676 matches
-
creat o aureolă de mare cinste neamului românesc, ca simbol ai luptei împotriva comunismului ateu și o stare de neliniște pentru iudeo-masonerie. Carol, prin Lupeasca, dirija lupta de exterminare fizică a reprezentanților idealurilor creștine și românești. Prigoana a ajuns la paroxism. Iudeo-masoneria l-a folosit pe rege în uciderea multor fruntași legionari; Corneliu Codreanu a fost ucis prin ștrangulare împreună cu alți 13 legionari în duba care-i transporta de la Râmnicu Sărat la Jilava. Apoi, ciuruiți de gloanțe, au fost ascunși sub
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a fost adusă în discuție presupusa înclinare spre delincvență a acestei comunități 39. Paginile ziarelor a programelor de știri au fost pline cu nume de români, de multe ori realizându-se o confuzie voită între români și rromi. Ajungerea la paroxism cu o astfel de campanie l-a obligat pe guvernul român să protesteze repetat și de fiecare dată mai explicit 40. Ecuația român egal delicvent (sau mai bine spus: violator) apare și se dezvoltă cu litere de-o șchioapă în
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Roma, declarația lui Carai, nu rezultă că ar fi fost dezmințită sau cel puțin nici o agenție italiană nu a difuzat această informație. 46 G. Ceronetti, "Anatomia di un crimine", în La Stampa, 2 februarie 2009. 47 O expresivă prezentare a paroxismului antiromânesc la care s-a ajuns în presa italiană este "pliculețul" lui Umberto Eco, "Maledetti romeni", în L'espresso, din 6 martie 2009. 48 L. Montanari, "L'altra faccia di Facebook. Denunce e vittime", în La Repubblica din 29 mai
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
motiv, am să-ți răspund cu aceeași monedă. De ce să-mi declari război, de ce să-ți irosești viața și timpul? Asta înseamnă ură, nu dragoste. Ești o femeie rezonabilă. Dă totul uitării! De ce să-ți creezi singură suferințe prin asemenea paroxisme de gelozie înăcrită? Rostind aceste cuvinte, săvârșisem o greșeală. Rosina a bătut în masă cu latul palmei, iar ochii i-au fulgerat de violență. — Îndrăznești să vorbești de gelozie! De parcă mi-ar păsa câtuși de puțin de muierușca aia după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atât de mare - am închiriat o mașină, n-am vrut s-o folosesc pe a lui Gilbert - și tot drumul am purtat o minunată conversație de dragoste cu tine. Ah, dacă n-ar fi fost drumul ăsta lung! Totul atinse paroxismul, era ca o apoteoză, mă gândeam cât de surprins și de încântat ai să fii când ai să mă vezi, cât de fericiți vom fi amândoi, ce-o să mai râdem și o să tot râdem, așa cum râdeam în trecut, și tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai greu de îndurat... Asistăm, cu toții, la dărâmarea Societății și neamului românesc... Valoarea se confundă cu nonvaloarea..! Dar, mai îngrijorătoare sunt, manifestații grandioase, în piețe tixite de lume... o lume exaltată întrecând orice măsură... în care preamăresc pe opresor până la paroxism..! Oare au uitat atât de repede ?!” „Treziți-vă oameni buni... treziți-vă!” Aproape în același timp, se auzi glasul lui Baltă, îngroșat de emoție, cu pumnii strânși, tremurând ca varga... „Treziți-vă !” După o vreme, glasul lui Ichim, juristul, sparse
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sârbă, chiar sub cele mai moderne arme, inclusiv radioactive... Sunt, cred, prea suficiente motive pentru tribunalul de la Haga spre a se autosesiza Împotriva NATO, pentru crime de război, dacă nu i-ar fi vândut. Lipsa de scrupule a NATO atinge paroxismul. Americanii provoacă, bombardând orașe, refugierea, și nici coloanele de refugiați nu sunt scutite de asta, prezentând apoi cinic realitatea unei drame umanitare pentru a justifica o alta, continuarea unui pogrom antisârb. Bine gândit. Căci cine fuge dintr’o țară aflată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rector al Institutului Pedagogic de la Constanța. Am ajuns la Jena în noiembrie 1961, după începerea construcției Zidului Berlinului, într-o atmosferă de tensiune încordată la nivel internațional. Hrușciov anunțase că încheie pace unilaterală cu R.D.G., iar „războiul rece” ajunsese la paroxism. Când am ieșit prima dată, după orele 18:00, în centrul orașului Jena și nu am întâlnit nici un om pe stradă, ne-am speriat și am revenit la cămin. La Jena am descoperit civilizația de tip occidental, deși eram într
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
alarmă și să-și avertizeze contemporanii și urmașii. Prezentarea sa se aseamănă cu o temă melodică dintr-o simfonie. Începe subtil, prin câteva tonuri, însă prinde repede forță și tărie pe parcursul partiturii, prezintă urcușuri și coborâșuri și ajunge apoi la paroxism, stăpânind întreaga orchestrație. Tema melodică ia însă accente tragice, iar în final se contopește cu celelalte teme restabilind armonia și o notă optimistă. Să-l urmărim deci pe Grigore Antipa în demersul tău: „Nici un popor de pe întreaga suprafață a globului
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
i-au fost, în mai multe rînduri, potrivnici. încordarea lui își avea originea încă din perioada copilăriei (ciudat, nu l-am auzit niciodată povestind o întîmplare fericită de atunci) și a adolescenței. Tinerețea i-a intensificat-o, uneori pînă la paroxism. Scrisorile corectează imaginea idilică pe care, din superstiție, unii o au despre universitari și despre intelectualii din presă, nebănuind, mai ales în cazul celor dintîi, existența rivalităților, a „împoncișărilor”, a certurilor dintre ei. Or, avem în aceste pagini dovezi că
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
eleganți, (ba și doamne fine), care fac gargară cu fraze moralizatoare, n-au cea mai elementară cinste sufletească, iar vanitatea și ura le inspiră impardonabile ticăloșii. Stresat și scîrbit de acțiunile lor josnice, cu nervii dezlănțuiți, într-un moment de paroxism, Mihai Drăgan îi/ le numește „javre didactice”, „scîrnăvii didactice”. Oricît de grele, de neacademice, asemenea invective sînt ușoare prin comparație cu răul concertat pe care cei încondeiați astfel i l-au făcut. Violența cu care îi judecă e pe măsura
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fundamental antisemită, cu răbufniri de acest gen Încă din Evul Mediu; dovadă și faptul că nicăieri În Europa evreilor nu li s-a recunoscut cetățenia atât de târziu (abia după Primul Război Mondial).<endnote id="6"/> Ostilitatea aceasta a atins paroxismul În antisemitismul violent al legionarilor și al guvernării Antonescu; după Hitler, mareșalul Antonescu este cel care a dirijat cea mai Înverșunată campanie de exterminare Împotriva evreilor (chiar dacă mai ezitantă decât „soluția finală“ nazistă și rămasă incompletă). Până și astăzi, Într-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
rector al Institutului Pedagogic de la Constanța. Am ajuns la Jena în noiembrie 1961, după începerea construcției Zidului Berlinului, într-o atmosferă de tensiune încordată la nivel internațional. Hrușciov anunțase că încheie pace unilaterală cu R.D.G., iar „războiul rece” ajunsese la paroxism. Când am ieșit prima dată, după orele 1800, în centrul orașului Jena și nu am întâlnit nici un om pe stradă, ne-am speriat și am revenit la cămin. La Jena am descoperit civilizația de tip occidental, deși eram într-o
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
că-i pușcă ! <endnote id="(80, pp. 140-142 ; 443, II, p. 1592)"/>. Și În folclorul ucrainean sunt atestate multe snoave având ca subiect „frica obsedantă de lupi a evreului” - cum notează etnologul Petru Caraman -, spaimă care „atinge incredibile aspecte ale paroxismului” <endnote id="(184, pp. 162-163)"/>. Când țăranii ucraineni voiau să colinde negativ (să „descolinde”) pe cârciumarul evreu din sat, ei Încercau să-l sperie, descriind Într-un mod hiperbolic cum cârciuma este pândită de un lup gigantic : „Lângă cârciumioară, Îmi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aparținea doar lui Carp sau Sturdza, aparținea Întregului popor, reprezentat prin gruparea conservatoare. După armistițiul de la Adrianopol, când colonelul Arion n-a fost primit la discuții, neliniștea a crescut până În preajma semnării păcii de la San Stefano, când a ajuns la paroxism (la San Stefano rușii vorbiră mai Întâi de sârbi, de muntenegreni, de Înființarea unei Bulgarii care să se Întindă de la Marea Egee, prin Dobrogea, până la Delta Dunării și la urmă despre România). În discursul său asupra „Condițiilor de pace”, ținut
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
de trei secole și treisprezece generații grave tulburări mentale, accese de nebunie și de delir, însoțite de mari erori de judecată: "Această boală ereditară scria Jean Bernard a provocat, din generație în generație, de-a lungul mai multor secole, nebunii, paroxisme, suferințe, moarte. Tulburările mentale ale principilor au adus dezordinea statelor. Mișcarea unei molecule de sânge a guvernat imperii"11. Familia dinastică austriacă nu a fost atinsă de aceste maladii ereditare, dar în istoria ei există mai mulți principi, cărora, după
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
de pe această veritabilă hartă a morții. Sub Ceaușescu, în pofida promisiunilor privind întărirea „legalității socialiste”, a continuat demonizarea proprietății private, persecutarea credințelor și practicilor religioase, criminalizarea oricărei forme de opoziție. Nu mai puțin semnificativ, Ceaușescu și regimul său au dus la paroxism politica de persecutare a femeilor și copiilor: în urma interzicerii avorturilor și a metodelor contraceptive, orfelinatele s-au umplut de copii ale căror destine erau, pentru cea mai mare parte dintre ei, compromise din momentul nașterii. Disidența a fost strivită nemilos
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
transportat la spital unde, se zice, că astăzi ar fi murit“34 etc. etc. Dar versiunea nu era adevărată. La spital nu am fost nici o clipă și... pot afirma, de asemenea, că nici n-am murit. Acum Capitala era în paroxismul fierberii!... Când am ajuns pe strada Carol, prăvăliile erau toate închise și cu obloa nele trase. Patrule de soldați circulau. Prefectul de poliție Enăchiță Văcărescu, în uniformă de ofițer de călărași, galopa către Prefectura poliției. Alegătorii fugăriți nu s-au
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
săvârșite de cei desperați” etc. Dintre temele relevante politic, dacă scădem cele 16 ocurențe ce reflectă discuțiile parlamentare din jurul acestei grave probleme, cele mai caracteristice rămân Înfierarea drastică a oprimării naționale exercitate de Anglia, ale cărei consecințe ajung acum la paroxism (șase ocurențe), și represiunea declanșată În Irlanda ca răspuns la tulburările sociale (nouă ocurențe). Dacă indicatorii politici tradiționali, ce reflectau atenția față de mișcarea lui O’Connel, sunt acum În scădere, crește, În schimb, interesul față de aripa radicală, al cărei ascendent
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vehicul care transportă religia în spațiu și mai ales în timp." 46 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, p. 106. Conform lui Eliade, doar istorismul iudeo-creștin (pe care îl blamează fără rezerve datorită abandonării omului în închisoarea temporală a istoriei) cu paroxismul atins în Hegel depășește mitologia, cu toate că ea rezidă și în istorism. 47 Ibidem, pp. 147 ș.urm. Încă o dată trebuie subliniat că nu dispunem de informații edificatoare privind contextul ritualic al miturilor grecești, ci doar în privința formelor artistice. 48 Ibid.
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
rama anunțată în titlu. Critica de întâmpinare a stăruit îndeosebi pe motivul exilului biografic real, însă acesta este numai un pretext pentru etalarea unui „exil” mult mai profund, a disconfortului provenit din inaderența la realitate a unei structuri sensibilizate până la paroxism, și anume sensibilitatea artistului care își trăiește condiția sub marea panică stârnită în primul rând de agresiunea lucrurilor imediate: „De ura lucrurilor nu voi scăpa. / Scaunul, patul, cuierul și covorul / îmi pregătesc omorul. Când le ating mă mușcă de mâini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
puțin comunitatea țiganilor în Transilvania de Nord, din cauza modificării situației militare. Comunitatea care a plătit nu doar pentru locul ocupat în societate sau pentru posibilitatea continuării traiului de zi cu zi, ci a plătit cu viața politicile naționaliste duse până la paroxism, a fost evreimea din Transilvania de Nord. Despre unele etape ale privării de drepturi a evreimii, în număr de 150 de mii, din Transilvania de Nord, s-a vorbit deja; adică despre extinderea în nordul Transilvaniei a celei de a
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
e mai puțin un meditativ, cât un constatator, în ochii căruia ideea de tradiție pare mai degrabă o sumă a experiențelor succesive, lăsând drum deschis progreselor viitoare. Nu sunt de găsit acuitatea filosofică a lui Blaga, dubiile, anxietățile, convulsiile și paroxismele acestuia, dar în textura tradiție-modernitate el aduce anumite sunete particulare, contribuind la impunerea unui nou profil de scriitor. Ironia sa, cu efecte în remodelarea limbajului, nu e numai o frână a emoției și un mod al defilosofării. Ilustrând ortodoxismul gândirist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
pe lume, a ne întoarce imediat acolo de unde am venit, este, după aceea, soarta cea mai bună". Față de o atare viziune despre moarte și viață, nu este de mirare că sînt preconizate două atitudini fundamentale în timpul existenței: bucuria pînă la paroxism, exaltarea la culme a vieții, orgia, atît cît permite vremea, deoarece moartea poate sosi dintr-un moment în altul și post mortem nulla voluptas; sau întristarea, îndurerarea cea mai neagră, chiar de pe acum, în așteptarea morții, care nu poate întîrzia
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Toate țările catolice din Europa Occidentală precum și țările eterogene, cum ar fi Germania, Țările de Jos și Elveția, au trăit această confruntare. Numai Irlanda face excepție de la regulă. Conflictul dintre Biserică și Stat a atins, în secolul trecut, un asemenea paroxism încît putea depăși conflictul de clasă. Astfel s-au creat, sub impulsul episcopatului, partide care s-au dezvoltat prin voința catolicimii. Puternic înrădăcinate într-o rețea de sindicate și de organizații sociale, cooperatiste și culturale, aceste partide au reușit să
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]