juru-i fug ca visuri - prin nouri joacă lună.” (M. Eminescu, I, p. 77). Prin aceasta, nedeterminarea echivalează cu simpla proiectare a substantivului ca unitate lexico-gramaticală concretă din planul paradigmatic al limbii în planul sintagmatic al textului. Determinareatc "Determinarea" Determinarea, în general, ca termen opus nedeterminării, are mai ales conținut sintactic; dezvoltarea unor funcții sintactice echivalează cu ieșirea substantivului din condiția lexicală - nume al clasei de obiecte - și intrarea într-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]