502 matches
-
cina mistică. În secolul al șaselea, în sfârșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stâlpnicul, în urma cutremurului din 577; mai este cunoscut totodată cel intitulat Unul-Născut, compus de împăratul Justinian I (527-565) în 536, care e o parafrază în versuri a simbolului Crezului constantinopolitan la care se adaugă formule doxologice și o rugăciune pentru mântuire. În cursul secolului al patrulea sunt înlocuite aproape toate imnurile foarte vechi și, în același timp, se dezvoltă o bogată producție nouă, influențată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
2001; Grădina lui Athis, Pitești, 2002. Ediții: Marin Bucur, I. L. Caragiale. Lumea operei, Pitești, 2001; Costache Olăreanu, Fals tratat de petrecere a călătoriei, Târgoviște, 2003. Repere bibliografice: Ionel Necula, Ștefan Ion Ghilimescu și plăcerile lecturii, CNT, 1997, 52; Nicolae Oprea, Parafraza criticului, „Calende”, 1997, 9-12; Teodor Vârgolici, „Figuri ale romanului”, ALA, 1997, 373; Teodor Vârgolici, „Figuri ale imaginarului poetic”, ALA, 1999, 465; Simion Bărbulescu, Starea de vis a limbajului, LCF, 1999, 36; Teodor Vârgolici, Comentarii eminesciene, ALA, 2000, 547; Tudor Cristea
GHILIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]
-
și istoria ei. Un ciclu de sonete evocă în ritmuri ample, vibrant romantice, locuri și nume, fapte glorioase (Suceava, Mănăstirea Neamț, Valea Albă, Ștefan cel Mare ș.a.). Despre Moldova vorbește autorul și într-un credo patetic, cu rezonanțe incantatorii. Câteva parafraze ale unor motive întâlnite la Gh. Asachi, Ienăchiță Văcărescu și C. Conachi întăresc ideea afinității cu poeți și cu o poezie în interiorul căreia H. aspira, de fapt, să-i fie recunoscută prestația. SCRIERI: Cuvânt către elevii școalei ținut. Hotinului, ruși
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
și concretă” (Laurențiu Ulici). Sub armura poetului se identifică o structură sentimentală, nostalgică, înclinată către plasticizarea imaginii („... vigurosul trunchi al unei amiezi / Cu pistruii ploii în soare sunând ca bănuții de aur / O procesiune de arbori...”, Vremea cireșilor). Sunt caracteristice parafraza, ironia, referințele livrești și biografice, cu mari decupaje de album de familie: „Tatăl meu umil funcționar de birou/ Mama mea împărtășindu-mi neliniștile/ Mătușile mele cu frica lui Dumnezeu/ Bunica mea supraveghetoare cândva la o fabrică de tutun/ Bunicul dinspre
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
Captiv și dezorientat într-un spațiu străin, poetul recurge la memorie și imaginație, ca unic resort al existenței: „Trăiesc în trecut/ Pentru că nu pot să-mi amintesc viitorul”. Uneori, ca pentru a sublinia deșertăciunea vieții, discursul liric se refugiază în parafraze biblice: „Unde este Prietenul?/ Unde Înțeleptul care duce cu sine umbra unui copac?/ Unde Rătăcitul/ Pentru care Adevărul nu s-a născut?”. În aceeași sferă tematică se înscriu, parțial, versurile din Identitatea neantului (1998, cu subtitlul Țara de vânzare): „Iarăși
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
și a încercat apoi să polemizeze cu schismaticii mai concret, din punctul său de vedere, opunînd literaturii populare a donatiștilor, compusă din imnuri și cîntări, un Psalm contra donatiștilor (Psalmus contra partem Donati), scris în 393. E vorba de o parafrază sau un rezumat al operei lui Optatus din Mileve care îi combate pe donatiști, dar, fiind compus sub forma unui cînt, cu toate tehnicile necesare învățării pe de rost, el trebuia, în intenția lui Augustin, să ajute la instruirea catolicilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
orientează de preferință spre teme de actualitate tratate în mod mai liric și mai intimist; alți poeți, în schimb, se întorc la finalitățile didactice care caracterizaseră poezia creștină încă de la origini și care se manifestaseră, de exemplu, în compunerea unor parafraze poetice ale Bibliei. 1. Ciprian Galul Cel mai puțin cunoscut dintre acești poeți este cel mai vechi (a trăit probabil la începutul secolului al V-lea); opera și personalitatea lui au fost descoperite treptat prin studiile făcute în epoca modernă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale Bibliei. 1. Ciprian Galul Cel mai puțin cunoscut dintre acești poeți este cel mai vechi (a trăit probabil la începutul secolului al V-lea); opera și personalitatea lui au fost descoperite treptat prin studiile făcute în epoca modernă. O parafrază în versuri a Heptateuhului ar fi opera lui Ciprian din Gallia, personaj extrem de obscur, din moment ce scriitorii medievali îl confundă cu mai cunoscutul Ciprian din Cartagina; el trebuie plasat însă în Gallia primelor decenii ale secolului al V-lea: paralelele textuale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns pînă la noi mutilată și că ar cuprinde toate cărțile istorice din Vechiul Testament. Heptateuhul lui Ciprian Galul este, în maniera lui Iuvencus, o parafrază în hexametri, însă nu pare un poem unic, cu o structură organică, ci mai degrabă format dintr-o serie de șapte poeme separate. Poetul a folosit un text biblic anterior versiunii lui Ieronim și și-a luat mai multe libertăți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Prudentius și Paulinus de Nola; totuși, prozodia și metrica sînt deseori defectuoase, nemairespectînd regulile metricii clasice. Poetul cunoaște totuși instrumentele tradiționale ale poeziei latine, de exemplu folosirea frecventă a aliterației. în ansamblu, pare să respecte în mod mai riguros regulile parafrazei biblice, care e mult mai puțin liberă decît la Iuvencus. Acest lucru e în contrast și cu parafrazele biblice ale poeților următori, cum sînt Sedulius, Draconțiu, Avitus și Arator. Bibliografie. Ediție: CSEL 23, 1, 1891 (R. Peiper). Studii: J. Fontaine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
totuși instrumentele tradiționale ale poeziei latine, de exemplu folosirea frecventă a aliterației. în ansamblu, pare să respecte în mod mai riguros regulile parafrazei biblice, care e mult mai puțin liberă decît la Iuvencus. Acest lucru e în contrast și cu parafrazele biblice ale poeților următori, cum sînt Sedulius, Draconțiu, Avitus și Arator. Bibliografie. Ediție: CSEL 23, 1, 1891 (R. Peiper). Studii: J. Fontaine, Naissaince de la poésie..., cit. 2. Endelehius Severus Sanctus Endelehius, probabil prieten cu Paulinus de Nola și născut în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
introduce în text și elemente relevante din istoria lui Cristos, care au o semnificație importantă pentru oameni. Așa cum făcuse deja Iuvencus, și Sedulius își construiește narațiunea pe baza Evangheliei după Matei și o completează cu celelalte, chiar dacă nu scrie o parafrază, narațiunea sa fiind deci mult mai liberă. Sedulius e un poet mult mai înzestrat decît Iuvencus; povestirea sa este vie, stilul pur și limpede, versul corect. Poezia sa e solemnă, fără să fie grandilocventă, e înflorită, armonioasă și amplă fără
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
său, iar cea de-a treia, trimisă unui important funcționar din Roma, un anume Partenie, nepot al lui Ennodius, este scrisoarea amintită mai sus în care poetul evocă propria tinerețe petrecută la Ravenna. Arator vrea să urmeze vechea practică a parafrazei în versuri a textului sacru și, concomitent, să sublinieze semnificația lui spirituală (într-adevăr, cunoaște bine cele trei niveluri de semnificație: istorică, morală și tipică). Interesul pentru interpretarea spirituală predomină, deoarece numai cîteva pasaje sînt efectiv parafrazate; altele sînt omise
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
altele sînt omise, rezumate sau amintite, poetul insistînd asupra alegoriei și, mai ales, asupra simbolisticii numerelor. Surprinzătoare este structura poemului lui Arator. Poetul a împărțit textul lui Luca în pericope pe care le-a rezumat în proză; apoi a compus parafrazele în versuri ale acestor rezumate. Astfel, narațiunea neîntreruptă din Fapte a devenit o înșiruire de episoade (circa patruzeci în total, fiecare avînd cam cincizeci de versuri). Primul cînt este dedicat faptelor lui Petru, iar al doilea faptelor lui Pavel, cei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cum sînt episodul transformării soției lui Lot în statuie de sare (o „metamorfoză” descrisă în manieră ovidiană) și descrierea revărsării Nilului. Multe alte episoade sînt imitații evidente ale marilor poeți și ale miturilor clasice. S-ar putea vorbi și de parafrază biblică, în maniera lui Iuvencus, însă Avitus își ia mai multe libertăți în raport cu textul sacru. Opera e precedată de o prefață în proză unde poetul, adresîndu-se unui episcop prieten, enunță principiile pe care le-a respectat în timpul compunerii scrierii. Cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
editare prin care unele scrisori au fost împărțite în una sau mai multe epistole diferite, iar din altele s-au păstrat doar extrase. Unele nu sînt scrisori propriu-zise, ci doar exerciții de stil (de exemplu, II, 216, care e o parafrază a unor părți dintr-o omilie a lui Ioan Hrisostomul). De altfel, scrisorile lui Isidor sînt destinate în general publicării, și el însuși spune că o epistolă nu trebuie să fie lipsită de eleganță, însă autorul trebuie să evite excesul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mistică. în secolul al VI-lea, în sfîrșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stîlpnicul, în urma cutremurului din 577; mai este cunoscut și cel intitulat Unul-născut, compus de împăratul Iustinian I (527-565) în 536, care e o parafrază în versuri a simbolului Crezului constantinopolitan la care se adaugă formule doxologice și o rugăciune pentru mîntuire. în cursul secolului al IV-lea sînt înlocuite aproape toate imnurile mai vechi și se dezvoltă o bogată producție nouă, influențată, așa cum reiese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
2000; Metafore românești din Israel, I-II, Iași, 2000 (în colaborare cu Mihai Bogdan Mandache); Metafore românești din Iugoslavia, I-II, Iași, 2000 (în colaborare cu Catinca Agache). Traduceri: Christian Vivicorsi, Reflets d’âme - Voluptuoasa trecere, Iași, 1993; Michel Camus, Parafraze eretice, Iași, 1995; Angela Scarlat, Dincolo de negativ - Au-delà du négatif, ed. bilingvă, pref. Ioan Holban, Bacău, 1995; Jean-Pierre Valloton, L’Épreuve incessante - Nesfârșita încercare, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Francis Tessa, Dans le tremblement du souffle - Însingurată, respirația..., ed. bilingvă, Oradea
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
își ascunde simpatia pentru credința într‑o parusie eshatologică târzie. Al treilea personaj al parabolei spune: uigilemus et oremus, quia et brevis et incerta est ista vita, et nescimus tempus quando uenturus est Dominus. Este vorba, de fapt, de o parafrază a cuvintelor lui Isus, consemnate de Mc. 13,33. Prin această imitatio Christi, precum și prin reluarea temei imposibilității cunoașterii datei exacte a eshatonului, exegetul închide cercul demonstrației, încheind o analiză făcută cu multă inteligență, răbdare și exactitate. II. De ciuitate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
uneltele istoricului literaturii) dintr-o posibilă (și necesară, imperios necesară chiar) istorie a femeii (pe care exegeții noștri n-o pot amâna la nesfârșit) în spațiul românesc în vremea veche. întrebarea ce formează titlul primei secțiuni a acestei cărți (o parafrază - recunosc - a titlului volumului coordonat de Anne-Marie Soha și Françoise Thélamon: L’histoire sans les femmes est-elle possible?, Rouen, 1998) este, evident, una retorică. Dar, golită de această încărcătură care o „falsifică”, transformând-o în contrariul ei, răspunsul nu poate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
medicinei de origine română născut la București În 1915: Johann Martin Honigberger, médecin et aventurier de l’Asie, L’Harmattan, coll. „Acteurs de la science”, Paris, 2003 (octombrie), 110 p. În pofida intenției lăudabile, el nu aduce practic nimic nou, fiind o parafrază largă, nu Întotdeauna exactă, a memoriilor lui Honigberger. Neputând introduce aici eventuale referințe, trimit la recenzia pe care am publicat-o În Bulletin d’Études Indiennes, vol. 21, Paris (2003). Despre Honigberger și istoria descoperirii religiei lui Buddha În Occident
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Miroși (Teleorman), dar nici aici nu are succes. Sfătuit de un „fals librar”, Constantin Păun, ajunge la Abrud și apoi la Cristur-Odorhei (septembrie 1938). Aici are ca profesor de română un om inimos și priceput, Iustin Solanțiu. Acesta remarcă o parafrază după Calistrat Hogaș făcută de elev și îi prevede un mare destin: „Bravo! Ai să ajungi un mare scriitor”. Neîncrezător, școlarul zice în gând: „Hodoronc, tronc”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, Școala Normală din Cristur-Odorhei este desființată și P.
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
dar și din I. I. Dmitriev și I. I. Hemnițer) nu se vede intenția de a localiza, de a adapta alegoria la realitățile locale. Intervențiile lui sunt neînsemnate și se rezumă la câteva schimbări sau inversiuni de titluri, la unele parafraze și omisiuni. Versificator modest, cu posibilități reduse sub raportul invenției lexicale, fabulistul se exprimă sărăcăcios, destul de aproximativ în ce privește ritmul și rima. Din piesele traduse se desprind învățăminte de tot felul, precum și o serie de caractere morale. Sunt texte care fac
SARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289492_a_290821]
-
azi un „manierist”, nimic mai mult. Admiratorul lui Topîrceanu încerca, în ultimele clase de liceu, și alte modele. Caietele din această epocă, păstrate de Doina Ciurea, a doua soție a lui S., cuprind, în afară de balade (publicate ulterior sub titlul Argotice), parafraze după Tudor Arghezi și Ion Barbu. Este vorba de însemnări de atelier din faza pregătitoare. Poetul își face mâna copiind tablourile maeștrilor. Parafrazează, de pildă, Flori de mucigai și, într-o oarecare măsură, psalmii arghezieni. Alt model, în această fază
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
în cărțile următoare - O viziune a sentimentelor, Dreptul la timp - nu se mai află mohorâtele, răzbătutele teme sociale „revoluționare”, nici „mesianismul” politic de până atunci. Tânărul S. scrie cu precădere despre altceva, despre O călărire în zori, de pildă, o parafrază modernă pe un motiv eminescian, despre glezna lui cu aripi și, mai ales, despre ceea ce s-ar putea numi „figurile adolescenței” și închipuirile „vederii” sale. „Vedere” este un cuvânt important în vocabularul său liric. Și vederea cuprinde totul, de la eros
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]