348 matches
-
ascundea un suflet mare și generos. Un om bun, dintre aceia în fața cărora simți că ți se rupe inima, fiindcă, în lumea noastră prea încrînceantă, sînt - vai! - victime sigure. În meseria lui de tehnician al gazetei, era conștiincios pînă la pedanterie, atent la detalii, perfecționist. Roger Cîmpeanu îl învățase s-o construiască atent, pînă mult după ce redactorii își terminaseră treaba, crezînd că au încheiat și numărul. Cusăturile ascunse le știau numai ei. După 1989 l-am văzut pe domnul Pascu mari
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
irelevant? Nu cumva "literatura" îi joacă un renghi celui ce-o demonizează? Dar să recunoaștem că hermeneutul devine, la rîndu-i, simpatic, prin întorsătura boemă (vai, și aici e tot "literatură"!) pe care știe s-o dea, la un moment dat, pedanteriei d-sale doctorale: "ca să glumim puțin, eu ofer, pe loc, trei sticle de Cotnari vechi sau de Ballantine's Finest, celui care îmi poate cita un singur text de referință al lui conu'Alecu, pentru un anumit domeniu. Să mă
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
de aceea miră gestul episcopului Parisului, Étienne Tempier, de a condamna tratatul pe 7 martie 1277, cu promulgarea unui act de cenzură prin care profesorilor de la Universitatea din Paris li se interzicea să susțină 219 teze eretice, afirmate în carte. Pedanteria scolastică mergînd pînă la precizarea a 219 (!) abateri de la adevărul creștin, chiar dacă azi stîrnește zîmbetul, în epocă era prilej de excomunicare. Sub unghiul pasiunii pe care o puneau în susținerea ideilor, medievalii merită să fie invidiați. În fine, te-ai
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
o fi aflat notabilitățile județului Argeș, în cazul cînd sfintele alegeri nu le vor găsi preocupate să afle cine rămîne, cine pleacă și, mai ales, cum i se mai zice la Pitești lui Agamiță Dandanache, omul marilor înnoiri". Fuga de pedanterie e continuu vădită în pagina stilistic electrizată, configurată într-o atitudine ce, de regulă, evită eufemismele, diplomaticeștile meandre, asumată bărbătește. Tot în contul acestei deschideri existențiale trebuie consemnată și atenția - caracteristică - pe care cercetătorul o acordă culiselor vieții literare, puzderiei
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
durabilitatea estetică, de la un context la altul, a filelor scrise de Ion D. Sîrbu, decât pe conceptualizarea lor, într-o grilă teoretizantă. Uneori, tânărul și cultivatul autor, cu bibliografia (mai ales franceză) la zi, nu-și poate reprima o anume pedanterie explicativă, lămurind, în pagină sau în corpusul de note, și cele mai uzuale noțiuni de teorie literară (personaj, de pildă, sau distincția autor/ narator). Într-un rând, reproduce și o schemă a lui Philippe Hamon, pentru a vizualiza mai bine
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
Gheorghe Grigurcu Intitulîndu-și un volum Fals exercițiu de memorie, dl. Constantin Mateescu săvîrșește un ,exercițiu" cît se poate de... autentic. Rememorările d-sale, copioase, sistematice, dar fără pedanterie, păstrînd un aer de cuceritoare naturalețe, un soi de căldură familiară, recompun biografia unui tînăr literat, cum s-ar fi zis pe vremuri, tipic, în circumstanțele societății marcate de comunism. Mulți dintre noi cei ce avem o anume vîrstă se
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
precum se constată, termeni-cheie, capabili să suscite interesul maxim al cititorului de romane "în foileton". Nu același lucru se întîmplă însă cu subtitlul "roman sportiv": el reia o parte din informația comunicată deja, cu un plus de precizie, care, sugerînd pedanterie, mai curînd putea să displacă. Riscul va fi fost compensat de posibilitatea adăugării la grupul de cititori inițial vizat, un altul, diferit, recrutat din tot mai numeroșii tineri amatori de sport. Suscitarea interesului maxim este, de asemenea, rostul prefeței ce
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
ancorat în prezentul imediat trăit de el, atent la reputația științifică pe care și-o râvnește, autor de păreri, plăsmuiri ale ochiului corectat de rațiune, spirit pozitiv, capabil de elegante speculații, fără a le fi fost răpite nici severitatea, nici pedanteria. Spuneam mai sus că lectura "jurnalului" conduce la selectarea câtorva teme mari, asupra cărora, insistând, încerc să le arăt și deosebita valoare. Alexandru Busuioceanu este pasionat cititor care, oricât și-ar impune o anumită disciplină, este parcă asediat de cărți
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
impopularitatea" discursului cerebral acutizat se agravează printr-o tendință a romancierului de-a lua ŕ la legčre această "impopularitate", a se comporta cu ea în chip frivol: "examinată mai de aproape, frivolitatea lui Ivasiuc se arată a nu fi decît pedanteria. O pedanterie cursivă, de o ținută elegantă, aproape fără cusur, dar nechibzuită și imperioasă ca orice exces, roasă de ambiția de a transforma ocaziile ivite în pretext și în teren de desfășurare pentru habitudini ale raționării care scapă autocontrolului". Rodul
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
cerebral acutizat se agravează printr-o tendință a romancierului de-a lua ŕ la legčre această "impopularitate", a se comporta cu ea în chip frivol: "examinată mai de aproape, frivolitatea lui Ivasiuc se arată a nu fi decît pedanteria. O pedanterie cursivă, de o ținută elegantă, aproape fără cusur, dar nechibzuită și imperioasă ca orice exces, roasă de ambiția de a transforma ocaziile ivite în pretext și în teren de desfășurare pentru habitudini ale raționării care scapă autocontrolului". Rodul rebarbativ de
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
în transă parcă, ghidat de madlenele subtile ale memoriei afective, fascinat de un tablou interior, de o reminescență. Ce se vede este un film care conservă spiritul comic à la Comédie française, rafinat, nuanțat, elocvent, chiar cu o notă de pedanterie căreia îi convine dubla natură a personajului disputat de tensiunile unui conflict oedipian insuficient lichidat. Iar nu în ultimul rând, teatrul se simte în gesticulația manierizată care vine dinspre commedia dell’arte. Exagerările își au sursa acolo, bufoneriile sunt recuperabile
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]
-
a obișnuit autorul. E evident, încă de la primele pagini ale eseurilor cu teme ideologice, că scriitorul își ia întotdeauna o mie de precauții înainte să atace miezul ferbinte al problemei. Această „încălzire” preliminară nu e doar rezultatul prudenței și al pedanteriei, ci mai degrabă o încercare vădită de „dezideologizare”: de renunțare la emfaza retorică și la caracterul categoric care însoțesc de regulă subiecte atât de grave precum ascensiunea fascismului, viața în cotidianul comunist, angajarea scriitorului etc. E ca și cum scriitorul s-ar
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
Gheorghe Grigurcu O agreabilă surpriză ne-a produs cartea avînd ca obiect, așa cum îi indică titlul, Comicul comentariului călinescian, scrisă de Valentin Ionescu (n. 1944), profesor și gazetar, actualmente stabilit la Sibiu. Fără pedanterie, cu o remarcabilă stringență a observațiilor și fluență stilistică, autorul dezvoltă o idee propusă inițial, de nu ne-nșelăm, de către I. Negoițescu și reluată de S. Damian. Conform celui dintîi, "vocația fundamentală" a Divinului critic de-a considera lumea (în
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
În Funcția criticii, consideră literaturile drept întreguri organice, sisteme. „O moștenire comună și o cauză comună îi unesc pe artiști. Între adevărații artiști ai tuturor timpurilor există, cred, o comuniune incon- știentă”. Dar pasiunea pentru înglobarea trecutului nu este o pedanterie, ci o posibilitate de acțiune, fiindcă „O literatură se deosebește de viața omului prin faptul că se poate întoarce asupra propriului trecut și dezvolta o posibilitate căreia nu i s-a dat curs” (Johnson, critic și poet). Există și un
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
unei concepții, al unui credo, ci și efectul unui temperament. Mai mult, s-ar zice că acesta îi presează, îi informează conștiința, dirijînd-o în direcția unei funcționalități fățiș personale, reglînd-o pe scara dispoziției egolatre. Prezumăm că stăruința criticului pe "metodă", pedanteria mai curînd ambițios principială decît pusă în lucrare pe care o afișează, e o manevră de autodisciplinare, o reflexă tentativă de a-și calma nervul năbădăios. Marin Mincu dovedește o excelentă opinie de sine, comparabil în astă privință cu Adrian
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
ravagii, autorul Interlocuțiunilor se plasează în spațiul unei inteligențe acute, gata a sfîșia vălurile prejudecăților, orientate de un moralism pururi chemat în ajutor. Un moralism sceptic, dar mai cu seamă jubilant. Avînd oroare de convențiile uzate, de toate formalismele, de pedanterie (Goethe socotea că pedanteria e "în fond un diletantism"!), Al. Paleologu se pronunță în numele unui "bun simț" intratabil care e naturalețea spiritului. Dispunînd de o solidă formație și informație culturală, nu ezită a veșteji "gustul" teoretizării, atît de curent, "al
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
plasează în spațiul unei inteligențe acute, gata a sfîșia vălurile prejudecăților, orientate de un moralism pururi chemat în ajutor. Un moralism sceptic, dar mai cu seamă jubilant. Avînd oroare de convențiile uzate, de toate formalismele, de pedanterie (Goethe socotea că pedanteria e "în fond un diletantism"!), Al. Paleologu se pronunță în numele unui "bun simț" intratabil care e naturalețea spiritului. Dispunînd de o solidă formație și informație culturală, nu ezită a veșteji "gustul" teoretizării, atît de curent, "al inventării de teorii și
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
obișnuită cu filmele abstracte și cu cele de artă. Vorbeam ore în șir pe terasele cafenelelor sau la Falstaff, bând cocktailuri. „Gândește tot timpul”, îmi spusese Herbaud. Asta nu însemna că emitea permanent formule și teorii: îi era groază de pedanteria ridicolă. Dar mintea lui era într-o permanentă alertă. Nu știa ce înseamnă toropeala, somnolența, sustragerea, eschivarea, relașul, prudența, respectul. Era interesat de tot și nu lua nimic de-a gata. Când era față în față cu un lucru, îl
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
cititorilor profesioniști e mai sensibil la precizia verdictelor decât la construcția ansamblurilor.) Istoria este, lăsând deoparte pretextul autorității fără precedent pe care l-au invocat până la saturație comentatorii în cazul lui Manolescu, o carte de critică literară complet lipsită de pedanterie. De aici șocul încercat de cei care, prelucrând conceptul de canon după ureche, au constatat dezamăgiți că, într-un corp de peste 1500 de pagini urmele evlaviei sunt cel mult sporadice. În cea mai recentă carte a lui, Eugen Negrici definea
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
câtuși de puțin preocupat. Avea un gust artistic sigur. De altfel, casa îi era plină de tablouri primite de la pictori pe care îi frecventa și despre care scria uneori. Îți explica cu un zâmbet subțire, dar și cu o ușoară pedanterie pedagogică, care era lucrul cel mai important de văzut într-un desen peste care trecuseși prea repede. Conlocutorul și-l situa pe un picior de egalitate, chiar dacă nu era neapărat cazul să-l bănuiască a avea experiența și cunoștințele lui
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
justificat - pe care i-l faceți. Pot să vă spun cum se numește micul Dvs. pamflet: are titlul Incomparabilul, și a apărut în G. Lit., nr. 44, din 31 octombrie 1957, la rubrica Note (pagina 6, dacă e să duc pedanteria pînâ la capăt). Tot la relația dintre P. Dumitriu și H.Y. St., nu poate fi uitată povestea cu Belu și, apoi, cu „boieroaica” la catafalc! ( Memoriile... se citesc pe nerăsuflate!) Mă bucur că Dvs. confirmați faptul că P.D. „a
Ion Vartic despre Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5685_a_7010]
-
libertate, și anume "libertatea negativă", cea de-a se exprima, de pildă, fără cenzură, și "libertatea pozitivă", adică putința de-a participa la deciziile obștești, de-a exercita autoritatea în genere. Deși plonjînd în dialectică, eseistul nostru se exprimă fără pedanterie, cu un surîs chinezesc: "Subtilii dialecticieni îmi vor aminti, fără îndoială, faimoasa "necesitate înțeleasă" și "caracterul formal" al alegerilor de tip burghez, în care eu pun ștampila doar pe unul dintre mai multe buletine: e dreptul lor și îi felicit
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
în secunda această/ chiar am convingerea/ că toate acestea s-au și întîmplat..." (Toate s-au întîmplat). Conștiința de sine a visului împinge visul în zona ironiei. Cînd se decide la o mai amplă dezvoltare, modalitatea persiflării dobîndește o perfida pedanterie, o seriozitate comic-scientizantă, care-l amintește pe magistrul Ursachi. Este apogeul scriptic al refuzului cultivat de acest poet atît de comprehensiv și de tolerant, refuz virînd spre fantezie că spre o neutralizare. Falsă logică, pletora de detalii, gravitatea simulata par
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
îl dădea ușor. Eu, a lui dragă nepoată? Idem! Terenția mă ocăra că prea sunt prădalnică, dar din câștigul dânsei mereu îmi făcea câte un dar. Tata citea cărți de istorie. Pedant. Galant. Eu? M-am afirmat Gorun (mama) în ceea ce privește pedanteria: cam lăsam să «treacă pe lângă ureche» — și ca lucrurile să se echilibreze, sora mea Terenția se îngrijea să ies cu fața curată — adică: termina ea lucrul pentru mine! Bunicul și tata erau autocrați (autoritari.) Mama zicea că din mulți creițari
Literatura de scrin by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6571_a_7896]
-
și ea în mai multe volume, de dată recentă, o datorăm lui Dan Eugen Dumitrescu, vrednic dascăl oltean. Îl vom adnota acum pe cel consacrat figurilor celebre ale literaturii universale, înșiruite în ordine alfabetică (singura, ca să zicem așa, concesie făcută pedanteriei!), întrucît sunt numeroase, după cum numeroase sunt și secvențele biografice amuzante ori cuvintele de spirit ce li se atribuie. Suntem invitați la o călătorie pe meridiane, ghidată de un umor care nu o dată reține atenția prin performanțe. Să dăm ori nu
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]