553 matches
-
global, în lumea dezvoltată occidentală. Cu variante diferite în Statele Unite și vechea Europă, de exemplu. Dar are loc și, la un mod mai generalizat, între lumea dezvoltată occidentală și averile construite în țările acum în dezvoltare. Dacă aristocrațiile nu iubesc parveniții de niciun fel, scrie Pierre Bourdieu, nu este numai printr-unul din acele reflexe de apărare care se regăsesc la baza oricărei specii de numerus clausus, ci este mai ales pentru că, prin reușita lor prea rapidă, prin maniera implicit brutală
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
a regăsi o frumoasă și cam nebuloasă poveste de dragoste cu o enigmatică Florence, ca majoritatea personajelor feminine ale prozatorului. Intriga se structurează pe motivul dublului: pentru personajul central, vechiul prieten Edgar (numele ar însemna „proprietarul bogăției, fericirii”, ceea ce acest parvenit pare să fie) se conturează ca un dublu concurent în acapararea bunurilor existenței, începând cu Florence. Asemeni primului roman al lui S., și în Vameșul ploilor personajele sunt distribuite în jurul protagonistului, care le implică în realizarea sa socială. Dar spre deosebire de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
adaugă un gest paralel, care se exprimă geografic: trecerea pragurilor, al căror sacerdot este, de data aceasta, Pirgu. „Ghid“ al crailor în mahalale, în birturile Bucureștilor și în universul încâlcit al Arnotenilor, Pirgu parcurge conturul marginalității sociale a orașului. Proxenet, parvenit, el joacă prin aceasta un rol „politic“, într-un sens similar celui despre care a fost vorba mai sus, în această carte: escapadele nocturne în care îi angajează pe cei trei crai sunt o tăietură transversală prin lumea me tro
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
guvernarea națiunii. O ambiție ce poate fi satisfăcută cu condiția de a fi aleși în Camera Comunelor. Fuziunea claselor conducătoare se realizează deci fără dificultăți deosebite, chiar dacă pe plan monden prejudecățile nu permit să se confunde un aristocrat cu un parvenit, cel puțin la prima generație. Monarhia acordă fără șovăială titluri de noblețe burgheziei îmbogățite, care a cumpărat pămînturi și își trimite copiii în școlile aristocratice. Importanța burgheziei este mult mai redusă în restul Europei, exceptînd poate patriciatul din orașele hanseatice
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
proprietate și sistemul seniorial, nobilimea și-a păstrat în esență supremația în societate. Europa centrală și cea mediteraneană reprezintă domeniile aristocrațiilor tradiționale, legate de semnele importanței lor: proprietarii de pămînturi din Rusia, nobilimea austriacă care, pentru a se deosebi de parveniții înnobilați, stabilește diferențele care se impun, în Almanahul de la Gotha (1763); aristocrația prusacă, care are privilegiul de a poseda fiefuri și iobagi, care se include în Almanah; aristocrații din Italia, dedați leneviei pe domeniile lor (latifundia) date în exploatare, sau
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
grijă ieste, o jiganie și de stat și de sfat puțină și mică fiind"12. Dar, așa lipsită de agresiune cum este percepută, această jiganie poate oricând da totul peste cap întrucât nu este ponderat, îi lipsește diplomația onctuoasă a parvenitului și rostește, fățiș, apăsat, adevărul gol-goluț. Or, marele inamic al Corbului și al planurilor sale este chiar adevărul. De unde până unde i-o fi venit lui Cantemir ideea de a-l înfățișa pe Maxut serdarul, capuchehaia sa și a lui
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de o delincvență de întreținere (dacă este permis un asemenea termen constatativ). România de astăzi, de telenovelă și a telenovelelor, este una dominată de periurbanizare, cultura sărăciei fiind preponderentă. Din pricina aceasta s-a născut o lume compensatorie: aceea a bișnițarilor, parveniților, speculanților, a infractorilor mai mult sau mai puțin notorii, „borfași” de clasă mijlocie, de obicei. Dezrădăcinarea, schisma sat - oraș, incoerența existențială, dezarticularea internă a indivizilor au catalizat renașterea spectaculoasă a mahalalei la oraș. Vatmanul, șoferul de troleibuz/autobuz ascultă la
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
celălalt Decret, cu nr. 3 052 s-a făcut investirea generalului Ion Antonescu cu puteri depline în conducerea statului și delimitarea prerogativelor regale. Pus în fața explozivei situații, Carol al II-lea va ceda finalmente, după „mesajul fatal” al generalului Antonescu, parvenit regelui în seara zilei de 5 septembrie 1940 prin lt. col. Elefterescu. În proclamația Către români, lansată vineri dimineața (6 septembrie 1940), așa cum mărturisește și în Însemnări zilnice, Carol n-a „făcut decât o delegație fără a abdica în mod formal
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
parentale și mănăstirea, care nu pregătește fetele pentru realitățile vieții), a unei istorii (un viol, o sarcină nedorită și o căsătorie care a fost de fapt o vânzare unui soț avid de titlul ei), a unui mediu social (lumea de parveniți), a unui moment istoric (sărbătoarea imperiala). Pentru Zola apărarea celui slab este un scop. El se indignează de soarta făcută de cei mai puternici celor slabi, de către bărbat femeii. Problemă femeii, ținând de sociologia generală, nu putea fi disociata de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ce opune pe teritoriul urban două populații care nu trăiesc, nu mor și, uneori, nu se nasc la fel: parizienii propriu-ziși, clase aristocrate, burgheze și populare; și altele nou-veniții pe care literatura, presa, strada îi califica, de regulă, drept provinciali, parveniți 82. Relațiile dintre diferitele regrupări ale populațiilor nu au fost simple pe parcursul secolului al XIX-lea, revoluțiile i-au opus pe parizieni și pe provinciali, pe parizieni contra Franței și Franța contra Parisului, fapt depășit de unitatea francezilor doar în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
trecere" cu "valoare de expoziție", în reprezentare permanentă în toate sensurile (teatral, mimetic, politic). Metaforă "expunerii" permite scoaterea în evidență a unor anumite scheme textuale: texte-expuneri, topoï, descrieri-cataloage și personaje semnificative expuse/expunându-se/afișându-se/pozând (hoinar, comis-voiajor, călător, parvenit, trecătoare, actrița și alte personaje-tip din secolul al XIX-lea). Orașul este mai mult decât un loc în spațiu, este o acțiune dinamică, care implică protagoniști și mase mari de figuranți. Viața pariziana este strălucitoare, iar femeile sunt un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fetele tinere le utilizează în scopuri practice. Spectacolul bijuteriilor afișează din start condiția socială sau sentimentală. Lipsa și costul bijuteriilor sunt prilejuri de drame existențiale (La parure de Maupassant). Adevăratele și falsele bijuterii fac deosebirea dintre Parizienele aristocrate și cele parvenite. De aici confuziile, uneori dramatice, ca în nuvelă lui Maupassant La parure. Accesoriile nu au doar o valoare senzuala, ci și una sentimentală, ideală: cutare este o amintire, alta un simbol. Fiecare dintre Pariziene se personalizează prin anumite detalii: "C
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
conferă distincție: La pièce gardait le ton du vieil or, fondu de vert et de rouge, sans que rien marquât trop la fille" [ibidem p.308]. Acest trop este relativizat prin obiectele eclectice care trădează lipsa de gust a Parizienei parvenite: "un monde d'objets de tous leș pays et de tous leș styles" [Zola, Nana, p.308]. 383 La căsătoria fiicei contelui Muffat: "Des robes claires passaient, se mêlaient, au milieu des tâches sombres des habits; tandis que la grande
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
care intrase în cea mai neagră și mai hidoasă dictatură din toată istoria sa, dictatura proștilor ajunși la rangul de șefi supremi! Spre deosebire de mareșalul Antonescu care prefera să-i bage în pușcării lucrative pe comuniști, nicidecum să-i extermine, acești parveniți imuni la durerile publice au închis, torturat și ucis atâția cetățeni români nevinovați sau cu vini mici, încât cu siguranță au depășit și cele mai morbide recorduri! Toate cu un singur, utopic și abominabil scop: atingerea țelurilor comunei primitive în
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
și vocații picarești, ca în cazul unei controversate beizadele ca Răducanu / Rudolf Cantacuzino, prinț scăpătat al Imperiului German și fost mare maestru al Ordinului „Sfântul Gheorghe”, dizgrațiat după ce trafica, expert și eficient pentru un timp, titluri de cavaler în lumea parvenită a negustorimii vieneze. În fine, memorialistul C. reconstituie filmul evenimentelor contemporane, descoperind, ca într-un sumbru periplu inițiatic, culisele politicii perfide și stresante și versatilul labirint fanariot, pavat, în fals răsfăț, cu capete ce cad, credule sau duplicitare. Potrivit unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
Arunca tot ce alții realizează într-o viață într-o secundă. El n-a vrut să fie cineva niciodată, a fost toate deodată. Și-și bătea joc de oamenii care luau viața în serios, ca mine. Își bătea joc de parveniți și de bășinoși cu pretenții. Îi lua la bătaie, dacă se putea, nu-l interesa dacă va sfârși cu gâtul rupt, plutind pe Dâmbovița. Importantă era dreptatea. Onoarea. Lucruri de genul ăsta îl făceau să se trezească în fiecare zi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
era la fel de favorabilă capitalismului pe cât Îi era de adversă etica ortodoxă din România” <endnote id=" (659, pp. 169-174)"/>. Să spun În paranteză că situația nu era sensibil diferită la celelalte popoare creștin-ortodoxe. În Bulgaria sfârșitului de secol XIX, de pildă, parvenitul mitocan prin excelență, „cavalerul acumulării primitive de capital” (formula lui Svetlozar Igov), era Bai Ganiu Balkanski, personaj literar extrem de popular, creat În 1894 de scriitorul Aleko Konstantinov. Similar, parveniți fără scrupule domină scena și În comediile dramaturgului sârb Branislav Nusic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a avut nicio legătură cu greșelile (unele reale, altele născocite) ale legionarilor, ci a fost pornită exclusiv din dorința bolnavă de putere și din orgoliul patologic al acestui om, îndemnat neîncetat la aceasta de către toți acei din jurul lui, ambițioși, meschini, parveniți sau ciocoi incapabili să se încadreze spiritualității revoluționare a Legiunii. Atât Antonescu cât și clica lui aparțineau prin întreaga lor structură lumii vechi, pe care spusese la 6 Septembrie 1940 că dorește să o înlăture, dar a apărat-o apoi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Habsburg și Romanov. Aceste cunoștințe sunt rareori superficiale. Îți d) motive s) crezi c) știe unde se afl) sc)rile de serviciu, mansardele și dulapurile la fel de bine ca si saloanele și s)lile de consiliu. Ar fi greu pentru un parvenit care pretinde c) știe lume mult) s)-l surprind) cu un nou zvon. Zâmbește la o bârf) interesant); În general, poate ad)uga detalii. Unul dintre prietenii mei din anii ’40 obișnuia s) spun): „Când spun ceva, nu e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dobitoc.” „Rușine!” - se intitulează un alt material și cităm: „sub guvernarea marelui învățat N. Iorga se întâmplă aceasta, ca cretinul Mișu Fotino să fie director al Teatrului Național din Cernăuți. Rușine! Nulitate artistică și ultima expresie a dobitociei e acest parvenit, susținut de cineva din jurul unui minister atotputernic... (nr.66 din 21 februarie 1932). Și tot despre Mișu Fotino la 7 februarie 1932 din cursivul „Ticăloșia de la Teatrul Național”: „Incultul Fotino. Un privilegiat al fustei, un actor bâlbâit, un analfabet, un
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fel de jubilație răutăcioasă în contemplarea tipului social care, odată individualizat, este pus să susțină un adevărat recital pentru a-și dezvălui ridicolul. Scriitorul adoptă întotdeauna poziția omului de rând, plin de bun-simț, care persiflează cu umor aerele superioare ale parvenitului, obtuzitatea unor demnitari, impostura autorilor „neînțeleși”. În scrierile politice și filozofice (Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie, 1851, Biblicele sau Notițe istorice, filosofice, religioase și politice asupra Bibliei, Echilibru între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
scrisă pe la 1838 de către C. Bălăcescu, care avusese mare răsunet la vremea ei și care era încă citată de către cei mai în vârstă. Această satiră era o șarjă împotriva noii pături de ciocoi care se ridica, ciocoi cari, ca toți parveniții din toate epocile, erau nesuferiți. Fiindcă fiecare transformare socială și fiecare revoluțiune ridică la întâietate pături noi nefasonate îndestul pentru exercițiul noii lor funcțiuni. Satira lui C. Bălăcescu este intitulată: Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țară
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
culegerea Observări sociale și morale (1881). Sunt meditații, copleșite de poncife, asupra nestatorniciei destinului, asupra familiei și societății, a sărăciei și bogăției, a fericirii. În fiziologiile lui (ciclul Tipuri apărute din „Literatorul”), R. configurează în tușe repezi, nervoase, profiluri sugestive (parvenitul, cocheta ș.a.m.d.). Este în această pictură de caractere o pornire pătimașă, disimulată îndeobște sub scepticism ironic, divulgată în accentele de sarcasm. Schițele și nuvelele, alunecând spre melodramă, pendulează între real și ireal. Protagonistul e de obicei un visător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
a insista, tema fiind extrem de vastă, complexăși controversată), îmi permit să conchid, recurgând la o apreciere cu o anumită doză de credibilitate, subscriind că antisemitismul a reprezintat - “un pretext pentru operații de tot felul, în folosul unei noi pături de parveniți, ascunși sub teorii politice...” și că “cele cinci luni de regim legionar au constituit o catastrofăși tragică experiență...” Dacă în anii Primului Război Mondial, criticul Eugen Lovinescu a fost un “antantofil convins”, mai târziu, el va avea forța și inteligența de a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
treptată a clasei conducătoare cu nou-veniți. În conformitate cu punctul de vedere al celor care-i observă, ei vor fi priviți cu simpatie sau admirație ca niște self-made men ce oferă dovada fluidității stratificării sociale sau cu aroganță și dispreț, ca niște „parveniți” care nu sunt deținători ai codurilor mediului social în care s-au amestecat. Dar există și fenomene de ascensiune socială de o și mai mare anvergură. Este cazul legiștilor, categorie socială ascendentă a cărei importanță s-a manifestat încă din
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]