350 matches
-
frumos și-au ales pentru canapeaua Habitat și cât de bine se potrivea cu florile proaspete de pe măsuța din lemn de brad. Randolph Terrace era o stradă de case albe care fuseseră de mult împărțite în apartamente. Seara mașinile trebuiau parcate bară la bară. Am reușit să parchez chiar la numărul paisprezece, pe partea cealaltă a străzii. Din moment ce Față-de-Ou sau mai bine zis Walter Quincy, cum va trebui să mă obișnuiesc a-l numi - știa deja cum arată mașina mea, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și simplu la casă și aș fi plătit acolo, plecând mult mai devreme. Uneori lucruri neînsemnate precum asta fac diferența între viață și moarte. Traficul era îngrozitor și când am ajuns la Randolph Terrace strada era plină ochi de mașini parcate. Când am trecut pe lângă numărul paisprezece, căutând un loc de parcare, m-am uitat în sus și l-am văzut pe Walter la geam. Se sprijinea de geam, cu mâinile atârnând pe lângă corp, cu fața distorsionată de spaimă. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
s-au aprins la maxim, amețindu-mă ca și cum aș fi pășit în fața unui reflector. Am realizat prea târziu că zgomotul nu venea de fapt de la vreo fabrică, ci de la un motor pornit. Mașina a demarat din locul în care era parcată și se îndrepta vertiginos către mine așa cum stăteam în mijlocul străzii, ca o țintă perfectă. Pentru o fracțiune de secundă am știut perfect ce simte un iepure paralizat. Imobilizată de lumina puternică a farurilor, eram blocată între ele ca și cum m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă - Dacii concurând cu Mercedesuri fumurii și jeep-uri - sicriele de lux ale țigăniei săltând prin zarva de muzici încrucișate, revărsate din boxe agățate în balcoane. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
spatele drept și arborând aceeași figură gravă, deschide ușa în fața celor doi tineri. Hai Marius, spune veselă Smaranda întinzându-i cheile mașinii, cred că ți-ai dat seama că tu vei conduce expediția. O elegantă limuzină Mercedes Benz așteaptă răbdătoare, parcată chiar lângă intrare. Politicos, Marius deschide portiera în fața fetei. Așteaptă să urce, apoi ocolește prin față, către scaunul șoferului. Răsucește cheia în contact, turează un pic motorul, apoi pornește. Unde dorește mademoiselle să meargă? întreabă cu glas glumeț Marius. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îi așteptau să se întoarcă pentru a fi preluați cât mai repede. Sub soarele călduț, mirosul prafului umed de la ploaia scurtă care tocmai sfârșise se înfășoară cu cel al cauciucurilor înfierbântate și al iodului turnat peste rănile purulente. În mașina parcată ceva mai departe, Smaranda privește înmărmurită, fără să poată scoate nici un cuvânt. Este războiul, abject și grotesc așa cum numai fețele livide, umbrite de durere și deznădejde ale răniților îl pot arăta. Și pentru o clipă are sentimentul de spaimă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și din clopotnița Bisericii Africane Episcopale, așa de multe gloanțe Încât Încețoșează aerul ca ploaia, făcând singurul felinar rămas În funcțiune să pară că e gata să se stingă. Gloanțele izbeau blindajul tancului și ricoșau din cărămidă și tatuau mașinile parcate. Gloanțele retezară cu totul picioarele unei cutii a Serviciului Poștal al Statelor Unite și o făcură să se prăvălească Într-o parte, ca un bețiv. Gloanțele pulverizară geamul cabinetului veterinar și trecură mai departe prin pereți, până la cuștile animalelor din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
barul de la Ritz. Mânerele de la banchete erau echipate cu scrumiere și brichete. Interiorul Însuși era tapisat cu piele neagră și emana un miros puternic de nou. Parcă stăteai În portofelul cuiva. Nu ne-am mișcat imediat de pe loc. Am rămas parcați, de parcă ar fi fost de-ajuns numai să stai În mașină, de parcă acum, că era a noastră, puteam să uităm de sufragerie și să stăm pe alee În fiecare seară. Milton a pornit motorul. Cu schimbătorul de viteze În poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și, mai departe, Centrul. De obicei însă, când ies după cumpărături, nu ajung așa departe. O iau pe Teiul Doamnei înapoi, spre Șoseaua Colentina. Drumul e curb ca șanțurile unui disc muzical. Copaci bătrâni și uscați se-ntind peste mașinile parcate, negre de praf. Cotarlele se ghemuiesc peste tot. Câteva magazine civilizate, curate: unul de computere, altul de dulciuri și parfumuri. Așa cum sânt ele, magazinele astea te bucură întotdeauna: nu ești în Matto Grosso. Unele vânzătoare sânt tinere și drăguțe ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pot să nimeresc Pobeda. Și Pobeda nu mai stătea de-a latul, pentru că eu nu eram sus, în camera mare sau în camera mică, ci eram jos, pe pământul ca o bătătură, într-un loc din care Pobeda se vedea parcată de-a lungul. Și normal c-am nimerit, am nimerit din prima, i-am făcut parbrizul pulbere, am umplut capota de cioburi mici și albăstrii (ca solzii de plătică), iar Fane m-a alergat, m-a prins și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În calitate de (Băiat de prăvălie) chiar În inima capitalei Într-un magazin de piese de schimb auto, În blocul Lido, vizavi de clădirea Ciclop, construită pe șase etaje cu drum carosat pe nivele În Înălțime, unde armata germană de ocupație avea parcate multe, foarte multe auto vehicule de diferite tonaje și mărimi. În acea perioadă de timp, toate prăvăliile din Împrejurimi erau Închise la ora 12 pentru pauza de prânz ca apoi să fie la ora 4 după amiaza deschise până la 8
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fie mult prea ocupați să se agațe de ziarele și umbrelele de deasupra capetelor lor În timp ce se avîntă printre mașinile și intrările În clădiri pentru a mai observa un animăluț ce-și croiește drum tîrÎndu-se către vest, pe sub automobilele parcate. N-am avut prea mult de așteptat. În sîmbăta următoare, Shine a părăsit prăvălia la ora cinci, sub cupola unei umbrele negre, de pe care se prelingeau picături grele. Și la un moment dat, după miezul nopții, cînd am pornit către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În Grădina Publică. Iarba de aici era moale și mirosea dulce și plăcut. Era prima mea iarbă, și am mîncat cîteva fire, să văd cum e. Ploaia stătuse, și cerul se lumina Încet spre răsărit. După ce mă tîrÎsem pe sub mașini parcate, de la o mașină la alta, pînă tocmai pe strada Tremont, picioarele și părțile de dedesubt ale corpului Îmi erau negre și acoperite de mizerie și ulei. M-am curățat cît am putut de bine, după care m-am strecurat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aș mira. Asta e de cele mai multe ori imaginea promovată și informal, de către cetățeanul obișnuit, dar și prin mass media. De ce oare? Într-un an, de Paște, am rămas încremenit urmărind una din știrile tradiționale despre aglomerația de la mânăstirile trendy. Mașini parcate aiurea, înghesuite una într-alta, blocând întreaga circulație, și câțiva polițiști neputincioși, pe care nu-i asculta nimeni. Îmi răsună și acum în urechi replica unui personaj, probabil din lumea noastră bună, dar care mi-a rămas neidentificat, la apostrofarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
-i spune pe românește, stîlcind cuvintele, că s-a convins. Vlad se oferă să-l conducă o bucată de drum. Cînd am fost cu circul la Iași, am tras o fugă pînă la Dinu cu mașina, arată el o Lancia parcată aproape. Am auzit că-i profesor în sat și-o duce bine, se bucură Mihai. Da, așa se laudă el. Cînd am plecat însă, am luat un autostopist. Era doctorul din comună. Zicea că Dinu e grav bolnav. Ficatul... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un Mercury coupé de culoare mov, model 1948 sau 1950. Și cu doar o oră În urmă echipa de investigație a locotenentului Smith a găsit un martor: un vînzător de ziare a văzut un Merc purpuriu, coupé, din ’48-’50, parcat vizavi de Nite Owl noaptea trecută, pe la orele 3. Camera se umplu de zgomote: un huruit puternic. Green făcu semn că vrea liniște. — E din ce În ce mai bine, așa că fiți atenți aici. Nu avem nici un Mercury mov din ’48-’50 pe lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
s-a înseninat. —Haide, imploră ea, cu ochi strălucitori. Spune tot! Nimic, da’ nimic nu mă înveselește mai mult decât să-i aud pe oameni cum se ceartă de mama focului. Săptămâna trecută ieșeam de la sală și într-o mașină parcată erau o femeie și un bărbat care răgeau unul la celălalt. Dar chiar răgeau! Chiar și cu ferestrele ridicate și tot îi auzeam. M-a binedispus pentru tot restul zilei. —Urăsc chestia asta, recunoscu Ashling. Este foarte deranjant. —Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se întind fețe albe de masă. Prințul Firoz se plimbă printre toți acești străini, mai mult străini decât invitații săi. Nu-și găsește locul. Din când în când, mai aruncă o privire spre maiorul beat, care se împleticește printre mașinile parcate, cu un picior de pui în mână și o ploscă cu băutură, făcând mișcări involuntare, bruște, din partea de sus a corpului. Așa să fie? Da, pare să vorbească singur. Jean Loup va scăpa repede de el. Dacă individul nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
You Ain’t Seen Nothing Yet“ al lui Bachman Turner Overdrive. Se aud zgomote de alături, zgomote de futut. Stronach fute pe cineva, probabil pe târfulița aia care lucrează la barul din hotel. Cred că i-am văzut Mini-ul parcat afară. Bineînțeles Julie e plecată la vreun curs din ăla ciudat, el mi-a zis asta. Nu mai pierd vremea și mi-o bag În Bunty. Abia aștepta și ea, e genul ăla de tipă puternică și tăcută. Deci tăblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Scoase apoi din punga de cumpărături câteva șervețele umede și își frecă fața până când nu se mai vedea nicio urmă de ruj sau de machiaj. Îndesă șervețelele înapoi în pungă, iar ananasul fu aruncat într-un tomberon. Găsi o mașină parcată ilegal, descuie portbagajul și așeză cu grijă punga de cumpărături în el. Polițiștii nu s-ar gândi să caute prin portbagajele mașinilor parcate și, oricum, care ar fi șansele ca tocmai această mașină să fie remorcată înainte de întoarcerea proprietarului? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de machiaj. Îndesă șervețelele înapoi în pungă, iar ananasul fu aruncat într-un tomberon. Găsi o mașină parcată ilegal, descuie portbagajul și așeză cu grijă punga de cumpărături în el. Polițiștii nu s-ar gândi să caute prin portbagajele mașinilor parcate și, oricum, care ar fi șansele ca tocmai această mașină să fie remorcată înainte de întoarcerea proprietarului? Se întoarse pe stradă și se îndreptă către o stație de metrou. Și ce părere aveți despre cea de-a doua reprezentație, onorată audiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Flăcări”, un truc foarte periculos și rareori interpretat de iluzioniști Cirque Fantastique începea să se trezească la viață. Mai era doar o oră până la spectacolul din acea seară. Kara trecu de steagul cu Arlecchino și zări o mașină de poliție parcată. Rhyme dăduse dispoziție ca o patrulă să rămână acolo în permanență, după cele întâmplate în acea după-amiază. Simți un sentiment de fraternitate care o lega de ei, căci ea însuși era acum pe post de polițistă. Le zâmbi și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
strigând: - Charles! Jos! Weir a evadat! Grady se opri pe loc, vădit încurcat. - La pământ! strigă din nou Bell, simțind că nu mai are aer. Omul, reușind să înțeleagă ce i se spunea, se culcă pe trotuar între două mașini parcate. - Ce s-a întâmplat? țipă el. Familia mea! - Am trimis oameni să aibă grijă de ei, răspunse detectivul. Strigă apoi către pietonii aflați pe stradă: Toată lumea! Aici e o operațiune a poliției! Eliberați zona! Trecătorii se conformară imediat. - Familia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mașină, s-o mai vadă măcar o dată fie și pentru cea din urmă oară... Lăură sosi târziu de tot, fără niciun fel de bagaj, liberă, elegantă și distinsa cum era de obicei. Observa fără prea multa dificultate mașina lui undeva parcata strategic și simți că i se moaie picioarele. Urca grăbita în vagon, fără să privească în urmă...Nu se mai putea însă controla...Lacrimile îi curgeau în șiroaie, începuse chiar să plângă zgomotos, atrăgând fără să vrea atenția călătorilor care
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nici o ferestruică, se afla doar o scară de incendiu. Imediat, În stînga jos, se zărea drumul principal despre care am mai vorbit și care deschidea o oarecare perspectivă În fața ochilor. M-am apropiat de fereastră și mi-am văzut mașina parcată. M-am Înghesuit cît am putut În biblioteca din stînga ferestrei și panorama mi s-a deschis pînă Într-un punct dinaintea pantei de dincolo de drum, care făcea un unghi de vreo treizeci de grade cu următoarea clădire. Vizibilitatea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]