880 matches
-
să mă rețină. Într-o zi, ieșind din gara E1, tocmai când se oprise să ningă, cam pe la sfârșitul iernii, m-am întâlnit cu Joe Gorman pe care nu-l mai văzusem din perioada cu jaful. Era îmbrăcat într-un pardesiu albastru de stofă, strâns pe corp, și purta o pălărie tare cu mici șănțulețe, asemeni unei franzele frământate cu degetele. Cumpăra reviste, din raftul care era atârnat lângă chioșc. Avea nasul ridicat în sus și arăta sănătos și rumen în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
camionului în centru și mi-am găsit un hotel unde am fost îndeajuns de prost încât să nu întreb cât mă costă o cameră; dar eram speriat să nu vadă recepționerul că eram acoperit de noroi așa că mi-am ținut pardesiul pe braț. În plus mi-era așa de milă de bietul Joe Gorman că nici nu mă puteam concentra. Apoi, după ce mi-au luat doi dolari a doua zi de dimineață, cam de două ori mai mult decât trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
bilet la un birou de plasamente, însă nu se găsea nici o slujbă la momentul ăla. M-am dus unde aveam camera închiriată în Cartierul de Sud și mi-am băgat la amanet aproape toate hainele, fracul, hainele de sport, și pardesiul cadrilat. Am luat pe ele bani și am instalat-o pe Mama, după care m-am pus pe căutat o slujbă. Întrucât eram, cum se spune, la ananghie și au pied du mur, am luat și eu prima slujbă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la Kayo Obermark la fel - împărțeam toți trei podul; era doar familiaritatea conviețuirii; și chiar dacă un aer provocator nu lipsea niciodată, acesta provenea mai mult din exercițiu continuu, ca în cazul violonistului care are o minge de cauciuc în buzunarul pardesiului când merge cu trenul la concert și acest lucru, cel mai important, nu-i părăsește nici o clipă conștiința, în timp ce merge cu trenul pe șinele care suie și coboară. Nu, venea să împrumute o țigară sau să ia ceva din dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se putea altfel. Ah! mi-a spus. Ia hai în centru cu mine. Hai să ne tundem. Ne-am dus la Palmer House și ne-am coborât în frizeria mare, scăldată în lumină. Simon ar fi lăsat să-i cadă pardesiul lui frumos pe jos dacă portarul negru n-ar fi sosit la timp să-l prindă în brațe. Ne-am așezat în fața oglinzilor uriașe în acele mașinării episcopale, acele scaune imense, și ne-am lăsat ferchezuiți și șamponați. Lui Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ordinea zilei și învățasem să împart cărțile cu mare dexteritate și agerime. În curând au început să mă caute diverși care nici măcar nu mă cunoșteau și m-am trezit încoronat peste masa de joc de la restaurantul chinezesc. Louie Fu, în pardesiul lui croșetat, zicea și el același lucru. Eram Bolingbroke sau Vulturaru’ pentru turiștii străini care se așezau la masă să joace, vagabonzii internaționali, cum îi numea Moulton. Aveam în buzunare tot felul de bani străini. Nu știam nici eu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
emailată care lua curbele așa de ușor, de ziceai că e bijuterie. Mi-a făcut semn și am intrat în mașină. Trebuie să mă întorc imediat, mi-a spus. Am plecat fără cămașă; nu mi-am pus pe mine decât pardesiul și pălăria. Ei, ia să te vedem. Mi-a spus asta, însă nu s-a uitat prea atent, în ciuda grabei de a mă vedea. Desigur, conducea, dar nu avea nevoie de mai mult decât să atingă cu mâinile lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-ar potrivi mie, dacă aș fi cât de cât calificat pentru ea. M-am întâlnit cu Arthur când mă plimbam și l-am întrebat de ce n-o dorea el. Era o după masă răcoroasă, iar el purta căciulă și pardesiu. Slăbise foarte tare și era osos, avea umerii ascuțiți, și m-a impresionat asemănarea cu unchiul lui Dingbat și cum incorporase aceeași moștenire, dar într-un mod diferit. Era clădit la fel ca și Dingbat, cu un torso slăbănog, față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fiecare deget în mânușile din piele de porc, smucindu-le. Mă hărțuia încontinuu. Așa că i-am spus: De fapt nu vreți să lucrez pentru dumneavoastră. Vreți pe cineva pe care să vă vărsați nervii. Și mi-am pus vechiul meu pardesiu, care era din păr de cămilă, rărit pe alocuri, și am pornit să traversez curtea. A venit după mine să se scuze. În pudra groasă a zăpezii eram încălțat cu șoșoni, dar el a venit după mine în pantofii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acoperit de rumegușul lăsat de tarabele băcanilor și ale măcelarilor. Arăta foarte bine. De la pantofii din piele de Cordova până la licăririle de rubin ale butonilor de la manșete, cu cămașa albă pe alb, cu o cravată Sulka, cel mai probabil, un pardesiu Strook, totul lucrat de mână, nu simple hanțe cu care să te acoperi de frig, cum erau pieile de capră ale lui Crusoe. Și trebuie să recunosc că, sosind astfel, era demn de invidie. Venise oare să o vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu un ten de om nesănătos. Deși nu avea probabil intenția asta, fața lui avea o expresie foarte insolentă. Părul rar și spălăcit îi era pieptănat în maniera unui ofițer britanic, ordonat și dezolant. Avea pantofi tiviți cu blană; un pardesiu lung, dintr-o frumoasă piele de căprioară, ce îi cădea până la glezne; un trup îndesat. Îi plăcea să urmărească și să se dea la fete în metrou. Îți spunea cu gura lui cum le agăța, și le descria de parcă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pantofii lui cu bot ascuțit, foarte bine lustruiți. El și Simon își admirau hainele unul altuia. Stella și Charlotte purtau etole de vizon, Simon un costum în carouri la două rânduri și pantofi din piele de crocodil, iar eu un pardesiu din păr de cămilă, așa că arătam cu toții așa de dichisiți că ai fi zis că eram și noi personaje din acele portrete italienești de grup în care oamenii erau acoperiți în aur și giuvaieruri. Du Niveau a spus: Îmi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
grabă lângă mine, legănându-și brațele în scurta ei cu mâneci din piele de oaie. Foarte haios! Apoi mi-a arătat ceva. Vous voyez les chiens? Câinii de la fermă săriseră peste pârâu și se îndreptau în goană spre noi peste pardesiul cafeniu al câmpiei, urlând și schelălăind. Nu-ți fie teamă, a spus, luând o cracă de pe jos. Mă cunosc. Și într-adevăr, așa era. Au sărit în aer și s-au apucat s-o lingă pe față. Aveam probleme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
târziu, acestea răzbesc în proza lui și n-are ce să le facă.) Pe de altă parte, Seymour își alegea pentru el haine minunat de cuviincioase. Buba consta însă în faptul că nimic din ce cumpăra - costume și, mai ales, pardesie - nu era pe măsura lui. Probabil că o zbughea, posibil pe jumătate dezbrăcat și, cu siguranță, fără semne de cretă pe haine, ori de câte ori se apropia de el cineva de la atelierul de ajustări. Hainele sau atârnau pe el sau i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
telefonic un taxi, apoi merge la poartă să aștepte. Pe aleea spitalului, din senin, o rafală de vînt, venită dinspre dealurile Ciricului, lovește o bucată de ziar, ridicînd-o sus-sus, spre nourii încă neclintiți. *** La ieșirea din cantină, Dorin își aruncă pardesiul pe umăr, ținîndu-l agățat cu degetul arătător, vînturînd cu mîna cealaltă mapa în care-și poartă caietele de curs și cele două-trei cărți de specialitate împrumutate pentru după-amiază de la bibliotecă. Salve! strigă studentului de serviciu la intrarea în cămin. Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doua oară, intră în camera de pază, lasă mapa în fața colegului și se caută în portmoneu să vadă cîți bani are. Du-mi tu mapa în dormitor zice ieșind. Se uită la ceas din mers, coboară treptele grăbit, își îmbracă pardesiul, în vreme ce taie de-a dreptul spațiul verde dintre cămine, sare peste gărduțul din fier forjat, iese în strada din spatele complexului studențesc și începe să fugă. *** O Dacie neagră trece în viteză prin fața tramvaiului, intrînd spre autogară. Face un viraj spectaculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîndră, frumoasă, cu o ținută dreaptă, aproape împărătească, îmbrăcată elegant, cu niște cercei superbi, în care se ghicea aurul de cea mai bună calitate; a străbătut foaierul de parcă ar fi fost singură. S-a oprit la garderobă, și-a dezbrăcat pardesiul, apoi a întins mîna și a așteptat, pentru ca o puștoaică, răsărită din senin lîngă ea, să-i dea și pardesiul ei. Înflăcărat de prezența cu totul aparte a acestei femei, Mihai a reușit să-i ajungă în preajmă tocmai cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cea mai bună calitate; a străbătut foaierul de parcă ar fi fost singură. S-a oprit la garderobă, și-a dezbrăcat pardesiul, apoi a întins mîna și a așteptat, pentru ca o puștoaică, răsărită din senin lîngă ea, să-i dea și pardesiul ei. Înflăcărat de prezența cu totul aparte a acestei femei, Mihai a reușit să-i ajungă în preajmă tocmai cînd secretarul literar al teatrului s-a apropiat de fată: "Cum stai cu emoțiile, Doinița?", iar fata a răspuns ceva, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
petrecuseră lucrurile nu era vina lui. După cum nu era nici faptul că Încă mă atrăgea și că asta mă scotea din fire. — Ai de gând să-ți bei vodka, spuse el printre dinți, sau vrei numai să șezi acolo, În pardesiul ăla de exhibiționist, vărsându-ți amarul pe mine? — Dar, de ce nu ambele? Iar ăsta nu e un pardesiu de exhibiționist. Ei nu poartă haine din material sintetic negru, pentru că nu țin să atragă atenția asupra lor Înainte să comită fapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mă scotea din fire. — Ai de gând să-ți bei vodka, spuse el printre dinți, sau vrei numai să șezi acolo, În pardesiul ăla de exhibiționist, vărsându-ți amarul pe mine? — Dar, de ce nu ambele? Iar ăsta nu e un pardesiu de exhibiționist. Ei nu poartă haine din material sintetic negru, pentru că nu țin să atragă atenția asupra lor Înainte să comită fapta. Am ridicat totuși paharul și-am Început să beau. Capul Îmi era la fel de limpede ca o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a sărit pur și simplu, în seara unui festival pop, pe motocicleta unui prieten, și acesta sub douăzeci de ani, cu intenția (împlinită de altfel) de a fugi de acasă. A fugit numai cu poșeta, fără să aibă măcar un pardesiu pe ea. Tânărul ei „răpitor“ a dus-o pe motocicletă până la Ennistone, unde se pare că s-au certat și a părăsit-o. Primul om pe care l-a întâlnit Fiona a fost Alan McCaffrey. A petrecut noaptea cu Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate că trimisese pe altcineva să le ia. George nu-și pusese încă întrebarea pe unde s-o fi aflând acum soția lui. Oriunde ar fi fost, era desigur bine îngrijită. Ea era în siguranță. Coborâse scările și își îmbrăcase pardesiul. Era o zi rece, posomorită, cu vânt. Bineînțeles, nu-și luase micul dejun; nici nu se punea asemenea problemă. George și Stella locuiau într-o casă modestă, drăguță, o veche vilișoară modernizată și vopsită în albastru, al cărei spate dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împreună cu un misterios prieten. (Tom nu se arătase încă la Băi, întrucât nu-l putuse convinge pe Emma să-l însoțească.) În timp ce traversa Podul Roman, George își dăduse seama, în năuceala lui, de o ciudățenie. Își vârâse ciocanul în buzunarul pardesiului și acum îi lovea la fiecare pas genunchiul. Îl scoase și parcurse o bucată de drum ținându-l în mână, până ajunse la un șir de căsuțe moderne, numite Blanch Cottages, clădite după ce o bombă devastase, în timpul războiului, această parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a pleca la Ennistone, unde nu avea nici un motiv special de a se găsi și unde se arăta extrem de rar, pentru a nu încălca regulile stabilite de John Robert. Venise la Băi, în căutarea lui Ruby. Diane purta un pardesiu de tweed albastru închis, pe care-l cumpărase de ocazie. N-ar fi trebuit să-l cumpere. Avea ea ceva bani puși deoparte, dar absența prelungită a lui George îi reducea banii de cheltuială. „Așa nu se mai poate!“ își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Să nu fii ca mine. — Nu-i vorba de așa ceva, o asigură Pearl. Eu nu sunt... Nu reuși să găsească cuvântul. — Cine-i fata asta? întrebă Emmanuel Scarlett-Taylor. — Amanta fratelui meu. — Dumnezeule mare! — La care fată te referi? Fata în pardesiu de tweed e metresa lui George. Aia mare, bătrână și neagră, e servitoarea mamei mele. Pe cea în pantaloni n-o cunosc. — „Servitoare“, murmură Emma. Ce cuvânt învechit! Tom purta costumul de baie, dar coama de păr lung, buclat, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]