734 matches
-
cucu-n față (1910), par a avea o întârziere de câteva decenii. Deoarece aparține întru totul unei orientări caracteristice pentru presa aflată în descendența „Contemporanului”, pe traiectoria ce duce spre poporanism în faza lui inițială, prozatorul pivotează convins, cu un patetism nedisimulat, în interiorul tematicii sociale. Obsesive sunt pentru el oprimarea țăranului și ruina vieții de la sate; atitudine în care intră deopotrivă înduioșare, revoltă, protest. Tendința cată să devină demonstrație tezistă, limitând valoarea acestor încercări literare, comparabile (uneori chiar surprinzător de asemănătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285922_a_287251]
-
vocație și posibilă împlinire de sine, a fost A. Dacă, până la el, poezia era chemată să dea glas numai simțământului (erotismul, iubirea de patrie), acum devine vocea unei conștiințe, iar poemul - un scenariu care pune în discuție, uneori stângaci, cu patetism însă, valorile sub semnul cărora omul există. Confesiunea intimă (apetitul ei i-a fost deschis de lectura romanticilor: Lamartine, Byron) tinde spre adevărul trăirii, chiar dacă, uneori, fundalul nocturn, decorul ruinelor, gestul damnării sunt invocate convențional (Miezul nopții). Tristețea în fața nestatorniciei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
comunistă. Baranga face tranziția de la avangarda anilor '30 la angajarea de după 1944. Membru al partidului comunist din 1945, el își asumă o identitate marcată de tragedia Holocaustului: câteva dintre cele mai importante pagini despre crimele regimului antonescian îi aparțin, iar patetismul tonului este o formă de onorare a memoriei victimelor. Adaptarea la cerințele partidului comunist apare, natural, ca o prelungire a antifascismului. În cazul lui Baranga, integrarea în frontul noii creații realist-socialiste nu vine ca urmare a unei schimbări la față
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în mijlocul pârjolului și nimeni nu poate spune ce va aduce anul, al cărui prag abia l-am trecut cu sufletul plin de griji...”. Liniștea din Sala de mese, ne înfricoșa, fiecare își auzea bătăile inimii, parcă le-ar fi numărat... Patetismul, poate neintenționat, cu care Sfinția Sa ne vorbea, adâncea teama în sufletele noastre și mai mult. La Prut, bubuitul tunurilor se auzea tot mai tare. Pământul se cutremura de violența detunăturilor... văzduhul era brăzdat de fulgere și flăcări, pământul era răscolit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trăsăturile, devenite coordonate esențiale, ale insului anihilat ca entitate unică și nerepetabilă. Ultima secvență a cărții, Labirintul, conține amintiri ale autoarei despre tatăl său. Conștientă de riscurile unei asemenea întreprinderi (subiectivismul aproape inevitabil, edulcorarea unor fapte interpretabile), I. reușește, fără patetism, dar cu o evidentă implicare afectivă, să refacă portretul veridic atât al scriitorului, cât, mai ales, al omului Eusebiu Camilar. Varietatea tematică și stilistică, naturalețea, dezinvoltura relatării, luciditatea dublată de capacitatea de a plonja în zonele fantasticului sunt doar câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
în 1967. A fost distinsă cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1985) și cu Grand Prix de Poésie de l’Enclave des Papes Valréas. Este sora criticului Constantin Crișan. Poezia scrisă de M. este o meditație tandră, fără ostentație, fără patetism. Stanțele transpun o atitudine contemplativă, uneori ironică în fața ireversibilei curgeri a timpului: „Am lăsat în urmă/ frânghii sângerate de gleznele mele,/ A rămas fumul îmblânzit de dorul cuminte./ Munții, prăbușiți spre a-mi opri pribegia,/ pe care i-am luat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]
-
se perindau ca într-o holbaniană "galerie de dascăli" titularii cursurilor din primul an. Între cei care ne-au atras luarea aminte a fost și cel care preda Istoria literaturii române vechi. Avea ceva părintesc în felul de a fi. Patetismul prelegerilor sale nu distona, dimpotrivă prindea și ajungea la țintă. Se întâmpla una ca asta, cum mi-am dat mai bine seama ceva mai târziu, pentru că adresarea era sinceră și exprima trăiri și convingeri veritabile. Peste timp am aflat că
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ar învedera inadecvarea susținerilor celui avut în vedere: „Postmodernismul românesc descris de Ion Bogdan Lefter este, în mod cel puțin bizar, unul umanist, antropocentric și realist. Autorul descrie postmodernismul în termeni precum: «întoarcerea la real», «reumanizarea», «recâștigarea referențialității textului», «un patetism mai profund» și «patetica angajare ontologică», întoarcerea la mesaj și la figurativ. Bizareria vine în parte din faptul că generația ’80, despre care se discută în principal, e mult mai complexă decât această descriere ideologizantă, dar mai ales din constatarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
comparații între cotidianul de altădată și cel de astăzi. Cititorul era de la început avertizat că va fi solicitat să înțeleagă mai întâi "puțină geografie". Autorul a definit și a delimitat spațiul românesc prin câteva mari unități de relief, personificând fără patetism proiecția lor pe hartă, pentru a înlesni memorizarea 236. Apelul la orientarea spațială a rămas o constantă a povestirii, fiind un bun prilej de colaborare în localizarea intrigii istorice ("uitați-vă pe hartă!"). Povestitorul nu a utilizat periodizările istoriografiei academice
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
intens de reconstrucție, început cu refacerea căilor de comunicație. În acei ani, lozincile au fost productive, pentru că oamenii chiar le-au urmat: "cu fața spre căile ferate!", "lupta podurilor", "lupta cu cărbunele". Privirea aproape nostalgică a autorului reda ceva din patetismul anilor respectivi: "reconstruirea a însemnat o mare dăruire pe care poporul a făcut-o cu mare încredere și abnegație, cu toate că condițiile de viață erau foarte grele" (Ibidem, p. 144). Abia după acești ani începuse, după cum se afirma chiar din titlul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
poate intra În atenția noastră, pur și simplu, așa cum s-a manifestat ea cu adevărat În epocă și nu cum a fost judecată de unii sau de alții. Ea reprezintă o mostră sinceră și autentică de sensibilitate revoluționară, cu tot patetismul, idealismul, demagogia și generozitatea presupuse de acest tip de angajament. Iar În raport cu pretențiile acelor istorici contemporani care se mai Înverșunează și astăzi să facă dreptate, luând partea uneia sau alteia din cele două tabere, mă voi strădui să fiu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fac loc În scrisorile lor unor idei care țin de năzuințele și ideologia risorgimentală. Fără Îndoială că și ei respectă cerințele minime ale unei prudențe absolut necesare: exprimările sunt adeseori voalate, aluzive, cu sensuri deliberat ambigue. Uneori Însă, furați de patetism, spun lucrurilor pe nume, uitând de rigorile conspirativității. Semnificativ este faptul că emiterea unor astfel de idei presupune existența dialogului, posibilitatea comunicării, găsirea unui limbaj comun Între Papiu Ilarian XE "Papiu Ilarian" și colegii săi animați de mentalități carbonare. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
grație substanței sufletești a autoarei: romantică, frumoasă, pe cât de suavă, pe atât de energică, ziarista adoră drumețiile, peisajul viforos și amalgamat, știe să extragă ce e de preț în peisajul uman, stilul este cald, alert, proaspăt și franc, nerefuzându-și patetismul de calitate. O parte din această frenetică activitate va fi selectată în volumele Viața cere viață (1974, în colaborare cu Gabriela Melinescu), Propuneri pentru paradis (1975) și Scrisori din linia întâi (1984), iar rezonanțele ei se vor simți din plin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
Petru Dumitriu ș.a. În 1990 i s-a decernat la Madrid Premiul „Cervantes”. A fost căsătorit cu Mariana Vartic, iar apoi cu Marta Petreu. Nucleul generator al criticii lui V. îl constituie spectacularul. Nu e vorba însă de gustul pentru patetism și melodramă, pentru declamație și verbozitate, cu care se asociază teatrul în percepția comună. Dimpotrivă, încă de la debutul cu Spectacol interior criticul se grăbește să opereze, pornind de la Luigi Pirandello, o disjuncție esențială: „Dramă și teatru nu coincid. Am putea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
deja de o primă etapă a postcomunismului românesc, care este altceva decât revoluția. Voi mai spune doar că multe din mărturiile despre decembrie 1989 sunt adesea marcate de o „limbă de lemn” anticoncentraționară, de o demagogie a libertății regăsite, de patetism. Dar acestea sunt riscurile și, în același timp, trăsăturile de autenticitate ale unei revoluții care, la începuturile ei, și-a regăsit cu greu limbajul apt să iasă din mortificare. Puriștii (susținătorii ideii de revoluție pură)tc "Puriștii (susținătorii ideii de
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
care retorica le acordă tradițional exordiului <2> și perorației <4>: pregătirea <2> receptării schimbului, menajînd fața celuilalt (de la familiar la cel mai solemn) și introducerea temei. La acestea se adăugă recapitularea și încheierea convingerii, introducînd eventual, odată cu <4>, mai mult patetism și pregătind viitoarele interacțiuni cu destinatarul (în special răspunsul acestuia). Această cerere adresată de către Corneille lui Colbert în 1678 este un frumos exemplu de artă epistolară (și de dependență a oamenilor de litere): T79 <1-DESCHIDERE> Către Colbert. Monseniore, <2-EXORDIU> În
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dac. Prima parte reia mitul Daciei Felix, viața unui ținut în care ritualurile arhaice mențin echilibrul, bogăția, calmul, frumusețea existenței. Destinul personajului Burebista urmează pe cât posibil adevărul istoric, narațiunea sporește tensiunea prin diverse situații conflictuale, iar scena morții eroului îmbină patetismul cu tragicul. Materialul epic este distribuit cu o anumită știință a gradației și include scene de efect, de altfel ca întreaga proză a lui R.-L., iar figura bine reliefată a protagonistului se impune memoriei. Al doilea traseu al prozei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
Datini strămoșești (1939) sunt, ca și comedioara Două surde (1911), texte de teatru sătesc, în care C. caută a șugui ca la șezătoare. Oricum, îi stă mai bine când glumește, fiindcă, de pildă, piesa Fata căpitanului de mazili (1943), cu patetismul ei naiv, e o compunere stângace. Două povestiri duioase conține cărticica intitulată Chirchirel și puiul de rândunică (1910). Vrând să miște candidul auditoriu, pentru a-i afâna receptivitatea, povestitorul recurge, din când în când, la întâmplări triste. Inventivitate nu numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
sinistre ale câmpului de bătălie în care „toate pietrele sunt nimbate cu sânge/ și orbitele au plantații de șerpi”, altul exprimă compasiune pentru un caporal muribund ori ironie la adresa fanfaronadei belicoase. În ansamblu, ciclul e străbătut, din păcate, de un patetism factice, minat de sentimentalism. Obiectivările programate îi reușesc poetului doar parțial și intermitent, spre deosebire de cele spontane, rezultate din autoproiecții. Caracterele definitorii ale originalității lui se găsesc, astfel, aproape toate, doar în versurile editate până în 1946. Producția lirică din anii pauzei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
printre care și Cezareea, au fost bântuite de o îndelungată secetă, care a pustiit totul, nelăsând locuitorilor acestor provincii vreo speranță în dobândirea unei recolte, Sfântul Vasile cel Mare nu s-a mulțumit să țină doar cuvântări fulminante, pline de patetism, în care să îndemne la milostenie, amintind de cei chinuiți de foame, ci el însuși a făcut o a doua împărțire a averii la săraci, hrănindu-i, fără a face deosebire între oameni, fie ei creștini, păgâni sau evrei. Dacă
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
la istorie, în special la „teroarea” pe care aceasta o exercită asupra românilor din stânga Prutului aruncați în infernul sovietic, în general la categoriile eterne (viață, moarte, destin, bine, rău, timp, veșnicie, Dumnezeu). Adevărurile, până nu demult interzise, sunt rostite cu patetism, cu luciditate. Aceleași însușiri se regăsesc în eseurile-portret consacrate unor scriitori clasici sau contemporani, unor artiști plastici și compozitori. SCRIERI: Flăcări albastre, portocalii..., pref. Anatol Gavrilov, Chișinău, 1976; Poemele sufletului, Chișinău, 1978; Țărmul din suflet, Chișinău, 1981; Orașul de la capătul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290720_a_292049]
-
demisona pe 18 iulie deoarece "ca prim-ministru nu pot să tolerez o astfel de situație. Nu vreau să fiu părtaș la procesul prin care poporul român, poporul meu, este condamnat la corupție, sărăcie și izolare"139, declarație care, prin patetismul său, amintea de cea a fostului premier țărănist Victor Ciorbea, aflat și el, în 1998, într-un moment de răscruce a carierei sale. Deloc surprinzător, atitudinea premierului Tăriceanu a fost susținută de președintele Băsescu care, printr-un comunicat al Administrației
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
scris de Corneliu Georgescu sub un pseudonim B.V. Gogu, pentru a respecta consemnul discreției. Are titlul: „A cincisprezecea aniversare a întemeierii Legiunii” și se fundamentează pe un șir întreg de citate din gândirea Căpitanului. Evocă cu multă duioșie și chiar patetism figurile de legendă ale generalului Macridescu, Hristache Solomon, care s-au stins în cursul vremii, cu ochii țintă spre zările viitorului legionar și ale lui Niculai Totu, Ion Banea, Gheorghe Clime, Victor Silaghi și Gheorghe Potolea, care au fost secerați
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Țamblac. Este o hagiografie obișnuită în cultura ortodoxă, dar care are unele particularități, începând cu încercarea descrierii Trapezuntului (Cetatea Albă), oraș bogat și slăvit, bine așezat. Traducerea păstrează liniile generale ale genului și ale retoricii bizantine, cu dialoguri de un patetism convențional, dar dincolo de acestea se ghicește o participare afectivă reală, aproape o retrăire a faptelor. Finalul prezintă un deosebit interes istoric și chiar literar, deoarece cuprinde consemnări de martor ocular al unor întâmplări din timpul domniei lui Alexandru cel Bun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
Cosma, Un bloc de marmură, VTRA, 1976, 5; Titel, Pasiunea, 118-129; Tudor-Anton, Ipostaze, 71-75; Ion Vlad, „Șansa”, TR, 1978, 2; Valentin Tașcu, Romanul șansei sau Șansele romanului, ST, 1978, 3; Dimisianu, Opinii, 127-130; Georgescu, Volume, 92-96; Sorin Titel, Austeritate și patetism, RL, 1979, 17; Cristea, Faptul, 245-249; Zaharia Sângeorzan, „Despărțirea”, RL, 1981, 1; Ioan Holban, „Despărțirea”, CRC, 1981, 51; Pompiliu Marcea, Un roman al contemporaneității, CNT, 1982, 6; Marian Odangiu, „Despărțirea”, O, 1982, 13; Adriana Iliescu, În stil indirect liber, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]