376 matches
-
a acuzat pe Felix de complot împotriva sa, iar el și soția sa au fost uciși. După moartea lui Felix, Aetius a fost, probabil, cel mai proeminent dintre "magistri militum", chiar dacă el nu i-a fost încă acordat titlul de patrician. În timpul anilor 430 și 431 Aetius a fost în Raetia și Noricum, fiind atestat în orașul Vindelicia, unde a restabilt conducerea romană la frontiera Dunării și a organizat campanii împotriva iutungilor. În 431 s-a întors în Galia, fiind primit
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
Placidiei, dar nu înainte să se revolte și să cauzeze pierderea a mare parte din Africa în fața vandalilor. În 432 Bonifaciu a fost rechemat în Italia și primit cu căldură de către Placidia. Lui Bonifaciu i s-a conferit rangul de patrician, în timp ce Aetius era deposedat de comandă militară, care era primită de dușmanul său. Aetius, considerând căderea sa iminentă, a mărșăluit împotriva lui Bonifaciu, înfruntându-l în bătălia de la Rimini. Bonifaciu a câștigat bătălia, dar a fost rănit mortal, murind câteva
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
pe tatăl său ca "magister militum praesentalis", a fost exilat la Constantinopol, a cumpărat proprietățile lui Bonifaciu și căsătorit cu soția sa, Pelagia. În perioada 433 - 450, Aetius a fost personalitate dominantă din Imperiul Roman de Apus, obținând gradul de patrician (5 septembrie 435), și a jucat rolul de "protector" al Gallei Placidia și a lui Valentinian al III-lea, în timp ce împăratul era încă tânăr. În 436, burgunzii regelui Gunther au fost învinși și obligați să accepte pacea oferită Aetius, care
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
Maximus și șambelanul Heraclius au fost capabili să se alăture alături de Valentinian într-un complot de asasinare a lui Aetius. La 21 septembrie 454, la Ravenna, Aetius a fost ucis de mâna lui Valentinian. Maximus a așteptat să fie făcut patrician în locul lui Aetius, dar a fost oprit de către Heraclius. Cautând răzbunare, Maximus a aranjat ca doi prieteni huni ai lui Aetius, Optila și Thraustila, să-l asasineze atât pe Valentinian al III-lea și Heraclius. Pe 16 martie 455, Optila
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
un edict de toleranță față de noua religie. După spusele lui Lactantius, împăratul Galerius și-a afirmat originea dacică și s-a declarat dușman al numelui Roman, propunând chiar ca imperiul să se numească nu roman ci Imperiul Dac, spre oroarea patricienilor și senatorilor. El și-a exprimat atitudinea anti-romană imediat ce avut funcția de împărat, tratând cetățenii romani cu cruzime exemplară, așa cum cuceritorii îi tratează pe cuceriți, totul în numele aceluiași tratament pe care victoriosul Traian l-a aplicat cu două secole înainte
Galerius () [Corola-website/Science/299882_a_301211]
-
în secolul al V-lea î.Hr.. ii executau îndatoriri religioase, dar și militare.; citirea augurilor era un pas esențial înaintea conducerii armatei pe câmpul de luptă. Sub Republică, vârsta minimă pentru alegerea unui consul era de 40 de ani pentru patricieni și 42 pentru plebei. Doi consuli erau aleși anual, servind împreună cu drept de veto asupra acțiunilor fiecăruia. Anul serviciului lor era cunoscut după numele lor: de exemplu, anul 59 î.Hr. era numit de către romani „consulatul lui Cezar și Bibulus“, din moment ce
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
înseamnă „aceia care merg împreună“. Dacă un consul murea în timpul termenului său (nu neobișnuit văzând poziția consulilor în prim planul bătăliei), unul altul era ales, fiind cunoscut apoi sub consul sufect ("cos. suff."). Conform tradiției, consulatul a fost inițial rezervat patricienilor; doar în 367 î.Hr. au câștigat plebeii dreptul de-a participa la acest oficiu, atunci când lex Licinia Sextia a stipulat că cel puțin un consul al fiecărui an ar trebui ales din rândul plebeilor. Primul consul plebeu a fost ales
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
oraș, în timp ce alții personalului generalilor sau serveau guvernatorilor romani ca guvernatori locotenenți în provincii. Totuși, alții erau desemnați pentru supravegherea finanțărilor militare În timpul reformelor lui Sulla în 81 î.Hr., vârsta minimă pentru un chestorat a fost stabilită la 28 pentru patricieni și 30 pentru plebei, iar alegerea în chestorat oferea automat un loc în Senat. Înainte de aceasta cenzorii revizuiau lucrul Senatului mai puțin regulat decăt inducția anuală de chestori. De asemenea, numărul chestorilor a crescut până la 20. În Parlamentul european, cinci
Chestor () [Corola-website/Science/299410_a_300739]
-
al societății, în Fraternity (1909), The Freelands (1915), dar este o altă temă, obsedantă, inspirată de propria sa aventură cu Ada - aceea a căsătoriilor nepotrivite, a divorțului acordat cu zgârcenie, a oprobiului care lovește cuplurile neligitime - temă explorată în The Patrician (1911) și The Dark Flower (1913). Elogiile apropiaților săi, turneele triumfale în Statele Unite nu-i ascund faptul că aparține unei epoci revolute. Prin educația sa se simte profund străin față de haosul perioadei de după război. Nostalgia sa față de trecut îl împinge
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
a revoltat împotriva Irinei și a exilat-o pe Lesbos, unde aceasta a murit în 803. Irina s-a născut într-o familie de nobili din Atena, familia Sarantapechos. Deși ea a fost un orfan, unchiul ei, Constantin Sarantapechos, era patrician și, posibil, și strateg din Hellas. Ea a fost adusă la Constantinopol de împăratul Constantin al V-lea la 1 noiembrie 769 și s-a căsătorit cu fiul său Leon al IV-lea la 17 decembrie. Deși ea pare să
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
ruptură între biserica orientală și cea a Romei. Se crede că Irina s-a străduit să negocieze un mariaj cu Carol cel Mare; dar conform lui Teofan Mărturisitorul, planul a fost oprit de Aetios, unul dintre favoriții ei. În 802, patricienii au conspirat împotriva ei și l-au întronat pe Nicefor, ministrul de finanțe. Irina a fost exilată la Lesbos și a murit anul următor. Ambiția ei de a restaura icoanele și mănăstirile l-a făcut pe Teodor Studitul să o
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
în Piața Unirii din Cluj. Clădirea își are numele de la familia care l-a cumpărat la începutul secolului al XVIII-lea. Clădirea actuală este opera arhitectului Lajos Pákey. În jurul anului 1500 pe locul actualei clădiri se aflau patru case de patricieni clujeni. Pe locul lor s-a ridicat Palatul Rhédey în stil eclectic. În acea epocă strada Napoca de astăzi se numea ulița Fânului, întrucât din zona complexului Hasdeu până aproape de Mănăștur se întindeau Fânațele Clujului. Palatul Rhédey își leagă numele
Palatul Rhédey din Cluj () [Corola-website/Science/307278_a_308607]
-
Leon V Armeanul () a fost un împărat bizantin între 813 și 820. Leon V era fiul patricianului armean Bardas. În 803, Leon a fost sub comanda generalului rebel Bardanes Tourkos. În 811, a devenit guvernator al provinciei Anatolia și a condus războiul împotriva arabilor din 812. Leon al V-lea a supraviețuit bătăliei de la Versinikia cu bulgarii
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
această clădire, situată în prezent pe strada Matei Corvin nr. 6, s-a născut regele Matia Corvin. Clădirea a fost construită în secolul al XV-lea și este amplasată în interiorul primei incinte de apărare aparținând vechii cetăți. Inițial a aparținut patricianului sas Stefan Kolb. Conform unor alte surse, ar fi fost folosită și drept han, iar în 1740 a fost cumpărată de urbea clujeană, îndeplinind și alte scopuri, cum ar fi cel de închisoare sau de spital. În 1887 împăratul Francisc
Casa Matia din Cluj () [Corola-website/Science/302574_a_303903]
-
în același timp cu Marcus Antonius Orator. Tatăl său (pretor 74) a murit în anul 71 î.Hr. în timpul ce era la comanda împotriva pirateriei mediteraneene. Iulia curând s-a recăsătorit cu Publius Cornelius Lentulus (Sura) (consul 71), un eminent politician patrician și co-lider al infamei conspirații a lui Catilina. Potrivit unor cunoscători în domeniu, precum Plutarh, Marc Antonius a petrecut anii adolescenței rătăcind pe străzile din Roma, cu frații și cu prietenii săi, mai ales cu Gaius Curio (ultimul tribun 50
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
regele în timpul tuturor proceselor, însă acesta nu avea o putere în a controla deciziile regelui. Deși unii scriitori consideră că nu exista posibilitatea unui apel la deciziile regelui, alții menționează că o propunere pentru apel putea fi adusă de către orice patrician în timpul unei întâlniri a Adunărilor curiate. O altă putere a regelui era aceea de fie a numi sau nominaliza toți oficialii la oficii. Regele putea numi un tribunus celerum pentru a servi ca tribun of tribului Ramnes din Roma, dar
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Când regele era absent din oraș, prefectul deținea toate puterile și abilitățile acestuia, până la punctul de a i se acorda Imperium cât timp se afla în interiorul orașului. Regele a primit chiar dreptul de a fi singura persoană care putea numi patricieni în Senat pentru a lucra drept senatori. Sub rege, Senatul și Adunarea curiată dispunea de o foarte mică putere și autoritate. Senatul și Adunarea curiată nu erau corpuri independente deținând dreptul de a se reuni și discuta problemele statului. Ele
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
și 600 cavalerie. Restul a format poporul roman, iar din acest rest Romulus a selectat 100 dintre cei mai nobili pentru a-i servi drept senatori într-un consiliu consultativ al regelui, Senatul Roman. Pe acești oameni i-a numit patricieni și aveau să devină nobilii și elita orașului în timpul Republicii. După 38 de ani petrecuți ca rege al Romei, Romulus a luptat în mai multe războaie în care a învins, mărind controlul Romei în tot Latiumul și în multe dintre
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Numa a fost marcată de pace și prosperitate. La numirea ca rege, fiind sabin la naștere, a mărit Senatul pentru a include 100 de nobili sabini care veniseră la Roma în timpul domniei lui Romulus. Acești oameni erau numiți, de asemenea, patricieni, în timp ce descendenții lor aveau să devină elita Republicii. Numa a reformat Calendarul roman ajustându-l pentru anul solar, instituind la fel de bine mai multe ritualuri religioase ale Romei. El a organizat zona din și din afara Romei în districte pentru un management
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
acum bazate pe bogăția economică, transferând multă putere în mâinile elitei romane. Odată cu trecerea timpului, însă, Servius a favorizat în mod crescând cei mai sărăciți oameni pentru a obține favoruri din partea plebeilor. Legislația sa a fost una extrem de penibilă ordinului patrician. Domnia sa de 44 de ani a fost finită cu asasinarea sa într-o conspirație condusă de propria sa fiică, Tullia, alături de soțul ei, Lucius Tarquinius Superbus. Al șaptelea și ultimul rege al Romei a fost Lucius Tarquinius Superbus. Ca fiul
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
putea trimite soli în afara Italiei, rezolvă dispute. Conform tradiției, a fost fondat de Romulus. În Senat existau două partide neoficiale: optimații și popularii. Senatul a avut o importanță majoră, iar prestigiul sau s-a format prin prisma participării instituționale a patricienilor bogați, aparținând aristocrației, si a plebeilor. În epoca republicana era compus din 300 de membri, foști magistrați. În timpul dictaturilor lui Sulla și Cezar, numărul senatorilor va crește la 600-900. Sub Augustus, numărul de 600 de senatori va fi definitiv fixat
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de a constrânge înfățișarea acuzaților în fața instanței. Puteau convoca comitia centuriada în afara Romei. Consulii, în număr de doi, erau cei mai importanți magistrați. Erau aleși pentru un an, erau deținători de imperium, aleși de comitia centuriada. Erau aleși numai dintre patricieni, dar abia după secolul IV î.Hr., după impunerea legilor licino-sextiene, plebeii vor avea acces la consulat. Aveau atribuții juridice și civile, convocau și conduceau senatul, comițiile curiate și centuriade, dispuneau de imunitate pe timpul mandatului, coordonau strângerea impozitelor și puneau în
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
fiecare aflată sub comanda unui guvernator ales de către Senat. Erau sub comanda regelui, iar în timpul Republicii, era sub comanda marelui Pontif, dar sub supravegherea Senatului. Erau organizate într-o serie de colegii de preoți: Funcțiile religioase erau ocupate doar de patricieni inițial, ulterior fiind gratuite și ocupate prin cooptare. Armata era o institutie fundamentală, a cărei sistem a fost moștenit de la reformele regelui Servius Tullius. Armata avea în centrul ei centuria (unitate militară alcătuită din 100 de pedestrași) condusă de un
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
puternic ar fi vrut să se facă rege a rămas un memento de clătinarea carierei pentru urmași (asasinii lui Iulius Cezar au spus ca încercau doar să ferească Romă de reabilitarea ei că monarhie). Cetățenii din Romă erau împărțiți în patricieni și plebei. Aceste două clase se moșteneau ancestral. Deși patricienii monopolizaseră toate oficiile politice și probabil majoritatea averilor în Republică timpurie, au existat și plebei avuți, menționați în diferite documente istorice. Pe de altă parte, multe familii de patricieni și-
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
un memento de clătinarea carierei pentru urmași (asasinii lui Iulius Cezar au spus ca încercau doar să ferească Romă de reabilitarea ei că monarhie). Cetățenii din Romă erau împărțiți în patricieni și plebei. Aceste două clase se moșteneau ancestral. Deși patricienii monopolizaseră toate oficiile politice și probabil majoritatea averilor în Republică timpurie, au existat și plebei avuți, menționați în diferite documente istorice. Pe de altă parte, multe familii de patricieni și-au pierdut în decursul vremurilor atât bogăția cât și influența
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]