3,306 matches
-
mulțumească numai cu mandatul de deputat sau senator, nemaiocupînd nici o demnitate publică în stat. Dar cuvîntul său, atunci cînd îl rostește, era temut și ascultat. În 1891, bolnav, moare la 74 de ani, pe masa de operație a unui spital parizian, uitat și sărăcit. Fusese un orator strălucit și un discurs al său mai important putea să creeze lesne un răscolitor cutremur parlamentar. Și asta nu numai în vremea sa de glorie de sub domnia lui Cuza Vodă ci și mult mai
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
dinamic, grabnic mișcătoriu, suplu și modern (dacă nu chiar postmodern). Mulți dintre ei uită că teatrul, de pildă, a făcut de multe încă cea mai eficientă propagandă pentru imaginea României. N-am să uit niciodată cum la Avignon, un artist parizian important mă atingea și încerca să înfiripeze un dialog doar pentru că veneam din țara lui Andrei Șerban, pe care astăzi, aici, doar o mînă de oameni îl mai prețuiește necondiționat. Valoarea este mai presus de regimuri politice și de culorile
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
patria de origine. Chiar dacă e una din cele mai importante reușite ale genului, ea a rămas practic necunoscută cititorului român. Memorial în mod minor (Mémorial sur le mode mineur) a apărut în 1946, în condițiile cunoscute de după război, la editura pariziană "Le Jeune Parque", într-un tiraj confidențial. Editura "Compania" propune în această toamnă o ediție integrală, tradusă de Anca-Maria Christodorescu. Domnișoara Miallaret Și-acum să ne ducem cu gîndul la jumătatea secolului al XIX-lea. Ne aflăm la Viena. O
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
zgomotos"). Interferența modurilor de expresie realist, suprarealist, coincizând cu o coerență mai mică sau mai mare a discursului stă sub semnul visului și amintirii. Romanul e în bună măsură autobiografic și alternează episoadele copilăriei din Coney Island, cu pasajele impresioniste pariziene, oferind numai coerența unei biografii subiectivizate la extrem, cu oameni deveniți personaje episodice, aglomerate uneori haotic, urmând logica visului, alteori puternic individualizate și conturate cu umor rabelaisian. Deliciul pe care îl procură la lectură stilul lui Miller, excelent transpus în
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
de tot felul, într-o dezordine boemă, de tipi aiuriți, în stare însă să dea dovadă de multă fantezie. Atelierul are două odăițe, dând una într-alta. În prima, cum intri, te privește impunător Marin Preda, de sub pălăria lui grea, pariziană, cu borurile întoarse în sus, care îi plăcea atâta, fotografie în care, în fine, băiatul lui Moromete, țăranul din câmpia română, se preschimbă deodată într-un boier învăluindu-te într-un dispreț fin, ca toți boierii; sau poate într-o
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
în jur de 30-32 de ani, eram plin de energie, lacom să cunosc cărți, oameni, să găsesc și o altă dimensiune umană în spatele textelor, cum ziceam și în prefață, eram curios să văd ce se întîmplă și în lumea universitară pariziană. Așa se face că l-am cunoscut pe Gaëtan Picon, care era profesor la École Pratique des Hautes Études și avea un curs și un seminar despre suprarealism. Prin Gaëtan Picon am ajuns la unele dintre numele din această carte
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
cîteva ori acasă la el, locuia într-un fel de mansardă, deloc sărăcăcioasă, plină de tablouri ale unor mari pictori ai secolului XX francez. Și, ca din orice atelier cu acoperișul de sticlă, se vedeau de acolo acoperișurile celorlalte case pariziene, cu o mare deschidere spre panorama Parisului. Era deci o atmosferă foarte intimă și acest om avea un fel de tandrețe care permitea comunicarea. Cu foarte puțin timp înainte de a muri, l-am reîntîlnit la un hotel, unde închiriase o
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
acest om avea un fel de tandrețe care permitea comunicarea. Cu foarte puțin timp înainte de a muri, l-am reîntîlnit la un hotel, unde închiriase o cameră cu aer condiționat pentru că era bolnav de inimă și nu suporta marile călduri pariziene. Am avut foarte frumoase discuții cu el. Aceeași atmosferă am regăsit-o printre elvețieni. Roger Caillois s-a lăsat foarte greu prins în dialog, dar, după aceea, nu mai putea fi oprit. Avea și o ambianță ieșită din comun. Era
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Și a știut să uzeze, din plin, de această libertate. Era tulburător de frumoasă, debutase cu o carte, la Paris firește, însă în 1908 (Les nuits paradise), a publicat, apoi, destule altele, fiind, deci, o literată. Cunoștea bine lumea literelor pariziene, printre care chiar și pe Marcel Proust, bun prieten cu un cumnat al prințesei. Dar, mă grăbesc să adaug, nu era cunoscută numai în lumea literaților de frunte ci, deopotrivă, în mediile diplomatice și ale oamenilor politici din cîteva capitale
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
Zilele trecute, Societatea de Muzică Contemporană din Lausanne, din Elveția, i-a dedicat un întreg concert; momentul a fost prefațat de cuvântul unuia dintre cei mai erudiți exegeți în domeniul creației contemporane, publicistul Harry Halbreich, colaborator permanent al celebrei publicații pariziene "Le Monde de la Musique"; concertul a fost preluat de Radio Suisse Romande, programul Espace 2, și a cuprins, de asemenea, un extins cuvânt al artistului. Concertul s-a bucurat de participarea violoncelistei engleze Catherine Marie Tunnell, de asemenea de aceea
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
acuza de agresiune pentru a scăpa din orice situație dificilă. Astfel că plimbarea fetiței prin 'coruptul' Paris este una numai într-o oarecare măsură 'inițiatică' ' nu e niciodată clar ca lacrima cine pe cine inițiază și în ce... Mica Lolită pariziană este lăsată, două zile, în grija unui bărbat care nu reprezintă o amenințare pentru ea deoarece, fiind de orientare homosexuală, nu e interesat. Fetița nu pare a ști ce înseamnă cuvîntul cu care este caracterizat de cîteva ori unchiul Gabriel
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
homosexuală, nu e interesat. Fetița nu pare a ști ce înseamnă cuvîntul cu care este caracterizat de cîteva ori unchiul Gabriel (sau Gabriella, cu numele de scenă, pentru că unchiul este, noaptea, dansator travestit în cel mai la modă gay club parizian). Cunoaște în schimb numeroși termeni de psihanaliză (asimilați de bună seamă tot în urma procesului...) cu care terorizează, în tot cuprinsul romanului, personajele mai în vîrstă, ca și cu replica 'Mon cul!' pe care o 'lipește' lîngă toate afirmațiile lor cu
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
și oamenii de cultură din țară veniți în călătorie la Paris. Emoționantă este descrisă prima vizită a lui Marin Sorescu în septembrie 1965, plimbat, seara, cu mașina unui prieten, să ia contact cu �misterele Parisului�. I-au recomandat poezia editurilor pariziene și, mai tîrziu, piesele de teatru Iona și Există nervi. Le-a tradus chiar d-sa (asemenea, pe vremuri, împreună cu Eugen Ionescu înainte de a se impune ca mare dramaturg, pe Caragiale) și le citea unor directori de teatru și actrițe
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
pentru acest moment, un "portret în mărime naturală al celebrului artist chinez Mei Lang-fang care, în ultimile două luni, devenise idolul poporului american"2. Este evident că această lucrare nu-l urmărea pe Eustațiu Stoenescu încă de pe vremea studenției lui pariziene, dar ea cădea perfect în expoziția unui european care nu făcea doar dovada unei mari îndemînări artistice, ci și pe aceea a unei la fel de mari sensibilități față de proaspetele mituri ale locului. Acest fapt explică într-o măsură convingătoare acea situație
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
revistei înscrise sub inițialele instituției - MEET - și al colecției de cărți publicate sub aceeași emblemă) o gazdă foarte ospitalieră și generoasă, dar și un scriitor de excelentă ținută, exprimat până acum în câteva romane și povestiri tipărite de reputata casă pariziană Editions de Minuit. Lectura cărților sale - de la Cordon-Bleu, cu care a debutat, la vârsta de treizeci de ani, în 1987, la Longue vue (1988), Le feu d'artifice (1992), La femme parfaite (1995) și Ces deux-là (2000) - descoperă un univers
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
și sub cea a unui discipol baudelairian, Maurice Rollinat, care l-a impresionat și pe Bacovia: "Împrejurarea se poate explica prin voga de care se bucură autorul Nevrozelor în perioada cînd literatura română își îndreptase toată atenția spre orientările literare pariziene. Influența imediată a poetului nevrozelor și macabrului se resimte în varii producții macedonskiene: Nopțile îngrozitoare, În atelier, Imn la Satan, În noapte ori în ciclul Idilelor brutale. Apoi, în Răzmerița morților se înregistrează ecouri din același, în reprezentarea convoiului macabru
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
Explicațiile sale au apărut însă în România literară, ceea ce mă face să mă simt vinovat față de cultura franceză. Trebuind să-și bată capul cu educarea mea, Mircea Iorgulescu a lipsit, timp de o săptămână, din dezbaterile care animă viața culturală pariziană. Și absența lui, fără îndoială, s-a simțit, a fost deplânsă. De câte ori sună telefonul la mine acasă tresar înfricoșat, întrebându-mă dacă nu cumva mă caută Pascal Bruckner sau Bernard-Henri Lévi ca să-mi reproșeze că l-am făcut pe Mircea
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
Trebuie amintit, în acest context, excepționalul volum 12 scrisori de pe culmile disperării, apărut în 1995, la aceeași editură și relevând un "Cioran înainte de Cioran", care spulberă definitiv iluzia unora de a-l disocia irevocabil pe trăitorul în România de auto-exilatul parizian. Oferta interpretativă constă într-o suită de 20 de eseuri, ordonate cu tâlc, propunând inspirate aproximări ale identității cioraniene, paradigmatică pentru modernitatea crepusculară. Autorul dovedește specială subtilitate analogică, grație căreia compune un portret nuanțat, în care cel vizat credem că
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
memoria este importantă. Nu neapărat prin facultatea ei cea mai comună - de a depozita - ci prin puterea ei de a se constitui ca o realitate paralelă. Dacă ți-ai fi petrecut o jumătate de oră cu Cioran, în mansarda lui pariziană, ce-ai fi vrut să-l întrebi? Am avut posibilitatea să-l cunosc, dar n-am avut curiozitatea, să-i spunem. E atît de complet în ce a scris, încît mie îmi ajunge. Ce spune alături de ce scrie, nu-mi
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
pe insulă nu există o ghilotină, nici un călău abilitat; în timp ce se așteaptă sosirea de peste mări, peste mai multe luni, a "văduvei" - cum e numită de localnici ghilotina - soția comandantului închisorii bovarizează în exilul autoimpus, departe de sorgintea sa nobilă și pariziană, luîndu-l sub protecție pe misteriosul condamnat, cu un interes pe cît de transparent în implicațiile sale afective și nu numai, pe atît de epurat de finalități imediate; ceea ce soțul înțelege și consimte, încurajează și apără de acuzele care nu întîrzie
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
Personalitatea emfatică, quijotescă a poetului este surprinsă, in actu, nu doar pe scena publică, ci și în intimitate, așa cum o atestă paginile corespondenței, mai cu seamă scrisorile trimise soției. Răceala, indiferența de care se lovește fostul locotenent domnesc în saloanele pariziene, ingratitudi-nea prietenilor, în fine, toate greutățile îndurate ca emigrant sunt însă compensate de admirația unei tinere poete, cunoscută sub numele de Grecca Ida del Carretto. Criticul menționează duioasa legătură dintre cei doi "înstrăinați" pentru a realiza un sugestiv portret celei
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
ambiguă, "de admirație și de teamă în fața unui oraș în care granița dintre bine și rău, virtute și viciu" le pare aproape insezisabilă. Unii detestă cancanul, "dans dezmățat", "lasciv", "obscen", dar admiră monumentele istorice ale urbei, alții îi consideră pe parizieni "depravați", deși elogiază comportamentul lor galant, rafinamentul conversației, eleganța vestimentară, naturalețea ș.a.m.d. Citind cartea lui Mircea Anghelescu, plăcerea lecturii sporește cu fiecare pagină parcursă, inevitabila ariditate documentaristică a expunerii istoriografice e însoțită mereu de interpretări subtile, într-un
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
toată afacerea eșuează. Pe măsură ce această dezordine se insinuează progresiv în spațiul poveștilor inventate de condeier, ordinea cea mai firească se instalează în planul epicii primare. Varguitas se căsătorește cu mătușa Julia după nesfîrșite încercări eșuate, își îndeplinește toate visele - mansarda pariziană, literatura, ruperea convențiilor familiale. Viața reală se răzbună pe ficțiune. Nu întîmplător personajele sînt categoric autobiografice, numele tînărului ziarist este același cu cel de pe coperta romanului, iar cine a citit Peștele în apă știe că lucrurile au stat întocmai și
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
rînd, cum s-au zbătut să tipărească revista. Textele-prefață au mai fost publicate în revista Jurnalul literar în 1998 și respectiv 2000. Caete de dor (așa se scria cuvîntul mai demult: Caete) nu e cea dintîi revistă a exilului nostru (parizian și nu numai). În noiembrie 1948, apărea la Paris Luceafărul, cu sprijinul bănesc al generalului Rădescu. Secretar de redacție fiind, V. Ierunca a obținut colaborarea unor Al. Busuioceanu, M. Villara, Horia Stamatu și a altora pe care el însuși, după cum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
nu facem decât să reedităm pe scară superioară temporală o experiență exemplară a umanității. Când Napoleon Bonaparte s-a decis să întemeieze imperiul și să se încoroneze a fost foarte iritat de opoziția pe care a întâmpinat-o în cercurile pariziene; reacția a fost promptă: în La Gazette de France a fost publicat un articol în care se arăta că împăratul roman Constantin cel Mare, enervat de obstrucțiile care i se făceau la Roma, a mutat capitala imperiului la Bizanț. Concomitent
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]