3,006 matches
-
frac cafeniu cu bumbi de metal cu pajură împărătească, cravată roșie de pambriu, în care îi intra bărbia cu totul pînă la gură. Din buzunarele jiletcei atîrnau d-o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase de chei și peceți mulțime" (Băltărețu). Scrisorile lui Ghica sunt pline de apariții umane variate, de la domnitori, mari boieri și personalități istorice la oameni din popor, figuri anonime. Mulți dintre aceștia nu au nume, se ivesc o singură dată, într-o unică scenă, dar
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
facă: să-i stropească de sus de pe scaunul său de paralitic, - după ce se ținea mult, - și apoi se desfăcea la pantalon, aruncând, cu un arc puternic și lung, urina sa, pe care noi o contemplam cum cădea jos, ca o pecete în fața noastră, chiar pe locul unde noi îngropasem pentru motocicleta Zundapp banii strânși zi de zi. Iar Paulică o făcea dinadins. Pentru că el nu mai putea să se miște. Pe când noi, ceilalți, visam la raliurile noastre în cartier sau prin
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
noastre, - Paulică murea după ele, - murea, că el nu mai le vedea... Astfel că discutând, noi povestin-du-le întâmplările noastre, el citin-du-ne, vorbind despre cele ce se petreceau în cărțile lui, - de care noi nu prea aveam habar, - ne lega și pecetea aceea pe care el o punea din când în când peste groapa în care ascunsesem sub veghea lui banii noștri pentru motocicletă. Era, fără s-o vrem, și ca o aluzie la cele ce pățise după accidentul de mașină care
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
Mama s-a îmbujorat. Apoi el s-a întors spre mine și a spus : - Câți ani ani, fetițo ? - Șapte, am răspuns. - A, șapte, a murmurat el. Ce binecuvântare, cele șapte zile ale creației, cele șapte brațe ale sfeșnicului, cele șapte peceți. (Șapte peceți? Încă nu ajunsesem la Apocalipsa cu lectura mea atent îndrumată și am crezut că se referă la cine știe ce amfibieni pe care nu-i băgasem în seamă. Le-am căutat săptămâni întregi, pentru eventualitatea că vor apărea în vreo
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
a îmbujorat. Apoi el s-a întors spre mine și a spus : - Câți ani ani, fetițo ? - Șapte, am răspuns. - A, șapte, a murmurat el. Ce binecuvântare, cele șapte zile ale creației, cele șapte brațe ale sfeșnicului, cele șapte peceți. (Șapte peceți? Încă nu ajunsesem la Apocalipsa cu lectura mea atent îndrumată și am crezut că se referă la cine știe ce amfibieni pe care nu-i băgasem în seamă. Le-am căutat săptămâni întregi, pentru eventualitatea că vor apărea în vreo întrebare la
Portocalele nu-s singurele fructe by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/8020_a_9345]
-
capacității autorului de a se obiectiva și de a compune o lume complet detașată de propria-i subiectivitate. într-o proză care, pînă la Slavici, descindea mai mult sau mai puțin direct din autobiografie și unde individualismul romantic își punea pecetea pe aproape oricare nuvelă sau roman, nuvelele lui Slavici marchează o nouă etapă, în care spiritul prozei românești devine consonant cu cel european. Obiectivarea perspectivei prozastice înseamnă apariția unei noi stilistici și ruperea legăturii cu prima noastră proză modernă, născută
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
octombrie 1802 coincide cu venirea la conducerea Țării Românești a domnului Constantin Ipsilanti, a cărui sosire este legată de funcționarea hatișerifului(Ordin sau decret emis de cancelaria Porții otomane către mării demnitari ai imperiului și către domnii țărilor românești, purtând pecetea sultanului pentru a fi executat întocmai) din 1802. Este foarte interesant faptul că în evaluările făcute antecedențelor evenimentelor tectonice din secolul 20, seismologul Gheorghe Mărmureanu l-a apreciat pe cel din 1802 ca fiind cel mai puternic cutremur de pe teritoriul
210 ani de la cel mai mare cutremur din România () [Corola-journal/Journalistic/80905_a_82230]
-
Constanda Alexandra Asociația pentru Promovarea Istoriei României (APIR) a organizat Festivalul Național “Romanii de la Marginea Imperiului”, în cadrul proiectului “Castrul Jidova - Pecetea civilizației romane în Dacia“, proiect finanțat de către Ministerul Dezvoltării Regionale și al Turismului prin Programul Operațional Regional 2007-2013. Evenimentul a oferit turiștilor din Câmpulung Muscel o serie de spectacole live cu surse de inspirație din epoca romană. Pe 2 octombrie
Proiectul european "Castrul Jidova - Pecetea Civilizației Romane în Dacia" a luat sfârșit by Constanda Alexandra () [Corola-journal/Journalistic/80962_a_82287]
-
Evenimentul a oferit turiștilor din Câmpulung Muscel o serie de spectacole live cu surse de inspirație din epoca romană. Pe 2 octombrie 2012, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi a găzduit conferința de presă cu privire la finalizarea proiectului "Castrul Jidova - Pecetea Civilizației Romane în Dacia". În cadrul conferinței au fost prezentate rezultatele proiectului și au fost prezenți actori precum Alin Panc (director APIR), Gabi Duțu, Denis Ștefan, regizorul Ciprian Dumitrașcu (Manager de proiect), precum și oficialități din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și al Turismului
Proiectul european "Castrul Jidova - Pecetea Civilizației Romane în Dacia" a luat sfârșit by Constanda Alexandra () [Corola-journal/Journalistic/80962_a_82287]
-
atunci întoarce foaia. Devine personal, încearcă să muște, pentru ca acel care va vedea balele pe pulpana omului de bvază să întrebe și de numele celui ce l-a îmbălat. Se face gazetar și împroașcă. Cearcă să puie pe fruntea unuia pecetea degenerării; altuia, el, democratul, îi impută originea obscură; celuilalt..., dar ce să mai continui! Acestea sunt frazele stereotipe ale tuturor pamfletarilor. Ca să le dee însă o notă mai curățică, pune moto fraze... din Alfred Fouillée..." Indubitabil, prin urmare, lumea presei
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
universului, diminuarea materiei inefabile alcătuită din amintire și sentimente, din gânduri și prezențe. Menținut în spațiul memoriei, cel dispărut va continua să populeze imaginar lumea cu detalii cât se poate de concrete. Prin doliu, amprenta morții se metamorfozează într-o pecete plină de energie vitală, convertită fie în ceremonialuri, fie în suferința exprimată în singurătate sau în cadrul organizat de comunitate. Funeraliile marchează, din acest motiv, o primă etapă din conglomeratul gestual-simbolic numit doliu. În terminologia asumată, între alții, de Arnold Van
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
pe care Mircea Eliade l-a considerat cel mai bun traducător al „Mioriței” în limba franceză. Țin astăzi în mână numărul inaugural al mensualului, datat „15 August 1934”, mulțumită amabilității celui care de decenii, alături de cărturari confrați, și-a pus pecetea pe mișcarea spirituală a acestui colț de țară, scriitorul, eruditul, criticul literar, distinsul dascăl al generațiilor de oameni de litere, colaboratorul de aleasă ținută al publicației comloșene, maestrul Mircea Șerbănescu. Sunt gând la gând cu bucurie cu întregul consiliu de
Agenda2005-51-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284525_a_285854]
-
urcau creștetul ca pe un munte himalayan. la un moment dat, a facut scurt-circuit bucata aceea din soare, desprinsă din sacrificiul mitologic. În covor se scurgeau ochii, Într-un plâns al sirenelor Într-un glas șoptit al nopții Într-o pecete sigilată cu un sărut cândva cândva cândva o să ardă covorul, cum a ars cuvântul ăla din 6 litere * căci covorul acela avea mai multe amintiri decât omul *
POEZII. In: Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/99_a_385]
-
oțel cu țipete crude și gheare mortale străbat cerul care "ca un pântec monstruos s-a lăsat asupra lumii", "va veni iar o iarnă de cenușe și fum/ cu-arhangheli morți în ceruri negre"... Sentimentul amar al exilului își pune pecetea pe aceste versuri în care evocarea "țării din gând", "unde mâinile aveau inima bună/ spicul ți se-nchina la drum spunându-si numele/ și nimeni nu era grăbit să iasă dintr-o fabula", se schimbă în imaginea dezolanta a căderii
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
marcată de un soi de deficit de vitalitate autentică. ceea ce frământa conștiința eului liric este tocmai această insuficientă a paradisului moștenit, care nu mai solicită investiția de energie individuală capabilă să-și aproprieze misterul, să dea cunoașterii sale sporite o pecete personală. V. Ierunca numește esențialul acestei aspirații în căutarea unui "paradis activ" și în faptul de a consemna "chinul... acestui divorț dintre lenevia lumii și reabilitatea ei energică". În absența unei asemenea energii, universul devine fad și lânced, chemând reacția
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
să zicem așa, în privința destinului dlui Lefter. Schița se poate preta unei abordări noir, deși felul nostru de-a o citi s-a păstrat, de obicei, în registrul comediei. Evident că e plin de pericole, destinul acesta care lucrează sub pecetea tainei. Odată tras pe sfoară, lui Lefter i se poate întâmpla, virtualmente, orice. E alegerea, perfidă, a naratorului pretins neștiutor, să-l transforme într-un bătrânel cu mințile pierdute, blocat în singurul moment relevant al unei existențe, altminteri, anoste. Însă
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
că aparenta dezordine fără speranță ce domnește în lume are pînă la urmă un sens. Capitolele primei secțiuni a cărții analizează exemplele de „postmodernitate” metaforică; raționalismul, mecanicismul, credința în progresul material infinit, anti-religiozitatea - toate revendicate drept moștenire cartesiană, își puseseră pecetea pe Luminismul apărut în Franța și răspîndit apoi în întreaga Europă. Luminismul raționalist definea însă doar o latură a Europei din secolul al XVlII-lea, majoritară, dar nu exclusivă. Ies din umbră, în argumentarea lui Nemoianu, două figuri extraordinare ale
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
Finlanda) spre a arăta că o scrisoare trebuie să fie expediată și transportată cu cea mai mare iuțeală, era aceea de a se introduce în ceara sigiliului, o pană chiar două. O asemenea scrisoare "într-un plic mare, cu o pecete roșie mare, și pe pecete era aplicată o pană de gâscă", a sosit cu o căruță de poștă la Fălticeni, în luna mai 1848. Prin această scrisoare se atrăgea atenția ispravnicului de a asigura ca liniștea publică, să nu fie
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
o scrisoare trebuie să fie expediată și transportată cu cea mai mare iuțeală, era aceea de a se introduce în ceara sigiliului, o pană chiar două. O asemenea scrisoare "într-un plic mare, cu o pecete roșie mare, și pe pecete era aplicată o pană de gâscă", a sosit cu o căruță de poștă la Fălticeni, în luna mai 1848. Prin această scrisoare se atrăgea atenția ispravnicului de a asigura ca liniștea publică, să nu fie tulburată de persoane cu idei
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
evul mediu, de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din orient. tribut, dare în bani, dat de popoarele supuse hrisov îmblător lampaș lăncer leghe logofăt lude mahalagiu menzil menzilgiu mintean obliterare olac olăcar pan panaș para pașă pârgar pecete polc sultanului. act emis de cancelaria domnească. umblător, curier. fâșie lată de postav cusută pe latura exterioară a pantalonilor. lăncier, soldat din cavalerie care era înarmat cu lancie. unitate de măsură(1 leghe-4.452 m). mare dregător, membru în sfatul
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
în scripturi. (Vacanță) Și-s palid ca moartea Și fug, Privind înapoi... (Privește înapoi cu emoție!) Această privire înapoi anulează ideea de înaintare, anihilează spațiul. Ieșirea din sine (povestită în Scripturi) presupune un efort, o eliberare ce nu mai poartă pecetea timpului. Ieșirea din sine este o punere-de-sine-în operă a adevărului ființării (cum ne învață Heidegger). Această ieșire se dovedește retrospectivă, proiectivă și circulară, capabilă să antreneze prezențe eterne pe care apoi le suportă cu greu. Imaginile, care deja și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
altă întâlnire cu el, una care a avut loc mult mai târziu și oarecum în absența lui. Publicarea paginilor care urmează este rodul târziu al unei raportări care a început sub auspiciile unui malentendu. Câte spirite pot năzui să capete pecetea inconfundabilului și să circule astfel în lume, închise între coperțile unei singure cărți? Și, cu atât mai mult, câte, sub haina atât de subțire a cincizeci de pagini dactilografiate? Din ce material trebuie să fie alcătuită această folie a spiritului
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de când vorbesc eu acum, ci și al clipelor în care îl definesc ca neom. Că trebuie să acceptăm: omul etern are un sinonim, homo religiosus. Omul religios e omul etern. Omul științific e neomul istoric. Tot ce face el poartă pecetea preaomenescului lui. Umanitatea o iubești lesne. Pe om, mai greu. ORDINE Ordinea nu trebuie să fie confiscatoare, ci protectoare, deoarece ordinea, în afara adevărului, e dezordine. La germani e o ordine pe care nu o simți. Chiar când vezi un polițist
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de repetiție goală: o iau întotdeauna de la început. Sunt invariabili ca orice lucru neînzestrat. PROTESTANTISM Protestantismul este o religie coborâtă la rangul de morală pentru grădinița de copii. PUDOARE Pudoarea creștină e atât de pură încât carnea eroticului creștin capătă pecetea spiritului, ceea ce până la creștini n-a realizat nimenea. RAȚIUNEA DE STAT Ce este rațiunea de stat? Este exercițiul nelimitat al puterii, aparent legitim, care îmbracă masca interesului public și care se exercită dincolo de bine și de rău, adică dincolo de ordinea
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
odată cu ideile care sunt pe de o parte favorabile împlinirii erosului, pe de altă parte potrivnice sentimentelor:”căutau unul într altul un ideal și nu se căutau îndestul unul pe altul!” sau “Mirele ei avea în el pasiunea nefericirii sau pecetea ei pe dânsul!”. Fraza ambiguizantă este specifică stilului narativ al Hortensiei PapadatBengescu, un lucru e clar, anume finalul coclusiv al mesajului: “Ploua într-una...”, semn că decorul suis generis este al ploii, al cețurilor, al norilor, al plictiselii și monotoniei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]