665 matches
-
Pecenegii și cumanii puteau să împrumute multe din limba tributarilor și fraților de arme și, pe urmă, la prăbușirea propriei puteri, să se asimileze cu ei." El admite că românii, ca autohtoni și cunoscători ai muntelui, au servit drept călăuze pecenegilor și cumanilor. Prin urmare, conchide Iorga, având în vedere dominația celor două neamuri turcice, extinderea dominației regatului apostolic al Ungariei a fost oprită, până la 1200, de existența dincoace de munți (Carpați) a patronajului (prezenței), adică a stăpânirii unei alte hoarde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obiceiuri, deși ele par a fi o datină curat românească. Astfel, caii iuți, meșteșugul tragerii cu arcul vin de la cumani, înainte de o altă inițiere a autohtonilor (români) prin tătari. Din această conviețuire, mai strânsă și mai cuprinzătoare decât aceea cu pecenegii, au provenit și acele nume din Codex cumanicus recunoscute ca românești, Umul, Gubul, Olaka. Ca împrumut de costume (port), cu părul lor lung și mustățile plecate în jos, cumanii din fresca de la Gelencze au înfățișarea țăranilor români-căpetenile cumane au un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întâlnim cuvinte vechi turce, ca aslam (camătă), uium (dijmă) stăpâni ai teritoriului, ei impuneau prestațiile locuitorilor și cioban (păstor). La rândul său, un alt istoric, C. C. Giurescu, ne oferă alte detalii despre turanicii pecenego-cumani migrați în ținuturile românești. După valul pecenegilor, înlăturat de bizantini, locul lor este luat de cumani. Aceștia vorbeau o limbă îndeaproape înrudită cu limba turcă, la care se adăugau și cuvinte persane-ni s-au păstrat fragmente din limba lor, un manuscris din 1301 ce conține un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acești canesi pentru a câștiga favoarea mongolilor". În plus, prezența unor "vlahi" între mongolii coborâți în Italia este adeverită de o povestire contemporană două detalii semnificative pentru o istorie neconvențională a românilor. Dealtfel, conviețuirea timp de secole sub alți nomazi, pecenegi și cumani, a deprins pe români cu datina turanicilor, "cuceritori prin iureș și dominatori prin hoardă" (Iorga); trăind în simbioză cu pecenegii și cumanii, românii au consimțit ușor să coopereze cu tătarii.27 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
contemporană două detalii semnificative pentru o istorie neconvențională a românilor. Dealtfel, conviețuirea timp de secole sub alți nomazi, pecenegi și cumani, a deprins pe români cu datina turanicilor, "cuceritori prin iureș și dominatori prin hoardă" (Iorga); trăind în simbioză cu pecenegii și cumanii, românii au consimțit ușor să coopereze cu tătarii.27 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească Prezența triburilor turanice (vechi turce) în spațiul extracarpatic, pe lângă mențiunile izvoarelor scrise, este atestată și de sursele arheologice. Au fost descoperite
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locuind îndeosebi în căruțe și corturi. Din datele pe care le deținem, la est de Carpați (Moldova) s-au descoperit 60 de morminte ce pot fi atribuite triburilor nomade turanice, aflate în 36 de puncte diferite. Complexele funerare (mormintele) aparțin pecenegilor și cumanilor și datează din secolele X-XIII, dar unele morminte tumulare ale cumanilor sunt după 1241-1242, ceea ce arată că mongolii n-au exterminat cu totul pe cumani. Aceste morminte ale nomazilor turci s-au aflat în extremitatea nordică a Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
populația autohtonă, românească. Pe de altă parte, pătrunderea călăreților nomazi turanici în regiunile de la nordul Dunării de Jos a provocat mari perturbații în evoluția normală a societății locale (românești). Caracterul prădalnic al migrației (năvălirii) turanicilor este reliefat de cronicile contemporane-atitudinea pecenegilor și cumanilor față de români a fost aceeași cu cea față de locuitorii Rusiei și Bizanțului. Neînțelegerile triburilor nomade turanice cu autohtonii se datorau economiei specifice practicate de migratori. Principala lor ocupație-păstoritul nomad de stepă-conferea trăsături aparte modului lor de viață, bazat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Târnovo a sporit considerabil, iar slăbirea și apoi subordonarea Cumaniei apusene, adică a Munteniei și sud-vestului Moldovei, regatului ungar, a accentuat și mai mult această presiune. Între 1211-1213, o oaste a regatului ungar alcătuită din sași, români, secui și pecenegi a înaintat în direcția Vidinului, în sprijinul lui Asan Borilă, convertit la alianța cu puterile catolice. În urma presiunii și schimbării orientării politice, țarul bulgar încheia pacea și alianța cu statul latin. Și urmașul său, Ioan Asan II, va continua alianța
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Între 1241-1350, în "țările" de margine ale Transilvaniei, din Banat și până în Maramureș, existau 1500-1800 sate-ele aveau un habitat aproape omogen românesc. În zona centrală și de câmpie a provinciei erau 500-800 sate, între care erau incluse și colectivitățile alogene, pecenegi și slavi târzii, asimilate ulterior din cauza numărului lor redus. Așadar, în secolele XIII-XIV, erau între 3000-4000 de sate, cu o mărime medie de 25 gospodării, unde locuiau în jur de 500.000 locuitori, din care 2/3 români, adică între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolele XIII-XIV, societatea românească de la sud de Carpați era în plină expansiune. Această stare de lucruri a dus la reanimarea vieții urbane. Însă urbanizarea s-a desfășurat lent, fiind stânjenită de ultimele valuri migratoare ale populației turanice, șocul provocat de pecenegi, cumani și mongoli. Astfel, așezarea de la București ce data încă din secolul al XI-lea, ocupa o mare suprafață. În procesul de accelerare a urbanizării, un rol l-au avut factorul politic și cel bisericesc, voievodatele și episcopiile existente au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în izvoarele scrise a românilor nord-dunăreni este legată de participarea unei formații militare românești, alături de cumani, la luptele dintre vlahi (Asănești) și bizantini (după Nicetas Choniates, FHDR, III). Nu mult după aceasta, românii din sudul Transilvaniei, alături de sași, secui și pecenegi, participau la expediția comitelui Ioachim de Sibiu în regiunea Vidinului din 1215. Formațiunile politice românești din Cumania și din teritoriile Episcopiei cumanilor erau prevăzute cu structuri militare și au înfruntat pe năvălitorii mongoli, la 1241, iar ulterior, după 1247, participau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țării lor". Prin urmare, la începutul secolului al XIII-lea, ungurii ajung la Carpați și apoi, treptat, încep să-și extindă influența și dincoace de munți. Această expansiune ungurească nu are aspectul unei colonizări, nici măcar forma extinderii pământurilor marilor feudali. Pecenegii și cumanii aflați la sud și est de Carpați prădau sistematic dincolo de munți, regatul ungar însuși fiind amenințat de ofensiva populațiilor turanice. În acest context, dar și la intervenția papei de la Roma și a relațiilor cu Imperiul latin de Răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
veche decât instalarea cavalerilor teutoni; la 1210, după revolta dela Vidin, în Bulgaria apuseană, țarul Asan Borilă cere ajutor regatului ungar, iar în sprijinul său este trimis comitele Ioachim de Sibiu cu o oaste alcătiută din sași, români, secui și pecenegi. Diploma regală ce menționează această expediție precizează: " Când a ajuns la râul Ogost (Olt), i-au ieșit în cale trei căpetenii (duces) din Cumania și a dat lupta cu ei, doi au fost uciși, iar al treilea, Karaz, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românilor la expedițiile militare (cruciatele) este numai un episod din contribuția lor la aceste acțiuni deoarece, aici, pe pământul lor, românii au avut propria lor cruciată împotriva marilor năvăliri păgâne, începând de la huni până la mongoli. Din secolul al X-lea, pecenegii, uzii și cumanii n-au ajuns în centrul Europei, ci au fost opriți în această zonă de forțele locale (autohtone). Pe pământul românesc au luptat și forțe cruciate străine, precum Ordinul teutonic în Țara Bârsei, la sud și est de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
susține autorul? Încă din Introducere, el face afirmații mai puțin obișnuite: "șansa de a vedea încropindu-se și în spațiul nostru (românesc) o domnie structurată" ar fi putut veni de la "ultimii barbari", care au stăpânit teritoriul dintre Carpați și Dunăre, pecenegii și cumanii. De la cumani, mai mult decât de la ceilalți barbari, "ne-am fi putut aștepta" să înființeze "o formațiune statală mai statornică", dar năvălirea mongolă din 1241 "i-a alungat din părțile noastre pe cei mai mulți din ei. Pe mulți, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ajutorul unor "tătari". De fapt, ei sunt români de la est de Carpați, din viitoarea țară, Moldova, asupra căreia se întindea "țara tătărească", aflată mai mult sau mai puțin sub autoritatea hanului, fără ca tătarii să fi locuit într-însa, precum anterior pecenegii și cumanii. Consecințele luptei din 1330 au fost imediate și durabile: noul stat conturat între Carpați și Dunăre a rezistat marii încercări din acest an. Numit ulterior "Ungrovlahia", Țara Românească ("zemlia Ungrovlahiiskoi"), el a dobândit o nouă identitate istorică, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1349, regele Ludovic se afla la Bistrița, iar la 1350, continuau luptele cu tătarii care mai apăreau încă în pâlcuri, în aceste regiuni, căci dominația lor nu însemna decât strângerea dijmei de la supușii lor est-carpatici, așa cum procedaseră anterior neamurile turcești, pecenegii și cumanii. Tot prin acești ani, în jurul lui 1350, precizează Iorga, și lituanii păgâni ("liftele păgâne", cf. cronicile), aflați în luptă cu regele catolic al Poloniei, Cazimir, "umblau prin preajma hotarelor Moldovei", cum se exprimă același istoric. Campaniile regelui Ludovic în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
314 Situația social-politică la sud de Carpați Diploma Ioaniților 317 Transilvania sub regii unguri 322 Așezarea coloniștilor străini în Transilvania 330 Secuii 330 Sașii 333 Instalarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei 338 CAPITOLUL X ULTIMUL VAL MIGRATOR ( SECOLELE X-XIII) 343 Pecenegii 343 Uzii 348 Cumanii 349 Marea invazie mongolă (1241) 353 Alți migratori 364 Simbioza româno-pecenego-cumană 367 Năvălirea tătarilor și românii 371 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească 375 CAPITOLUL XI ROMÂNII ÎN SECOLUL AL XIII-LEA 379 Contextul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sutei a unsprezecea irupse cu putere în Europa poporul cumanilor sau al polovților, care pîn-atuncea petrecuse în Asia dincolo de Volga, era ca și ungurii de viță ugrică (din care cauză bizantinii le ziceau uți) și biruind pe chazari și pe pecenegi ocupară toată țara până la gurile Dunării și pîn-în șirul apusean al Carpaților și se așezară cu predilecție în frumoasa și binecuvântata țară care pe vremea aceea purta, după năvălitori, numele Cumania, iar în cursul sutei a treisprezecea începu a se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numeroși români ce imigrau bucuroși din munții Emului și din Macedonia în statornicele șesuri ale frumoasei țări dunărene, lucru la care îndealtmintrelea erau și nevoiți prin multiplele persecuțiuni ale guvernului bizantin. În suta a zecea s-așezară pe pământul Valachiei pecenegii, iar aceștia făcură loc cumanilor, ce au stătut timp îndelungat pe locurile acestea (1083 - 1220). Dar și în vremea stăpânirii pecenegilor coloniștii români n-au încetat de-a curge într-una din Bulgaria și Tracia în Valachia. Pentru a-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndealtmintrelea erau și nevoiți prin multiplele persecuțiuni ale guvernului bizantin. În suta a zecea s-așezară pe pământul Valachiei pecenegii, iar aceștia făcură loc cumanilor, ce au stătut timp îndelungat pe locurile acestea (1083 - 1220). Dar și în vremea stăpânirii pecenegilor coloniștii români n-au încetat de-a curge într-una din Bulgaria și Tracia în Valachia. Pentru a-i combate și reîmpinge pe cumani, guvernul unguresc rândui întîi ordinul cavalerilor germani (Cruciferi de Hospitali S[anctae] Mariae) apoi pe cavalerii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acela e de mai nainte sigur cine va stărui pe el și cari sunt elementele efemere. La 300 goții, la 375 hunii, la 500 gepizii, la 567 longobarzii și avarii, la 700 francii și moravii, la 800 ungurii, la 900 pecenegii, la 1 000 cumanii, apoi tătarii și slavii! Ei, ce s-au ales de toți? Ceea ce se va alege de d. C. A. Rosetti, de Giani și de Carada. Nimic. Rasa română e cea istorică în aceste țări, e cea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Petru Deljan, pretins fiu al țarului Gavril, până ce și acesta pieri prin alt șișmanid, Alusian, fiul țarului Vladislav. Dar după acestea chiar se mai nimici o mare oaste romeică în strâmtorile de lângă lacul Scutari. Aceste stări înfricoșate grăbiră invazia polovților (pecenegilor ) în Tracia veche și în Macedonia. Ceea ce cruțase războiul bulgar pieri acum (1048 - 1051) și când pecenegii, după ce sfărmaseră de trei ori despărțămintele de armată romaeică, trecură îndărăt peste Dunăre, veniră apoi, de la 1065 începînd, crunții cumani, se uniră cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Vladislav. Dar după acestea chiar se mai nimici o mare oaste romeică în strâmtorile de lângă lacul Scutari. Aceste stări înfricoșate grăbiră invazia polovților (pecenegilor ) în Tracia veche și în Macedonia. Ceea ce cruțase războiul bulgar pieri acum (1048 - 1051) și când pecenegii, după ce sfărmaseră de trei ori despărțămintele de armată romaeică, trecură îndărăt peste Dunăre, veniră apoi, de la 1065 începînd, crunții cumani, se uniră cu pecenegi și prădară, uciseră și părăduiră țările dunărene până adânc în suta a douăsprezecea. Când la 1122
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în Tracia veche și în Macedonia. Ceea ce cruțase războiul bulgar pieri acum (1048 - 1051) și când pecenegii, după ce sfărmaseră de trei ori despărțămintele de armată romaeică, trecură îndărăt peste Dunăre, veniră apoi, de la 1065 începînd, crunții cumani, se uniră cu pecenegi și prădară, uciseră și părăduiră țările dunărene până adânc în suta a douăsprezecea. Când la 1122 a succes a-i bate bine pe pecenegi, vin cumanii în locul lor; țară și locuitori cad în starea unei nemărginite barbarii; Tracia aparține unor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]