348 matches
-
voi, ceilalți, dați sfoară în țară printre informatori. Jafurile comise sub influența drogurilor sunt un modus operandi nasol. Ne mutăm acum mai la est, unde avem prostituate independente care bat restaurantele cu bar din Chinatown. Își satisfac clienții în mașini parcate și cer un preț mai mic decât cel practicat în zona aia de fetele lui Mickey Cohen. Delicte deocamdată neînsemnate, dar lui Mickey C. nu-i place treaba și nici chinezoilor nu le place, fiindcă fetele lui Mickey închiriază hogeacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de răspunsuri negative îmi alungă fanteziile. Am pus aceleași întrebări pe care le pusesem și în ziua precedentă, insistând și mai abitir pe Nash. De data asta însă totul era altfel. Polițiștii pieptănau zona, notau numerele de înmatriculare ale mașinilor parcate și căutau haine de damă în canal, iar locuitorii din împrejurimi ascultaseră radioul și citiseră ziarele. Un pletos care duhnea a băutură îmi arătă un crucifix din plastic și mă întrebă dacă l-ar ține la distanță pe vârcolac. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
N-ai să vezi așa ceva la mine, gaborule. Nu la fata din fața ta. Niciodată! — Dar la Betty Short? — Poate. Am auzit un claxon, m-am dus la fereastră și am văzut o camionetă cu remorcă, plină cu Cleopatre și faraoni, parcată chiar în spatele mașinii mele. M-am întors s-o anunț pe Sheryl, dar ea ieșise deja pe ușă. • • • Ultima adresă pe lista lui Millard era North Orange Drive, numărul 1611, un motel cu fațada de stucatură roz, plasat în umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doi deșănțați recunoscuți, futangii conștienți că nu le va fi niciodată mai bine cu altcineva. Madeleine îmi spuse că joaca ei de-a Dalia fusese o strategie menită să mă prindă în mreje. În noaptea aceea mă văzuse în mașina parcată și a înțeles că o seducție gen Betty Short mă va aduce în brațele ei. Dorința din spatele acestei înscenări m-a mișcat, deși minuțiozitatea șiretlicului îmi provoca silă. În acea primă zi Madeleine și-a schimbat înfățișarea de îndată ce a închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În ea. — Mă-ntreb... Dar șirul gândurilor lui Logan fu curmat de revenirea la viață a stației. Mai găsiseră un cadavru. Se Întunecase până să ajungă Logan la mica fermă din Împrejurimile Cults-ului. Poarta era deschisă, o mașină de patrulă parcată alături, cu doi agenți cu mutre nefericite care se vedeau prin parbrizul aburit. Blocau accesul la drumul spre fermă. Logan se opri lângă ei și lăsă În jos geamul. La fel făcu și agentul de la volan. — Bună ziua, domnule. — Care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ustura vezica din cauza vremii. Logan Încercă să nu ofteze. Dacă Nicholson n-avea să apară curând, avea să fie altă crimă În ziarele de a doua zi. „UN TICĂLOS DE POLIȚIST PLÂNGĂCIOS SUGRUMAT CU PROPRIILE-I ORGANE GENITALE ÎN MAȘINA PARCATĂ!“. Tocmai Încerca să-și dea seama dacă va primi titlul de Ofițer al Imperiului Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela plângăreț, când un Volvo verde familiar, lovit și plin de rugină, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
toaleta va fi unul minim, iar zăvorul va fi repus la ușă. Cadavrul va fi scos În secret, și doi agenți de poliție lăsați acolo să suprevegheze zona. Asta se va face de la adăpostul cald și sigur al unei mașini parcate undeva unde să nu Încurce, din care să se vadă bine toaleta doamnelor. Zăpada care cădea neîncetat acoperise mocirla de urme de pași din jurul toaletelor, albind și rotunjind totul, nelăsând nici o urmă că fusese cineva pe acolo. Cei trei puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lăsă greu pe gărdulețul care despărțea magazinele de parcare. Era posibil ca Doug Disperatul s-o fi luat la fugă, dar nu prea mai era În floarea vârstei. Nu putea să fi ajuns departe. În stânga, doar drumul pustiu și mașini parcate, apărând și dispărând din vedere prin zăpadă. În dreapta, o adunătură de blocuri cenușii din cărămidă și beton, de Închiriat. Și mai multe mașini parcate. Cineva dispărând Într-una dintre clădirile lipste de viață și Întunecate. Logan se dezlipi de pe gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era În floarea vârstei. Nu putea să fi ajuns departe. În stânga, doar drumul pustiu și mașini parcate, apărând și dispărând din vedere prin zăpadă. În dreapta, o adunătură de blocuri cenușii din cărămidă și beton, de Închiriat. Și mai multe mașini parcate. Cineva dispărând Într-una dintre clădirile lipste de viață și Întunecate. Logan se dezlipi de pe gardul despărțitor și se clătină În urma siluetei care dispărea. În spatele său, Quebec Trei Unu vuia În parcarea Înghețată, cu luminile și sirenele la capacitate maximă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Scoase apoi din punga de cumpărături câteva șervețele umede și își frecă fața până când nu se mai vedea nicio urmă de ruj sau de machiaj. Îndesă șervețelele înapoi în pungă, iar ananasul fu aruncat într-un tomberon. Găsi o mașină parcată ilegal, descuie portbagajul și așeză cu grijă punga de cumpărături în el. Polițiștii nu s-ar gândi să caute prin portbagajele mașinilor parcate și, oricum, care ar fi șansele ca tocmai această mașină să fie remorcată înainte de întoarcerea proprietarului? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de machiaj. Îndesă șervețelele înapoi în pungă, iar ananasul fu aruncat într-un tomberon. Găsi o mașină parcată ilegal, descuie portbagajul și așeză cu grijă punga de cumpărături în el. Polițiștii nu s-ar gândi să caute prin portbagajele mașinilor parcate și, oricum, care ar fi șansele ca tocmai această mașină să fie remorcată înainte de întoarcerea proprietarului? Se întoarse pe stradă și se îndreptă către o stație de metrou. Și ce părere aveți despre cea de-a doua reprezentație, onorată audiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Flăcări”, un truc foarte periculos și rareori interpretat de iluzioniști Cirque Fantastique începea să se trezească la viață. Mai era doar o oră până la spectacolul din acea seară. Kara trecu de steagul cu Arlecchino și zări o mașină de poliție parcată. Rhyme dăduse dispoziție ca o patrulă să rămână acolo în permanență, după cele întâmplate în acea după-amiază. Simți un sentiment de fraternitate care o lega de ei, căci ea însuși era acum pe post de polițistă. Le zâmbi și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
strigând: - Charles! Jos! Weir a evadat! Grady se opri pe loc, vădit încurcat. - La pământ! strigă din nou Bell, simțind că nu mai are aer. Omul, reușind să înțeleagă ce i se spunea, se culcă pe trotuar între două mașini parcate. - Ce s-a întâmplat? țipă el. Familia mea! - Am trimis oameni să aibă grijă de ei, răspunse detectivul. Strigă apoi către pietonii aflați pe stradă: Toată lumea! Aici e o operațiune a poliției! Eliberați zona! Trecătorii se conformară imediat. - Familia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
grăsime săreau În ciubărul de lemn În care Înota un singur șarpe, zvîrcolindu-se cînd se repezea spre uleiul ce sfîrÎia. VÎnzătorul se năpusti spre Jim cu linguroiul fierbinte, Încercînd să-i dea În cap, dar Jim se strecură printre ricșele parcate. Alergă de-a lungul liniilor de tramvai pline de sînge spre intrarea depoului. Îți făcu loc printre pasagerii care așteptau și se Înghesui pe o bancă de ciment alături de un grup de țărănci care duceau păsări În coșuri de nuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim goni pe trotuarele suburbane, printre stîlpii de telefon, Împrăștiind cutiile de Craven A lăsate de cerșetorii dispăruți. De-abia mai răsufla cînd ajunse la casa familiei Raymond de la capătul german al Columbia Road. Trecu pe lîngă Opelurile și Mercedesurile parcate - În mod ciudat, mașini posomorîte care Îi dădeau o imagine poate prea clară a felului cum arăta Europa - și se opri În fașa ușii principale. Un sul japonez era prins de tăbliile ușii de stejar. Ușa se deschise și apărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fața doctorului Ransome și Îl mîngîie pe cap. Își imagină că era una dintre umbre, un covor negru Întins peste pămîntul obosit. La circa un kilometru și jumătate spre sud, printre movilele mortuare, putea vedea stabilizatoarele unui șir de avioane parcate, ca un mănunchi de oase pe fundalul serii. Jim studie avionul, recunoscînd fuselajul bombat și motoarele În stea. Erau Brewster Buffalo, un tip de avion american care nu putuse face față celor japoneze. Oare aici, printre movilele funerare, așteptau avioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cataramele și insignele lor lustruite străluceau ca bijuteriile europenilor care vizitaseră Înainte de război cîmpurile de luptă de la Hungjao. Jim păși În iarbă, lăsînd În urmă norii de praf și rîndurile de soldați chinezi. Voia să vadă pentru ultima dată avioanele parcate și să stea sub Întinderea Întunecată a aripilor lor. Știa că soldații chinezi erau munciți de moarte, că acești bărbați făceau din propriile lor oase un fel de covor pe care să aterizeze bombardierele japonezilor. Apoi se vor duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe japonezi plimbîndu-se În jurul avioanelor, se gîndea la cei trei tineri piloți și la echipa lor de la sol, care veniseră, prin lumina Înserării, să inspecteze pista. Dacă n-ar fi fost băiatul acela englez care să se plimbe spre avioanele parcate, japonezii nici n-ar fi remarcat vreodată echipa de lucru. Aviatorii Îl fascinau pe Jim cu mult mai mult decît armura kendo a soldatului Kimura. În fiecare zi, cînd stătea În balconul sălii de Întrunire sau Îl ajuta pe doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apă doctorului Ransome, care le lua plictisit, dar trupele de securitate nu păreau mai interesate de prizonierii de la Lunghua, care ocupau terenul de fotbal, decît fuseseră În timpul marșului din ziua anterioară. Cu picioarele tremurînde, Jim se ridică și cercetă mașinile parcate, În căutarea Packard-ului părinților săi. Dar unde erau șoferii? Ar fi trebuit să aștepte lîngă mașini, așa cum făceau Întotdeauna În fața country club-ului. Apoi un mic nor de ploaie Întunecă soarele și o lumină cenușie se lăsă peste stadion. Uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el, cei circa treizeci de deținuți de pe terenul de fotbal se ridicau ca de la un picnic nereușit. Femeile ședeau pe iarbă, aranjîndu-și liniștite părul, printre trupurile foștilor lor prieteni, În timp ce cîțiva soți se uitau prin ferestrele prăfuite la bordurile mașinilor parcate. Peste o sută de deținuți erau morți, răspîndiți pe terenul de fotbal, de parcă ar fi căzut din cer În cursul nopții. Întorcîndu-se cu spatele la ei, Jim urcă printre bălțile de apă pînă la ultima treaptă a tribunelor. Acum, după ce Îl părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
niște pumni În carcasa de lemn. Jim putea vedea clar cutele proaspete din uniformele ofițerilor superiori chinezi și ghetele elegante americane, de luptă. Chiar și plutoanele de soldați de pe puntea de sub pod erau minunat echipate cu arme și aparate radio. Parcată cam În mijlocul joncii, era o limuzină neagră Chrysler, flamura unui general al Guomindangului fluturînd pe catargul cromat. Parapetul blindat al unui tun automat era montat la prova joncii. Fără avertizare, tunarii deschiseră focul asupra orașului. Proiectilele zburau deasupra capetelor orășenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
persoanele se aseamănă toate între ele, se aseamănă pentru cel care nu doarme și știe că nu va putea dormi. Mergeam și fiecare formă mi se părea că este Italia, copacii acoperiți de o fosforescență ciudată, contururile metalice ale mașinilor parcate, stâlpii care se aplecau furișându-se în propria lor lumină, până și terasele și streșinile. Ca și cum trupul său uriaș ar fi dominat orașul. Am îmbrățișat un copac. M-am trezit brusc cu corpul lipit de un trunchi mare și ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acolo cam pentru opt sute, o mie de mașini. Am alergat pe fiecare rând, căutând Cadillacul meu. Harry mă convinsese în sfârșit. Eram aproape de capătul rândului când mi-am dat seama că eram pe rândul greșit. Am tăiat-o printre mașinile parcate și am luat-o pe următorul rând. Restul e poveste. Se întâmplă în fiecare zi. Oamenii ies pe altă ușă decât cea pe care au intrat, nu își găsesc mașinile și se plimbă de colo-colo blestemându-și propria prostie până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
manevra Heimlich, aceasta fiind singura manevră pe care o știam, am văzut că era Lisa. — Ce dracu’ faci? i-am șuierat eu. —Supraveghez biroul ca să aflu ce pune la cale Kieran. Vino cu mine. Am urmat-o până la un taxi parcat undeva mai sus. Șoferul citea The Sun și păru să ignore sosirea mea, fără îndoială încurajat în muțenia lui de ticăitul aparatului de taxat. Ce dracu’ faci? am repetat eu, incapabilă să articulez ceva mai inteligent de-atât. —O să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a nimerit capul. S-a vorbit de o încăierare în orașul vechi, aproape de biserica sfântul Lambert. Apoi s-a mai spus că un glumeț pe nume Franz Witte și-ar fi celebrat dansul pe capotele acoperite de zăpadă ale mașinilor parcate foarte aproape una de alta pe Königsallee, pe Opeluri, Borgwarduri, Mercedesuri, pe Volkswagenuri cocoșate. Deoarece însă dansatorul se înălța în salturi ușoare și ateriza ca un fulg, nici una dintre mașini nu ar fi fost avariată. Lucrul acesta a fost confirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]