3,339 matches
-
conte în democrația americană. „Regula tatălui”, atât de invocată de feminismul psihanalitic, este cam greu de regăsit ca mesaj timpuriu în viața unor copii crescuți de către bunici sau în creșe, de alte femei. Dacă familia monoparentală reproduce relațiile de tip patriarhal, atunci se poate anticipa că părintele își asumă rolul dominator, de autoritate, impusă prin diferență de vârstă, calități și abilități aferente și nu în ultimul rând prin faptul că este cel care aduce venit familiei. Într-o astfel de situație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de față, femeile tind să restabilească ordinea pierdută prin dispariția partenerului fie prin înlocuirea acestuia, fie asumându-și ele rolul de pater familias. Relațiile lor cu copiii sunt dificile, dată fiind intersecția de roluri pe care le asumă. Opus modelului patriarhal este modelul partenerial, bazat pe două caracteristici: orice grup specific din societate își asumă deosebirea ca pe o identitate; această identitate este recunoscută, acceptată, valorificată și permite accesul echitabil la putere, ea este valorizată de către toate celelalte grupuri sociale. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
iar abordarea diferențiată va permite forme de sprijin specifice. Faptul că apar mai multe modele de familie 15 este un bun argument al faptului că familia nu dispare, ci doar se metamorfozează 16. Dintr-un model dominant, familia nucleară, structurată patriarhal, se delimitează de mai multe modele posibile. Unele dintre acestea au șanse bune de a fi parteneriale. Am urmărit stabilirea unor repere privind familia în câteva modele posibile, cu intenția de a sugera existența unor alternative la familia nucleară patriarhală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
patriarhal, se delimitează de mai multe modele posibile. Unele dintre acestea au șanse bune de a fi parteneriale. Am urmărit stabilirea unor repere privind familia în câteva modele posibile, cu intenția de a sugera existența unor alternative la familia nucleară patriarhală. Analiza asupra familiei va continua din perspectiva teoriilor politice feministe: liberală, marxistă, radicală și comunitară. În toate acestea, voi urmări raportul între conceptualizarea familiei și ideea de emancipare a femeilor. Sensul de argumentare va fi unul în favoarea faptului că emanciparea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în spațiul public. Față de spațiul privat nu se imaginează o astfel de emancipare. Ideea acreditată este că, dacă se va întâmpla asta, atunci familia se va destrăma. Liberalii români clasici sunt rezervați privind relațiile de familie; ei pledează pentru familia patriarhală. Nicolae Bălcescu, de pildă, recunoaște femeilor un rol important în educație, în calitatea lor de „mume de familie”. Mai mult, acestea se păstrează într-o sferă a purității morale, spre deosebire de lumea din afara casei, care este rea, egoistă și coruptă. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
exploatarea de clasă. Aceasta transforma relațiile de producție prin dispariția proprietății private. Familia burgheză este o formă de prostituție în favoarea unui singur bărbat. Friedrich Engels, în Originea familiei, a proprietății private și a statului (1884), arăta că, odată cu apariția familiei patriarhale, a familiei nucleare (numită de el „familie monogamă separată”), conducerea gospodăriei, administrarea acesteia îi privea exclusiv pe cei implicați în familie, constituiau aspecte ale vieții lor private. Astfel, ...soția a devenit prima servitoare, fiind înlăturată de la participarea la producția socială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
8-10% din salariul mediu 45. Sistemul de îngrijire a sănătății avea o largă acoperire și era de asemenea gratuit. Se realiza o protecție bună pentru mamă și copil (nu pentru părinte și copil)46. Acest lucru venea în continuarea tradiției patriarhale privind familia. Ar putea fi considerat un bun argument în favoarea ideii că patriarhatul, ca formă de dominare a femeilor de către bărbați, este constant, indiferent de organizarea politică a societății 47. 4.2. Provocări privind familia în paradigma marxistătc "4.2
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
De pildă, analizând datele din Barometru de gen56 (realizat de Institutul GALLUP Romania, la solicitarea Fundației pentru o Societate Deschisă în anul 2000), constatăm că societatea românească apare ca una de tip tradițional, marcată încă de o mentalitate de tip patriarhal. La întrebarea „După părerea dumneavoastră, femeia trebuie să își urmeze bărbatul?”, 78% dintre subiecți răspund: „Da”. La întrebarea „Bărbatul este capul familiei?”, 83 % dintre subiecți dau același răspuns. Complementar, 61% consideră că „femeia este stăpâna casei”. Conservatorismul se regăsește și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în mediul urban, care este deschis spre a tolera opțiunea fiecărui individ atâta timp cât este responsabil de deciziile sale) și un segment mult mai larg de populație cu o educație modestă, care trăiește în mediul rural și perpetuează, privind familia, modelul patriarhal. Interesant ar fi de urmărit răspunsurile la o întrebare privind statutul bărbaților care au inițiat o sarcină fără a fi căsătoriți legal cu femeia care devine mamă și care, mai mult, nici nu intenționează să se căsătorească cu aceasta... Căsătoria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
muncii în gospodărie, a responsabilității față de persoanele dependente din familie. Idealul de emancipare, urmărit de către feministele de gândire liberală, este atingerea autonomiei personale. Dar acesta este îngreunat de păstrarea perspectivei tradiționale asupra familiei, în care raporturile sex-rol se subordonau modelului patriarhal. În România, este actuală o observație ce ține de feminismul diferențelor (feminismul valului II), referitoare la faptul că egalitatea de șanse, posibilă din perspectiva legislației, nu este decât o premisă, adevărata egalitate realizându-se nemijlocit prin faptele de viață, prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de dependență sunt blamate de opinia publică? Ajutorul primit din sfera publică este semnificat drept sursă a dependenței care ar trebui descurajată. Dependența economică a femeilor față de soții lor nu este sancționată, această stare fiind în concordanță cu așteptările modelului patriarhal. Dependența economică de veniturile soțului este asimilată drept o problemă personală, în timp ce dependența de banii publici este o chestiune de interes comun. În mod analog, întâlnim între categoriile socioprofesionale avute în atenție de diverse statistici diferențierea între femei și bărbați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
situații, membrii acesteia nu sunt dispuși să-și aloce timp pentru a avea grijă de copiii altora sau, dacă o fac uneori, nu sunt dispuși să o facă frecvent); - lipsa de suport din partea celorlalți (atitudini conforme cu sex-rolurile din familia patriarhală, în care mama este receptată ca fiind datoare să se dedice exclusiv îngrijirii copiilor ei), descurajarea deschiderilor către nou (din teama unor situații critice, după cele care au condus la apariția familiei monoparentale), lipsa de încredere în resursele personale (în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în sfera privată. A deține o anume putere înseamnă a avea acces la resurse materiale, relaționale și simbolice. La nivelul politicilor publice, această direcție poate fi exprimată în micropolitici. Ele pot fi opuse macropoliticilor încă dominate de puterea de tip patriarhal. Rolul micropoliticilor ar fi să creeze oportunități de dezvoltare, contexte de împuternicire a celor vulnerabili. Pentru femeile din familiile monoparentale, procesul de capacitare presupune în primul rând o raportare pozitivă la situația de viață în care se află. De cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ca mecanism de emancipare sau, dimpotrivă, de oprimare, este o altă discuție. În feminismul de orientare radicală, se consideră că femeile sunt aservite ca femei de către bărbați, care apar drept adevărați opresori în virtutea unei ordini sociale convenabile pentru ei - ordinea patriarhală. Relațiile de dominație sunt recunoscute pretutindeni, în sfera publică și în cea privată. Problemele pe care le întâmpină femeile în familiile lor (abuzuri, agresiuni, inclusiv de factură sexuală, cum este violul marital) decurg tocmai din relațiile asimetrice de gen, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în afara corpului femeilor, ele vor fi cu adevărat libere. Aceasta este o soluție prin care tirania familiei biologice va lua sfârșit. O altă soluție ar fi asumarea maternității ca un bun prilej de împlinire umană, independent de condiționările de factură patriarhală. Aceasta ar fi, de pildă, maternitatea în singurătate (fără partener sau fără partener angajat în susținerea copilului). Preluând distincția făcută de Adrienne Rich între maternitatea ca instituție și maternitatea ca experiență, remarc împreună cu ea că instituția maternității este profund marcată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fi, de pildă, maternitatea în singurătate (fără partener sau fără partener angajat în susținerea copilului). Preluând distincția făcută de Adrienne Rich între maternitatea ca instituție și maternitatea ca experiență, remarc împreună cu ea că instituția maternității este profund marcată de structura patriarhală a familiei 89. Se observă că are loc un tip de confiscare a capacității de a aduce pe lume copii, care dintr-un act de mare forță vitală este resemnificat cultural drept mijloc de inferiorizare, oprimare, de ținere în subordine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de mare forță vitală este resemnificat cultural drept mijloc de inferiorizare, oprimare, de ținere în subordine a femeilor de către bărbați ca tați, frați, bunici 90. Acest fapt se petrece uneori și în cazul familiei monoparentale (cumva paradoxal, deoarece exponentul ordinii patriarhale nu este prezent direct, nemijlocit, dar poate fi prezent în mod simbolic). Absența propriu-zisă a tatălui din mediul familial nu este deplină, ca și cum nu ar exista efectiv; apare totuși o prezență de așteptare, se creează o frustrare tacită față de neexercitarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
celibatul. Prin faptul că persoana care este celibatară dispune de o mare libertate de alegere privind relațiile în care potențial poate să intre, celibatul (al femeilor, mai ales) este o stare dezaprobată din punct de vedere moral, în vechea ordine patriarhală, pentru că poate conduce la perturbarea ordinii sociale, poate chiar la o dezordine amoroasă 93. Din punctul de vedere al celor care se află sub restricțiile contractului conjugal, fenomenul poate fi receptat ca unul periculos. În societatea contemporană, în România, numărul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
rezultat al absenței efective a unei persoane semnificative pentru copil. Demontarea din perspectivă de gen a conceptului deprivării materne permite observarea faptului că acesta este efectul unei înțelegeri a rolului mamei față de copil, într-un mod propriu pentru vechea paradigmă patriarhală: determinant pentru femei este să dea curs funcției de mamă, pentru că numai așa copiii vor crește frumos și armonios. Se poate face deci distincție între carența afectivă și carența maternală, constatându-se că îngrijirea plină de afecțiune a copiilor de către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Sensul vizat este acela conform căruia copiii nu pot fi asimilați cu bunurile comune private 109, raportarea la ei presupunând respectul de tip kantian, privind recunoașterea valorii lor de scop în sine. Un punct de vedere radical ar denunța înțelegerea patriarhală implicită, prin care tatăl ar fi mai puțin responsabil decât mama de creșterea copilului lor, atunci când tatăl nu mai este soțul mamei. În acest sens, nu s-ar face un pact cu opresorul. Un părinte care nu-și îndeplinește obligațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
realizează atunci când, antrenate pe piața muncii, își câștigă veniturile necesare dintr-o activitate remunerată și, astfel, nu depind de veniturile partenerului lor este pierdută când devin mame. Ajung să îi fie subordonate sub mai multe aspecte tatălui copilului lor: ordinea patriarhală se manifestă fie că sunt căsătorite, fie că nu. Ele depind în primul rând din punct de vedere economic de partener (veniturile câștigate de femei sunt, în general, mici, ajung pentru o persoană, dar nu sunt suficiente pentru mai multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tatălui să nu mai fie prezent. Comunitarismul dă dovadă de un mare potențial conservator (M. Miroiu, 2004, p. 182), iar acest fapt se datorează, în primul rând, valorizării trecutului. Din acest punct de vedere, perspectiva comunitară care nu respinge tradiția patriarhală nu este compatibilă cu nici o strategie de emancipare. În feminismul comunitarian se subliniază, în acest sens, că personalitatea unui individ este puternic marcată de apartenența sa la comunitate. Orice individ reflectă suma de determinații care îl condiționează. Ca atare, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
că sunt, soții, mame, bunici, surori, mătuși) mai grea, fiindcă ele contribuie, prin munca desfășurată acasă, la calitatea vieții celorlalți membri ai familiei. Retragerea statului din economie (și din activitățile de îngrijire) înseamnă întoarcerea la o ordine politică și mai patriarhală (M. Miroiu, 2004, p. 181) și sporirea subordonării femeilor în familiile lor. Neintervenției statului îi poate fi complementară intervenția comunității. Prin intermediul participării unor apropiați din comunitate, multe dintre problemele pe care le întâmpină familiile pot găsi strategii de rezolvare adecvate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este privită adesea ca o prelungire a activităților de îngrijire desfășurate acasă. Această viziune se poate datora unui anumit conservatorism, legat de ceea ce se așteaptă de la femei. Așteptările la care mă refer le includ pe femei în ordinea de tip patriarhal, care, deși prezintă modalități de exprimare diversificate în funcție de gradul general de civilizație atins de societate, sunt, în fond, de același tip. În acest sens, se poate face trimitere la experiența vechilor comunități românești rurale. Femeile puteau fi considerate agenți activi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este întemeiată pe acordul, pe contractul social încheiat între bărbați, în baza conceptului de fraternitate, iar sfera privată are la bază un alt tip de înțelegere, un contract sexual între bărbați care legitimează raporturile lor cu femeile, instituind, astfel, autoritatea patriarhală în interiorul familiei -, sfera publică se bazează pe cea privată, libertatea de acțiune a bărbaților în plan public fiind posibilă prin susținerea lor de către femei în plan privat. Toate acestea erau determinate, în principal, de faptul că exista o diviziune a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]