1,125 matches
-
a englezului David Lodge. Prima experiență în acest sens este romanul (eseu, narațiune, comentariu psihologic, estetic, politic etc.) Universitatea care ucide (1995), dedicat „ultimului eminescolog al Universității «Al.I. Cuza», profesorului Mihai Drăgan”. Soarta acestuia în anii postdecembriști e considerată paradigmatică. Invidiat de multă vreme de câțiva colegi, i se inventează culpe, i se aduc acuze lipsite de temei. Hărțuit, chemat zilnic pentru a-și prezenta demisia, boicotat de studenții instigați, atacat în presă, se vede în curând doborât de o
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
de necontestat și impun oricui. Cam rigid pe alocuri, „iacobin”, maximalist, inclement și neacomodant, publicistul T. a supărat pe mulți. Alții - de pildă, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Mircea Mihăieș - l-au apreciat la modul superlativ. Poezia lui Dorin Tudoran e paradigmatică pentru acest proces de trecere de la exultanță la intransigență și de la candoare la exasperare. Ea este chiar un grafic al transformării unui limbaj de mătase într-un limbaj de șmirghel și al saltului dintr-o realitate conceptuală ca utopie a
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
XIX-lea, la origine teză de doctorat, îi apare în 1971. Mai e prezent în „România literară”, unde va susține și rubricile „Mic dicționar” (1990-1997), „Scrisori portugheze” (1997-2003), la „Viața românească”, „Steaua”, „Ramuri”, Convorbiri literare” ș.a. Istoric literar cu vocația paradigmaticului metodologic și teoretician sedus de plasticitatea formelor concrete, Z. își construiește demersul analitic pornind de la formula aparent paradoxală a „stilisticii diacronice”, definită, în prefața volumului Cealaltă față a prozei (1988), drept operația de urmărire a metamorfozelor și evoluției „seriilor literare
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
fum” care împiedică ascensiunea poetului către „albastrele altare”. Ecartul temporal dintre cele două etape lirice ale lui S. corespunde distanței ce separă abstracțiunea ideii de concretețea și plasticitatea verbului: descoperind cu uimire o lume căreia îi refuzase cu obstinație dimensiunea paradigmatică a adevărului și esenței, poetul se regăsește plin de bucurie în corpuri și obiecte, încredințându-se de calitatea ultimă a realului („Nu există alt cuvânt decât cuvântul”) și lăsându-se pradă freneziei dionisiace care stăpânește lumea lui Saturn: „Mă însoțește
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
reprezentările imagistice ale hărților astrologice - „întreruperile”, „casele”, „cuadraturile” și „reducerile”: „Suntem în Casa a Noua - / Așadar să avem o memorie de mercur / Mijlocul Cerului veghează în față drept / Dincolo de săgeata de opt a Styxului”. Ca urmare, trăirea și sentimentul, condiționate paradigmatic, își pierd contururile vii, capricioase și inefabile, și se dezvăluie, simplificate, în proiecții fără adâncime: „Eram pe Verigii, noi doi / Ne priveam unul pe altul / Tu țineai o balanță de fum / [...] // Eu gustam cardinal opoziția Racului”. Poezia ulterioară a lui
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
fi eliminate. Definirea problemelor-cauză reprezintă un răspuns funcțional la insatisfacția amorfă a colectivității. De aici și receptivitatea diferitelor explicații, în lipsa altora mai ușor de înțeles. Iată câteva exemple. Isteria identificării vrăjitoarelor care a cuprins secole de criză este un caz paradigmatic. Un alt exemplu este antisemitismul ideologiei hitleriste. Criza profundă care a cuprins Germania după primul război mondial, accentuată de criza economică din 1929-1933, a generat o stare colectivă de anxietate și frustrare. Era nevoie de identificarea problemelor-cauză cu care se
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
recunosc că participarea poate fi rezultatul conformării la norme sociale sau seturi de obligații colective (Hechter, 1987). Participarea la acțiunea colectivă ca rezultat al presiunii normative este recunoscută și de Calhoun (1991) și Elster (1989), care se plasează pe poziții paradigmatice opuse. Palmaresul metodologic al culturalismului este însă puțin convingător: a fost acuzat de idealism sau de exces de metafizică (Alexander, Smith, 1993), iar rezultatele empirice au subliniat mai degrabă contradicțiile dintre atitudini și comportamente sau incapacitatea de a stabili ordinea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
personaj real, nu numai legendar) Orfeu evidențiază o religie sui-generis. Nu este cazul să o expunem aici. Menționăm doar coerența curriculară admirabilă a educației orfice. Personajul întemeietor servea, asemenea lui Iisus, ca ideal educațional suprem și ca model de viață paradigmatic. Doctrina orfică era chiar model canonic de viață exemplară. Numele patronului, după etimologia feniciană, însemna „cel care aduce lumină”. Orfeu era așadar, ca și Buddha, Iluminatorul. Mitul central al orfismului se baza pe „cercul anankeic” al vieții, ilustrat și de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
relațiile umane în dezvoltarea/optimizarea curriculară; f) curriculumul și integrarea socială. În ceea ce privește aspectul tehnic al proiectării, testării, validării și implementării curriculumului, Smith, Stanley și Shores s-au mulțumit să adopte „Raționalul lui Tyler”. Devenită faimoasă, această lucrare s-a impus paradigmatic, orientând achizițiile și progresele teoriei moderne a curriculumului. În capitolul următor expunem o teorie generală a optimizării curriculumului, care descrie un model pentafazic inspirat de lucrarea lui Smith, Stanley și Shores. Am urmat și sugestiile expuse în cealaltă lucrare celebră
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
organizare a curriculumului modern" Ținând cont de continuitate, articulare și echilibrare, câte organizări curriculare pot fi realizate? Teoretic, se pot realiza un număr infinit de organizări curriculare. În practică, s-au structurat însă doar două categorii de curricula cu semnificația paradigmatică: A. curricula „extreme”: a) curriculum centrat pe disciplină (materie); b) curriculum centrat pe student (elev); B. curricula „intermediare”: a) curriculum corelat; b) curriculum fuzionat; c) curriculum-miez („nucleul”). Paradigmele curriculare „extreme” reproduc antagonismul educațional multisecular dintre „magistrocentrism” și „puerocentrism”. Curricula centrate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
poate fi refolosit, e bun. Dar, chiar dacă scrie foarte bine, însă nu poate fi folosit la altceva sau nu poate fi separat, nu e așa de bun” (A.G. - femeie, 27 de ani). Poleiala de aluminiu de la ciocolate reprezenta un material paradigmatic pentru comportamentele asociate penuriei. Aceeași femeie (A.G.) a spus că, după ceva timp, când devenea evident că dorința de a colecționa a scăzut, i le-a dat mamei sale, care le-a folosit la învelirea cozilor de ardei atunci când îi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trebuie să ne mire. Nu neapărat din cauza perceperii diferite a realității, în funcție de amplasamentul social al fiecăruia, ci și datorită diferențierilor subiective în a percepe și prelucra cognitiv ceea ce noi definim apoi a fi o realitate. Ai făcut deja o precizare paradigmatică: cum l-a perceput psihoterapeutul X - însă există și alte „filtre”, biologice sau spirituale, care au influențat „prelucrarea” mea. Indiferent despre ce vorbim, noi o facem întotdeauna despre noi înșine, frazele sunt produsul lumii noastre interne, iar Wittgenstein, în renumitul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Gheorghe Grigurcu) și formula critică a lui P. echivalează cu o dublă relație de supunere și dominație, în care subiectul și obiectul se generează reciproc, și este privită, în introducerea la Poezia unei generații (1973; Premiul Uniunii Scriitorilor), ca imagine paradigmatică a criticii înseși: „Lectură trăită, în actul căreia cititorul reface un model plauzibil al operei, lăsându-se însă deopotrivă el însuși «modelat», critica presupune în egală măsură orgoliul și umilința, curajul stăpânirii și al aservirii.” Prin urmare, atât poezia, cât
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
în Balzac, Zola, Daudet, Dickens, Galsworthy, Tolstoi, Dostoievski și cu modele în contemporaneitate, precum Jules Romains, Jean Giraudoux, François Mauriac, Jacob Wassermann, Sigrid Undset ș.a. Va da prioritate tentației de radiografiere a conștiinței și mentalității congenerilor, propunându-și o frescă paradigmatică a momentului. Primul său roman, Întunecare, se dorește un panoptic socio-moral al deceniului 1916-1926, cuprinzând epoca participării la primul război mondial și a reașezărilor politice de după conflagrație. P. îl închipuie a fi romanul generației sale, adică al „generației sămănătoriste”, și
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
în opera literară a unor „balcanici” precum Dimitrie Cantemir, Anton Pann, Mateiu I. Caragiale, Ion Barbu. Se remarcă mai ales analizele unor texte aparținând literaturii române, în cazul căreia autorul discerne o forma mentis și o stilistică tipic balcanice (modelul paradigmatic ar fi cel barbian-matein), cu predilecție în proza și poezia interbelice și postbelice. Volumul al doilea al trilogiei, care corespunde cărții din 1986 (Permanențe literare românești din perspectivă comparată), se ocupă, într-o manieră mai pregnant comparatistă, de tipologiile și
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
laxă, de vreme ce „metoda experimentală” este înlocuită de umanitarism și sentimentalism, mod structural al perspectivei din scrierile ei literare. În acest fel este filtrată și o influență venind dinspre literatura rusă, dinspre Turgheniev în special. În schițe, nuvele, piese de teatru, paradigmatice pentru tendința din revistele socialiste, prefigurând și câte ceva din sămănătorism și poporanism, mediul predilect rămâne cel țărănesc. Autoarea colectează sârguincios „documente omenești”, cum cerea școala lui Émile Zola: oameni roși de mizerie, boală și vicii, înrăiți, fără speranță, ducând un
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
universului, pe care I.Al. Brătescu-Voinești o trecuse într-un personaj de nuvelă. Acest elan conferă personajelor o anumită solaritate - chiar în momentele lor de derută maximă -, provenită și din faptul că ele apelează conștient la forțe benefice și reechilibrante. Paradigmatic este romanul Monstrul, cea mai bună creație epică a lui P., unde protagonistul recurge insistent și programatic la virtualitățile sale pozitive, în stare să le distrugă pe cele malefice (acestea sunt „monstrul”), cauzate de relația exclusivistă (latent complex al lui
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
un ochean care o face miraculoasă. De altfel, poeta mărturisește într-o Baladă-autoportret că descinde dintr-o țară de basm. Dacă tematica ancestralului se concentrează reprezentativ în Părinții (1983) și în Casa cu greieri (1984), volumul Grădina Salamandrei (1987) sintetizează paradigmatic poezia extazului vital și a elanului ascensional al spiritualizării și al absolutului. Cartea, constând dintr-un singur poem, are o construcție care ea însăși induce acest sens al depășirii particularului și mundanului. Lumină din iubire (1997) și Îngerii (2002) conțin
NOVAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
în „Timpul”, „Dacia literară”, „Convorbiri literare”, „Minerva”, „România literară”, „Monitorul-Arte”, „Observator cultural”, „Viața românească”, „Mișcarea literară”, „Caiete critice” ș.a. Debutul lui N. stă sub semnul unor gesturi literare nonconformiste. Se întrevede, în majoritatea textelor, voința răsturnărilor majore și a mutațiilor paradigmatice. Cum realitatea este o dezamăgire continuă, poetul spune „m-aș întoarce acasă - dar unde/ peste tot atârnă portrete pancarde și funde”, în timp ce toate principiile se dovedesc și ele lipsite de orice consistență, „prețul omului - afișat la târgul de vite/ ascunde
NIMIGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
să-l cultive. Nu Înlocuirea unei paradigme cu autoritate (oficială) cu o alta cu același tip de autoritate ar fi soluția depășirii „crizei epistemologice” În care se găsește sociologia postdecembristă de la noi, ci afirmarea deschisă a valabilității epistemologice a pluralismului paradigmatic. Analogia dintre teorie și caleidoscop (o jucărie care constă Într-un tub, niște lentile și fragmente din sticlă sau plastic translucide și colorate), propusă de Martin O’Brien (1993), mi se pare foarte lămuritoare pentru discuția noastră. Când răsucești tubul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
degrabă sub forma nevoii de detașare de „sociologia burgheză”. Semnificativ este Însă faptul că Începe să se facă o diferențiere Între sociologie, care pare a nu mai fi taxată global ca „știință burgheză”, și „sociologia burgheză”. În această perioadă sunt paradigmatice două cărți: Gall Erno, Sociologia burgheză În România. Studii critice (1958), și Stela Cernea, Sociologia burgheză contemporană și problema claselor (1962). Numărul publicațiilor cu profil social, unele chiar sociologice, crește rapid de la o medie de 5,7 pe an la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
obiectul analizei. Este adevărat că mulți sociologi din perioada comunistă declară adesea că sociologia lor este „marxistă” sau că e „fundată pe marxism-leninism”. Dar aceste declarații au avut funcția mai degrabă de protecție politică, și nu de a descrie structura paradigmatică efectivă a practicii lor sociologice, deși nici paradigma marxist-leninistă nu poate fi exclusă ca fiind complet prezentă, dar marginal. Trebuie să fac o precizare aici. Eu nu mă refer la opțiunile politice ale sociologilor, eventualele lor credințe/conformisme față de regimul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
comunități rurale foarte diferite precum cele din Călățelele - județul Cluj - și satele componente ale orașului Câmpeni din Alba; cât de Întemeiată este noțiunea de sat administrativ; cât de eficientă este analiza de conținut prin scoaterea cuvintelor din context, promovând abordarea paradigmatică În defavoarea celei sintagmatice etc. Silviu Totelecan realizează simultan radiografie și arheologie socială În căutarea relațiilor de vecinătate din satele Munților Apuseni. Prin metodă și rezultate, lucrarea se citește cu plăcere și cu folos. Autorul probează din plin constructivism științific, informare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Institutului de Studii Europene „Ștefan Lupașcu” din Iași, iar din 2002 este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Bacău. Debutează în revista „Alma Mater” cu proza Coborârea din urmă (1970), iar editorial, cu romanul Ușile nopții, apărut în 1981. Paradigmatic pentru proza lui P. este Vasile Proca, personajul principal al romanului Ușile nopții, care poate fi considerat o replică a protagonistului din Intrusul de Marin Preda prin conjugarea nedreptății sociale cu renghiurile jucate de soartă, la care se adaugă și
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
antiutopic. Marii doctrinari liberali de toate nuanțele s-au delimitat mereu de „propensiunea utopică”, divulgând-o și acolo unde nu se vedea cu ochiul liber, evitând orice aducea cât de cât a sistem normativ (am numit în acest text cazul paradigmatic: Popper). Numai Hayek, cel care inițial avea în vedere și mecanisme care să controleze cât de cât piața, a avut curajul să se gândească la necesitatea unei utopii liberale, cam în sensul în care Cioran, altminteri un fervent inamic al
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]