318 matches
-
Teodor Meleșcanu - ca foști miniștri de Externe - nu mai lungesc lista, deși dacă ne gîndim la începuturile politice ale lui Traian Băsescu tot la Ion Iliescu ajungem. Toți aceștia au fost inventați de patriarhul de la Cotroceni, încît se explică atitudinea paternalistă de toate felurile pe care dl Iliescu o are față de pupilii săi politici. Pe vremuri, mai năvalnic, fostul și actualul președinte vorbea pe șleau despre nerecunoștința unuia sau a altuia. Acum, ajuns la vîrsta înțelepciunii, dl Iliescu nu mai ia
Medicul de familie al dlui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14187_a_15512]
-
de CD-uri dedicată muzicii irlandeze contemporane, ultimul album (nr. 6, editat în 2006) fiind exemplar sub aspectul simptomatologiei, dar și al posologiei informației și redundanței relevate de fenomenul componistic irlandez. Unitatea De la suspiciunea unei pedagogii creatoare cu iz conservatorist, paternalist, imobil am fost constrîns să iau act de narativitatea unei școli populate cu ambele categorii sonore surprinse cândva de Carl Dahlhaus: muzica absolută și expresia muzicală. O narativitate ce simulează fie procese mentale abstracte, intens formalizante, transferabile în soluții componistice
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
necontrolate, ea a fost minimalizată pe nedrept. Multe din opiniile susținute în actualitate de Mahnkopf și Puckette sunt afirmate aici pentru prima dată. Duteurtre stă mai prost la capitolul exemplificări, iar ura lui nemăsurată împotriva lui Boulez și a sistemului paternalist al muzicii noi este mult prea partizană, lucru care dăunează percepției cărții sale. Între timp, școala spectrală franceză militează pentru o „ecologie a sunetului”, cum spune Gérard Grisey - compozitor emblematic pentru această mișcare. Abraham Moles și Gilles Deleuze sunt mentorii
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
votat paradisul social-democrat vândut pe post de moaște sfinte de către Ion Iliescu. Eroarea actualilor guvernanți (mă refer la cei aflați la putere din 2005 încoace) e, în principal, că n-au rupt imediat cu practicile pomenilor și cu minciuna statului paternalist. Probabil că o astfel de atitudine ar fi însemnat plecarea de la guvernare, dar ea ar fi fost oricum preferabilă perpetuării minciunii. Pentru că, după cum se vede, mai devreme sau mai târziu, tot acolo se ajunge. Iar costurile plătite astăzi sunt mai
E noapte și e frig, finanțiști! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6321_a_7646]
-
în cea de-a doua parte, dimpotrivă, ești edificat asupra naturii regimului de teroare construit de acesta: straniu, dar în ambele situații latura "umană" a dictatorului nu e mai puțin reprezentată. Relația de prietenie față de Garrigan se transformă într-una paternalistă, așa cum Idi Amin joacă clasicul rol providențial al tatălui națiunii, îmbrățișîndu-și fii pînă la sufocare. Îi este permis medicului un aparent joc al libertății și sincerității, dar în același timp dictatorul îl folosește ca interfață a sa cu diplomații occidentali
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
a putut fi mai lesne împinsă pe făgașul acceptării unei cîrmuiri despotice, cu urmări ce mai dăinuie și azi: După ce practicile amintite au dispărut, cămașa de forță pe care a îmbrăcat-o epoca peste mentalitatea basarabeanului se regăsește în modelul paternalist - în continuare, singura formă de autoritate legitimă în ochii "maselor largi populare" - și în inerțiile de comportament colectiviste. Această moștenire face ca în prezent să nu putem vorbi despre existența unei societăți civile în Republica Moldova, care să limiteze și să
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
48). În România, de pildă, regimul comunist stabilea și norma nevoile fără ca partidul să ia în considerare cerințele indivizilor, inclusiv atunci când era vorbade satisfacerea unor nevoi primare (xe "Kligman"Kligman, 2000; Chelcea, Lățea, 2004). Nevoile pot fi trasate și pur paternalist. Riscul mare este acela de a ignora autonomia persoanei în sensul stabilirii binelui propriu. O altă diferență între interese și nevoi rezultă din faptul că, pentru primele, fundamentală este cerința de „a se situa între/printre”, de a fi prezente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
a avut și are un impact care nu trebuie trecut cu vederea. Pe de o parte, o intervenție minimalistă (reflectată, de exemplu, în asigurarea cadrului legislativ și instituțional pentru reglementarea violenței domestice) nu este suficientă, pe de altă parte, statul paternalist care a intervenit în sfera economică (de pildă, prin politici de redistribuire) a avut consecințe negative pentru femei prin adâncirea asimetriei dintre veniturile femeilor și ale bărbaților 1. Statul pentru femei pare să fie o entitate opacă la interesele acestora
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
a maternității în favoarea statului. De la imaginea femeilor direct implicate în schimbarea vieții proprii, voluntare și puternice, femei care au inițiativă, „își croiesc destinul”, își construiesc singure cele necesare, inclusiv locuințe sau creșe pentru copii, se ajunge la una cu accente paternaliste. Statul devine, din perspectiva propagandei oficiale, cel care produce, dă, protejează, are grijă. El este „marele patriarh”. Mitul pasivității femei revine, dar prin intermediul patriarhatului de stat. Astfel, pe acest fundal, interdicțiile regimului Ceaușescu par a institui un contrast flagrant în raport cu
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
BOYCE, CHRISTOPHER Cap. 38, par. 16. întîlnirea dintre „decapotabila roșie și rapidă“ și motocicliști este un Plagin din povestirea Shooting Script. BROWN, GEORGE DOUGLAS Cartea 1 și 2 datorează mult romanului The House with the Green Shutters, în care spiritul paternalist exagerat influențează un tînăr slab de înger, făcîndu-l să-i fie groază de viață, să aibă halucinații și să comită crime. BUNYAN, JOHN Cap. 9, par. 10. Plaglit al primului paragraf din Relation of the Holy War Made by Shaddai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă refeream. Din punctul de vedere al lui Bănulescu, și nu doar al său, alegerea și-a dovedit, curând, și efectele neplăcute, deși mai curând minore. Bănulescu a reacționat public rapid la ceea ce i se părea un exces de infatuare paternalistă și secretomanie la Bujor Nedelcovici și nu a Întârziat să reacționeze și În particular, furnizându-mi sardonice citate din Caragiale despre „Fudulul de la Dunăre” și de oriunde. Își reproșa alegerea făcută și, fără s-o spună, mă considera, cumva, complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
grotesc, acesta Întâlnește un realism modelat nu doar pe eficiență, ci și pe credința În păcatul originar, În vulnerabilitatea și coruptibilitatea și izbăvirea omului. Intelectualul Își găsește locul doar ca individualitate și ca profesionist, nu ca tribun, nici ca dascăl paternalist al națiunii. Obligat să concureze pentru atenție și să se resemneze cu egalitarismul unei societăți suspicioase față de elitism, el trebuie să joace fair-play, cu o aparență de modestie și bun-simț, chiar când Își comercializează asiduu abilitățile. În pragul unui ev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
al cărui roman Procesul l-a și tradus, În 1936, În poloneză. Figura tutelară a Tatălui nu are la Schulz nimic opresiv, ci este, dimpotrivă, eliberatoare. Nelimitata sa predispoziție infantilă și ludică se opune maturității prozaice, rigide, a obtuzei prezențe paternaliste În universul kafkian. Dacă ar fi fost să scrie propria versiune a Scrisorii către tata, Schulz ar fi proiectat, probabil, În ea admirația sa nostalgică față de solidarul franctiror care i-a animat copilăria și i-a energizat fanteziile lirice. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dreptul la... „prostie”. Prostie, ignoranță, candoare, inocență culturală, politică, socială și de toate felurile. Siguranța cu care se proclamă aberante convingeri, sentimente, experiențe? Justificarea sacrosanctă: „asta este părerea mea!...”. Vidul plin de „self-esteem”. Reperele, comparațiile, inhibițiile anulate? Orice admonestare devine „paternalistă”, deci inacceptabilă? Spectacolul nu este obligatoriu amuzant. Și totuși, exhibarea liberă a calităților și defectelor nu este săracă În revelații (chiar și aceea că „prostia” nu este totdeauna atât de prostească precum pare...). Neobosita energie de autorealizare marchează chiar „specificul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de observare participativă. Transferate din studiile de kinezică și proxemică, observațiile despre controlul asupra telecomenzii sunt analize fine ale luptei continue pentru putere în interiorul familiei, dar și asupra tipului de cultură politică specifică unui grup primar sau altuia: sunt culturile paternaliste, familii în care tatăl decide care este canalul care poate fi urmărit de ceilalți. „Singurul motiv real de dispută între noi rămânea televizorul: el voia să se uite mereu la Discovery și mai ales la emisiunile despre pescuit, eu la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
vom afla și noi că etica drepturilor nu trebuie să fie monopol bărbătesc și cea a grijii, „monopol” femeiesc. Încercând să ieșim la lumină ne vom pierde multe dintre comoditățile traiului în umbra bărbaților. Orice încercare de ieșire din regimuri paternaliste este grea. Dar merită să exiști altfel decât ca o anonimă de folosință milenară. În timp economia globală va fi preponderent digitală, de comunicare și de servicii. Este în avantajul femeilor. Va crește transparența deciziei și, odată cu ea, nevoia moralității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
bucățică din viitoarea lui independență. Noi producem politici de asistare a oamenilor, în timp ce, de fapt, educația ar trebui să-l învețe pe om să depindă într-o măsură cât mai mică de asistența altora. Continuăm să fim astfel un stat paternalist. Cînd vorbesc despre un feminism al autonomiei (auto-nomos, al autoguvernării) mă refer la o componentă care ar putea fi o parte dintr-o politică a autonomiei și care să vizeze categorii mult mai largi decât cea a femeilor... Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
soți, ei nu puteau divorța decât cu grave consecințe sociale; și, oricât de mult se plăceau doi oameni, ei aproape nu aveau dezlegare să facă legal dragoste decât în scopuri reproductive și doar în interiorul „celulei de bază a societății”. „Statul paternalist a uzurpat «dreptul» patriarhal și patrilinear al bărbatului de a «proteja» sexualitatea și pântecele femeilor, desființând atât controlul legal al bărbaților, cât și pe cel al femeilor în privința fertilității femeiești... Lecția fundamentală a politicii demografice românești, a cărei piesă centrală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Dragomir zis Mitică joacă rolul unui Vadim mai mic, frust și agramat, care nu crește scorul PRM-ului nici dacă se dă peste cap în platou. Dar, vorba lui, omul e „subiectivist“, poate mă înșel eu. Mesajul său este unul paternalist, Mitică le rezolvă pe toate. Discursul lui conservă relicve comuniste de gândire și limbaj: Dragomir vorbește mult și amestecat despre oamenii care suferă, câmpul muncii, locuințe pentru toți, „medicamentația“ mai scumpă ca-n Anglia, la piață e crimă împotriva umanității
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
existența lui. el a fost pentru mine ca un fel de imensă umbrelă. Știam de la vîrsta de cîteva luni că puteam să contez pe Victor. De altfel Victor, la rîndul său, s-a purtat cu mine ca un veritabil frate paternalist. Din clipa cînd m-am născut Victor și-a asumat cu seriozitate o nouă misiune : aceea de a veghea asupra mea. Ceva mai greu mi-a fost doar atunci cînd am înțeles că toate hainele pe care le purtam aparținuseră
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de stat. De exemplu, „programele de pensii și asigurări de șomaj se bucură de mai multă simpatie și înțelegere politică decât cele de ajutor paternal și alocațiile pentru copii” (Gal, Kligman, 2003, p. 98). Sistemul educațional Cetățenii acceptă ușor sistemul paternalist de ocrotire, cu atât mai mult cu cât sunt obișnuiți cu el din copilărie. În sistemul educațional românesc, participarea elevilor la decizia în școală este redusă, pe considerentul că aceștia nu știu ce este bine și ce este rău pentru ei. școala
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
din exterior. Astfel, școala creează un individ privat de libertatea de a alege (din lipsa unei alternative viabile), care va considera că totul trebuie să i se dea de-a gata, el fiind un simplu executant al unor decizii. Modelul paternalist este inoculat, așadar, individului încă de la primele sale contacte cu societatea. Modelul educațional creează o cultură patriarhală, în care educația pentru viață este diferită în funcție de sexe. Modelele sociale reprezentate în școală asociază imaginea bărbatului cu cea a eroului creator de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
Este o strategie de emancipare, de emancipare de sus în jos care, de fapt, acoperă slăbiciunile unei societăți de tip comunist ș...ț Țările centralși est-europene par să accepte mai degrabă un paternalism, chiar și un liberalism impus în mod paternalist, dacă Pater este Uniunea Europeană sau Statele Unite (Miroiu, 2004, p. 258). Cadrul legal versus cadrul instituțional Deși creat după chipul și asemănarea reglementărilor europene, cadrul legislativ românesc privind discriminarea și egalitatea de șanse prezintă o particularitate în raport cu modelul său, în speță
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
cultura corporatistă. Ei nu vor să fie asistați sau, cum ar spune-o ei, dădăciți, și nu sunt foarte interesați de negocieri colective în numele lor, negocieri purtate de sindicat. Iar ultimul lucru pe care și-l doresc este un angajator paternalist. Mulți nu mai așteaptă sau nu mai doresc o relație pe termen lung cu organizația pentru care lucrează. Nu numai că munca pe care o facem este diferită, ci și felul în care sunt tratați oamenii este diferit. Nu mai
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
riscul, oferă feedback imediat, au o atitudine proactivă la influențele mediului extern. Agențiile de publicitate, băncile de investiții sau firmele de brokeraj subîntind o cultură de acest tip. Cultura de club este caracterizată prin securitate și stabilitate, evocând o viziune paternalistă despre organizație. Valorile atașate, pe lângă cele enunțate mai sus, sunt fidelitatea față de organizație, împărtășirea și asumarea misiunii, scopului și obiectivelor organizaționale. Sunt promovați oamenii din interior, iar ascensiunea ierarhică este, de regulă, lentă. Organizațiile care dezvoltă acest tip de cultură
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]