6,167 matches
-
că "antipatia" poetei față de redundanța tropilor, față de frazarea metaforică, precum și "sărăcia transparentă a sintaxei", "repudierea abundenței lexicale", pentru a o cita pe traducătoarea italiană însăși, reprezintă - pentru orice cititor al poeziei Anei Blandiana - capcana întinsă de simplitatea care ascunde profunzimea, paradoxul mallarmean al prăpastiei de tăcere care zace în adâncurile Cuvântului. Apariția antologiei în limba italiană Un tempo gli alberi avevano occhi aproape concomitent cu volumul de versuri inedite de la editura Humanitas, Refluxul sensurilor, poate semnifica o frumoasă, mult așteptată reîntoarcere
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
că obiceiul de a împodobi un brad de Crăciun este la noi de dată relativ recentă, și că la sfârșitul secolului nouăsprezece P. Ispirescu și alții au dus o adevărată campanie îmopotiva acestui obicei, considerat "barbar". Jeana Morărescu, Nichita Stănescu: paradoxul ontologic, București, Ed. Palimpsest, 2003. 172 pag. Autoarea citește greșit poezia lui Nichita Stănescu. O descifrează, ca pe un text filosofic dens (ratând ocazia de a se bucura de frumusețea ei literară): "De aici începe însă uluitoarea aventură cognitivă a
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
Sunt glosate, în același mod, opiniile lui Gorki, Mandelștam, Hodasevici, Ahmatova și a multor altor scriitori cu nume mai mult sau mai puțin sonore. După acest tur de forță prin cultura rusă, cititorul nu se poate să nu constate un paradox general, acela al orașului deopotrivă detestat și iubit de scriitori, paradox explicabil prin deosebita concentrare de valori în perimetrul orașului, efervescență intelectuală ce îi atrăgea pe toți precum lumina unei lămpi pe fluturi, și intra în contradicție cu suflul ostil-bolnăvicios
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
și a multor altor scriitori cu nume mai mult sau mai puțin sonore. După acest tur de forță prin cultura rusă, cititorul nu se poate să nu constate un paradox general, acela al orașului deopotrivă detestat și iubit de scriitori, paradox explicabil prin deosebita concentrare de valori în perimetrul orașului, efervescență intelectuală ce îi atrăgea pe toți precum lumina unei lămpi pe fluturi, și intra în contradicție cu suflul ostil-bolnăvicios al așezării smulse mlaștinilor. Un al doilea paradox, specific perioadei petrogrădene
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
iubit de scriitori, paradox explicabil prin deosebita concentrare de valori în perimetrul orașului, efervescență intelectuală ce îi atrăgea pe toți precum lumina unei lămpi pe fluturi, și intra în contradicție cu suflul ostil-bolnăvicios al așezării smulse mlaștinilor. Un al doilea paradox, specific perioadei petrogrădene, este acela al Piterului înfometat, dar, prin compensație, înalt cultural. Construcția periplului precumpănitor literar este atent supravegheată de Ion Ianoși. Nu trecem pur și simplu de la un autor la altul. Unele capitole, demne de un compendiu sau
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
privind marxismul le corespund cele din finalul Jurnalului arătăndu-ne că, în ciuda desfășurării istorice, concepția lui Eliade nu se clintise cu nici un centimetru: Dacă marxismul va triumfa în lume și creștinismul va fi abolit, se demonstrează că omul nu poate suporta paradoxul de a fi om; adică de a avea el, finitul și efemerul, nostalgia infinitului și a eternității; de a încerca toate experiențele și a cunoaște toate căderile, pentru a putea dobăndi coincidența cu Absolutul, reintegrarea și regenerarea lui " (13 ianuarie
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
celor mai obscure: “Niciodată un condei românesc n-a înțepat colțuri sufletești mai ferite de lumina inteligenței, mai întunecate și totodată mai vii”. În Logodnicul, ca expresie a morbidității și a unei “cumplite violențe morale”, ajunge să identifice un adevărat paradox pe care-și întemeiază cam exagerata apreciere: “Căci în definitiv, cine a mai scris la noi un roman ca Logdnicul, atât de imoral fără a fi revoltător, atât de neconstruit, fără să fie haotic, și cu ființe omenești atât de
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
parbrizul mașinii dacă nu ar fi țâșnit cu toată puterea înapoi, în motor. Pământiu aluneca Miroase greu a fum de zbor ars, de lut. Un alt înger din lumină-a căzut. Cer solid O bucată de lemn vopsită-n albastru. Paradox văzut la lumina zilei (Tratat despre inutilitatea penelor în contemporaneitate) O bucată de metal zbura mai sus decât o pereche de aripi cu penele fus. De Sânziene Cerurile s-au deschis. De ce nu cade îngerul promis? Constatare Cu o aripă
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
pe care prejudecata comună le desparte, Solomon Marcus "se joacă" și de data aceasta în și cu cele două spații. Scriitori ca Tudor Arghezi, Umberto Eco, Eugen Ionescu, Herman Hesse, Unamuno se întîlnesc sub cîte o umbrelă comună (teoria jocului, paradoxul, hazardul etc.) cu nume celebre din zona logicii și a matematicii: David Hilbert, René Thom, Alfred Tarski, Bertrand Russel, N. Rashevsky. Nu lipsesc, desigur, figurile duble, matematicienii literați începînd cu Pascal și Lewis Carroll-Charles Dodgson și ajungînd la Dan Barbilian-Ion
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
logicii și a matematicii: David Hilbert, René Thom, Alfred Tarski, Bertrand Russel, N. Rashevsky. Nu lipsesc, desigur, figurile duble, matematicienii literați începînd cu Pascal și Lewis Carroll-Charles Dodgson și ajungînd la Dan Barbilian-Ion Barbu și la profesorul Moisil, maestru al paradoxului, figură mitică dragă autorului și-a dedicat un articol chiar în numărul trecut al României literare n.red.ț. Cartea lui Solomon Marcus pare a fi fost terminată de curînd și conține nenumărate referiri la actualitate. Așa se explică cum
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
tocmai sare în clasa a IV-a. Are centură neagră la Nintendo. Deviza lui e «Sînt curajos ca un haios vînjos»". Iar tatăl, Călin "e ceva mai mare", ar vrea să fie din nou copil, iar deviza lui este un paradox minunat: Dacă nu te miști, te rătăcești". Poveștile pe care le inventează cei trei autori sînt comice, absurde, actuale (Don Global este, desigur, eroul mitic al globalizării), cu o recuzită diversificată cu obiectele secolului XXI, în care intră aspiratorul, reclama
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
obligându-mă să trec la asemănări din domeniul liricii, mai degrabă m-aș gândi la Douglas Dunn (cu toate că el are o tematică socială mult mai accentuată decât a lui Cristian Simionescu), decât la Cezar Ivănescu, cu care e îndeobște asociat. Paradoxul acestei poezii e că, dincolo de stilul constant (deja ingambamentele pot fi considerate un soi de antet al scriitorului), rămâne inegală și rareori hotărâtă asupra unui ton. O pildă a acestei inegalități apare în Interviu: când versuri care-ți sugerează Marius
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
-i cu vaginul rece... -Ferească Dumnezeu! se apără Sergiu. Oricît de ciudat ar părea, jurnalul Tiei Șerbănescu s-a născut dintr-o acută lipsă de timp, și nu din risipă de ore libere, cum se întîmplă uneori. Nu e nici un paradox: în loc să elaboreze, cum intenționa, un roman despre "o femeie în vîrstă, moartă într-o cameră de hotel", operație care cere tihnă meditativă, autoarea (cu două romane publicate în anii '70 și două în anii '80) a fost nevoită să se
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
parcă un avantaj asupra florilor care urmau să se ofilească în curând, să dispară cu lumina lor cu tot, lăsând loc altei lumini venind tot de sub pământ. Arta ca ordin inversat putea să închidă gura înfricoșătoare a timpului creând spontan paradoxul paradoxurilor: lumea cu limbă neconvențională, în prezența celei codificate, îmbătrânite ca instrument al puterii și convențiilor sociale. Încă de la intrare mă atrăsese un portret de femeie - era ca și cum aș fi cunoscut-o pe femeia tăcută al cărei păr roșu îi
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
un avantaj asupra florilor care urmau să se ofilească în curând, să dispară cu lumina lor cu tot, lăsând loc altei lumini venind tot de sub pământ. Arta ca ordin inversat putea să închidă gura înfricoșătoare a timpului creând spontan paradoxul paradoxurilor: lumea cu limbă neconvențională, în prezența celei codificate, îmbătrânite ca instrument al puterii și convențiilor sociale. Încă de la intrare mă atrăsese un portret de femeie - era ca și cum aș fi cunoscut-o pe femeia tăcută al cărei păr roșu îi cădea
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
din acea "realitate" imponderabilă, misterioasă, indefinibilă, care poate fi la fel de "reală ca orice prezență, ca oamenii în carne și oase, ca obiectele..." Toată această estetică a "umbrei" - inclusiv umbra adevărului, sau minciuna care nu minte, adică arta, teoretizată în prelungirea paradoxurilor din The Decay of Lying de Oscar Wilde - constituie partea reflexivă, lirico-filozofică a romanului, un fel de ramă în care sunt încadrate episoadele succesive ale narațiunii, cu substanța lor istorică. Căci Oameni și umbre este și un roman istoric, cu
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
care refuz acea parte "publică" a "biografiei" mele care e un sărman accident de destin. "Povestea" exilului n-o știu pe de rost. Și asta pentru că rosturile s-au stratificat anapoda, conjugând o subiectivitate răvășită cu momente istorice "obiective", un paradox al așteptării cu urgența angajamentului neocolit, o trecere de la nimicnicia împietrită la deznădejdea activă". Trecut-au anii... e o carte care expune, cu febrilitatea și ascetismul memoriei afective, ardorile și interogațiile unei conștiințe stăpânite înainte de toate de responsabilitatea și reculegerea
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
bogată, joacă un rol crucial și în Craii... Misterul central e acela al reflectării: realitatea devenind imagine, irealitate în apele oglinzii care nu schimbă nimic din înfățișarea ei - în afară de inversiunea între dreapta și stînga. Oglindirea dublează și stă la baza paradoxurilor legate de motivul fantastic al dublului, care poate fi imaginat (obsesiv, anxios) ca devenind independent și intrînd într-o relație competitivă cu originalul din care s-a desprins. Acest mister al oglinzii se regăsește în artă, în pictură (referințele picturale
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
dramatice sau comice sau chiar supranaturale (ca în basm de pildă). Marea excepție e desigur descoperirea modernă a naratorului necreditabil - de mărturia căruia cititorul trebuie să se îndoiască, încercînd să ajungă la adevărul ficțional voalat prin ipoteze și inferențe proprii. Paradoxul e că tot textul și numai textul, lacunar și mincinos sau "halucinat" cum e, trebuie să furnizeze materialul ipotezelor. Inferențele care apelează la date extratextuale nu sunt îngăduite. Cititorul e provocat să descopere adevărul din minciună sau din iluzie: lucru
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
putea argumenta că în ipostaza conștientă de "floare de cîmp" naratorul din Remember lasă deschisă posibilitatea unei variante feminine. Aceasta se va încorpora literar în personajul central feminin al Crailor... , în "floarea aspră de maidan" bucureștean care este Pena. În ciuda paradoxului aparent, ne putem întreba dacă Mateiu I. Caragiale n-ar fi fost îndreptățit să exclame, cum făcuse Flaubert în legătură cu Emma Bovary, "Pena c'est moi"? Cu atît mai mult cu cît Pena fusese înnobilată prin tragic. Căci, pînă la urmă
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
pătrundeam pentru întâia oară în el și continuă, acum, după ce l-am străbătut de atâtea ori, să-mi pară, în mod paradoxal, în același timp surprinzător de îngust, de limitat, de parcelat, dar totodată deschizându-se asupra unui spațiu infinit. Paradoxul universului universitar rezidă în exiguitatea sa conjugată cu nelimitarea sa. Să considerăm mai de-aproape paradoxul acesta ce mi-a stârnit și continuă să-mi stârnească mirarea. Tânăr nesățios, abia ieșit din adolescență, nutream un ideal leonardesc; îmi proiectam programul
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
să-mi pară, în mod paradoxal, în același timp surprinzător de îngust, de limitat, de parcelat, dar totodată deschizându-se asupra unui spațiu infinit. Paradoxul universului universitar rezidă în exiguitatea sa conjugată cu nelimitarea sa. Să considerăm mai de-aproape paradoxul acesta ce mi-a stârnit și continuă să-mi stârnească mirarea. Tânăr nesățios, abia ieșit din adolescență, nutream un ideal leonardesc; îmi proiectam programul de viață al unui uomo universale, cu un apetit de cunoaștere și de creație, de înfăptuire
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
în spirite dispuse să proiecteze dacă nu să creeze sau să construiască mici modele cosmice, universuri posibile. Dar lecțiile lui Henri Jacquier nu constituie doar ultimul și cel mai evident exemplu pe care-l invoc pentru a ilustra ceea ce numeam paradoxul universului universitar, paradox rezidând, repet, în conjugarea dintre limitarea, parcelarea acestuia, fragmentarismul său și deschiderea sa posibilă asupra nelimitării, a totalului, a universului. În francezul acesta, care și-a sfârșit zilele în țara noastră, am întâlnit un mare prieten și
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
să proiecteze dacă nu să creeze sau să construiască mici modele cosmice, universuri posibile. Dar lecțiile lui Henri Jacquier nu constituie doar ultimul și cel mai evident exemplu pe care-l invoc pentru a ilustra ceea ce numeam paradoxul universului universitar, paradox rezidând, repet, în conjugarea dintre limitarea, parcelarea acestuia, fragmentarismul său și deschiderea sa posibilă asupra nelimitării, a totalului, a universului. În francezul acesta, care și-a sfârșit zilele în țara noastră, am întâlnit un mare prieten și un magistru perfect
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
de ani în urmă primelor nuclee universitare din școlile monastice ale Occidentului. Ne lipsea orice libertate de a cerceta, de a învăța, de a preda, acele libertăți și privilegii pe care le statua universităților bula pontificală Parens scientiarum în 1231. Paradoxul universului universitar se revela însă și în acea universitate a catacombelor. Reducerea la extrem a spațiului, eliminarea totală a uneltelor de lucru, abolirea silnică a libertăților nu puteau îngrădi acea li-bertate a spiritului care triumfă asupra oricăror opreliști și se
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]