7,370 matches
-
puțin să le confrunte pentru a le face compatibile, iar pe de alta să echilibreze prin comparație balanțele de apreciere a personalităților. Coordonatorul a dat colaboratorilor săi libertate totală de opinie și de desfășurare. Rezultatul este însă unul cu totul paradoxal și nemulțumitor, prin etalarea sentimentelor (în general, pozitive), căci un dicționar inconformist, fără principii și limite, își compromite chiar obiectivele sale de prezentare neutră (pe cât e posibil) și informație utilă. Un "dicționar inconformist", cum îl recomandă Horea Poenar pe al
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
regizorul/co-scenaristul/protagonistul (Sergio Castellitto), aflat la a doua peliculă, e faimos ca actor. Dar tocmai din acest motiv, el reușește să facă o peliculă care e totodată un recital thespian și un film în carne și oase, oricât de paradoxal ar suna. Dacă ar trebui să-l rezum, aș scrie "ca și nemurirea, perfecțiunea e un concept negativ. Perfecțiunea unei persoane nu garantează perfecțiunea unui sentiment". Nu e un film pe care l-aș povesti, pentru că narațiunea l-ar diminua
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
al luptei cu materia, care nu e decît o sensibilizare a luptei spiritului cu sine însuși, cea dintîi uzurpîndu-l pe cel de-al doilea, azvîrlindu-l în zbuciumul autonegației. Relevant e raportul dintre materie și spirit care dobîndește aci un caracter paradoxal. Pe de o parte, materia e resimțită ca un factor ostil, ca o cloacă a tuturor degradărilor firii umane, pînă la urmă ca o compromitere dacă nu ca o suspendare a vieții. Umilință între umilințe, supremă pedeapsă: "umilește-mă/ pînă
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
Editura Marineasa, Timișoara, și amplul dialog cu Mihaela Cristea care își caută încă un editor, cărți pasionale, polemice, incisive și, nu de puține ori, pline de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din aceste cărți, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din arta apuseană de astăzi, sculptorul se autodefinește implicit ca un artist din Est, după cum stupoarea și revolta în fața neseriozității, a gregarismului
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
unul dintre ei, Telly (Leo Fitzpatrick), mai exact cel amator de virgine, e seropozitiv, nu știe, și împrăștie boala în jur ca o fântână arteziană. Brusc, scena de debut devine tragică. Dialogul e adesea dezgustător, și nu doar prin obscenitate - paradoxal, e o creație a unei minți de nouăsprezece ani (Harmony Korine). E clar că acest film se vrea o contra-pondere a celor hollywoodiene cu și despre adolescenți, oribil de dulcege. Surprinzător însă e că cele două genuri, aparent opuse, se
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
al lui Othello. Autorul nu are nici un fel de complexe în a exhiba - atunci cînd nu citează direct - replici și trăsături de caracter imediat recognoscibile chiar și la nivelul unui om cu o cultură generală medie. Cu toate acestea, oarecum paradoxal, el nu parodiază și nu pastișează (cu excepția, eventual a poveștii propriu-zise a lui Ion Creangă) textele din care își ia referințele. Cel mult face cu ochiul spre diversele surse livrești, dar revine de fiecare dată la firul clasic al poveștii
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
a nu ultragia amintirea unor contemporani din altă generație, deci care acum nu mai sunt printre noi. Dacă însă numai bine se poate spune despre cei morți, complexa lor personalitate nu va fi ascunsă, cu laturile de umbră, cele care, paradoxal, conferă și adâncime tabloului. Sunt, în Printre contemporani (Edit. "Biblioteca", Târgoviște, 2004), peste patruzeci de portrete în care cei în viață - Nicolae Breban, Augustin Buzura, D. R. Popescu, Radu Cârneci - țin companie unor mult mai mulți confrați de multă vreme
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
Liviu Dănceanu 1. Uneori muzica savantă cară cu ea conotații ale semnelor de punctuație, fapt ce îl resimte deopotrivă ca o destindere și ca o povară, ori care îi permite, în mod paradoxal, atât escaladarea hotărâtă a tărâmului normalității, cât și deambularea candidă pe cărările stranietății. 2. Destindere pentru că totul se leagă, totul este necesar, mărturisind totodată că nimic nu este statornic, definitiv, că nu există decât convenții, reguli de înlănțuire a evenimentelor
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
-i avea s-au îndepărtat: Harry îl urăște pentru că refuză să-i spună cine e ucigașul tatălui său, iar M.J., de care super-eroul e îndrăgostit, e pe cale de a se mărita cu altul. Ați mai compătimit un super-erou până acum? Paradoxal e faptul că din această neajutorare mundană a protagonistului filmul extrage o doză de umor considerabil: e înduioșătoare scena în care Peter își strică lenjeria spălând-o laolaltă cu costumul de super-erou. La sfârșit, se alege cu fata, dar problemele
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
cu efect de bandă întoarsă, percepție hi-fi în care toată această magie (și manie) referențială e suprema terapie a tragediei evenimențiale" (p. 47). Dan C. Mihăilescu are, ca nimeni altul în critica românească, vocația etalării unor nesfîrșite serii referențiale, aparent paradoxale, dar care reușesc de fiecare dată să surprindă de minune specificitatea operei aflate în discuție. Chiar dacă în felul acesta el lasă impresia că bate cîmpii sub narcoza marii culturi, se observă adesea că aceste dezvoltări rizomice care țin mai degrabă
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
e nevoie, deci, de moartea Obișnuinței și de "scurtă suspendare a vigilentei sale": un scurt-circuit, o incizie instantanee care să taie în "a doua natură" pînă în miezul celei dinții. Or, "Proust avea o memorie proastă", iar acestui lucru - aparent paradoxal - îi datorăm monumentul care este În căutarea timpului pierdut! Căci "Omul cu memorie bună nu-și amintește nimic fiindcă nu uită nimic": cele 12-13 epifanii numărate de Beckett în român ("miracole involuntare", miracole pentru că involuntare!) sînt sîmburii "experienței mistice" din
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
Iese astfel la iveală un E. Lovinescu mai complex, mai umanizat, ergo mai profund. Nu e vorba de-o "dezlegare", cum s-a afirmat în sensul platitudinii senzaționalului, a "enigmei" sale, ci, dimpotrivă, de-o sporire a acesteia, de factură paradoxală, tocmai grație operației de decriptare. Mentorul Sburătorului devine mai apropiat de cititor, oarecum mai familiar, prin descoperirea unor centri vitali ai personalității sale, care, deși intuiți, n-au atras pînă acum atenția în chip expres, probe ale unei organicități general
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
și în a cărui revistă "Sburătorul" a publicat poezii. O dovedesc agendele criticului, unde abundă comentariile negative, privitoare mai ales la megalomania camilpetresciană. Scepticismul criticului față de scriitor (exprimările sale reticente sunt foarte clare în legătură cu poetul, dramaturgul și publicistul) e oarecum paradoxal, dacă ne gândim că E. Lovinescu miza pe Camil Petrescu ca pe unul din protagoniștii importanți ai modernismului pe care îl promova. Relațiile celor doi, nici cele strict umane, nici cele literare, nu au fost dintre cele mai bune. Datorită
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
ce-i blând și elevat. Chiar dacă lansează zmei, pe care sunt înscrise apelative precum world music sau new age, fusion music ori new sound, faza colerică anunță sfârșitul intimității prin instaurarea echivocului. Fiică a zeilor falși, o atare muzică este, paradoxal, intolerantă, bazându-se pe inteligență, dar excluzând hegemonia talentului. Oaspete răutăcios, compozitorul unei astfel de muzici pare a crede că totul începe de la el și se termină de unde a plecat. 17. Muzica epocilor colerice este dramatică tocmai pentru că mimează acțiuni
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
Cristian Măgura Gravă, stringentă și greu de cauterizat, problema proliferării consumului de droguri nu pare a fi, din păcate, pe agenda de urgențe a vreunei instituții guvernamentale autohtone. Pregnanța ei în mass-media românești este cu totul paradoxală și ține de calculul cinic al reitingului: oricât de tragic ar fi abandonul anonim al unor liceeni, oricât de utile ar fi programele de informare și de prevenție, drogul trece în centrul atenției prin victimele sale de lux ("Dosarul cocaina
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
culturi mature, cea de care vorbea, de pildă, Noica, atunci cînd recomanda ca filozofia, spre a nu rămîne o activitate desprinsă de realitate, să fie însoțită de studiul unei științe exacte. Concluzia autorului, formulată sub forma unor chiasme de factură paradoxală, este: Dacă nu ai cultură generală ești incult, dacă ai doar cultură generală ești o persoană de mîna a doua." (p. 155) sau "Doar cu cultură generală, ne sufocăm. Fără cultură generală, pierim." (p. 183). Dar dintre toate conferințele lui
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
competent și rafinat, el se simte în lumea artei ca peștele în apă. Intrarea într-un castel din Salzburg îi prilejuiește scrierea unor rînduri în care contemplația superioară se întîlnește cu erudiția și cu rafinamentul artistic: "La castel domnește un paradoxal spectacol de contraste ce hrănește și încîntă ochiul minții, ca o frîntură de oglindă ruptă dintr-un gran teatro del mundo. Istoria veche dăinuie, teatral de vie, în toate ungherele; locatari de mult răposați bîntuie cu blîndețe prezentul, privind trecerea
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
vestimentar, a unor veșminte mereu prea strîmte ori prea largi: Că asemenea istorii găsesc și azi audiență și vor găsi atîta timp cît va exista un public de consum, faptul n-are cum surprinde. Mai surprinzătoare și de-a dreptul paradoxală este existența unei industrii a impopularului, încurajată de snobism, dar și de o practică egalizatoare nu chiar inechitabilă, care ia de la autorul superficial de succes și dă autorului superficial de insucces...". Hazul amărui e gustul curent al criticii regmaniene. Aceeași
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
frontierele calitative din interiorul grupului sînt pe cale să se șteargă, iar confuziei axiologice i se suprapune o confuzie socială la fel de mare. Faptul că secolul XX a cunoscut, din punct de vedere politic, culmea ororii a avut - literar vorbind - un rezultat paradoxal: pe de o parte, puterea politică absolută și-a putut impune, în mijlocul terorii generale, propriii ei protejați și a putut decreta drept mari scriitori personalități fără relief, care confecționau o literatură-propagandă extrem de utilă; pe de altă parte, în toate structurile
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
Șerban Foarță. Cristian Bădiliță nu este, așa cum s-ar putea crede un simplu parodist care scrie ŕ la maničre de... Chiar dacă folosește ingredientele altora, poezia sa este pe deplin originală dezvoltarea ei ulterioară desprinzîndu-se decisiv de modelul inițial. În mod paradoxal, poemele lui Cristian Bădiliță se umplu de seva creațiilor poetice la care fac trimitere în mod implicit sau explicit. Lecturînd un poem precum Dansul materiei, cititorul nu-și poate scoate nici o clipă din minte prototipul bacovian. La sfîrșitul lecturii mintea
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
oricărei concordii. Că unii tocmai din asta trăiesc, este o altă problemă. Ceea ce ne interesează pe noi, aici și din câte ni se comunică, pe punctul de a face decisivul pas către Uniunea Europeană, este curioasa înțelegere a uzului cifrelor arabe, paradoxal chiar de către acei campioni care le folosesc în manevrarea banului public. Ban care are fericita capacitate de a se deplasa din vistieriile statului către dulci, intime conturi personale în țărișoara noastră, cât și peste hotare, unde e mai bine apărat
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
a stârnit și interesul unui dramaturg new yorkez care s-a deplasat acolo cu trupa sa de teatru și a produs peste 200 de interviuri cu locuitorii orașului. Din interviuri a rezultat o piesă, din piesă, un film (Proiectul Laramie). Paradoxal, acesta e un documentar cu actori (o distribuție numeroasă și remarcabilă prin numele pe care le include: Christina Ricci, Steve Buscemi, Laura Linney), în care apar - portretizați tot de către actori - și membrii trupei în interacțiunea lor cu locuitorii orașului. Debutul
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
filmului e faptul că protagonistul s-a opus războiului din Vietnam, care la acea vreme era numit în S.U.A "războiul lui McNamara"; rolul presei în această distorsionare e auto-evident în imagini. Violența exercitată de statul american e la fel de paradoxală ca cea la nivel individual; de pildă, McNamara consideră (citez din film) "pârjolirea a 100000 de civili japonezi, bărbați, femei și copii" - la care a participat - morală pentru că, în acest caz, moralitatea depinde de câștigarea războiului. Ce rămâne din vizionarea
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
decupajele, clivajele, lipiturile, bricolajele ne amintesc faptul că în componistică s-a instalat o stare de urgență inter-textualistă. Dincolo însă de comicul imanent ori de reflexele ludice, experimentalismul tomnatic este bântuit de tragism, fiind mediul propice interiorizării situațiilor extreme, evenimentelor paradoxale ori a postulatelor absurde în care se zbat lumile actuale. Compozitorii experimentaliști încearcă să afle acel punct al spiritului de sinteză de unde realul și imaginarul încetează a mai fi considerate categorii antinomice ori contradictorii. 7) Fie în variantă onirică, free-improvizatorică
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
se regăsește inclusiv la nivelul obiectului. A.M. - Am o metaforă cinematografică pentru cele doua săli ale galeriei: lucrurile se joacă între Călăuza lui Tarkovsky și Matrix, între materia colcăitoare și finitudinea artificială. P.Ș. - Oricum, Florin Ciubotaru e o natură paradoxală, construită pe adversități, el fiind simultan un voluptuous și un geometru, un arhitect și un distrugător al formelor. Tipul acesta de oscilație între zone extreme nu e străin de structura lui profundă. Din acest punct de vedere, expoziția este o
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]