344 matches
-
de tăblia subțire de lemn, străduindu-se să prindă cel mai mic sunet din interior. Renunță. E imposibil să distingă ceva cu tot zgomotul din jur. Din celelalte camere răzbat voci gălăgioase și râsetele groase ale unor masculi pofticioși. Un patefon răgușit dat la maximum deapănă o romanță melancolică prin vocea catifelată, dar viril convingătoare a lui Cristian Vasile. Undeva, zgomotul ritmic al arcurilor unui pat interferează cu gâfâitul excitat al unei femei: "Nu te opri! Așaaa! Daaaa!" Cu infinite precauții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nu avem apă, dar am topit puțină zăpadă. E la fel de bună. Arată cu degetul gaura neagră ce se cască sub fundația clădirii. Acolo am găsit asta, lângă un seif. Ridică o bucată de catifea maro murdară și zdrențuită, dezvăluind un patefon englezesc. Alături, câteva plăci cu binecunoscuta emblemă a câinelui care ascultă goarna unui gramofon și textul cu majuscule "His Master's Voice". Un seif? Ce naiba poate să caute acolo un seif? Chipul livid al lui Marius trădează chinuri îngrozitoare. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înrudeau, nu mai știu. Într-o sâmbătă după masă, tata i-a spus mamei:Aglăiță, ia umple tu o damigenuță de trei litri de vin din cela alb și ia niște cârnați, că-i plac coanei Paulina. Eu oi pregăti patefonul și plăcile. - Dar ce, Iancule, ți s-a făcut de dănțuială?Da, bre. Mergem la cumetri. Și vezi, îmbracă-l pe mânzul ista mic, îl luăm cu noi, dar vezi că-i trebuie întâi o spălătură zdravănă, cu săpun din
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de alamă, pe care dacă o desfiletai, îți puteai aprinde țigara la o brichetă care funcționa cu benzină, opera tatei. În celălalt capăt avea o bucșă, tot de alamă, cu un cui gros ieșit în afară. În mâna cealaltă avea patefonul și plăcile, într-un coș. Eu, la mijloc, între ei, îmbrăcat curățel, cu săndăluțe și ciorapi albi trei sferturi și cu hăinițe noi, cămășuță cu guleraș alb, dantelat, răsfrânt peste reverul hăiniței; mama, în partea interioară a trotuarului, cu damigenuța
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
masă, să nu mi se taie pofta, că ar fi păcat de Dumnezeu cu așa bucate! Ia, luați, să fie cu noroc! Și s-au așezat la masă toți patru. Mi-au pus și mie întro farfurie din toate, iar patefonul cânta muzică ușoară și romanțe, o muzică frumoasă, duioasă și melodioasă, veselă și tristă, după sufletul fiecăruia. După ce am mâncat, m-am mai învârtit eu prin casă, m-am mai jucat și pe afară cu prieteni de-ai mei, iar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
culcat în altă cameră. Era încă noapte când m-au trezit pentru a merge acasă. M-au ajutat să mă îmbrac și după ce ne-am luat rămas bun, am plecat spre casă toți trei, fără coș și paner și fără patefon. Urma să le aducă ei după masă, căci fuseseră invitați la noi. Era o noapte fără lună, întunecoasă, de să-ți dai cu degetele în ochi. Noi am luat-o spre casă pe o străduță lăturalnică șoselei cu linia de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pârjoliseră În retragere. Cu numai o săptămână Înainte, elegantele cafenele În aer liber de pe malul mării erau pline de ofițeri de marină și de diplomați; acum cheiul era ca un grajd. Primii refugiați veniseră cu fotolii și covoare, cu radiouri, patefoane, lămpi cu picior, mese de toaletă, Împrăștiindu-le În zona portului, sub cerul liber. Cei veniți mai recent aveau doar câte-un sac sau un geamantan. În toată bulibășeala asta, hamalii se repezeau Încolo și-ncoace, Încărcând vapoarele cu tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
însoțiră. Probabil că acest nume, unul dintre cele mai faimoase la vremea lui, nu mai spune prea mult în ziua de azi. Unii-și mai amintesc de cântecele lui, dar mai degrabă ca să râdă de vocea nazalizată care ieșea din patefoanele cu înregistrări extrem de proaste. Pe vremuri, ca să înregistreze un cântec, cântărețul trebuia să-și vâre capul într-un fel de goarnă de alamă, care-i altera complet vocea. La rândul lor, plăcile "Pathe", chiar și cele de calitate, înregistrate sub
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu-și mai putea stăpâni gândurile. - Fata mea dragă s-a stins... nu mai este!... A murit!... a adormit întru Domnu...! murmura el fără șir. A murit, Fata, a și trecut un an! repeta el mereu, ca o placă de patefon spartă la margine. Copleșit de durere nu-și mai putea face ordine în gânduri. Apoi, ridică privirea spre cer, cu ură parcă:”Cum, Doamne, atâta viață să se stingă, așa dintr-o dată, cum?!... De ce, Doamne, ai îngăduit așa o nedreptate
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o funcție vitală. Cu o smerenie mimată, de tipul cronicarilor, Holban afirmă că scrie pentru că nu are ceva mai bun de făcut, pentru că ziua e prea lungă, pentru că la radio nu se aude totdeauna bine, nu are mereu discuri la patefon și nu mai citește orice cu aceeași pasiune ca odinioară. Surprinzător chiar, Anton Holban spune că nu-i place literatura, că nu găsește în ea nici un motiv de orgoliu, și o scrie pentru că nu are altceva mai bun de făcut
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
visează că se află la cimitir pe o noapte cu lună. Viziuni asemănătoare sunt în Halucinații, nuvelă în care eroul își imaginează ca Macedonski în Noaptea de noiembrie, propria înmormântare. În singurătatea vieții veșnice el ar vrea sa ia doar patefonul și plăcile, atitudine tipică unui meloman. Bunica se pregătește să moară e scrierea lui Anton Holban cea mai moldovenească, reluând atmosfera din Romanul lui Mirel, însă fără „modernism”. Lucrurile vechi și tradiția sunt privite cu gravitate, nuvela sprijinindu-se pe
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
O moarte care nu dovedește nimic: „Bărbatul care nu dorește să se căsătorească.” Mariajul pare să-i fie străin lui Sandu. Acesta preferă băile de senzualitate ale unor relații de scurtă durată, înconjurându-se cu obiecte personale, de plăci de patefon sau de o pisică sau de un scatiu în Scatiul și stăpânul său. Patefonul acompaniază trilurile micii păsări de companie iar aceasta are chiar preferințe muzicale: nu se poate descurca „în vacarmul lui Wagner”, preferă bucățile miniaturale, iar Stravinski i
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pare să-i fie străin lui Sandu. Acesta preferă băile de senzualitate ale unor relații de scurtă durată, înconjurându-se cu obiecte personale, de plăci de patefon sau de o pisică sau de un scatiu în Scatiul și stăpânul său. Patefonul acompaniază trilurile micii păsări de companie iar aceasta are chiar preferințe muzicale: nu se poate descurca „în vacarmul lui Wagner”, preferă bucățile miniaturale, iar Stravinski i se pare un pic prea elaborat, dar vibrează la interpretarea măiastră a poemei lui
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
antipatic fără motiv, interes - gelozie.” Între stăpân și pasăre se dezvoltă legături greu de explicat, păsărica dezvoltând ca și stăpânul său o teamă irațională, căci „ se temea de oameni, de muște , de umbre”și suferea de angoase. Colecția plăcilor de patefon nu are doar o simplă valoare sentimentală. Fiecare dintre ele este legată de destinul unui om ca și cum un personaj real s- ar fi metamorfozat în fiecare placă. Plăcile acestea sunt madeleinele lui Holban. Ela i-a dăruit un Debussy, Seguidilla
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
romanul lui Proust, păstrează în cazul lui Holban o încărcătură puternică de snobism, fiind unul din motivele principale ale ascendentului pe care eroul masculin îl are asupra tuturor eroinelor sale. Nicolae Manolescu observa în Lecturi infidele că „ muzica aceasta a patefonului înlocuiește susurul izvoarelor din celebrele elegii eminesciene pe tema morții.”<footnote Nicolae Manolescu, op. cit., p. 35 footnote>, iar o asemea observație poate fi pusă pe seama avansului tehnic. Nuvela Halucinații nu ar fi decât o variantă reciclată a elegiei. „Când nu
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ca efecte ale unei formații livrești a naratorului. Sporturile de iarnă devin un adversar periculos pentru Sandu, care rămâne acasă turmentându-se: “Căci eu mă plimbam torturat, învârtindu-mă de o mie de ori împrejurul mesei, shimbând nenumărate discuri de patefon, dar fără să le ascult decât vag muzica, sau schimbând noaptea posturile, fără nici o alegere... Și schimbam gânduri, presupuneri, mă obseda câte o idee, renunțam la ea.” La o distanță considerabilă, în “aerul sănătos”, cu mâinile în zăpadă, Dania trăiește
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lui Nicolae Manolescu <footnote Nicolae Manolescu, op. cit., p. 165 footnote>; măreției spectacolului nocturn de „sunet și lumină” îi corespunde o prețiozitate stilistică de factură simbolistă, rar întâlnită în proza lui Holban: „La căpătâiul mormântului meu să se puie în mișcare patefonul. Să cânte neîncetat, în timp ce luna va evolua pe cerul înstelat. Cântece vesele, și altele triste, și altele puternice, și altele de-abia auzite. Sunetele s-ar aduna împrejurul meu din toate unghiurile lumii și ar forma împreună o pânză în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și în același timp melancolic la scânteile soarelui. Wagner , vijelie. Chopin, plescăitul lopeții la razele de lună. Iar Debussy, valurile subțiri și capricioase, uneori roze, alteori argintate, lunecând pe maluri și în care își înmoaie nimfele degetele de cafea. Iar patefonul cu diafragma lui - capul cu gâtul lung - ar palpita, lebădă pe apele legănate.” „Mișcându-se în largul său în universul creat de imaginație sau în acela al muzicii și al lecturilor preferate, personajul povestirilor lui Holban primește un șoc dureros
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
să gătești și din care să și mănânci. Chiar și conținutul bibliotecii mele era în mare parte surplus de război, provenind, cum provenea, din seturile pentru deconectare destinate trupelor aflate în străinătate. Și deoarece aceste seturi nefolosite conțineau plăci de patefon, mi-am luat tot din surplusul de război și un patefon portabil, rezistent la intemperii, garantat să cânte indiferent de climă de la Strâmtoarea Bering până la Marea Arafura. Cumpărând seturile pentru deconectare sigilate, fără posibilitatea de-a vedea ce conține fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bibliotecii mele era în mare parte surplus de război, provenind, cum provenea, din seturile pentru deconectare destinate trupelor aflate în străinătate. Și deoarece aceste seturi nefolosite conțineau plăci de patefon, mi-am luat tot din surplusul de război și un patefon portabil, rezistent la intemperii, garantat să cânte indiferent de climă de la Strâmtoarea Bering până la Marea Arafura. Cumpărând seturile pentru deconectare sigilate, fără posibilitatea de-a vedea ce conține fiecare, am intrat în posesia a douăzeci și șase de plăci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în lume, și-mi plăcea să primesc, îmi plăcea la nebunie să dansez... Dar bietul Ștefan avea o fire închisă, el nu era deloc dansator, avea orele lui de lucru și bibliotecă... Și știi ce făceam ? Diminețile, uneori, îmi puneam patefonul, încuiam ușa la cameră, dansam singură, mă priveam în oglindă... Mă gândeam ce-ar fi fost să fi avut alt soț, cu care să mă potrivesc, mă rog, știi cum se gândesc uneori femeile tinere după ce se mărită... Dar tristă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dispută un meci. La câțiva metri de ei, pus pe pervazul ferestrei, un casetofon dat tare le ține de urât. O formație "de cartier", dintre cele foarte îndrăgite de noua generație, reia la infinit aceeași "frază muzicală", ca acul unui patefon care nu mai poate ieși din șanțul plăcii: "Ce p...a mea! Ce p...a mea! Ce p...a mea..." Cuvintele se ridică în văzduh, străbat aerul tare și sticlos al pădurii și poposesc ca o imensă aură pornografică, deasupra
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
afară plouă. Te legi acum de trecut ca să nu uiți prezentul. Florile te-ar purta prin petalele lor și tu te-ai lovi de ele. Întrebări cu parfum de toamnă te apasă. Te-ai așezat pe o placă veche de patefon. Să știi că te-ai împotrivit prostește. Îmi cunosc vina. Ai intrat acum în nesfârșit. Dansează! E greu când tu însăți ești melodia. Te voi purta eu! Iar dacă vei greși, vom învăța din nou pașii pe de rost. Iar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cam cum am raportat... Da lăsaț’, doamnă, bine c-au venit ai noștri, Românii! Lucruri s-a’ mai face ele, altele șî mai frumoase șî mai lăptoase!, zice Moș Iacob. Mama nu zice. Nu pare supărată tare. Așa, oleacă, de patefon (Îl găsesc eu, spart, acoperit de cioburi de plăci, În fundul grădinii, acolo or fi ascultat Rușii ’Zaraza’), ceva mai mult de ceasul de mână al tatei - greșeala ei că l-a lăsat acasă, când am plecat În pădure: trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care s-a construit o terasă trendy). În stilul propriu, de kitsch patriotic, un anticar pretinde că poate revigora spiritul interbelic al străzii, lăfăindu-se pe trotuar cu un cort de la Metro trântit peste o masă de lemn vechi, cu patefon, și aparat de radio de-al lui Pazvante, ca și cum l’air du temps poate fi chemat, hodoronc-tronc, printr-o aglomerare inestestică de obiecte vechi sau prin mitomania proprietarului lor. Pe strada Lăpușneanu, lumea se plimbă, probabil, cu ochii închiși. Altfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]