3,841 matches
-
Paul Sterian publica în noiembrie 1928 (așadar, tocmai cînd prietenul pleca în marea sa călătorie) în paginile "Gîndirii" articolul O călătorie fantastică prin Siberia inimii. (O metodă strictă de exercițiu mistic), în fond o foarte detaliată prezentare a lucrării Povestirile pelerinului rus19. Multă competență este, de asemenea, în articolele iscălite între 1923 și 1928, în "Buletinul Asociației Studenților Creștini", apoi, în participarea sa la campania de combatere a deciziei sinodale în legătură cu data sărbătorii pascale, o serie de articole, cu care debutează
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
Locul de origine al sărbătorii este probabil Ierusalimul, orașul sfânt, unde se păstrează până astăzi, în apropierea grădinii Ghetsimani, mormântul Maicii Domnului și Biserica zidită pe acest mormânt. În spatele mormântului Maicii Domnului din această Biserică, este pusă la închinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de Ierusalimitissa. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului își are originea în Sfânta Tradiție a Bisericii. Circumstanțele Adormirii Maicii Domnului sunt cunoscute și păstrate de Biserica Ortodoxă încă din timpurile apostolice, mărturie stând
Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită de credincioși. Vezi semnificațiile () [Corola-journal/Journalistic/82034_a_83359]
-
ori poemele sunt broderii pe marginea unor precepte extrase din repertoriul diverselor culturi, cu precădere orientale, preluate însă ca portdrapeluri ale sinelui poetic solitar, pecetluit de o damnațiune pe măsura singularității sale: "Să pleci singur/ Să rămâi singur pe cale,/ Etern pelerin, să fii/ Raza lunii pe apa unui lac/ Nemișcat,/ Floare albă de cireș/ Liniștită și trecătoare./ Pe cale să fii, totul curge/ Lină cântare/ Nici învins și nici învingător,/ Totul curge și este" (Călător). Sunt versuri ale unui poet educat în
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
verde). Vocația spirituală, consolatoare, este singura aptă să preschimbe singurătatea în inflorescență: "Minunea mea,/ Singurătate,/ Cât de mare este puterea ta/ Cât de adânc este calmul /Florii tale de lotus/ Desfăcută peste marginile lumii/ Ca o binecuvântare/ A zeului ascuns" (Pelerin). În prelungirea acestui mod aparte de a simți, emoționantă este poezia Nume, care ipostaziază profunda iubire de patrie ca solidaritate în arhetipal, datorată logosului etern și unificator: "Numele spun destinul tuturor/ Pe vatra țării./ Neamuri de munteni și câmpeni,/ Nume
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
știu eu..." (Pe coridoarele nesfîrșite ale insomniei). Exprimarea vocală nu trece dincolo de atmosfera unor "discuții literare": "îmi las trupul în redacție să poarte interminabile/ discuții literare./ ies din el fără regrete ca dintr-o cameră de hotel ieftin./ pornesc însingurat/ pelerin/ prin țări abstracte, țări agonice, țări piramidale, țări invizibile./ ajung lîngă un cuvînt vechi/ rostit de pavel acum două mii de ani" (Discuții literare). Și se asociază cu un impuls al detașării, cu o senzație de evanescență: "fără să vrea buna
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
în „tăria“ mea, minunându-mă cum de am putut să mă las captivat, fie și numai pentru o clipă, de o făptură atât de banală și grasă. O altă inimă creștină pe care am zdrobit-o a fost aceea a Pelerinului, Sarah Abbott Maulsby - originară din New Canaan, Foxcroft, și absolventă a colegiului Vassar (unde, în grajdul din Poughkeepsie, își ținea frumosul ei cal bălan). O absolventă de douăzeci și doi de ani, înaltă, delicată, în banca ei, care lucra ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Prima dată când am zis „futu-i“ în prezența ei (și a prietenei ei Pietricică, cu gulerașul ei de Peter Pan și cu jacheta ei de lână, bronzată ca o indiancă după atâta tenis pe terenurile de la Chevy Chase Club), Pelerinul a făcut o mutră atât de chinuită, de-ai fi zis că literele alea i se înfipseseră în carne. De cum am rămas singuri, m-a întrebat necăjită de ce, de ce trebuie să fiu așa de... „neatrăgător“? Ce plăcere mi-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pentru mine să aflu că mai multe generații de-alde Maulsby sunt îngropate în cimitirul din Newburyport, în Massachusetts, iar în Salem sunt mai multe generații de Abboți. Țara în care mi-au murit străbunii, țara de care-s mândri pelerinii... Exact. Oho, și asta nu-i tot. Iată o fată a cărei mamă simțea furnicături numai la auzul numelui de „Eleanor Roosevelt“. O fată ce se jucase pe genunchii lui Wendel Willkie la Hobe Sound, în Florida, în 1942 (în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
exact din același motiv pentru care Sally Maulsby nu catadicsea să mi-o ia pe sus! Unde-i dreptatea pe lumea asta? Unde-i Liga Anti-Defăimare B’nai B’rith? Dar eu ți-o ling ție! îi ziceam, la care Pelerinul ridica din umeri. După care mi-o întorcea cu mărinimie: — Nu te obligă nimeni. Știi asta foarte bine. Dacă nu vrei, atunci... — Ei, dar bine-nțeles că vreau - nu se pune problema obligației. Vreau. — Ei bine, riposta ea, eu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
iubesc, scumpi“, deși, bine-nțeles, mi-era mai mult decât limpede că, în ciuda nenumăratelor ei însușiri și farmece - iubirea, frumusețea, gingășia ei de căprioară, locul ei în istoria Americii - nicicând n-aș fi putut nutri un sentiment de „dragoste“ pentru Pelerin. Eram intolerant cu slăbiciunile ei. Gelos pe realizările ei. Ranchiunos cu familia ei. Nu, nu prea mai era loc de dragoste printre toate astea. Nu, Sally Maulsby n-a fost decât un gest frumos pe care l-a făcut odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
artistic desăvârșit al artistului care le-a realizat, statuia Lushena fiind apreciată ca o capodoperă fără egal. Statuia are o înălțime de aproximativ 17 m, având ca element distinctiv ochii care par să privească plini de înțelepciune și bunăvoință asupra pelerinilor care vizitează templul. Grota Guyang a fost realizată mai timpuriu, are cel mai bogat conținut și este una dintre grotele reprezentative ale perioadei dinastiei Wei de Nord. Are multe statui budiste, fiecare având inscripționată numele artistului, data și mesajul creației
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În paralel cu schimburile materiale și cele culturale au avut un dinamism puternic mijlocite de existența "Drumului mătăsii". Budismul, una dintre cele trei religii majore ale lumii, a pătruns în China pe la sfârșitul dinastiei Han de Vest (206-220 î.e.n.), prin pelerinii care intrau în marile târguri chinezești împreună cu caravanele de negustori. În grota de la Kizil din Regiunea Autonomă Xingjiang-Uigură, săpată în secolul al III-lea e.n, se află în jur de 10.000 de fresce, ce ilustrează momentele pătrunderii budismului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cavități, poziționate în oglindă, pe ambele maluri ale râului Yihe, ce curge la 13 kilometri sud de oraș. Zona este deosebit de pitorească și cu numeroase temple, care au fost vizitate de-a lungul vremurilor de mulți poeți renumiți și de pelerini. În zilele noastre, groata este asaltată de turiștii veniți din toată lumea. Lucrările de amenajare a Grotei Longmen din orașul Luoyang au început în anul 493 și au durat peste 400 de ani. Grotă după grotă, au fost săpate aici peste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
inițiat construirea a 84.000 de pagode în diferite colțuri ale lumii, dintre care 19 în China, în scopul popularizării budismului și împrăștierii moaștelor fondatorului acestei religii. Această relicvă a făcut ca templul să fie frecventat de o mulțime de pelerini și să devină un așezământ renumit în epocă. Potrivit însemnărilor istorice, chiar opt dintre împărații dinastiei Tang au fost la moaștele lui Buddha și au dăruit templului cantități însemnate de obiecte prețioase, care au fost puse la păstrare după cum s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
poate astfel ortodoxia românească s-ar fi apropiat de marile trăiri spirituale colective fără de care nu există religie adevărată. Toți cei ce ne aflam dincolo de poarta mănăstirii eram un fel de dop străin pus să astupe calea de comunicare a pelerinilor adevărați cu strămoșul lor. Așa, dacă o bombă, care parcă se cerea, având în vedere cohortele de sepepiști și polițiști călcându-se degeaba pe picioare, exploda în curtea Putnei, cei de pe dealuri și din spatele grilajelor s-ar fi simțit eliberați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ăsta de Pangratty vor fi nevoiți să-l aresteze!" 1988-Cluj Cuprins I 5 II 47 III 98 IV 149 V 194 VI 243 VII 285 În colecția Epica au apărut: Dan Tomorug, Hotarul zeilor Romel Moga, Drumul regăsirii Constantin Simirad, Pelerin prin două milenii Gheorghe Schwartz, Hotarele istorice. Vocalize în re minor 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atâta vărsare de sânge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această târfă dintr‑un lupanar sirian. „Iar până atunci“, stăruia Simon, scuipând o Înghițitură din apa călâie, când zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țâșnind din umbra caselor și recunoscând printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar până atunci, sub acoperământul mohorât al cerului, Între zidurile neguroase ale pământului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
le-am adus cu noi put din cauza transpirației și a jegului. Fiindcă domnul Whittier a stricat centrala termică, în clădire e tot mai frig. Așa că am început să purtăm tunici și saronguri și jachete. Brocarturi satinate și catifele. Pălării de pelerini cu catarame de argint. Mânuși de piele albă lungi până la cot. — Cu toate încăperile astea..., spune Contesa Clarviziune, cu turbanul ei pe cap, împiedicându-se, tăindu-și degetele de la picioare, dar nu și brățara de securitate de la încheietură. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Te fură viața 121 Să nu te lupți cu morile de vânt 211 În colecția Epica au apărut: (alfabetic): Constantin PÎRÎIALĂ DOROȘ, Cuib de litere Vasile IFTIME, De la Petru citire Romel MOGA, Drumul regăsirii Gheorghe SCHWARTZ, Hotarele istorice Constantin SIMIRAD, Pelerin prin două milenii Dan TOMORUG, Hotarul zeilor Eugen URICARU, Complotul sau Leonard Bîlbîie contra banditului Cocoș Lucian ZUP, Manual de jocuri pentru copii 6 Doina POPA 7 Ca frunza-n vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ștefan. Codrul este viața acestui popor în încleștata sa devenire istorică. Aici, la Ipotești, natura se regăsește într-un tot. Printre copaci și dincolo de dealuri, o singură suflare, același mit - Eminescu. Orizontul a dispărut. Un cer veșnic, un codru veșnic. Pelerin poposit la Ipotești, oprit din drum ca de o reînsuflețire la auzul unui glas din Univers, trăiesc într-o secundă atâtea clipe rare, fără a ști dacă vreodată voi reuși să cuprind întreaga constelație a geniului eminescian. Zicătoarea cuprinde tot
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cum povestea Petru Cain. La asemenea defilări nu se aplaudă și nu se strigă lozinci. Nu există tribună oficială, ci doar un glob de aur spre care se mărșăluiește cu smerenie de două mii de ani cel puțin, fără ca un singur pelerin să Îl fi putut pătrunde măcar cu privirea și fără a fi din această pricină dezamăgit. Dimpotrivă. Ciudată mai e și Viața de Apoi, Își zise domnul Húsvágó Tamás Húnór, Înduioșat de liniștea spre care se va Îndrepta și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
părăsită, zorii subțiau zborul, noaptea se ascundea în buzunarul cămășii. Pufoaica mirosea a pământ neînceput. 47. Era într-o zi de octombrie, când Petru, evadatul de la balamuc, a bătut la poarta schitului "Piatra Fântânele" și i s-a deschis. Puțini pelerini ajungeau acolo, în vârful Tihuței, la 200 metri mai jos de drumul Bârgăului. Turiștii din zonă erau mai degrabă atrași de oglinda lacului Colibița (la aproximativ 15 km de schit), în timp ce panacidarii preferau mânăstirile din Bucovina, unde un blid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
păcate negre la cei doisprezece ani ai ei, pentru că, după cum predica o cumătră, „diavolu’ se strecoară și-n dosu’ icoanelor din casă, dacă nu le pui pe peretele de la răsărit!“ Căruțele, bicicletele și perechile de picioare tefere continuau să aducă pelerini În „satul cu Minunea“. Ar fi făcut și trenurile același lucru, dacă n-ar fi fost trase pe linie moartă În gările de șină largă și În gările decovilelor. Lumea Începuse să sosească de pe la alte margini ale țării, iar vuietul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
reîntoarse În șură. I-au ridicat pe toți trei. Scăpat din temniță după patru ani, țăranul arăta aproape neschimbat pentru că, susținea el, Sfînta Fecioară se Îngrijise de el și de toți nevinovații din preajma lui. Organele au mai săltat și dintre pelerinii recalcitranți vreo cîțiva, iar pe la mijlocul lui septembrie raportau că „situația a fost normalizată prin lichidarea focarului de misticism“. Se spune că Maica Domnului s-a arătat În aceeași biserică și-n anii următori, pînă În 1956, dar numai Între sărbătoarea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]