246 matches
-
prevăzut cu contacte electrice, instrumentul lucrând ca senzor în automatizări. Semnalul de presiune poate fi folosit la aparate înregistratoare. Se bazează pe variația cu temperatura a rezistenței electrice a unui conductor sau semiconductor. Termorezistențele fac parte din categoria elementelor sensibile parametrice necesită energie auxiliară în procesul de măsurare a rezistenței electrice astfel că adaptoarele destinate acestora sunt de tipul convertor rezistență semnal unificat de ieșire. Pentru realizarea adaptoarelor se au în vedere o serie de particularități: Punțile de măsurare utilizate la
Termometru () [Corola-website/Science/311054_a_312383]
-
la orice punct de pe circumferința: raza este ipotenuza unui triunghi dreptunghic, a cărui catene au lungimile "x - a" și "y - b". Dacă cercul are centrul în origine (0, 0), atunci ecuația se simplifică la Această ecuație poate fi scrisă și parametric folosind funcțiile trigonometrice sinus și cosinus: unde t este o variabilă parametrică, fiind interpretată geometric ca unghiul format de raza care unește punctul "(x,y)" cu originea "(0,0)" cu axa "x". O parametrizare rațională este: În coordonate omogene, fiecare
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
cărui catene au lungimile "x - a" și "y - b". Dacă cercul are centrul în origine (0, 0), atunci ecuația se simplifică la Această ecuație poate fi scrisă și parametric folosind funcțiile trigonometrice sinus și cosinus: unde t este o variabilă parametrică, fiind interpretată geometric ca unghiul format de raza care unește punctul "(x,y)" cu originea "(0,0)" cu axa "x". O parametrizare rațională este: În coordonate omogene, fiecare secțiune conică cu ecuația cercului este de forma: Poate fi demonstrat că
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
este pe cerc, ecuația devine În cazul general, ecuația poate fi rezolvată pentru r: soluția cu un semn minus în fața rădăcinii pătrate având aceeași curbă. În un cerc cu centrul în "c" și raza ("r") are ecuația formula 18. În forma parametrică poate fi scrisă formula 19. Ecuația generalizată formula 20 pentru "p" real, "q" real și "g" complex este numită uneori "cercul generalizat". Aceasta devine ecuația de mai sus cu formula 21, deoarece formula 22. Nu toate cercurile generalizate sunt chiar cercuri: un cerc generalizat
Cerc () [Corola-website/Science/305830_a_307159]
-
În matematică, și anume în analiza numerică, o curbă Bézier este o curbă parametrică cu importante aplicații în grafica pe calculator și în domeniile asociate acesteia. Generalizările curbelor Bézier la dimensiuni superioare se numesc suprafețe Bézier, triunghiul Bézier fiind un caz particular al acestora. Curbele Bézier au fost mediatizate în 1962 de inginerul francez
Curbă Bézier () [Corola-website/Science/314925_a_316254]
-
pentru adaptarea punctelor intermediare este subdivizarea recursivă, prin care se verifică punctele de control ale curbei pentru a afla dacă ea aproximează un segment de dreaptă cu o toleranță mică. Dacă nu aproximează un segment de dreaptă, curba este subîmpărțită parametric în două segmente, 0 ≤ "t" ≤ 0,5 și 0,5 ≤ t ≤ 1, și se aplică aceeași procedură recursiv pe fiecare jumătate. În software-ul de animații, cum ar fi cazul Adobe Flash sau Adobe Shockwave, sau în aplicații ca Game
Curbă Bézier () [Corola-website/Science/314925_a_316254]
-
P și nici prin P; aceste puncte există doar pentru a furniza informația legată de direcție. Distanța dintre P și P determină „cât de mult timp” se mișcă curba în direcția lui P înainte de a se îndrepta spre P. Forma parametrică a curbei este: Pentru curbele de grad superior, sunt necesare mai multe puncte de control. Pentru curbele cubice, se construiesc punctele Q, Q și Q care descriu curbe Bézier liniare, și apoi punctele R și R care descriu curbe Bézier
Curbă Bézier () [Corola-website/Science/314925_a_316254]
-
dintr-un sistem de tipul f (x, y, t) = 0, g (x, y, t) = 0, unde t este un parametru real. Prin eliminarea parametrului t, se obține ecuația carteziană a locului geometric. Uneori este mai simplu să se determine ecuațiile parametrice ale locului geometric x = x (t), y = y (t), urmând, dacă este cazul, să se elimine t și să se obțină ecuația carteziană sau implicită. Noțiunea de loc geometric nu este limitată la 2 dimensiuni: cercul este locul geometric în
Loc geometric () [Corola-website/Science/318424_a_319753]
-
holomorfic. Datorită proprietății de *-homeomorfism a calculului funcțional, operatorul este un operator unitar. Este un "operator" de "evoluție în timp" sau "propagator" al unui sistem cuantic închis. Dacă Hamiltonianul este independent de timp, atunci, {U(t)} formează un grup unitar parametric (mai mult decât un semigrup); acest lucru dând o semnificație crescută principiului fizic al echilibrului detaliat. În multe sisteme, două sau mai multe stări energetice au aceeași valoare a energiei. Un exemplu simplu al acestei stări de fapt este acela
Hamiltonian (mecanică cuantică) () [Corola-website/Science/319827_a_321156]
-
de acțiune. În acest timp, "Team Fortress 2" a primit un nou titlu, "Brotherhood of Arms", iar rezultatele muncii lui Walker și Cook la Vâlve deveniseră clare. Mai multe tehnologii noi și, la acel timp, nemaiîntâlnite, cum ar fi animația parametrica pentru mișcări mai realiste și fluide, și tehnologia multi-resolution mesh de la Intel, reduceau în mod dinamic detaliul elementelor de pe ecran, când acestea deveneau mai îndepărtate, pentru a obține performanțe sporite (o tehnică învechita acuma datorită scăderii costurilor la memorii; în
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
simplu caz, acela al unui sistem cu un singur grad de libertate. Din punct de vedere dinamic, un asemenea sistem este descris de o singură ecuație diferențială de tipul: formula 1, ecuație care este echivalentă cu sistemul de două ecuații diferențiale parametrice: formula 2 Dacă se consideră planul de coordonate formula 3, acesta va reprezenta mulțimea tuturor stărilor dinamice ale sistemului cu un singur grad de libertate, numit "planul fazelor" iar un punct, de coordonate formula 4 din acest plan, reprezintă starea formula 5 a sistemului
Fază (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/325915_a_327244]
-
momentul considerat. Soluția formula 7 este definită pe toată semiaxa pozitivă (axa timpului); pentru „comoditate”, se poate extinde definirea pe întreaga axă reală. Imaginea unei asemenea aplicații se numește "orbită" sau "traiectorie" în planul fazelor. O orbită este determinată de ecuațiile parametrice: formula 8 Unde formula 9 și formula 10 sunt funcții scalare de clasă formula 11. Folosind teoria ecuațiilor diferențiale ordinare se demonstrează că prin oricare stare (punct al planului fazelor) trece o orbită și numai una singură. O orbită se poate reduce la un
Fază (mecanică statistică) () [Corola-website/Science/325915_a_327244]
-
se integrează relația de mai sus după variabila y, găsindu-se soluția: Unde formula 27. Această integrală reprezintă aria unui sector de disc, care în mod natural se poate descompune în aria unui triunghi și a unei pene circulare Forma ecuațiilor parametrice de mai sus corespund unei cicloide cu o parametrizare neobișnuită. Pentru separarea variabilelor algebrice de cele trancedentale, se definește un nou parametru prin relația formula 30. Folosind această schimbare de parametru, se găsesc ecuațiile parametrice standard a unei cicloide în variabilele
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
a unei pene circulare Forma ecuațiilor parametrice de mai sus corespund unei cicloide cu o parametrizare neobișnuită. Pentru separarea variabilelor algebrice de cele trancedentale, se definește un nou parametru prin relația formula 30. Folosind această schimbare de parametru, se găsesc ecuațiile parametrice standard a unei cicloide în variabilele formula 23, formula 32 și parametrul formula 33
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
r} este sfera cu centrul O și de rază r > 0, atunci se poate considera S(O,r) că o suprafata în spațiul euclidian. O parametrizare a lui S(O,r) poate fi definită prin relațiile: care se numesc ecuațiile parametrice ale sferei S(O,r).
Topologia sferei () [Corola-website/Science/326650_a_327979]
-
fază începe proiectarea și dezvoltarea detaliată a produsuluui, continuând cu testarea prototipului, producția pilot și lansarea completă a produsului. Principalul instrument folosit pentru proiectare și dezvoltare este "CAD" ("Computer Aided Design"). Se poate utiliza desenarea simplă în 2D sau modelarea parametrică 3D prin solide sau prin suprafețe. Împreună cu crearea geometriei produsului are loc analiza componentelor și asamblării produsului. Sarcinile de simulare, validare și optimizare sunt efectuate folosind software CAE (Computer Aided Engineering), fie integrat în CAD, fie separat. Prin pachete software
Managementul ciclului de viață al produsului () [Corola-website/Science/322695_a_324024]
-
poate folosi și în alte domenii inginerești precum și în arhitectură. este un program multi-platformă care rulează pe Linux, Windows, Mac OS X. Dispune de instrumente similare celor din Căția, SolidWorks, Creo, Autodesk Inventor sau Solid Edge. Acesta are un modelator parametric, are o arhitectură modulara, ceea ce îl face ușor de modificat pentru a adăuga funcționalități suplimentare fără a modifica sistemul de bază. Scrie și citește fișiere de tipul step, iges, obj, stl, dxf, svg, dae, ifc, off, nastran, vrml. FreeCAD are
FreeCAD () [Corola-website/Science/329318_a_330647]
-
într-o stare de repaus. Nivelul dependent de oxigenare a sângelui (BOLD) - RMN măsoară răspunsul hemodinamic la activitatea neuronală tranzitorie care rezultă dintr-o schimbare a raportului dintre oxihemoglobină și deoxihemoglobină. Metodele statistice sunt utilizate pentru a construi o hartă parametrică 3D a creierului indicând regiunile cortexului care demonstrează o schimbare semnificativă a activității, ca răspuns la sarcină. fRMN are aplicații în domeniul cercetării comportamentului uman și in cel cognitiv, precum și în planificarea neurochirurgiei din zone elocvente ale creierului. RMN-ul
Imagistică prin rezonanță magnetică () [Corola-website/Science/335534_a_336863]
-
La 16 ani a obținut ecuația unei suprafețe, numită ulterior cicloida lui Dupin. Dupin este primul care s-a ocupat cu teoria rețelelor și a proprietăților proiective ale suprafețelor și congruențelor definitivând geometria diferențială a suprafețelor și a introdus reprezentarea parametrică. A definit liniile asimptotice, pe care le-a utilizat la construcția șoselelor, la studiul stabilității navelor și în optică. S-a mai ocupat și de teoria invarianților, care ulterior a fost reluată de Dan Barbilian în 1939.
Charles Dupin () [Corola-website/Science/331114_a_332443]
-
pentru formula 42 obținem că vectorul formula 43 aparține planului osculator. Așadar, cunoaștem doi vectori directori ai planului osculator: formula 44 și formula 45 Ecuația vectorială a planului osculator este: iar ecuația carteziană a planului osculator este: Dacă curba formula 16 este dată sub formă parametrică, atunci ecuația planului osculator poate fi scrisă sub forma: sau unde formula 52 sunt complemenții algebrici ai matricei: formula 53 formula 55 Dreapta normală pe planul osculator (adică dreapta de direcție formula 56) în punctul formula 57 se numește binormală, și se notează cu formula 58
Plan osculator () [Corola-website/Science/334438_a_335767]
-
determina funcția formula 11 definită pe intervalul formula 12 cu proprietatea că formula 13 și că integrala: are valoare minimă. O altă variantă a problemei lui Dido ar fi aceea în care presupunem că firul ar reprezenta o curbă netedă închisă cu ecuațiile parametrice: funcțiile formula 16 fiind deci derivabile pe porțiuni pe formula 17 Atunci lungimea firului este: iar aria limitată de fir este: Problema revine deci la determinarea celor două funcții formula 16 definite și derivabile pe porțiuni pe intervalul formula 21 astfel încât să aibă relația
Calcul variațional () [Corola-website/Science/334501_a_335830]