283 matches
-
greacă veche și așa hermeneutica a devenit metodă de schimbare a sensurilor după bunul plac și adaptarea la filosofia locului. Mai mult, filosofi precum Philo, depășind orice aspect hermeneutic creștin, aduc sensuri noi în idealism platonic și etică stoică întregului Pentateuh. Comentariile cele mai interesante ale vremii dar cu referire exactă asupra personajelor din acea perioadă sunt comise de comunitatea de la Qumran 226. Această perioadă se regăsește și în Evul Mediu când dezvoltarea textelor Kabbalei și munca unor mari gânditori și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în sine frumusețea adevărului. Așadar, la problema clasică a raportului dintre Vechiul Testament și revelația creștină, Chiril oferă un răspuns lipsit de originalitate ce respectă tradiția exegetică alexandrină. El se străduiește să interpreteze alegoric și tipologic o serie de pasaje din Pentateuh, sprijinindu-se pe textele profeților și pe Noul Testament. Nu e vorba de un dialog ci mai degrabă de o expunere făcută de Chiril, presărată cu fraze aprobatoare ale interlocutorului său. Analiza se întinde pe șaptesprezece cărți și pornește de la păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o completare a operei precedente, Chiril a compus, cu siguranță, la puțin timp, Glaphyra (aproximativ „Expuneri cizelate” sau „elegante”); împărțirea în 13 cărți, diferită de cea a scrierii precedente, pare posterioară. În introducere, autorul declară că analizează acele pasaje din Pentateuh pe care nu le luase în considerare sau pe care nu le comentase suficient în Închinarea. De această dată a renunțat la forma dialogică (însă lui Palladius îi este dedicată partea referitoare la Ieșirea) și a dispus materialul după ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
considerare sau pe care nu le comentase suficient în Închinarea. De această dată a renunțat la forma dialogică (însă lui Palladius îi este dedicată partea referitoare la Ieșirea) și a dispus materialul după ordinea din Biblie, consacrând diferitelor cărți ale Pentateuhului un spațiu redus progresiv: după repartizarea de-aici, șapte cărți pentru Facere, trei pentru Ieșire (Exod) și câte una pentru celelalte trei. Chiril însuși afirmă că a dezvoltat, în opera precedentă, tot ceea ce putea servi interpretării morale; în schimb, în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în derâdere ideea de a considera drept Dumnezeu unic și suprem un zeu inferior și limitat, așa cum se dovedește a fi cel din Vechiul Testament. Firește, Chiril, în replică, aruncă acuzația de propensiune spre mitologie asupra religiei grecești și respinge lectura Pentateuhului ca ansamblu de mituri: “în Sfânta Scriptură inspirată de Dumezeu nu este nimic fabulos (mythikon), ci totul e pe deplin adevărat” (III: PG 76, 632B). Fie că rămâne la sensul literal, fie că recurge la alegorie, Chiril propune o lectură
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mituri: “în Sfânta Scriptură inspirată de Dumezeu nu este nimic fabulos (mythikon), ci totul e pe deplin adevărat” (III: PG 76, 632B). Fie că rămâne la sensul literal, fie că recurge la alegorie, Chiril propune o lectură accentuat teologică a Pentateuhului în care este revelată natura Dumnezeului trinitar și a raportului său cu ființele umane. Chiril acordă mare atenție negării tezei lui Iulian privitoare la ruptura dintre creștinism și tradiția religioasă iudaică: Vechiul Testament îl prefigurează în mod constant pe cel Nou
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
IV.1. Textele de bază ale iudaismului Orice mare religie a lumii se bazează pe existența unor texte sacre. „religia lui israel este, prin excelență, religia cărții.” Ea cuprinde un corpus de texte de vârste și orientări diferite. Există astfel Pentateuhul, adică primele cinci cărți ale legii (Tora). Sursele sunt diferite. Conform lui Mircea Eliade, avem: a) sursa iahvistă - reprezintă cel mai vechi izvor (secolul al X-lea sau al IX-lea), cel care Îl numește pe Dumnezeu Iahve; b) sursa
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cultul și legile; d) sursa deuteronomică - se referă exclusiv la Denteronom. în conformitate cu aceste surse, avem următoarele texte de bază ale iudaismului: a) Tora este legea dată lui Moise de Dumnezeu pe muntele Sinai. Cuprinde primele cinci cărți ale Bibliei (sau Pentateuhul): Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul; b) Profeții sunt texte care au în atenție istoria evreiască dintre momentul instalării lui israel în canaan până la Exil; c) Scrierile sunt cărți de rugăciune, reflecție și înțelepciune specifice gândirii filo sofice și religioase iudaice
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
binecuvântări rostite de Iacob pe patul de moarte, cea adresată lui Iuda și seminției sale este una dintre cele mai ample și mai semnificative. „Numele lui Iuda”, notează M. Harl, „este asociat cu ideea de laudă, prin folosirea - unică în Pentateuh - a verbului ∀∅<ΞΤ”. Același fragment a fost comentat de Hipolit în tratatul său, Binecuvântările lui Iacob, primul comentariu coerent pe care un autor creștin îl consacră capitolului 49 al Genezei. Atunci când vorbește de supremația lui Iuda, Hipolit se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
operele celor care l-au urmat, T.M. Fioretti, W. Chodowiecki, Dr. Marius, Plange și Mathilde Ludendorff (Dr. von Kemnitz). Pentru Wilford și pentru Jacolliot, indienii sînt la origine din Asia și Europa. Jacolliot crede nu doar că Moise a creat Pentateuhul din Veda, și că a împrumutat de la indieni istoria creației, a Paradisului, a păcatului originar, a potopului, a sacrificării lui Isac (pentru că sursa trebuie să fie legenda lui Ajīgarta), dar și că Evangheliile sînt variante ale scrierilor originale indiene, întrucît
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
istoriei lor, au scăpat "miraculos". Aceste Purim-uri locale își aveau propriul lor "sul"aaa, carte narând episodul comemorat, așa cum Purim-ul biblic are "sulul" Esterei, citit ritualic. Purim-ul, sărbătoare așa-zis "minoră" și care nu este instituită de Pentateuh, trimite la un eveniment târziu al istoriei biblice. Chiar dacă Dumnezeu se află în spatele "minunii", numele lui nu este evocat în Cartea Esterei. Oamenii sunt aduși în prim-planul scenei ca actori ai unei istorii pe care, desigur, n-o stăpânesc
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
actele cele mai excesive 6. Din acel moment, martiriul devine emblematic pentru lumea așkenază. Și înainte, și după 1096, supliciile auto-provocate de la Mainz și din alte comunități renane rămân acte fără echivalent. Legea biblică, totuși, condamnă sinuciderea. Fideli afirmării de către Pentateuh a valorii fundamentale a vieții, înțelepții Talmudului incluseseră sinuciderea în această interdicție. Sinuciderile eroice ale iudeilor la căderea Massadei în mâinile romanilor, atestate de recentele descoperiri arheologice, tind să sugereze contrariul. Dar evreii din Renania nu aveau cunoștință de ele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
supraviețuitori, că, atât în Biblie cât și în liturghie, nu numai de morți trebuie să ne amintim ci mai întâi și mai ales de "cuvintele Legii"? Da, Zakhor, " Amintește-ți" este o poruncă la fel de veche ca poporul evreu însuși. În Pentateuh, ea apare în patru contexte diferite. Or, nicăieri Zakhor nu cheamă la o datorie de memorie fondată numai pe memoria morții și a suferinței. Zakhor te îndeamnă mai întâi să-ți aduci aminte de ieșirea din casa robieicccccc și de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
220-221, 223-224, 226, 228-234, 242, 254-255, 258, 262, 284 Papon, Maurice, 242 Paris, 57, 146, 235-237, 245, 256 Paști, 72, 204, 221 Paul al IV-lea, papă, 108 Paxton, Robert O., 242, 249 Penser après Auschwitz (de Emil Fackenheim), 178 Pentateuh, 49, 60, 305 Peres, Shimon, 295 Perși, 30 Pesaro, 108 Pétain, Philippe, 238 Petrequin, Gilles, 205 Piaseczno, dinastia hasidică din, 164 Pikuah nefesh, 37 Pilde, 22-23, 73 Pinhas din Koreț, 120 Pires, Diego, 99 Plângeri, 28-29, 48, 50-51, 106, 174
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe Canaan. Dar primele unsprezece capitole din Facerea povestesc evenimentele fabuloase care au precedat alegerea lui Avraam, de la Facerea Lumii până la Potop și la Turnul Babei. Redactarea acestor capitole este, după cum se știe, mai recentă decât multe alte texte ale Pentateuhului. Pe de altă parte, unii autori, și dintre cei mai de vază, au afirmat că cosmogonia și miturile de origine (creația omului, originea morții etc.) au jucat un rol secundar în conștiința religioasă a lui Israel. Pe scurt, evreii se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor" (I: 1-2). Imaginea oceanului primordial, deasupra căruia plutește un zeu creator, este arhaică 2. Totuși, tema zeului plutind deasupra abisului 1 Problemele puse de izvoarele și redactarea Pentateuhului, adică primele cinci cărți ale Legii (Torăh), sunt considerabile. Pentru scopul nostru, este suficient să amintim că sursele au fost desemnate prin termeni de: sursă iahvisiă, pentru că acest izvor, cel mai vechi (secolele al X-lea sau al IX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la Templu, ca să se intereseze dacă cei care au participat la restaurarea edificiului au fost plătiți cum se cuvine de către Marele Preot. Acesta din urmă, pe nume Hilqiyahou, Îl Întâmpină cu o surpriză: descoperise În Casa Domnului textul Legii (Torah, Pentateuhul). Manuscrisul ajunge sub ochii regelui, care poruncește să-i fie citit fără Întârziere. Lectura (cu funcție anamnetică) declanșează o serie de măsuri reformatoare, de asanare a vieții religioase din regat, contaminată de idolatrie, magie, vrăjitorie etc. Pe noi Însă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
profetică, atât de importantă În perioada, de restriște, a exilului babilonian. Ageu, Zaharia și Malachia formează ultima serie (În viziunea rabinică) de profeți inspirați de către Duhul sfințeniei (ruah ha-qodesh). În perioada elenistică se vorbește despre structura tripartită a Bibliei ebraice: Pentateuhul (Torah); Profeții (Neviim); celelalte cărți sau hagiografii (Ketuvim). Urmează perioada „creștină”, când disputele asupra canonului Bibliei ebraice se radicalizează. Abia la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. se ajunge la recunoașterea de către toate comunitățile evreiești a unei structuri definitive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mai pot participa activ la cult. Necunoașterea limbii părinților și strămoșilor devine un handicap insurmontabil, astfel că, sub domnia lui Ptolemeu al II-lea Filadelful (sec al III-lea Î.Hr.), se realizează prima traducere a Bibliei ebraice (id est Pentateuhul) În greacă. Tradiția spune că această versiune a fost dusă la bun sfîrșit de un număr de șaptezeci sau șaptezeci și doi de rabini chemați din Palestina de către regele egiptean și Închiși separat În câte o peșteră de pe insula Pharos. La sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
B În codul specialiștilor; are câteva lacune În Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2) codex Sinaiticus (=S), descoperit În mânăstirea Sfînta Ecaterina din Sinai și editat la mijlocul secolului al XIX-lea de către celebrul Tischendorf. Pentateuhul lipsește aproape În Întregime; 3) codex Alexandrinus (=A), copiat În secolul al V-lea, are mai puține lacune decât celelalte două. Conține toate cele patru cărți ale Macabeilor. Pe lângă acestea, există Încă trei manuscrise În unciale, de mai mică importanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
despre această din urmă Întreprindere - condusă de Marguerite Harl, profesor emerit la Sorbona - aș vrea să și Închei. Din 1986 editura Cerf publică o colecție cu copertă albastră, intitulată „La Bible d’Alexandrie”. Denumirea nu este riguros exactă decât pentru Pentateuh, dar ea a fost păstrată din rațiuni comerciale. Grupul din jurul lui Marguerite Harl, Gilles Dorival și Olivier Munnich este alcătuit din peste cincizeci de specialiști, eleniști, ebraizanți și patristicieni din mai multe țări. Fiecare carte din se constituie Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
autonomizării versiunii grecești. Cert este că la un moment dat comunitatea iudaică elenofonă din Alexandria, extrem de numeroasă, a simțit nevoia imperioasă de a transpune Torah În limba oikoumenei, greaca. La origine, Septuaginta nu-i decât traducerea Torei iudaice, adică a Pentateuhului. De ce acestă nevoie, spuneam, imperioasă de transpunere? Pentru că o bună parte din comunitate nu mai utiliza ebraica. În plus, exista o presiune și o atracție foarte puternică din partea mediului elenistic. Trecerea textului sacru ebraic În limba greacă a fost simțită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ecumenic. Grecii citesc și azi Septuaginta În biserică. Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. SM: Atât traducerea românească, cât și introducerile la diferitele cărți ale Pentateuhului redau diferența de stil atestată de textul grec. Literalitatea atribuită traducătorului Deuteronomului nu poate fi comparată cu traducerea Genezei. În ciuda unității de sens a LXX și a unei considerări ca atare de către Părinți, fluctuațiile stilistice rămân importante. Cum ați reușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
între evrei și musulmani. Este surprins atunci când e întrerupt de un coleg palestinian: pe Ismael, și nu pe Isaac, l-a luat Abrahamul Profetului la bătaie. Instalat pe un pământ îmbibat de islam timp de paisprezece secole, înțeleptul tobă de Pentateuh nu reușise să se edifice asupra tradiției musulmane în această privință. Puțin după aceea, omologul său așkenaz ne mărturisește uimirea care l-a cuprins, în cursul unei călătorii în Maroc, văzând că musulmanii se descalță la intrarea în moschee. La
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o bibliografie la zi, activitatea unor specialiști consacrați precum Radu Bercea cât privește hermeneutica Upanișadelor, ori Florentina Vișan vizând modelul chinezesc al imaginii. Volumul de față este deschis însă de un studiu critic al lui Andrei Cornea despre tradiția interpretării Pentateuhului, urmat fiind de cercetările Mădălinei Vârtejanu asupra modelelor de tranziție politică din vechiul Israel. Mai remarcăm și interesanta contribuție a lui Ennio Sanzi despre soteriologia cultelor orientale ale celui de-al doilea elenism, precum și pe cea a lui Șerban Toader
Eveniment la unISOn by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14080_a_15405]