1,962 matches
-
că are de-a face cu un indian sikh - cu barbă și turban. Știți că marțea e închis? — Tu ce crezi: știu sau nu știu? Șoferul oprește la câțiva metri de bistrou, pentru că nu are loc în față. Acolo sunt parcate trei mașini: una de la poliție, una de la canalizare - care scoate apa cu niște pompe - și una de la procuratură. Mai mulți curioși stau în preajma perimetrului blocat de poliție. Clovis se agită cel mai tare. Lionel plătește și coboară. Taximetristul oprește motorul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fără să și dea seama, bate câte un step scurt. La un moment dat, se intersectează cu o doamnă distinsă, de 75 de ani, care-i spune: — De acord. Trece pe lângă un șantier. Îi atrage atenția inscripția de pe un autobuz parcat vizavi: Vizitați castelele de pe Valea Loarei. Autobuzul are ușa din față deschisă, pe post de aer condiționat. Ceva îl face să urce. În autobuz, doi indivizi încearcă să joace cărți. Le e greu pentru că fiecare se poate folosi doar de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
zâzanie între imigranți. Noi o să transmitem în direct imagini de la miting. Seara, o să dea ceva și France 3. Mi s-a spus c-a venit și o televiziune din România. — Vorbești serios? — Mi-a spus Clovis: au cerut autorizație să parcheze carul de transmisie pe carosabil. Și acum, cea mai tare: duminică, o să facem un sit-in în jurul blocului. — Ce-i aia sit-in? — Un miting tăcut, la care toți participanții ocupă pașnic o incintă, se așază în fund și nu pleacă de-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
paralelipiped de un metru patruzeci înălțime, cu o bază de un metru pătrat, a apărut un cubuleț cu latura de douăzeci de centimetri. Pe care statuia va trebui să stea, în echilibru, într-un picior. Lângă cei trei francezi este parcată o dubiță cu o antenă parabolică deasupra ei. Lângă dubiță, cunoscutul reporter frenetic Valentin Viorel Voicu, zis și Triplu Ve, transmite în direct pentru știrile de dimineață. A început fraza la ora 10.00 și acum, la 10.08, încă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
care poate fi prostit fără mare bătaie de cap. Acum, alt salt în timp ne va aduce în primăvara anului curent când, în stația de autobuz din orașul de munte în care ne aflăm, stația aia din fața primăriei, Nae Stabiliment parchează regulamentar pentru a obține ceva hârțoage de la funcționarii care funcționează în primărie. În stație îl descoperă pe Jean, care suportă lapovița asta de martie, zăpada mieilor, pentru că parcă în sezonul ăsta ne aflăm. Jean are un rucsac absolut imens, bumbăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
împănat cu zgomotul ploii se petrecea ceva... O vâjâitură scurtă prin aer și... lovitura a căzut ca un trăsnet... Un fulger i-a străluminat înaintea ochilor și... Petrache a auzit zgomotul din fața lui. Involuntar, a făcut un pas înapoi, dar... parcă un mal s-a prăvălt peste el și i-a smuls umărul... A căzut amețit... În acel miez de noapte, doar răpăitul ploii neîndurătoare stăpânea firea... . Petrache a deschis ochii. Apa adunată în șanțul în care căzuse îl cuprinsese din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dragul meu, încercă directorul formularea unei explicații, că în acești ani m-am uzat atât de mult, încât nici nu mă uit într-o oglindă, având o temere justificată că n-o să mă mai recunosc, glumi el amar. Intenționez să parchez mașina și să ies din cursă lent, așa pe nesimțite, ca să nu-mi ridic în cap toate mărimile. Bună cafeaua!? Bună! Face fetișoara asta o cafea!... spuse directorul pentru a colora atmosfera și râzând privi spre ușa prin care intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
domnească a Moldovei (1522 1677), aici aflându-se mormintele domnitorilor Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și Ștefan Rareș (1551-1552), al Doamnei Elena Rareș și ai altor membri ai familiei domnitoare a Moldovei. Când soarele era urcat de două sulițe pe cer, parcam mașina În preajma mănăstirii. Dinspre stradă, se vedeau doar zidurile Înalte, magazinul de peste drum, școala “Petru Rareș” și ierburile uscate din cauza temperaturile ridicate, mult prea ridicate, cu care ne-am confruntat În ultima săptămână. Luna august a Început să fie cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la vremea respectivă populația masculină a comunității) în cancelaria mică a școlii, femei provenind - cum aveam să aflu mai târziu - din toate colțurile țării, de la Constanța până în Maramureș. Veniseră la întâlnire îmboldite de curiozitate, știind că TM 10 ELF-ul parcat în fața școlii însemna «mișcări de trupe» și noutăți în sat, noutăți pe care fuseseră flatate să afle că erau doar pentru ele - femeile din Ghizela. După două ore de prezentare a proiectului, întrebări și răspunsuri, grupul se hotărâse să intre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de vii, ungurii cu românii din Transilvania, îi spun femeii din dreapta mea. "Din această otravă trăiesc bine politicienii. Așa câștigă alegerile", spune Kati cu un fel de nostalgie în voce. O îmbrățișez. Îmi zâmbește. Șofează cu dezinvoltură. Ajungem pe plajă. Parchează mașina. Scoate un pat și două scaune pliante din portbagaj. "Ce vrei cu astea?", o întreb. "Să ne așezăm". "Dar nu înotăm?" "Du-te liniștită, eu rămân aici. Să nu te grăbești". Înot în bazinul imens, și aici sunt valuri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oarecum de unul singur, birjărind bicicletele primarului satului, în persoana unchiului Vasile Sasu. Acesta venea acasă, la masa de prânz, cu o bicicletă din primărie, iar eu, care îmi căutam treabă prin atelier la bunicul, îl pândeam și cum o parca, rezemând-o de poarta ogrăzii, o arestam cu mare grabă. Cum de cele mai multe ori, bicicleta era de tip bărbătesc, cu fusul orizontal, eu ajungeam la pedale numai dacă băgam piciorul drept sub fus, ceea ce ducea la un final dezastruos, constând
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
aburindă, asemeni unui mozaic plin de duhoare, care mă zgâlțâie din toată ființa. Ies din bucătărie Împiedicat. Dincolo de ușa de la intrare se aud tot mai multe voci amestecate, pițigăieli si văietături, urmate de alte ciocănituri, de strigăte și amenințări. Vin parca dintr-altă lume. O lume străină mie, o lume care nu mă mai interesează... În dormitor e o liniște groasă. O liniște latentă, aș putea spune. Nebănuind nimic, patul moțăie nestingherit, cu spinarea Întinsă, În forma-i binecunoscută. Ca și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
performante. L-a dotat, apoi, pe fiecare, cu cei trebuie unui turist de lux, pe deasupra - și membru al clubului redactorilor de agende turistice de lux. și au pornit la treabă. Ziua îmbrăcați ca niște turiști autentici, apăreau în localitatea stabilită. Parcau în același loc, mai ochios. Coborau. Se răsfirau. În mâna stângă, cu un caet de luat note și de schițat contururi; în dreapta - carioca, de care se folosea, presupusul membru al clubului amintit. și porneu, pe ulițe, ori pe străzi, depindea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Domnului pe cei doi ipochimeni. Am luat-o la goană spre facultate, dar pentru mine, biet gândăcel, era un drum groaznic de lung și la fel de riscant. Trebuia găsită o altă metodă de a ajunge. Mă uitam la toată puștimea aia parcată de-a lungul spațiului verde din fața Teatrului Național și soluția mi s-a înfiripat de-a dreptul obligatoriu în minte. Toată treaba era să aflu care individ avea traseul care mă interesa pe mine. Probabil că măcar câțiva or fi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Câteva mostre?“ Mă Întrebam dacă nu cumva biroul meu arăta ca un depozit plin cu mături. Când Kuznețov și-a Început siesta, am lăsat camera cu teleobiectiv pornită și am plecat spre casă. O jumătate de oră mai târziu, Îmi parcam automobilul În fața clădirii unde Îmi târâiam de obicei zilele. De cealaltă parte a drumului, la o distanță respectabilă, aștepta limuzina cu geamuri Întunecate, În care, mai mult ca sigur, se aflau Fred și Barney În varianta horror. Am mers la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de un vârtej, alături de rămășițe de ziare și frunze, iar apoi părăsise vesela horă pentru a se prinde În siajul unui camion care mergea spre linia orizontului, pe care se decupau trabucurile verticale ale turnurilor de gudron. Mașina mea era parcată de cealaltă parte a drumului, așa că am sărit Într-un taxi. Era gol. Am ieșit și am sărit În următorul. Șoferul dormea, cu scaunul dat pe spate, scoțând prin colțul gurii o limbă ca de clopot. În cel de-al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
moment, Joanna Jeni hotărî să verifice dacă acumularea de energie era sau nu suficientă pentru a trece la faza următoare. În acest scop, avea nevoie de Aurametrul Cameron, și-i făcu semn lui Valerian să i-l aducă de la Dacia-papuc, parcată la marginea terenului de fotbal. Descrierea aparatului și numeroasele lui aplicații sunt detaliate În lucrarea lui DaEl Walker, Cristalul, această ființă vie: „Aurametrul Cameron, construit de renumitul Vern Cameron, este alcătuit dintr-un tub de metal laminat de 7 cm
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că de fapt Baakho era un oraș foarte urît. Nici o casă mai acătării, doar blocuri paralelipipedice, un fel de barăci din beton cu vopseaua scorojită, din balcoanele cărora femei obeze Își supravegheau copiii tembeli care zgîriau pe furiș vreo mașină parcată În preajmă - astfel protestau ei contra inechității sociale - acoperișuri cenușii, oameni mohorîți cărînd ceva În sacoșe, trotuare asfaltate mărginite de vitrine din profile de oțel sudat, străzi murdare, pline de gropi, terenuri virane pe care se depozitau gunoaie, bîntuite după
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tîrÎndu-și anevoie picioarele, ca niște bolnavi. După ce am ajuns cu chiu cu vai la Arcul de Triumf, Pablo mi-a cerut să virez la dreapta și să opresc pe aleea care duce către Palatul Elisabeta. Tocmai mă pregăteam să parchez, cînd mă anunță, fără nici o legătură cu ce discutaserăm pînă atunci: — Na, că am uitat să-ți spun! Deputatul mi-a dat să citesc dosarul de Securitate al lui Bazil. De aceea am Întîrziat atît de mult. N-am avut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dotat și cu șurubelnițe, foarfece, clești și pensete. Săru’ mîna, au fost ultimele vorbe ale lui Santinelă înainte să o întindă cu tupeu spre locul unde era abandonat autobuzul, să-l pornească cît ai zice pește și apoi să-l parcheze de-a latul Baricadei exact în locul pe care-l indicase Petrică. A fost floare la ureche, joacă de copii, a-nceput să se laude Santinelă cu isprava sa, toate la locul lor, ușa din dreptul șoferului larg deschisă, cheile în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu poate fi vorba, domnul Președinte a mîncat rahat de mic, cît să-i ajungă zece vieți. Ce dracu’ mai e și asta? întreabă Sena încetinind, privind la barajul de soldați cu armele la piept, aliniați de-a curmezișul străzii. — Parchează aici, îi face semn domnul Președinte, indicîndu-i să oprească la marginea trotuarului. — Cu ăștia nu știu cum o scoatem la capăt, arată Sena înspre militarii care nu dau nici un semn că o să se clintească din loc. — Sînt de-ai noștri, zîmbește domnul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mașină și conduc În viteză Înapoi spre Collie. Mă gîndesc tot drumul numai la cardurile care sînt În buzunarul interior al jachetei de pe scaunul din camera din față. Foarte demoralizat, noi, eu, noi (acum sîntem cu toții aici) ginim o mașină parcată lîngă casa noastră. Pare vag familiară. Ne gîndim să ne Întoarcem În oraș, dar avem nevoie de cardurile noastre și de banii noștri. Ignorăm ocupantul mașinii, chiar dacă Îl recunoaștem că e Chrissie și o luăm val-vîrtej pe alee. Dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
rămas autopsia. Ea va stabili cu precizie cauza morții. Acum, el poate să afirme, că nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând gălăgios, filmul pe care tocmai l-au văzut, și călcând peste ele, până când se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din pat, Dora se duse la biroul meu. Se Întunecase. Afară fulgi de zăpadă disparați se roteau buimaci În ceața gălbuie a unei lămpi stradale. De jos dinspre scuar se auzea hârâitul nerăbdător al unei mașini, Încercând și nereușind să parcheze. Cu spatele la mine, Dora mi se adresă pe o voce scăzută: — Sascha... — Poftim? Întins Încă În pat, m-am gândit că poate ar trebui s-o Înștiințez despre opțiunea mea inițială. Dar oare anumite amintiri contează mai mult, decât altele, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
parter, se Întoarse. Și promite-mi că n-o să mă mai deranjezi cu poveștile tale despre problema sexuală. Nu cred că sunt În stare să le fac față. Apoi, dând ușa În lături, dispăru În noaptea de februarie. Mașina nerăbdătoare parcase cu siguranță pentru că, după ce ușile s-au trântit, n-am mai auzit nimic. Doar sângele care-mi vâjâia În urechi. Capitolul șaisprezece În dimineața de după vizita mea la Else, marțea trecută, adică, savuram o cafea neagră și a doua țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]