259 matches
-
moștenirea spaniolă și burgundă cu anexa italiană. Se retrage apoi în mănăstirea spaniolă din Yuste unde moare în 1558. Împreună cu el dispare ultimul suveran care a atribuit titlului imperial semnificația lui medievală. Începînd din acest moment, în Europa triumfă particularismul: particularism politic care se accentuează în statele naționale și particularism religios caracterizat prin înmulțirea sectelor protestante. De acum înainte, realizarea unei uniuni europene nu se va mai concepe în jurul ideii medievale de imperiu unitar. Tentativele de realizare a unei unități nu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
apoi în mănăstirea spaniolă din Yuste unde moare în 1558. Împreună cu el dispare ultimul suveran care a atribuit titlului imperial semnificația lui medievală. Începînd din acest moment, în Europa triumfă particularismul: particularism politic care se accentuează în statele naționale și particularism religios caracterizat prin înmulțirea sectelor protestante. De acum înainte, realizarea unei uniuni europene nu se va mai concepe în jurul ideii medievale de imperiu unitar. Tentativele de realizare a unei unități nu dispar. Dar suveranii care încearcă să o înfăptuiască nu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
spitalelor pentru săraci. Dar revoltele provocate de foamete sau de impozite se înmulțesc în toată Europa, urmate de represiuni severe. Acest nou climat face să domnească o atmosferă de scepticism (ilustrat mai ales de Montaigne) care pune capăt umanismului. Accentuarea particularismelor naționale pune problema caracterului universal al culturii în favoarea culturilor și limbilor naționale. Această perioadă de fărîmițări și de tulburări își găsește mijlocul de exprimare în stilul baroc. Apărut din dorința Bisericii catolice de a-și afirma noile dogme, după Sinodul
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
o înțelepciune care constă în a te resemna în fața neputinței spiritului uman, în a lua în considerație relativitatea adevărului și pînă la urmă în a renunța la orice judecată. Aceeași îndoială se manifestă și în legătură cu caracterul universal al culturii. Accentuarea particularismelor naționale, reacția împotriva dominației limbii latine sau împotriva supremației italiene duce la afirmarea culturilor naționale și la apărarea limbilor vulgare (populare), în care de acum înainte se vor exprima poeții și romancierii. În timp ce Du Bellay apără franceza ca limbă de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cu un eșec și anunță sfîrșitul mitului unității creștine. Încetarea unității religioase, triumful limbilor naționale asupra latinei, dominația specificităților naționale în artă și cultură, cît și fărîmițarea politică atestă că Europa trăiește de acum înainte epoca statelor naționale. Dacă aceste particularisme nu împiedică apariția unei civilizații comune pe continentul european, în schimb, națiunea triumfa definitiv asupra concepției despre imperiul creștin. Aceasta nu înseamnă defel că prinții cei mai puternici din Europa au renunțat să refacă, în favoarea lor, unitatea europeană. Dar nu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
realitatea cu simbolul. Filip al II-lea de Habsburg este cel ce moștenește mijloacele acestei puteri. Tatăl său nu a reușit să facă din el "regele romanilor", care ar fi putut să materializeze într-o zi visele sale de măreție: particularismul germanic s-a opus ca un spaniol să-i urmeze unui burgund pe tronul imperial. Cedînd deci în fața particularismelor europene, Carol Quintul a făcut din fiul său regele Spaniei și cel mai puternic suveran din Occident. Introducînd în jocul său
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
a reușit să facă din el "regele romanilor", care ar fi putut să materializeze într-o zi visele sale de măreție: particularismul germanic s-a opus ca un spaniol să-i urmeze unui burgund pe tronul imperial. Cedînd deci în fața particularismelor europene, Carol Quintul a făcut din fiul său regele Spaniei și cel mai puternic suveran din Occident. Introducînd în jocul său o Europă care se sustrage tentativelor de unificare, el a deschis calea către concepția hegemonică a Europei din epoca
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
apariția garnizoanelor spaniole în orașele Flandrei a trezit îngrijorarea Țărilor de Jos. Instalarea puterii lui Filip al II-lea nu putea decît să agraveze situația. Pentru a se apăra de intransigența suveranului spaniol, Țările de Jos aleg și ele calea particularismului național. Cînd îl moștenește pe Carol Quintul, Filip al II-lea părăsește Țările de Jos și nu mai revine aici. Sora sa vitregă, Margareta de Parma este cea care guvernează asistată de cardinalul Granvelle. Interesat și plutocrat, acesta din urmă
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
citite și imitate în Italia, în Gemania, în Anglia sau în Spania. În special modelul francez de monarhie absolută devine idealul majorității suveranilor din Eiropa. Acesta este totuși dificil de instaurat în societăți încă narcate de moștenirea medievală, în care particularismele sînt puternice și unde nu există acea burghezie evoluată care serveșe de fundament social tentativei lui Ludovic al XIV-lea. Imitarea aparențelor este mult mai ușoară, începînd cu ceremonialul monarhic pînă la "bunul gust" pe care se sprijină construcția reședințelor
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cele mai puternice, care încearcă să-și păstreze o independență bazată pe conștiința trăsăturilor lor specifice. Istoria politică a Europei din secolul al XVIII-lea și de la începutul secolului al XIX-lea oscilează astfel între dorința de unificare și afirmarea particularismelor naționale, între "uzanțele comune ale Europei", care pun bazele unei identități transnaționale și caracterul specific al culturilor naționale. Bazate pe limbi diferite, obiceiuri și tradiții proprii, un folclor propriu, o istorie care se afirmă de-a lungul secolelor ca un
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
preponderentă. Ei doreau nu o polititică antigermană, ci o uniune la fel de intimă, pe cât posibil, cu imperiul. Începând din anii '70-'80, situația s-a schimbat complet în Austria, aproape la fel ca în Bavaria. Așa cum la München o întoarcere la particularismul Germaniei Mari și la vechea politică a Bavariei nu mai reprezintă subiecte de îngrijorare, la fel, în Austria, nu se semnalează nici o trezire a politicii prințului Kaunitz 28 sau a lui Schwartzenberg. Însă o guvernare comună cu Austria, a cărei
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
naționale împotriva tentativelor de hegemonie este permanentă, paralel cu dezvoltarea statelor conturându-se o Europă a echilibrului. Practic, istoria politică a Europei din secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea oscilează între dorința de unificare și afirmarea particularismelor naționale, între "uzanțele comune ale Europei", ce pun bazele unei identități trans-naționale, și caracterul specific al culturilor naționale 7. În același sens, fenomenul general european reprezentat de Revoluțiile din 1848, antrenând o parte considerabilă a continentului european și înfățișând atât
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
unirii de la 1600, precursorul României Mari, al României de astăzi. Este un simbol care pur și simplu se confundă cu România (În timp ce Ștefan cel Mare, simbol și el al tuturor românilor, a rămas totodată, oarecum contradictoriu, și un simbol al particularismului moldovenesc. Este, În prezent, marele patron al Republicii Moldova; statuia lui tronează la Chișinău). Epoca modernă se deschide cu un tandem complementar, dar dificil de armonizat: Cuza și Carol I. Cel dintâi este domnitorul unirii de la 1859 și al reformelor care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a descoperi în toate acestea un lanț de ostilități continuu, coerent și tenace. Dar Isus însuși? Noi vedem în el un continuator emancipat al iudaismului, care a scos profeția din sinagogă pentru a o duce în stradă și care, îmbinând particularismul evreu cu universalitatea greco-romană, a mondializat un Dumnezeu până atunci național, fără uși și ferestre. "Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii..." El nu suprimă nimic. El făptuiește. Împlinește niște dorințe. Duce până la punctul perfecțiunii programul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
element-cheie pentru edificiul hermeneutic al compoziției. Acest detaliu poate fi devoalat numai în logica speculară pe care o pro- pune discret și subversiv deformarea optică pe care o induce reflectarea. Caracterul deformator al mise en abîme-uri lor constituie, de fapt, particularismul viziunii regizorale, iar operațiunea privilegiată a deformării o constituie „kitschul paroxistic”. Pintilie procedează însă invers ascunderii deta- liului, ceea ce mise en abîme-ul trebuia să camufleze este exorbitat. Detaliul este amplificat până la abnorm pulveri- zând rama ca o proiecție a unei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
oricare ar fi el, o formă de dependență care implică și o condiție subalternă, dar și o deformare pe care o aduce indicele de refracție, o „aproximare”. În cele din urmă tocmai acest indice de refracție este cel care configurează particularismul atât al caragialismului, cât și al identității căreia el îi devine expresie. Iar Alexandru Dragomir consi- deră că expresia acestei deformări o dă comicul și caricatura. „Această lume a perturbației, a amestecului și a deformării ia la Caragiale forma caricaturii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
negocieze normele după care consimt să trăiască în viața publică, în profesii, asociații, partide etc. Sigur, multe astfel de norme conțin constante generale care pot fi regăsite și în religii. Dar ele nu se reduc și nu se revendică din particularisme religioase sau din metafizici absolutizante, tocmai pentru a avea legitimitate pentru oameni cu identități religioase și cu tradiții diferite, oameni care însă consimt să construiască și să trăiască după o morală comună. Cea mai de impact și mai vizibilă parte
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
care îmbrăca o anume costumație cu prilejul căsătoriei. La moarte, pe lângă folosirea din nou a unor anumite pânzeturi, era îmbrăcată de către bărbați cămașa în care fuseseră miri. Tot la înmormântare se întrebuințau lăicerele numite poduri. La Pogonești, încadrându-se în particularismul și bogăția elementelor locale de ordin etnologic, meșteșugul țesătoriei s-a păstrat aproape integral și la înalte cote artistice. Sub îndrumarea Mariei Andrei, apoi sub coordonarea soțului, învățătorul Dumitru Andrei, tinerele din sat au demonstrat deja că, indiferent de gradul
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
România a trecut printr-un ciclu de starturi și eșecuri, de speranțe și dezamăgiri. Românii sînt deprimați și afectați de dificultățile "libertății", ca să nu mai vorbim de cele ale vieții de zi cu zi. Totuși, ei au un sentiment de particularism istoric și se consideră nedreptățiți de felul cum sînt tratați la nivel internațional. Ce părere aveți? - Particularism istoric: foarte bine spus, tocmai aici e problema. Există mulți români care apără cu înverșunare o poziție foarte mioapă: noi nu sîntem ca
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
și afectați de dificultățile "libertății", ca să nu mai vorbim de cele ale vieții de zi cu zi. Totuși, ei au un sentiment de particularism istoric și se consideră nedreptățiți de felul cum sînt tratați la nivel internațional. Ce părere aveți? - Particularism istoric: foarte bine spus, tocmai aici e problema. Există mulți români care apără cu înverșunare o poziție foarte mioapă: noi nu sîntem ca ceilalți, deci noi nu putem fi judecați ca ceilalți - mai bine să rămânem singuri și săraci, decât
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
episcopatul de la Constantinopol și cel al Alexandrei, sprijinit de Papa. Tensiunile sociale au alimentat disputele religioase, s-a consolidat birocrația, fiind create noi structuri administrative care apăsau asupra populației prin sistemul de colectare a impozitelor, fiscalitatea excesivă. S-au afirmat particularismele locale. Ereziile au devenit modul ideal de manifestare a nemulțumirilor față de politica promovată de Constantinopol. În secolul IV, un preot din Alexandria, Arius, a început să-și expună teoria potrivit căreia Dumnezeul Tatăl era nepieritor și necreat, pe când Fiul a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Este meritul nepieritor al lui Platon și Xenofon de a ne fi transmis date despre ultimele momente din viața bărbatului „cel mai liber, cel mai drept și mai înțelept" — așa cum l-a proclamat oracolul lui Apollo de la Delfi, căzut pradă particularismului mentalității unei părți din populația Atenei, agitată de unii demagogi pe cât de mărginiți, pe atât de malefici. În primul rând, acest cetățean unic, cu un respect adânc sădit față de legi, a știut ca puțini alții să distingă, în mod tranșant
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
și simplu nu au convocat Adunarea Statelor Generale din 1614 până în 1789. Monarhiile absolutiste nu s-au impus oriunde. Chiar și în state că Spania și Franța, monarhiile dominante ale Occidentului se confruntau cu probleme că imensitatea teritorială, precaritatea comunicațiilor, particularismele locale și provinciale, privilegiile stărilor, aparatele de stat mediocre și discontinuitățile dinastice, ceea ce au făcut că autoritatea "regilor absoluți" să se exercite inegal în teritoriu, diferit față de diverse categorii de supuși și variabil în timp. Vechea aristocrație romană și cea
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
în prezent se află sub patronajul Academiei Române. Institutul de antropologie adăpostește una din cele mai largi colecții osteologice din Europa. O listă de lucrări reprezentative ar putea cuprinde opere cum ar fi: Marile teorii antropologice enunțate în secolul XX sunt: "particularismul istoric", "difuzionismul","relativismul cultural," "funcționalismul", "structuralismul", "materialismul", "interpretativismul", "criticismul." Antropologia cuprinde patru mari ramuri: În funcție de tradițiile naționale și de modul în care s-au dezvoltat aceste științe în diferite țări, ceea ce se înțelege prin antropologie culturală mai este numit și
Antropologie () [Corola-website/Science/296527_a_297856]
-
de interese. Ea argumentează că în timp ce în relativ puținele sisteme universaliste corupția este un fenomen izolat, care apare în cazuri individuale și ușor delimitabile, în sistemele particulariste ea este o constantă structurală. În urma prăbușirii politice a unui regim caracterizat de particularism, trecerea la universalism este anevoioasă, instalându-se de cele mai multe ori un sistem intermediar de "particularism competitiv", în care puterea nu mai este deținută de o manieră monopolistă (exemple sunt democrațiile sud-americane, africane sau est-europene). Mai ales în aceste forme intermediare
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]