622 matches
-
de ieniceri sosi de la palatul Topkapî pentru a vedea ce se Întâmplă. Patrula fu oprită Însă de mongoli, iar semnul șarpelui și al săgeții, pe care aceștia Îl purtau În colțul din dreapta al platoșelor de piele, impunea suficient respect pentru ca patrula să se retragă. Dar rumoarea cu privire la un atac asupra palatului se răspândi cu repeziciune. Fără nici un ordin special, Cuceritorii aflați În garnizoană În capitala imperiului se adunară În fața palatului. În semn de solidaritate cu grupul războinicilor mongoli, ei Întăriră paza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
străpuns. Oană se apropie, observând precizia loviturii și coada săgeții. - Mongoli... Îi șopti Erinei. Erina privi de-a lungul carelor și, mai departe, printre corturile spahiilor, dincolo de care erau legați caii. Nu se zărea nici o mișcare. Ba da, printre corturi patrulau Încet două străji. Se apropiară Încet, trecură de căruțe și așteptară În spatele primului cort. Străjile se Îndepărtară. Fugiră printre alte două corturi și se opriră din nou. Acum străjile erau aproape. Se auzeau pașii și clinchetul ușor al iataganelor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oponenți implacabili ai adevărului, că Bismarck, instigatorul, plantase talismane magnetice la granițele sale pentru a înfrânge rezistența ocultă în fața dominației teutonice. Pe măsură ce veștile despre pierderile și dezastrele de război ajungeau la ea, unii din prietenii ei teosofi deveneau Ajutoare Invizibile, patrulând frontul cel mai îndepărtat, în corpurile lor astrale, păstorind sufletele morților, conducându-i spre viața de după moarte. Având o premoniție teribilă, ea încercă să stabilească niște contacte cu Kenneth și Duncan. O dată. Măcar (nu putea rosti gândul) pentru ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lor face să sporească încordarea grupului de albi și, cu toate că profesorul insistă că nu este necesar, Gregg și Marchant decid să facă de gardă. Într-o noapte, Jonathan rămâne mult timp treaz în fața cortului său. Îl urmărește pe Gregg, care patrulează zona cu pușca sub braț, când observă niște luminițe care pâlpâie pe fundalul povârnișului. Treptat, li se alătură și altele, până când ajung la vreo duzină, iar fața stâncii arată ca un cuib de termite. Luminițele rămân acolo câteva ore, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și este destinată eunucilor, doamnelor de onoare și slujnicelor. Ferestrele lor dau spre curte, ceea ce înseamnă că m-ar zări negreșit dacă m-aș îndrepta spre poartă și că, de asemenea, pot vedea pe oricine ar vrea să intre. Eunucii patrulează prin palat în schimburi, astfel încât întotdeauna este cineva treaz. An-te-hai doarme adânc pe jos. Eunucul-șef Shim m-a mințit când mi-a spus că mi-a dat oameni care nu sforăie. An-te-hai sforăie ca un ceainic care dă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în timpul rugăciunii a descoperit că armăsarul din argilă al zeului chinez transpira, vorbește pe neașteptate călugărul, de parcă m-ar fi spionat tot timpul. Prințul a ajuns la concluzia că în mod sigur zeul muncea din greu călărindu-și calul ca să patruleze prin toate palatele. De atunci, Kuan Kong a devenit o figură importantă pentru credincioșii din Orașul Interzis. — De ce fiecare zeu stă în propria-i cabină? îl întreb eu. — Deoarece merită atenție pentru ceea ce sunt, răspunde călugărul. De exemplu, venerabilul Tsongkapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mișcare. Ne continuăm lunga călătorie spre Jehol. Sunt tristă și amărâtă când mă gândesc la pretextul „vânătorii“ soțului meu. Miniștrii și prinții, în haine minunate, sunt purtați în palanchine bogat decorate pe umerii cărăușilor care înaintează cu greu, în timp ce gărzile patrulează pe ponei mongoli. Psalmodiul cărăușilor a fost înlocuit de o tăcere adâncă și chinuitoare. Nu mai aud târșâitul picioarelor în sandale peste pietrele instabile. În schimb văd, durerea dată de bătături întipărită pe chipurile posomorâte și pline de sudoare. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
clan locuia la un loc, ca niște refugiați din calea unui uriaș cataclism, care continua zi și noapte. Evident, erau întinse perdele chiar și în grădină, scuturile erau instalate unul lângă altul, iar soldații nu mai aveau timp de somn, patrulând noaptea prin zonă, cu lampioane mari de hârtie. Mesagerii erau preluați, din oră în oră, direct de la intrare și conduși prin poarta centrală, până în grădină, unde Katsuyori asculta personal veștile. Tot ceea ce în anul trecut făcuse doar parte din construcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
14 puncte cheie ale SUA, butoanele roșii de alertă portocalie și ca urmare s-au pus în funcțiune toate măsurile proiectate din timp. Au fost lansate în aer 457 de avioane F16 și 22 de F17, 3256 de elicoptere Apache patrulau deja la mică înălțime, pentru a proteja prețioșii văcari americani, care de atâta vreme au fost obiect de export pentru SUA, mai ales prin intermediul filmelor western. Au mai fost trimise urgent 3 portavioane și șapte submarine nucleare de atac în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
întotdeauna fusesem de părere că în univers există o cantitate limitată de noroc. Iar Brigit tocmai pusese laba pe întreaga cantitate alocată apartamentului nostru. Mie nu-mi mai rămăsese deloc, nici măcar un singur atom. Curvă egoistă, mă gândeam furioasă, în timp ce patrulam prin apartament în căutarea vreunui strop de băutură sau a unor rămășițe de droguri. Uitați-vă la biata de mine, biata șomeră care probabil avea să se angajeze la McDonald’s. Asta dacă avea noroc. Ei, nu speram decât că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Bingo! Dar întotdeauna când ai nevoie de un vânzător de droguri, nu găsești nici unul. Poate că era prea devreme și nu se treziseră încă. Ce bine-ar fi fost dac-aș fi avut o scrisoare de recomandare de la Wayne! Am patrulat o veșnicie în sus și-n jos prin fața unor blocuri acoperite cu graffiti. La fiecare colț de bloc erau pictate, cu o mână tremurândă, niște seringi gigantice, cu câte-o cruce roșie pe ele și cu semnul vânzătorilor de droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Paștelui ortodox din 1940: o scrisoare anonimă de amenințare, formulată în violentul limbaj antisemitic al Gărzii de Fier, o organizație fascistă din România. Bucureștiul se afla într-o stare de haos politic, cu echipe de ucigași îmbrăcați în cămașă verde patrulând pe străzi: tatăl lui Tolea va fi în curând descoperit mort - să fi fost el oare asasinat? Să se fi sinucis? Din nou astfel de întrebări nu pot săprimească nici un răspuns din text. Tolea bănuiește că scrisoarea ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se acorde liber în seara aceea. Directorul de scenă e furios din cauza anunțului de ultim moment. Actrița cheamă o rișcă și părăsește teatrul. E ora șapte. Mai sunt cinsprezece minute până la ridicarea cortinei. În camera de machiaj, directorul de scenă patrulează de colo-colo în cercuri largi, ca un câine care aleargă după propria-i coadă. Când sună gongul, lovește oglinda cu pumnul. În oglinda spartă apare chipul lui Yunhe. Machiată și costumată pentru rol. Sunt gata să continui eu spectacolul, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o au mulți dintre cei de acolo, că sunt urmăriți. Cristian se uita tot timpul În toate părțile, vorbea În șoaptă, făcea semne bizare cu mâna, de atenționare. La ora la care ieșeam de obicei din hotel dădeam de Cristian, patrulând pe trotuar, disperat că a Întârziat la serviciu, dar și mai disperat la gândul că ar putea rata ocazia să mă Întâlnească. Pretindea că la telefon nu mă găsește, dar Alexandru sau Victor cum de mă găseau? — Ei Îți știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-i nevoie să mă aștepți. Și cu asta, bărbatul a plecat, lăsând-o pe Julia să-și strângă hainele și să adune rămășițele serii romantice în care-și pusese atât de multe speranțe. Un efort conștienttc "Un efort conștient" Nick patrula în dreptul ferestrei, uitându-se la mașinile de-afară și-apoi din nou la patul pe care Susan stătea nemișcată, înconjurată de Fiona, Julia și Alison. Fiona și Alison erau în jeanși și în pulovere, în schimb Julia arăta uluitor, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și mașinile care se mai Întâmpla să treacă pe lângă noi erau nave pe o altă rută, fiecare dintre noi fiind Închis În spațiul câte unui cocon slab luminat. Mă simțeam de parcă Londra era toată numai a mea, iar eu Îmi patrulam teritoriul. Clădirile mărețe și frumoase de pe cheiul Tamisei Îmi păreau palate scăldate În lumina albă a reflectoarelor. Creierul funcționa În continuare, Într-o veselie. Doamne, ce poetică devin când sunt drogată. Când am ajuns În suburbiile Camden-ului, Rachel căscă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui Hasan, dar reședința sa se află În apropiere, și doar o mică grădină Îl desparte de ceea ce a devenit cartierul general al rivalului său. Or, această grădină s-a transformat Într-o adevărată cazarmă, garda personală a lui Nizam patrulează neliniștită pe Înarmată până În dinți. Nimeni nu e mai stânjenit decât Omar. Ar dori să intervină spre a liniști spiritele, pentru a ajunge la o Înțelegere Între cei doi adversari. Dar, chiar dacă Nizam continuă să-l primească, nu pierde nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
câteva ceasuri. Alături de Șirin. De la prima noastră noapte de dragoste, n-o mai Întâlnisem decât În public. Asediul crease, În Tabriz, o atmosferă nouă. Se vorbea tot timpul de infiltrări inamice. Oamenii vedeau peste tot spioni sau sabotori. Bărbați Înarmați patrulau pe străzi, păzeau accesul În clădirile importante. La porțile Palatului Pustiu se găseau adesea cinci sau șase, uneori mai mulți. Deși fuseseră Întotdeauna gata să mă Întâmpine cu zâmbetele cele mai strălucitoare, prezența lor Îmi interzicea orice vizită discretă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
toți cei care se-ndreptaseră spre locul acțiunii cînd se auzise Împușcătura se retraseră acum de lîngă pistolarul care zăcea liniștit, Întins pe spate. Nu pleacă nimeni pînĂ nu vine poliția, strigă cinevă de la ușă. Doi polițiști cu carabine, care patrulau și auziseră hărmălaia stăteau acum În dreptul ușii și, exact cînd făcură anunțul, văzui cum șase bărbați se pun În rînd, ca o echipă de fotbal ieșind de la vestiare, și se năpustesc pe ușă. Trei dintre ei erau cei care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de ce ești plin de sînge pe cămașă? — Am asistat nașterea unui vițel. — Ești moașă sau veterinar? Nu voi oferi altă informație În afara numelui, gradului și numărului de Înmatriculare. Mai băurăm niște vin În timp ce ne uitam pe drum, așteptînd s-apară patrula. — Où est a dracu’ patrulă? Întrebă Red. — Nu știu, nu eu răspund de ei. — Bine că n-au apărut cînd am avut acel accrochage mic, spuse Onie. Spune-mi, mon capitaine, cum te-ai simțit cînd ai aruncat-o-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de drum pînĂ nu sosește coloana. PĂi voi sînteți coloana. — Nu, din păcate nu sîntem. BĂiatul se urcă pe bicicletă și se-ndreptă spre estaminet. Eu mă-ntorsei la fermă, cu soarele de vară bătÎndu-mi În cap, ca să aștept patrula. Nu-mi imaginam ce s-ar mai putea Întîmpla ca să mă simt și mai rău. Da’ sigur că Întotdeauna poți să te simți și mai rău. Pe cuvînt. — Ajungem În oraș diseară? mă-ntrebă Red. Da, sigur. Vin deja, dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zei, iată-mă În exil, despărțit de ei. (Fragment din Turfa’n M 7) Barul Pilade era În timpul acela un porto franco, taverna galactică unde extratereștrii din constelația Ophiulcus, ce asediau Pământul, se Întâlneau fără fricțiuni cu oamenii Imperiului, care patrulau În centuriile lui van Allen. Era un vechi bar ce dădea spre Naviglio, cu tejgheaua de zinc, cu biliard, cu tramvaiștii și meseriașii din zonă care veneau dis-de-dimineață să dea pe gât un păhărel. Prin ’68 și În anii următori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
conacului. Dădu câteva ordine și se echipă repede și dânsul, în vreme ce Didina striga, frîngîndu-și mîinile: ― Silvestre, Silvestre, ia seama, să nu te omoare! Boiangiu era calm. Se stăpânea. Își zicea că mare lucru n-are să fie nici acuma. Doar să patruleze puțin, să facă act de prezență. Nu vrea să ațâțe pe țărani, ci să-i liniștească. Nu va lua cunoștință că focul a fost pus, ci va proceda ca și când ar fi un incendiu oarecare... Mai târziu, după ce se vor fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lor, că știai despre ce era vorba și că erai de acord... A trebuit să se facă intervenții foarte sus ca să nu fii arestat, adăugă. - Vă mulțumesc, spuse încurcat, ștergîndu-și fruntea. - Deocamdată, au dublat măsurile de pază. Strada e necontenit patrulată în timpul nopții; un sergent, în civil, își va căuta tot timpul de lucru în dreptul ferestrei dumitale - ca acum, adăugă coborând glasul - iar nopțile, plantonul va dormi pe un pat de campanie, pe culoar, în dreptul ușii. Se ridică din fotoliu și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se opri în dreptul ferestrei deschise, privind lung parcul. - Evident, începu târziu, paza s-a înzecit. Probabil că nu ți-ai dat seama, dar de câteva zile, multe din camerele vecine sunt ocupate de agenți. Iar în timpul nopții, bănuiești cum e patrulată strada... Și cu toate acestea, reluă după o pauză, în curând va trebui să fii evacuat de aici. - Păcat, spuse. Mă învățasem... și-mi plăcea. - Am fost sfătuit să începem deja camuflarea dumitale. Deocamdată, îți lași să-ți crească mustața
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]