505 matches
-
astfel și pentru cel de al doilea congres de pedologie, programat pentru 1919, la care urma să se discute raportul dintre pedologie și întregul domeniu al pedagogiei. Se pare că această dezbatere se impunea, întrucît unii nu mai recunoșteau decît pedologia. Punctul de vedere pe care-l adoptă Vl. Ghidionescu poate fi considerat ca semnificativ pentru pedagogia românească care, nici atunci și nici în perioada interbelică, nu s-a situat pe poziții extreme, dăunătoare spiritului științific. Pedagogul român pornește de la recunoașterea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aspecte, creîndu-se astfel numeroase discipline care abordează fenomenul educației din perspective variate. El compară această ramificare a pedagogiei, de la începutul secolului XX, cu un arbore, căruia însă i-a apărut mai întîi coroana pedagogia filosofică și abia după aceea, rădăcina pedologia și tulpina pedagogia experimentală. Vladimir Ghidionescu își imagina astfel "arborele pedagogiei" (vezi pag. 78). Deși un neobosit propagator al pedagogiei experimentale, Ghidionescu nu consideră necesară renunțarea la pedagogia filosofică; chiar în condițiile în care și-a dobîndit independența, pedagogia trebuie
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în care și-a dobîndit independența, pedagogia trebuie să păstreze legătura cu filosofia. Cum s-a văzut, pedagogia experimentală s-a constituit și ca o reacție împotriva caracterului normativ al pedagogiei filosofice. Recunoscînd slăbiciunile pedagogiei exclusiv normative, autorul Introducerii în pedologie și pedagogia experimentală aprecia că pedagogia modernă se va sluji, în continuare, de filosofie, dar se va întemeia pe datele disciplinelor legate de experiență. Este acesta un punct de vedere înțelept, pe care mulți ,,experimentaliști" l-au nesocotit, în dauna
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
experimentale au tins spre o educație individualistă. Ghidionescu însă nu nesocotește influența factorilor sociali în dezvoltarea ființei umane, și, prin urmare necesitatea unei discipline care să cerceteze relația educației cu acești factori. Se observă că rădăcina "arborelui" pedagogic îl constituie pedologia. Menirea ei era tocmai aceea de a studia copilul, dar dintr-o pluralitate de puncte de vedere (al biologiei, al psihologiei infantile, al psihologiei comparate, al psihiatriei infantile) și cu metode variate (observație, experiment). Dacă pedologia oferă posibilitatea cunoașterii copilului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
arborelui" pedagogic îl constituie pedologia. Menirea ei era tocmai aceea de a studia copilul, dar dintr-o pluralitate de puncte de vedere (al biologiei, al psihologiei infantile, al psihologiei comparate, al psihiatriei infantile) și cu metode variate (observație, experiment). Dacă pedologia oferă posibilitatea cunoașterii copilului, îi rămîne pedagogiei experimentale să stabilească modalitățile prin care se poate atinge scopul propus de pedagogia filosofică. Iată de ce, în concepția lui Ghidionescu, pedagogia nu se poate reduce la nici una din cele trei grupe, cu atît
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din cele trei grupe, cu atît mai puțin la una din "ramuri". În aceste condiții, dată fiind complexitatea fenomenului educației, apare necesitatea unei colaborări între cercetători sau, cu un termen utilizat astăzi, a unei cercetări interdisciplinare. Deși a făcut din pedologie "rădăcina" "arborelui pedagogic", Ghidionescu a privit cu ochi critic tendința acesteia de supraevaluare a rolului eredității în dezvoltarea ființei umane. "Pedagogul", scria el, "nu trebuie să se lase abătut de problema eredității, nu trebuie să devină nici sceptic, nici fatalist
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au sfiit să-și exprime opoziția față de o astfel de orientare. Unul dintre aceștia a fost ȘTEFAN VELOVAN (1852-1932), un reputat profesor de pedagogie în învățămîntul normal, autor al unor lucrări de psihologie și pedagogie (35). Într-un studiu intitulat Pedologia și pedagogia, acesta aprecia că pedagogia nu poate fi decît o știință normativă; în aceste condiții, apare opoziția între caracterul ei specific normativ, de mult recunoscut, și caracterul experimental pe care vor unii să i-l imprime. Cine face educație
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
caracterul ei specific normativ, de mult recunoscut, și caracterul experimental pe care vor unii să i-l imprime. Cine face educație se ghidează după norme dinainte stabilite; cine experimentează pentru a găsi astfel de norme nu face educație. În consecință, pedologia, care are un scop teoretic, revenindu-i sarcina cunoașterii copilului, poate fi experimentală; pedagogia, avînd un scop practic, aplică doar rezultatele cercetării pedologice (36). Față de această poziție ia atitudine IZABELA SADOVEANU: pedagogia experimentală analizează activitatea elevului și a dascălului spre
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care le recomandă își datoresc succesul talentului său pedagogic excepțional (deși el pretinde că nu se poate vorbi de talent, ci numai de meșteșug 2, p. 135). Atitudinea lui Makarenko față de experiment este una principială; stabilind o relație directă între pedologie și experiment, el le neagă pe amîndouă. Teoria acestui pedagog fiind generalizarea unei experiențe cu un anumit specific, nu a putut fi aplicată integral într-o școală, unde copiii sînt grupați în clase, unde activitatea dominantă este instrucția etc. Sînt
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
politică a instrucției, se manifestau reduse preocupări pentru creație și propagarea culturii. Se constată neglijarea unor anume tipuri și grade de învățămînt: școala primară și, îndeosebi, școlile profesionale. Într-o perioadă în care apăruseră numeroase discipline pedagogice unele, cum era pedologia, avînd tendința de a înlocui pedagogia -, în care aveau loc dispute între diversele tendințe, era prezentă uneori impresia de haos (24 p. 21). Șt. Bârsănescu întreprinde, în 1936, o cercetare cu caracter epistemologic Unitatea pedagogiei contemporane ca știință pentru a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogia devine o știință complexă, o "enciclopedie de științe", susținută prin cercetări experimentale colective. Se aprecia că perioada creației individuale a unor sisteme educative a intrat în domeniul trecutului. Pedagogia se afla, totuși, într-un impas: pierduse unitatea de obiect; pedologia, ca și pedagogia experimentală de altfel, considerau copilul ca obiect al investigației, căruia i se adăugau și unele aspecte ale teoriei educației și psihologiei pedagogice (incluzîndu-se aici și studiul asupra educatorului); c) între 1919-1930, se păstrează o serie de elemente
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
restrîns aria activității științifice în limitele admise de statutul său de profesor într-o școală normală (49). Celălalt vechi entuziast al pedagogiei experimentale VLADIMIR GHIDIONESCU în calitate de profesor la Universitatea din Cluj (1919), reușise să înființeze, în 1925, un laborator de pedologie și pedagogie experimentală, cu o dublă funcție: didactică și științifică. Este ciudat însă că, avînd un laborator, Ghidionescu nu a desfășurat o activitate științifică experimentală așa cum ne-am fi putut aștepta după scrierile sale din deceniul anterior (50). A sprijinit
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de două categorii de factori: a) echipamentul său nativ și b) învățarea; prin exercițiu și sub influența unui mediu determinat, dispozițiile native se actualizează, se dezvoltă și se organizează (51, p. 99). În deceniul al patrulea, cînd la Laboratorul de pedologie și pedagogie experimentală nu se mai realizează nici o cercetare de prestigiu, problemele educației încep a fi analizate din perspectivă psihologică și experimentală de către unii din discipolii profesorului Florian Ștefănescu-Goangă. În mod deosebit s-a remarcat în această direcție DIMITRIE TODORAN
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
apucat să-l învețe singuri și, după ce l-au asimilat, nimeni n-a avut nevoie de știința lor. Mișcarea pedagogică românească din perioada interbelică nu a cunoscut numai confruntări între pedagogia clasică, pe de o parte, și pedagogia experimentală și pedologie, pe de altă parte. Ca și în alte situații, s-a afirmat, mai puternică chiar, tendința spre echilibru. Semnificativă este, în acest sens, poziția adoptată de Dumitru Theodosiu (1890-1989), profesor de pedagogie la școala normală din București care, în manualele
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
s-a afirmat, mai puternică chiar, tendința spre echilibru. Semnificativă este, în acest sens, poziția adoptată de Dumitru Theodosiu (1890-1989), profesor de pedagogie la școala normală din București care, în manualele sale, destinate pregătirii viitorilor învățători, ținea să precizeze că pedologia este o disciplină auxiliară a pedagogiei, iar pedagogia experimentală este o disciplină complementară, menită să asigure procesul de științifizare a pedagogiei, ea oferind metode noi de investigație și un interes mai viu pentru probleme necercetate încă (61). 11.2.4
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ministru al instrucțiunii publice, 1913, p. 7. 32. Cf. GRIGORE TĂBĂCARU, Scrieri pedagogice. Antologie, studiu introductiv, note și comentarii de DUMITRU MUSTER și CONST. MOSCU, E.D.P., București, 1979. 33. Publicat în "Studii filosofice", București (1911-1913). 34. VLADIMIR GHIDIONESCU, Introducere în pedologie și pedagogia experimentală, București, 1915. 35. Cîteva din lucrările mai importante ale lui Ștefan Velovan publicate pînă în 1918: Întemeierea psihologică a actelor elementare ale gândirii, Caransebeș, 1890; Pedagogia, Sibiu, 1892; Cercul apercepției, București, 1895. Cf. G. T. DUMITRESCU, Ștefan
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Pedagogia, Sibiu, 1892; Cercul apercepției, București, 1895. Cf. G. T. DUMITRESCU, Ștefan Velovan, în vol. Din istoria pedagogiei românești, vol. IV, culegere de studii, sub redacția prof. dr. docent STANCIU STOIAN, E.D.P., București, 1969, pp. 190-221. 36. Cf. ȘTEFAN VELOVAN, Pedologia și pedagogia, în "Școala normală", Iași, nr. 3, 1916. 37. IZABELA SADOVEANU, Pedagogia experimentală, în "Școala normală", Iași, nr. 5, 1916. 38. STANCIU STOIAN și VASILE ILIESCU, Contribuții la istoricul cercetării pedagogice și al școlilor experimentale din România, E.D.P., București
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
statistică aplicată, Societatea română de cercetări psihologice, București, 1938. 59 bis. Cf. EM. M. BRANDZA, Pedagogia școlară, Editura Cartea Româneasca, București, 1932. 60. Cf. EM. BRANDZA, "Datele fenomenului pedagogic", în Antologie de texte pedagogice, E.D.P., București, 1973. 61. D. THEODOSIU, Pedologie, Editura Librăriei Socec, București, 1923. 62. S-ar putea invoca numele lui Radu Petre profesor la școlile normale din Pitești, Măgurele și București, care a efectuat o serie de "experimente" și a publicat mai multe lucrări (Autoconducerea de sine a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Ion Alexandru (1937-1986), poet și publicist; ANGHELUȘ, Carmen - Rosaura, poeta, obține o serie de premii literare. ANGHELUȚĂ, Octavian (1904-1988), pictor; ASIMINEI, Constantin (1894-1947), poet; ATANASIU, Dumitru (1906-1977), inginer, decan al Facultății de Construcții Iași; AVARVAREI, Ioan (1941 ), doctor inginer în pedologie, autor de comunicări șrtiințifice. Senator P.D.S.R. (1996-2000), prefect al județului Iași, numit în 2003; BARAIS, Paul (1918), licențiat în drept, căzut la 8 mai 1945 în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei; BĂLȚATU, Adam (1899-1981), pictor, profesor la Institutul „N. Grigorescu” din
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fost șeful Catedrei de Geografie. Începând din 1987 a susținut prelegeri universitare la disciplinele „Pedogeografie” și „Geografia solurilor României”, la secția de Geografie a Facultății de Geografie - Geologie, iar din 1994 a ținut cursul „Geografia solurilor lumii cu elemente de pedologie”. Între anii 1993-1996 a predat cursul de „Pedologie generală” la Universitatea Agronomică Ion Ionescu de la Brad Iași, unde a fost și profesor asociat. În sprijinul procesului de învățământ a editat două cursuri de Geografie fizică generală și Geografia solurilor cu
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
a susținut prelegeri universitare la disciplinele „Pedogeografie” și „Geografia solurilor României”, la secția de Geografie a Facultății de Geografie - Geologie, iar din 1994 a ținut cursul „Geografia solurilor lumii cu elemente de pedologie”. Între anii 1993-1996 a predat cursul de „Pedologie generală” la Universitatea Agronomică Ion Ionescu de la Brad Iași, unde a fost și profesor asociat. În sprijinul procesului de învățământ a editat două cursuri de Geografie fizică generală și Geografia solurilor cu elemente de pedologie generală, precum și două Caiete de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
1993-1996 a predat cursul de „Pedologie generală” la Universitatea Agronomică Ion Ionescu de la Brad Iași, unde a fost și profesor asociat. În sprijinul procesului de învățământ a editat două cursuri de Geografie fizică generală și Geografia solurilor cu elemente de pedologie generală, precum și două Caiete de lucrări practice. Activitatea științifică a profesorului universitar doctor Gheorghe Lupașcu a fost bogată și variată, concretizată în publicarea a 147 de lucrări științifice singur și în colaborare, din care 15 în străinătate. A publicat peste
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Factori și procese pedogenetice din zona temperată (1994, 1995, 1996, 1998, 1999). În anul 1998 a fost premiat de Academia Română cu premiul Gheorghe Munteanu Murgoci pentru lucrarea Depresiunea Cracău - Bistrița. Studiu pedogeografic. Din 1997 a fost expert în probleme de pedologie, membru al Societății Internaționale pentru Știința Solului (1996), al Asociației Franceze pentru Studiul Solului (1993), al Societății Europene de Conservarea Solului, cu sediul în Germania (1999), al Societății Naționale Române pentru Știința Solului (1970) și președinte din luna august 1997
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
ale vremii, impunându-se ca un autor merituos în ansamblul literaturii pașoptiste. FLOROV, NICOLAE (1876-1948ă PEDOLOG Printre cadrele didactice care au contribuit la dezvoltarea învățământului agronomic superior în Iași se numără și Nicolae Florov. El a funcționat ca profesor de pedologie la Institutul Agronomic Ion Ionescu de la Brad din Iași, din 1924 până în 1945. Născut la 19 decembrie 1876 în Cornești (Bălțiă, Nicolae Florov a urmat studii de științe naturale și s-a specializat în problemele agrogeologiei. A lucrat în această
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Nicolae Florov a fost numit conferențiar la catedra de agrogeologie din cadrul Institutului agronomic. În 1930 a fost numit profesor suplinitor, iar peste un an titularizat la catedra sus-amintită. Doctoratul în științe l-a trecut în 1926, la Iași. Cursul de pedologie predat de Nicolae Florov la Iași reprezintă primul de acest fel ținut în țara noastră. Nicolae Florov a desfășurat o bogată activitate științifică, concretizată în peste 60 de lucrări. Problemele abordate și rezolvarea lor relevă o vastă și multilaterală pregătire
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]