406 matches
-
insulă un strat gros de cenușă măsurând peste 30 de metri. Cred c-a scuipat și măgari, pentru că numărul lor întrece pe cel al bărbaților, iar densitatea de biserici, pe cel al caselor! Din cauza mirosului și a pericolului de a patina în „norocul” oferit cu dărnicie de zecile de asini, am refuzat să urc sau să cobor cele 588 de trepte spoite, nu, pline cu balegă. Riscul era cu atât mai mare, cu cât nu au apă potabilă și aș fi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
antrenament ne mai așteaptă cinșpe ture de stadion în plus, dar eu i-am spus că nu-i vina noastră, din cauza soldaților am întârziat, și atunci nea Gică a întrebat care soldați, să nu mint, că-mi trage una de patinez pe muci până la poartă, dar eu i-am zis că nu mint, o să vadă și el, dacă nu mă crede, că soldații sunt aici, precis au venit să vadă antrenamentul, să vadă la ce se pot aștepta, cât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Jack din seara asta. La pub. Nu. Prea plicticos. La film. Nu. Stăm prea mult cu fundul pe scaun și nu apucăm să vorbim. La patinaj. Habar n-am de ce-oi fi scris asta, fiindcă habar n-am să patinez. Poate fiindcă am văzut asta În Splash. Doamne, sînt deja În pană de idei. Ce porcărie ! Mă uit În gol la foaia de hîrtie, Înregistrînd pasiv frînturi din conversația relaxată din jurul meu. — ... chiar lucrează la nu știu ce proiect secret sau sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din incinta bombardată. Peste fosta structură labirintică de străduțe, fusese săpată și fier-îmbetonată noua structură radial-concentrică, cu bulevarde precum Victoria Socialismului, Unirii și Libertății, Coșbuc-Izvor. Capete de bulevarde imense, placate în dale pătrate, mozaicate, semi-translucide și pe luciul cărora tărăboanța patinând, pentru o clipă, îi viră lui Genel culoarea naturală, oacheș-gălburie, a bucii obrazului, într-una precum a colii de hârtie. Bâjbâiră, o vreme, peste găurile de șobolani ale picamerelor, pe sub benele suprasaturate cu beton ale macaralelor, picurând în jurul lor cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se pierde În vălmășagul Încăierării și iese, la urmă, triumfător ca un campion dintr-un concurs dificil. În Basme, spațiul se deschide din nou spre universul dinafară. Devine vast și misterios. În muntele rîpos, Într-o peșteră, se află palatul patinați/or luminat de o „flacără misterică”. Peisajul este tenebros alpin: rîpe sălbatice, „turburoase unde”, vuiet de prigori, nori ce fumegă, lună „gălbenindă”, duhuri neguroase, schelete etc. Locul mesei din Legende l-a luat aici peștera stîncilor alpice: loc de refugiu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-și înfierbînta creierii cu câte - un păhar de bere și a-și transmite fumurile perciunatului cap drept la Viena pe sârmă, care, după cum se știe, nu roșește. Astfel corespondentul anunță din Iași troiene de omăt, încît după "Neue freie" noi patinăm de-a binele. Dar desigur că floarea acestor "horespiundenți" își are cartierul general sub cerul Pașcanilor (Dacă acești indivizi obicinuiesc a avea ceea ce legile noastre numesc domiciliu, o e mare întrebare). Iată ce spune o telegramă din Pașcani: Astăzi a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de pe monumente. În zadar. Oaspetele, se vedea bine, nu era decât pe jumătate interesat de frumusețea și de arta statuilor. (B) Se vedea bine că era un om care, la viața lui, văzuse nenumărate capodopere. În schimb, se minuna că patina de pe bronzul monumentelor nu semăna cu patina negricioasă șa altor opere similareț, nici nu avea nuanța de verde-cenușiu, ci o culoare albastru-Închis și strălucitor. Această observație Îl Îndemnă să glumească despre navarhi 1 (căci vizitarea Sanctuarului Începe de la ei). „Judecând
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sunt o serie de lucrări realizate în lemn. Unele dintre ele se desfășoară pe verticala, asemenea stâlpilor caselor țărănești, pe care sunt amplasate siluetele personajelor, cu portrete abia sugerate, așa cum putem urmări în: Copiii lumii, Stâlp, Compoziție. Uneori suprafețele sunt patinate folosind arderea lemnului. Portretele sale modelate în ipsos, lemn, ceramică neagră și policromă sunt expresive, stilizate, au o linie modernă. Nu mi-am propus să fac o analiză a lucrărilor ci doar să menționez câteva dintre preocupările artistului. Ca activitate
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
atât cât este necesar pentru a le atribui o anume identitate umană. Viziunea decorativă persistă și atunci când artistul prelucrează un trunchi de stejar impregnat cu gudron pentru a crea sculptura intitulată „Copiii lumii” aflată în colecția muzeului. Din acel trunchi patinat în brunuri se naște o cariatidă. În partea inferioară alternează caneluri și pliuri sugerând corpuri omenești stilizate, deasupra cărora, în șapte rânduri suprapuse, protuberanțe ovoidale semnifică niște capete în care discrete adâncituri sugerează gurile deschise ale unor coriști solemn aliniați
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
nefericitul Bizu gata de plecare, dar permițându-și totuși un scurt răgaz, în vederea lichidării tuturor legăturilor cu trecutul. În această stare de spirit confuză e acostat de Silvia, o tânără fâșneață, care-și pune în gând să-l învețe să patineze. "Sveltă", cu "față deschisă cu profil fin lungit, de o veselie ce-i dilata pupilele albastre", cu părul "tăiat scurt, băiețește", "ruginiu ca frunza de tutun", Silvia reușește să-și impună voința, arătându-i lui Bizu că sportul nu-i
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
spună Mihai) Maria: Da' ce dar o mai fi ăsta, Doamne! Patine în plină vară! Păi ce să facă tata cu patinele vara?! Mihai: Și crezi că la iarnă aș avea ce să fac cu ele? Alex: Păi... la iarnă... patinezi cu ele... te miști puțin oricum... că mereu te plîngi de lipsă de mișcare... Mihai: Da... să patinez... sigur că da... foarte frumos... numai că eu nu știu să patinez... (rîde împreună cu ceilalți, în afară de Alex, care e descumpănit, uluit, la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
facă tata cu patinele vara?! Mihai: Și crezi că la iarnă aș avea ce să fac cu ele? Alex: Păi... la iarnă... patinezi cu ele... te miști puțin oricum... că mereu te plîngi de lipsă de mișcare... Mihai: Da... să patinez... sigur că da... foarte frumos... numai că eu nu știu să patinez... (rîde împreună cu ceilalți, în afară de Alex, care e descumpănit, uluit, la un pas de revolta la care va ajunge) Alex: Cum nu știi să patinezi?! Mihai: Foarte bine. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
avea ce să fac cu ele? Alex: Păi... la iarnă... patinezi cu ele... te miști puțin oricum... că mereu te plîngi de lipsă de mișcare... Mihai: Da... să patinez... sigur că da... foarte frumos... numai că eu nu știu să patinez... (rîde împreună cu ceilalți, în afară de Alex, care e descumpănit, uluit, la un pas de revolta la care va ajunge) Alex: Cum nu știi să patinezi?! Mihai: Foarte bine. Nu știu să patinez. N-am știut niciodată. Maria: Te cred și eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mișcare... Mihai: Da... să patinez... sigur că da... foarte frumos... numai că eu nu știu să patinez... (rîde împreună cu ceilalți, în afară de Alex, care e descumpănit, uluit, la un pas de revolta la care va ajunge) Alex: Cum nu știi să patinezi?! Mihai: Foarte bine. Nu știu să patinez. N-am știut niciodată. Maria: Te cred și eu că nu știi. Păi cînd să fi avut, săracu', timp și pentru patine, cînd toată viața lui a muncit, a învățat, a luptat și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
da... foarte frumos... numai că eu nu știu să patinez... (rîde împreună cu ceilalți, în afară de Alex, care e descumpănit, uluit, la un pas de revolta la care va ajunge) Alex: Cum nu știi să patinezi?! Mihai: Foarte bine. Nu știu să patinez. N-am știut niciodată. Maria: Te cred și eu că nu știi. Păi cînd să fi avut, săracu', timp și pentru patine, cînd toată viața lui a muncit, a învățat, a luptat și activat! Cînd să mai și patineze?! Alex
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să patinez. N-am știut niciodată. Maria: Te cred și eu că nu știi. Păi cînd să fi avut, săracu', timp și pentru patine, cînd toată viața lui a muncit, a învățat, a luptat și activat! Cînd să mai și patineze?! Alex: (către Mihai, disperat și amenințător) Mi-am închipuit că știi. Am crezut, am fost convins... Trebuia să știi! (țipat) Maria: Dar ești complet caraghios! Irina: Hai, măi Alex, dă-o-ncolo, ce naiba! Alex: Să taci! Să tăceți! Sînt caraghios
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Poate că sînt! Poate că sînt mai mult de atît. Penibil, ridicol, prost! Și asta pentru că am crezut cel mai mult în el, pentru că m-a împins spre credința asta! Mihai: Asta-i bună! Și ce dacă nu știu să patinez? Nu sufăr di loc din pricina asta! Alex: Dar eu sufăr, înțelegi? Am crezut că poți orice. M-ai făcut să cred asta. M-ai condamnat să cred în tine. Și-acum! Mihai: (refuzînd să înțeleagă ceea ce înțelege) Bine, uite, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
înțelegi? Am crezut că poți orice. M-ai făcut să cred asta. M-ai condamnat să cred în tine. Și-acum! Mihai: (refuzînd să înțeleagă ceea ce înțelege) Bine, uite, dacă e atît de important pentru tine, am să învăț să patinez. Alex: N-are rost. Nu mai are nici un rost. N-am chef să te văd cum te clatini și dai cu fundul de pămînt. Ca orice om... Deși poate ar fi timpul să vezi cum îți stă... Val: Alex, cred
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nu de altceva, da' să nu ne prindă plictiseala. Mihai: (după manevrele de lumină necesare) Veți face așa cum vă spun eu și scăpăm de ei în timpul cel mai scurt. Alex:... O să mă faci să cred din nou că știi să patinezi... Mihai: Și în primul rînd să n-o faceți pe deștepții, auzi! Val: Dar... Mihai: Tu să stai în banca ta. Crezi că nu știu ce fel de filosofie îți bîzîie prin cap? Bagă de seamă! Și dumneata, domnișoară! Să nu crezi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
oraș și să nu se mai întoarcă niciodată)// anul fusese un câmp întins, o capcană a somnului,/ doar cele câteva poeme aruncau lumini slabe/ pe zăpada ca obrazul unui copil,/ printre ele umbra se subția, ajunsese cât umbra unui creion,/ patinând peste procesul verbal al secolului,/ cine ar crede că a devorat munții de timp,/ că a trăit improvizând mereu după un maestru necunoscut,/ dar acum nu știu încotro să-mi îndrept poemul/ pentru a-l vedea pe Celălalt,/ pentru ca să fie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau de loc. Grigorescu, fiul librarului, băiat subțire și firav, care venea la școală cu pâine albă cu unt, avea patine cu clape, dar avea și de ce să le prindă, bocancii lui erau noi și solizi. Dar nu știa să patineze, cădea mereu în fund, spre hazul nostru. Noi, ăștialalți, am râs de el în hohote și i-am demonstrat cum pe niște șine legate cu sfoară se poate valsa pe gheață, asta numai de-al dracului! Cum se prinde șina
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
numai patruzeci kilometri. - Unde eram? La Tokio? - Nu, Registro. La noi toți japonezii venit aici. - De ce? - Nimeni știut. Ei galbeni, domnu d'Arrast. Pădurea începuse să se mai rărească, iar drumul se făcuse mai bun dar era la fel de lunecos. Mașina patina pe nisip, prin geam pătrundea o adiere umedă, călduță, puțin acrișoară. - Tu simțit? spuse șoferul, trăgând aerul în piept cu lăcomie, ăsta miros de mare. Până la Iguape puțin. - Dacă nu ni se termină benzina, spuse d'Arrast. Și adormi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
culmea fericirii alături de prietenii copilăriei mele, pe Frența. Deveniți adolescenți, continuam să ne întậlnim acolo, cu animalele la păscut, încredințậndu-ne unul altuia gậndurile sau grijile. Iarna, în paradisul de cleștar al pădurii, sau pe luciul argintiu al pậrậului, schiam și patinam, uitậnd de foame și de sete. Vara, colindam pădurile pline cu zmeură, mure, fragi, culegậnd bureți, adunậnd flori sau adăpostindu-ne prin poienițe precum haiducii. Ne aminteam cu plăcere de anii din urmă, cậnd fusesem “hoți” sau “vardiști” și cậnd
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nu circumstanțele. La cârciumă, scriitorii români se sărută ca rușii. Scriitorul trebuie să ia în calcul și cititorii mai sensibili și mai profunzi decât el. Arta contemporană și - a deschis porțile în fața sexualității și a violenței. Artistului trebuie să - i patineze ochii de neliniști, nu de foame. Indiferența semenilor înfurie benefic talentele autentice. Marii poeți adună tăcerea explozivă din cuvinte. Arta nu ne salvează de moarte. Dar ne poate ameliora poziția în fața ei. Poezia - o împărtășanie a orelor de taină. Numai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
deveni obsesie. - Trebuie s-o sărut pe Giulia, negreșit și imediat! Din nepotriveală și grabă, am încurcat părțile de care să mă sprijin! Nu mai aveam votca să stau în echilibru. Giulia, în înghesuială își fixase spatele frumos la Edy, patinase spre mine și își eliberase sânii exact, cu precizia unui metronom în mâinile mele. Așa potriveală n-am mai întâlnit... nici nu ne-am mai sinchisit de ceilalți și-am început să o ling pe buze. Erau moi și dulci
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]