1,134 matches
-
al lumii plan. Abia acum am sesizat că-n spate, Pe nesimțite-am strâns an după an. S-a dus și mama, spre eternitate Și - dintr-odată - iată-mă orfan. Privesc ‘nainte-mi, cu seninătate, Și-ncerc a sparge-al vremii paravan, Să penetrez al anilor noian, Să aflu când am să sfârșesc cu toate. S-a dus și mama, spre eternitate. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: IN MEMORIAM / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1655, Anul V, 13 iulie 2015
IN MEMORIAM de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384469_a_385798]
-
cadă în nesimțire. Cineva din interior, o ființă diafana și albă că o lumină, ca un înger, a deschis ușa și a șoptit: -Intrați puțin să-l vedeți! A pășit sfioasa parcă plutea o lumină slabă învăluia pătuțurile despărțite cu paravane.Unde era al ei, puiul ei mic și drag? Ceva parcă o ducea chiar acolo că pe un orb auzul: zgomotul de locomotivă în manevre...O, nu se poate, Doamne! Parcă nici nu era copilul ei: față livida, cearcăne mari
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
al lumii plan. Abia acum am sesizat că-n spate, Pe nesimțite-am strâns an după an. S-a dus și mama, spre eternitate Și - dintr-odată - iată-mă orfan. Prives ‘nainte-mi, cu seninătate, Și-ncerc a sparge-al vremii paravan, Să penetrez al anilor noian, Să aflu când am să sfârșesc cu toate. S-a dus și mama, spre eternitate. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: IN MEMORIAM / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1792, Anul V, 27 noiembrie 2015
IN MEMORIAM de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383105_a_384434]
-
artificial, așa cum artificiale și convenționale sunt privirile, cuvintele și gesturile lor.” Îngerul și demonul: „Nu mai putem veni cu seninul «scăldați în foc de soare, plutind în adevăr», fiindcă mulți nu mai au nevoie de adevăr, de lumină. Preferă un paravan între ei și alții urzit tot mai mult cu fire de întuneric.” Visul: „Nu mai înlesnesc întâlnirea îndrăgostiților din lumi incompatibile. Dacă omul devine tot mai des incompatibil cu el însuși, cu cine să-l mai pun față în față
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
cu o pocnitură, dintele ascuns al Încuietorii slobozi arcul de oțel al lacătului, iar Teofilo deschise larg ușița cea grea a lădoiului. De unde se afla, poetul nu vedea limpede ce se găsea Înăuntru. Avu senzația că celălalt Îi făcea anume paravan cu propriul trup. Izbuti să zărească doar un teanc de scrisori legate printr-o panglică, În fund, și, pe o poliță din lemn, un flacon cam de mărimea unei măsuri de vin, aproape plin cu un lichid verzui și sigilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Au trecut mulți ani de când nu mi-ai mai văzut fața, dar iubirea m-a preschimbat oare atât de mult Încât să mă facă de nerecunoscut? continuă noul venit pe un ton frivol. Dante Îl fixă făcându-și cu mâna paravan Împotriva razelor de soare care pătrundeau prin bolțile porticului. — Messer Angiolieri... Dumneata ești? Dar nu erai În temniță? Celălalt izbucni În râs. — Cu lacrimi amare l-am convins pe bătrânul să-mi plătească datoria la cămătari și am ieșit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deja, când i se păru că aude ceva mișcându-se În fața lui. Acum, ochii i se obișnuiseră cu penumbra. I se păru că, printre pânze, distinge o umflătură care se deplasa spre partea opusă a construcției. Cineva umbla făcându-și paravan din țesăturile Întinse, pentru a se Îndepărta fără să fie văzut. — Repede, Bargello, dă fuga cu oamenii dumitale; e Încă aici! strigă el, În timp ce o zbughea către punctul unde zărise mișcarea. Nu știa dacă oamenii Îi urmaseră ordinul, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Că dac-ar fi el în locul lui... ei, ei? Nimic? Broanteș negă cu hotărâre. — Ești un băiat dulce - surâse Cosette languroasă. Și mie mi-e cam cald. Iartă-mă o clipă, să mă schimb. Se sculă alene și trecu după paravan pe care Broanteș văzu cu groază că era pictat chipul sultanului în exercițiu, Beșiktaș Mehmet Hanzà. Episodul 58 MĂRTURISIRI Ca să nu mai lungim vorba, Cosette reveni de după paravan îmbrăcată într-un capot de casă vișiniu, strâns discret pe corp, dantelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-mă o clipă, să mă schimb. Se sculă alene și trecu după paravan pe care Broanteș văzu cu groază că era pictat chipul sultanului în exercițiu, Beșiktaș Mehmet Hanzà. Episodul 58 MĂRTURISIRI Ca să nu mai lungim vorba, Cosette reveni de după paravan îmbrăcată într-un capot de casă vișiniu, strâns discret pe corp, dantelat la extremități, cam ros pe la încheieturi și care-i punea și mai mult în valoare lui Broanteș rufăria lui curată, de răzăș dintr-o familie cinstită, atestat încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a fost frică să-l numesc așa intim, dar el a început să-și miște a nerăbdare degetul cu inelul. „Mehmet” am șoptit. în clipa aceea am văzut că picioarele îi încremenesc. „Mai spune o dată!” a șoptit și el de după paravan. „Mehmet”, l-am strigat eu încetișor. A scos capul de după paravan. Chipul îi era răvășit. „Extraordinar ce-ți seamănă glasul cu glasul mamei! - a bâiguit el. O clipă am crezut că e ea. Du-te repede la magazie și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
început să-și miște a nerăbdare degetul cu inelul. „Mehmet” am șoptit. în clipa aceea am văzut că picioarele îi încremenesc. „Mai spune o dată!” a șoptit și el de după paravan. „Mehmet”, l-am strigat eu încetișor. A scos capul de după paravan. Chipul îi era răvășit. „Extraordinar ce-ți seamănă glasul cu glasul mamei! - a bâiguit el. O clipă am crezut că e ea. Du-te repede la magazie și spune c-am zis eu să-ți dea pijamaua aia verde.” Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sau vei croi o pătură din materialul acela moale. Eu le-am schimbat în albul și negrul de pe mine. — Sunt ultimele haine pe care le mai croiesc - a spus Benjamin în timp ce eu mă dezbrăcam ca să-mi ia măsura în dosul paravanului înfățișând Decăderea Domniei Lebedelor. O fac numai de dragul lui Adél. Căci eu i-am croit pe vremuri cel mai important costum din viața ei, când tu încă nici nu te născuseși. Acesta va fi singurul lui urmaș. De croiuri noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să plecați, pentru că așa am crezut. Dumneata ai spus că nu, pentru așa ai considerat. E simplu. Regret doar ilustratele de la mare. După-amiază, drapelul a fost gata. Au venit după el. Nu au observat că Adél m-a tras după paravan. — Porcule! a urlat unul dintre ei când Benjamin le-a întins steagul alb, împăturit. — Nu e porc. E o viperă - a constatat altul. Îi priveam prin crăpătura paravanului și nu respiram, inima nu ne bătea. Erau trei, al treilea, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
venit după el. Nu au observat că Adél m-a tras după paravan. — Porcule! a urlat unul dintre ei când Benjamin le-a întins steagul alb, împăturit. — Nu e porc. E o viperă - a constatat altul. Îi priveam prin crăpătura paravanului și nu respiram, inima nu ne bătea. Erau trei, al treilea, aproape un copil. Aruncătorul de mine îl trăgea ca pe un animal sălbatic în lesă. Îți scoatem noi dintele veninos - a continuat el către copilandru - nu-i așa? — Îhî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
au ieșit au trântit ușa după ei. Dacă îmi amintesc bine, ar fi trebuit să ne trântim la podea. Adél m-a luat de mână, plângea în tăcere și număra. Iar eu mă uitam la bătrân printr-una din crăpăturile paravanului. Stătea la mașina lui de cusut, cu grenada înfiptă în gură, de parcă ar fi mușcat una zdravănă dintr-un fruct de metal rece, necunoscut. Stângaci, nu cum se cuvine. Nu s-a întâmplat nimic. Adél mi-a dat drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
au dus-o cu un cărucior pe două roți nu prea departe, pentru că s-au întors degrabă. Au îngrămădit o mulțime de stofe pe căruț, pentru că se pricepeau la împachetat. Încet-încet, nu au mai rămas în atelier decât Adél, Benjamin, paravanul și cu mine. Nu erau prea guralivi. Se înțelegeau din semne. Numai la ultima tură femeia a început să țipe cu vocea ei rece, intensă, când au luat paravanul. Bărbatul s-a răstit la ea să înceteze. Rar vezi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
împachetat. Încet-încet, nu au mai rămas în atelier decât Adél, Benjamin, paravanul și cu mine. Nu erau prea guralivi. Se înțelegeau din semne. Numai la ultima tură femeia a început să țipe cu vocea ei rece, intensă, când au luat paravanul. Bărbatul s-a răstit la ea să înceteze. Rar vezi un mort în picioare. Și ce copil frumos. Sigur că aduce noroc. Mai întâi au legat lebedele de căruț, apoi s-au mai întors o dată în chip de rămas-bun, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
decât că nu voia să continue subiectul care se discuta. Am simțit că e ceva ce nu-mi spune, dar nu aveam nici cea mai vagă idee ce ar putea fi și, deci, nu aveam nici o cale de penetrare a paravanului cu care se înconjurase. M-am decis să aștept să văd dacă o pot surprinde. De fapt da. Am o nouă slujbă. — Da? Claire părea mai relaxată acum că discuția luase altă întorsătură. — Credeam că dai lecții la sala aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să cred că a doua zi voi mai dori fata respectivă (deși știam că peste o zi o să-mi pară rău) -, de data aceasta, expediind-o pe Zinocika, n-am simțit decât ciudă. Mi-era ciudă pentru că în cameră, dincolo de paravan, Zinocika cea îmbolnăvită de mine m-a dezamăgit, continuând să fie la fel de plină de efuziune și, de aceea, asexuală, cum fusese în momentele când gângurea: „ah, ce minunat!“. Dezbrăcată, îmi mângâia obrajii și murmura - „Ah, dragul meu, micuțule!“ - cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mîini avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vor converti economia depinzând de producția de droguri sau de crima organizată și le va ajuta în lupta lor împotriva piraților. O instituție specifică va acorda asistență pentru structurarea întreprinderilor relaționale și pentru a verifica dacă ele nu sunt cumva paravanul unor instituții-pirat sau teroriste. O altă instituție planetară va acorda asistență specifică pentru dezvoltarea microfinanțări. Firește, sediile acestor instituții nu vor fi instalate în același loc, chiar dacă, așa cum s-a specificat mai sus, Ierusalimul ar putea regrupa câteva dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
bereta, așezându-și atent vălul peste umărul drept. Apoi Începu să coboare, trecând prin fața oamenilor așezați la masă, și se Îndreptă spre pata de lumină pe care o zărea dincolo de poartă. Fu nevoit să Își ferească ochii cu mâna făcută paravan, până să se obișnuiască din nou cu strălucirea de afară. 3 Dimineața zilei de 8 august, la Priorat - Iată informațiile pe care le-ai cerut despre oaspeții de la han, zise secretarul, prezentându-i lui Dante o foaie. Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să fii de nenorocit? strigă Dante exasperat. Toți vorbiți despre el ca și când umbra lui s-ar fi Întors și umblă pe pământ. Dar, În loc să o faceți cu reverența cuvenită celor răposați, Îl smulgeți din somnul lui ca să-l folosiți drept paravan pentru manevrele voastre. Care e scopul Întregii povești? Cecco scutură din cap. - E un proiect alcătuit din mai multe părți, precum crengile unui copac mare. Fiecare dintre noi Își cunoaște propria sa misiune... Însă numai Întâiul știe tot. Eu, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vin mai des. Soarele, ploaia și anii au șters fotografia pe care o așezasem într-un medalion de porțelan. Nu mai rămâne decât o umbră a părului ei și i se poate ghici zâmbetul, ca și cum m-ar privi din spatele unui paravan de pânză. Mi-am pus mâna pe literele aurite ale numelui ei și apoi am plecat, spunându-i în minte toate acele povești ce-mi alcătuiesc viața, viața mea fără ea, de atât de multă vreme, povești pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]