388 matches
-
din două salturi erau lângă prada lor și făceau prăpăd. Corvium se mișca în același ritm cu ei și în mai puțin de o secundă era înarmat cu She'le'ri și tăia în stânga și în dreapta tot ce nu era patruped. Cei opt, văzând că nu pot trage fără a răni pe aliații lor neobișnuiți, înaintau cu precauție și în mod ordonat. Gloanțele rătăcite spulberau bucăți de ciment din pereții laterali. Ultimul venea în fața primului și curând devenea al doilea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Poftește apoi la scaieți de Cartagina, dreși cu oțet îndoit cu miere și asezonați cu chimen. Râde printre îmbucături. Asta zic și eu civilizație! — Ce? se interesează politicos Gallus. — Am ajuns să ne delectăm cu monstruozitățile de care fug toate patrupedele. Își linge degetele. O mâncare cu adevărat pe placul zeilor. Împunge în aer. — Nu-mi lipsește niciodată de pe masă. Asinius Gallus surâde măgulit și abia după ce-l vede pe Libo cât de cât îndestulat se servește și el de pe celălalt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încălțate cu botine lejere. Parcă ar dansa. De ce ține mâna dreaptă ridicată? Aha! Are un rython în formă de câine. Captivat, se apropie cu un pas și o înghesuie fără să vrea pe Antonia de perete. Lăbuțele din față ale patrupedului îl înveselesc peste măsură. Antonia îl înghiontește ușor să-și facă loc. Clipește a scuză și se dă mai la o parte. Larul însă îl atrage ca un magnet. Ai zice că cel care l-a meșterit i-a insuflat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
strană psalții, Omul bun dintr-un cătun. * Valentin, Sfântul iubirii? Eul e în grea robire, Ce sărac e gândul firii, Simțul de creștin ’n-orbire! Dumnezeu e al iubirii. Asta știu și asta cred; Nu schimba legea zidirii, Imitând un patruped! „Ce-i în mână nu-i minciună”. Azi, când mâna este goală Și cuvântul e arvună, Doar minciuna fierbe-n oală. 7 martie 2005 Nu vremurile schimbat-au omul, Ci omul singur s-a schimbat Când a aflat că-n
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Capitala alobrogilor era Viena de azi în. trad.ă. Giustacuori di cuoio îlb. it., în originală în. trad.ă. Turma — unitate tactică a cavaleriei romane, compusă din treizeci de cavaleri în. trad.ă. Jaret — parte a picioarelor dinapoi ale unui patruped, situată între gambă și fluier în. trad.ă. Cursus honorum îtermenul latin pentru „Scara Onorurilor“ă reprezintă idealul vieții politico-sociale a oricărui cetățean roman din Roma republicană. în mod concret, înseamnă ierarhia funcțiilor publice îmagistraturiă pe care le puteau deține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imităm toate modelele. Schisma natură-cultură aproape nu există. Ce spanac de excese raționaliste să critici? De ce ai organiza oaze de educație ecologică life în București, unde Ferentariul și Pantelimonul sunt oaze de case în care trăiesc în simbioză oamenii cu patrupedele și zburătoarele? Stadiul nostru nu e cel de estompare a distincției public-privat, ci acela al lipsei acestei distincții. Vezi presa? Seamănă enorm cu o terapie de grup. Tot omul se defulează într-o veselie, ca pe vremea Ciuruitului pe scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
l-a luat singură, ca un bărbat, la șaisprezece ani. Acesta nu era un lucru obișnuit la axoni, dar după moartea părinților noștri Prepelicarul și cu mine nu am fost foarte iubiți. Iată de ce: orfanii axona sunt precum maidanezii printre patrupedele cu pedigri. După moartea tatălui nostru am fost aproape niște paria, iar firile noastre ne-au înrăutățit și mai mult situația. Prepelicarul fusese întotdeauna un spirit liber. O spun cu o oarecare invidie, pentru că eu nu am fost niciodată astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
frontierele regnului zoologic (aș).a cum se va observe în anexe Aliajul de trupuri vii și materii anorganice devine o obsesie de care nu scapă nici obiectele. Ele capătă gheare, dinți, ferocitatea animalului; ele pot fi observate unindu-se cu patrupedul și cu omul. Pictura lui Bosch este atât de șocantă și pentru faptul că amestecă fierul, lemnul și carnea. Până la sfârșitul Evului Mediu animalele se încrucișează între ele sau cu plante, o cană are mâini, un butoi are patru labe
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
noastre”: “(...) o lume așezată cu capul în jos, în care câinii aleargă înaintea iepurelui, și cerbii îl vânează pe leu. Capete mici, cu gheare de păsări, animale cu mâini omenești pe spinare, capete pletoase din care țâșneasu picioare, dragoni zebrați, patrupede cu gât de șarpe care se înfășura în mii de noduri de nedesfăcut, maimuțe cu coarne de cerb, sirene cu forme de zburătoare cu aripi pieloase pe spate, oameni fără brațe cu alte corpuri de oameni care le răsăreau din
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și În afara sa, cât mai fidel posibil, aceste sunete. Astfel, adevărurile corespondau Încrucișându-se În golul ce despărțea un bloc de celălalt. La drept vorbind, făcând această operațiune, Lawrence era interesat să verifice dacă adevărul pe care-l stăpânea un patruped era aidoma cu cel pe care-l poseda un semen de-al său ce umbla ridicat În două labe. Adevărurile erau aproape identice. Doar că unul putea să miște din urechi, iar celălalt avea posibilitatea să scoată mult fum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui Stanley, un labrador bătrân pe nume Spot. Fără să vreau, mă gândesc la Harry și la vorbele smintite care mi-au rămas înfipte în minte de două săptămâni încoace: X marchează locul. Locul s-a preschimbat acum într-un patruped și, în timp ce îl urmăresc cum o linge pe Lucy pe față, rămân aproape de Tom, pentru eventualitatea în care voi fi chemat să-i spun câteva cuvinte Pamelei. Nu sunt, dar ascult jumătatea de conversație care îi aparține lui Tom, surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
peste femeia din jilț. La rândul ei, doamna Ledoulx, obișnuită cu moda și mai ales cu purtarea lejeră, plină de curtenie a francezilor, îi privea din ce în ce mai contrariată, chiar neliniștită. Atunci se întâmplă un lucru neprevăzut. Stârnit de noile mirosuri, alintatul patruped al doamnei consul - un mic Maltez cu blana sidefie, zilnic spălată și îndelung pieptănată - care visa liniștit în poala stăpânei sale tresări nervos și începu să adulmece în direcția grupului compact de la ușă. Sări pe covor și, de acolo, proțăpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Moțul din creștet, legat cu o panglică vert d’eau, într-o potriveală absolut subtilă cu rochia stăpânei, sălta și el în același ritm. Din ce în ce mai înspăimântată și roșind violent pentru comportarea atât de nediplomatică, ba de-a dreptul agresivă a patrupedului ei favorit, Bichon, doamna Ledoulx încercă să readucă neascultătorul Maltez înapoi în poala ei, cu un glas șoptit, apoi șuierat și, în cele din urmă, țipat. Dar era deja depășită de situație. În disperare, se ridică și încercă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ledoulx tună din toți bojocii și chiar de mai de jos. ― Bichon!... Tais-toi!... Finis!... Merde! Magia clipei de rătăcire se risipi ca și cum nici n-ar fi existat. Doamna Ledoulx încetă brusc să mai râdă și reveni la jilțul ei aurit. Patrupedul ciuli urechile și, cu panglica desfăcută atârnând pleoștită pe o parte, se strecură la adăpost, în poala stăpânei sale. Iar vizitatorii, după o reconstituire rapidă a ordinii inițiale, trecură pe rând prin fața jilțului, sărutând, așa cum cerea obiceiul, mâna doamnei Ledoulx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu putea să mai dea nici un taler în plus față de prețul convenit. Destul că îl costa și ochii din cap, pentru o treabă de mântuială. Scutură nervos Le Journal de Paris și mârâi: ― Toinette, ai putea să renunți la acel patruped măcar atât cât îmi iau micul dejun. ― Dragul meu, în primul rând, „acel patruped” are un nume drăguț, iar, în al doilea rând, și eu aș putea să-ți cer ție să renunți la fițuica aceea „măcar atât cât îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl costa și ochii din cap, pentru o treabă de mântuială. Scutură nervos Le Journal de Paris și mârâi: ― Toinette, ai putea să renunți la acel patruped măcar atât cât îmi iau micul dejun. ― Dragul meu, în primul rând, „acel patruped” are un nume drăguț, iar, în al doilea rând, și eu aș putea să-ți cer ție să renunți la fițuica aceea „măcar atât cât îmi iau micul dejun”. Numai că eu, spre deosebire de tine, sunt o ființă tolerantă. Te las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acolo! La dreapta ta, stângaciule! Pune ceva pe tine și așteaptă-mă! Tocmai la timp, pentru că Ledoulx dădea deja buzna în dormitor. ― Toinette!... Toinette!... Uite, uite ce mi-a făcut animalul!... Bestia!... Turbatul ăla de cățel!... Dacă-ți mai prind patrupedul în cabinetul meu, o să-l jupoi de viu, o să-l omor cu... Se opri cam dezorientat. Nu mai regăsea ordinea lucrurilor. Așternutul răscolit, părul ciufulit, neglijéul îmbrăcat doar pe o mânecă și încercările nereușite ale Toinettei de a o nimeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trecuse capiu la acțiune. La atac! Doar că anumite persoane, nu doar binevoitoare, ci și de-a dreptul bine-intenționate (numele Bossului fiind, în șoaptă, cel mai adesea pomenit), re-echilibraseră balanța sorților, prevenindu-l într-un timp util pe stăpânul rasatului patruped, pe Patiser, despre tentativa de kidnapping cu iz canin, care tocmai i se pregătea. Astfel încât, în aceeași noapte, nea Ghiță l-a filat și l-a așteptat pe lotru, pitit după trunchiul prunului uscat de la colțul magherniței și, profitând cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din dreapta ușii, peretele de cărămidă lipsea, înlocuit fiind cu o rețea de bare metalice subțiri, cromate, printre care se putea observa un fel de chicinetă oarbă, cu un prici, prelungită câțiva metri în semiobscuritate, ca o anexă improvizată, pentru eventuale patrupede domestice. De fapt, aceea era celula, spațiul cu destinație specială, pentru reținuți. În acea noapte, cotețul de un flintic de stea, avea un singur chiriaș, pe măsură, nespălat, împuțit, hirsut, zdrențăros, rufos și slinos, altminteri întrutotul familiar autorităților, ca și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
puțin 20 de hectare de pădure de stejari plus despăgubirile adiacente pentru manopera strămoșilor, bonurile valorice pentru zilele prestate și diurna de deplasare europeană, inclusiv decontarea transportului dus-întors care se făcea cu cal la schimb, ceea ce ne conduce la 4-5 patrupede perisabile prin deces de ef fort... în total o sumă minimă de 663 milioane la cursul zilei plus procentele de inflație pentru mâine, când se va efectua și plata. Se adaugă consultanța de specialitate, juriștii, economiștii, topografii și cele 14
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
maxime fecundități, atât pentru oameni cât și pentru celelalte animale. Iluminat, am strâns-o în brațe și am oferit-o unei Ferme de Creștere a Porcinelor. Din nefericire am fost refuzat categoric pe motiv de destabilizare a efectivelor naționale de patrupede și în special a porcilor care deja sunt în număr prea mare. N-are rost să vă înșirui lista impresionantă de firme, instituții și persoane private care m-au refuzat sau m-au dat în judecată. Cert este că, așa cum
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nemișcată și așteaptă clipa când va ataca. Ai impresia că e paralizată de frică și că va fi o victimă sigură, încă puțin și cobra o va mușca mortal. Dar exact în clipa când ți se face milă de bietul patruped care a avut ghinionul să iasă în calea cobrei, mangusta, mai ageră ca o vulpe, se repede fulgerător cu dinții în gâtul înfricoșătoarei reptile. Urmează o încăierare halucinantă, pe viață și pe moarte. Când reușește, în sfârșit, să prindă cobra
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Se prea poate. Un fapt e sigur: măgarul are mai multe virtuți decât au fost notate până acum. Pe unele le observăm și le indicăm, cum sunt acelea cu privire la misiunea înaltă a preotului. S-ar părea că el, observând acest patruped, poate avea un motiv în plus de cum ar trebui să fie și el: un măgar al lui Cristos, adică un slujitor din iubire. 5. Preotul și virtuțile educative ale măgarului 1. Bunul simț al măgarului și al preotului. Să arătăm
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
importante ale măgarului sunt trei: umilința, răbdarea și forța. Aceste virtuți slujesc fi-ecărui om, fiecărui creștin, fiecărui preot. Fără umilință nu se poate trăi; fără răbdare se trăiește rău; fără forță se trăiește puțin. Aceste trei virtuți necesare, pe care patrupedul nostru urechiat le posedă și ni le învață cu înțelepciunea sa mută, dar în același timp expresivă și convingătoare, sunt virtuțile care îi amintesc preotului că este „măgarul” lui Cristos pentru că este slujitor din iubire. VI PREOTUL ȘI ARTA DE
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
trebuie să se fi aflat Arca alianței sau, după unele ipoteze, imaginea lui Dumnezeu, pusă pe un tron de cherubini (cf. 2Reg 19,15; Is 6,1; 1Cr 13,6). Acești cherubini erau probabil figuri umano-animale, similare sfincșilor sau altor patrupede înaripate, în formă de tron, asemănătoare tronurilor regești cu cherubini înaripați găsiți în mai multe situri din Orientul Apropiat. Trebuie adăugat și că, recent, unii autori au contestat teza că descrierea biblică este realmente istorică, susținând însă că ea reprezintă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]