998 matches
-
Nu mai e nici "țipătul", nici orația ritualică, ci doar metafizica în impas. Poeta a obosit să se mai nască "din idee" și își alege o frunză din care să se zămislească "locuită de un cântec" în libertatea jocului, în penumbră, unde vânătoarea diurnă de cuvinte fără suflet n-are nici un rost. "Lauda somnului" arar se mai ivește de-acum, poezia iese de sub toropeala "raiului păduros" și se îndreaptă iarăși spre meditația interogativă și exclamativă, îmblânzită de o mieroasă undă elegiacă
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
iarnă, 1994; Nouă fără cinci și alte povestiri, 1996; Cer palid, 1998 -, volumul de teatru Întâlnire întâmplătoare, 2002 -, cărți de eseuri și biografii literare - Vise reale, 2008; Mario Vargas Llosa. Viața în mișcare, 2003 și Juan Carlos Onetti. Visătorul în penumbră, 2009. I s-au decernat importante distincții literare: premiul peruan Wiracocha (pentru Tigrul alb), premiul german Ana Seghers (pentru întreaga sa operă), premiul spaniol Herralde și premiul Casei Editoriale de Literatură din China pentru cel mai bun roman scris în
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
în definitiv, poate fi doar o simplă marotă. Agentul sovietic care poartă numele de Karla continuă să-și dispute meciul peste ani, pentru că, nu-i așa, partidele serioase durează o viață. Regizorul nu ne face accesibil tot acest univers al penumbrei, însoțim o vreme universul „Circului”, spionajul britanic, până când ne familiarizăm puțin cu jargonul, cu mediul funcționăresc. Discuțiile nu oferă decât parțial explicații, acțiunea apare astfel cam încâlcită, făcută din racursiuri nostalgice, pânde și așteptări. Spionajul oferă o rațiune de a
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
aia avea o aromă a ei, ca de mușama sau ca de vopsea de pervaz, sau ca de vanilie și nucșoară când mami făcea o prăjitură, aproape că o simte din nou, dar nu-i chiar așa, se retrage în penumbră, se furișează în spatele radiatorului argintiu, cu țepii lui ce descriau spirale într-un basorelief discret. Și Brewer, acest cuib apatic, îi vorbește tot despre sine, despre trecutul lui, devenit venerabil de îndepărtat, astfel încât lucrurile de care-și amintește el unul
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
plec și eu/ la circ, în toiul nopții, cu greu mă convinsese;// îl așteptam, cu mama, pe jumătate treaz,/ ca să ne spună cum e în magica rulotă./ cu piei, pe jos, de tigru, perdele de atlaz,/ și,-n colțuri, vagi penumbre de pivniță sau grotă...// Nu mi-a fost dat să aflu nimic: am adormit,/ răpus de oboseala acelei nu prea scurte/ vegheri, - eu ce-mi făcusem din circ sublimul mit,/ încât dădeam, din vară, spectacole în curte:// acrobațěi, vecina mea
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
lunii și a stelelor, trebuie să ținem aprinsă deasupra capului mai mereu o făclie. Mitul peșterii lui Platon este, alături de mitul lui Orfeu și Euridice, mitul antichității cel mai reprezentativ. Lirica nocturnului, cu "conture triste" (Melancolie), cu întunericul, umbrele și penumbrele, "pulberea (care) se joacă în imperiul unei raze" (Scrisoarea I), rază pe care o putem concepe ca venind dintr-un dincolo din spatele nostru, din afara peșterii, acolo unde durează adevărata realitate, își revendică o semantică convenabilă din perspectiva acestui mit: "O
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
-și sufoca cititorul cu pledoarii logice și demonstrații ideologice. Steinhardt e un scriitor de tact psihic și de delicatețe sufletească, uneori excesiv de împăciuitor, alteori excesiv de indulgent, dar în totul un căutător de sensuri iraționale și adieri ilogice, de unghiuri și penumbre pe care viața civilizației nu ți le poate da. Pe scurt, nu îl citești ca să te lămurești, ci ca să te înfiori. E genul de spirit care te desprinde din prezent și te împinge spre un orizont care, pe cît e
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
mitologie particulară, adesea greu de descifrat și chiar identificat de către cercetătorii altor zone. În sfîrșit, există o dimensiune politică în poezia lui Seamus Heaney, legată de așa-numitele Irish Troubles („frămîntările irlandeze”), unde ochiul extern poate avea frecvent conuri de penumbra în vizualizarea precisă a unor referințe. Totuși, trebuie să recunosc de la bun început, inițiativa recentă a Poliromului ieșean, de a publica traducerea românească (făcută de Dan Sociu și ilustrata, inspirat, de Tudor Jebeleanu) a cîtorva dintre cele mai bune creații
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
scot plasturele o vreme, ca să mă odihnesc. Și-a dat jos plasturele negru și am avut o erecție cu totul disproporționată. Cred că în acel moment am văzut-o pentru prima oară, ca și cum până atunci am fi fost într-o penumbră pe care ochiul ei drept, prin simpla ridicare a pleoapei, o iluminase. S-a făcut lumină, în sfârșit, într-un fel cu totul spectaculos, și după lumină a apărut pe rând în fața mea restul creației: gâtul ei, umerii, sânii, coapsele
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
lui Andrei Cornea, cititor la rândul lui (dar ce cititor!) al lui Platon și al Bibliei. Frumoasă e și punerea în abis a parabolei fiului mereu rătăcitor. Și aici, înțelegerea depinde tot de o presupunere, doar că aceasta rămâne în penumbră. De la bun început numele Fiului, ca și cel al Tătălui, sunt scrise cu majusculă. Ceea ce, repet, dă de bănuit. Dar nu mai mult decât de bănuit. Finalul e și el în coadă de pește. Alt indiciu, dacă ținem seama de
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
oră mai devreme ca deobicei și se îmbrăcă în liniște, încercând să nu-și trezească sora ce dormea în camera alăturată. Se duse în bucătărie, fără să se spele, cu părul răvășit, și primul lucru pe care-l văzu, în penumbra gri a dimineții, fu goliciunea strălucitoare a unor coapse albe, bine sculptate. Rămase fără suflare. Maria Rita, în genunchi, cu corpul aplecat înainte, freca energic podeaua. - Maria Rita, spuse, simțind că se sufoca, tremurând de excitație. Ea trebuie că nu
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
o femeie tânără (Aurelia), Anton, proaspăt ieșit dintr-o căsnicie liberală, nu refuză nicio aventură (Sylvia, Julie, Mina, Ahuva), iar Raul folosește femeile ca un instrument de parvenire. Evident, personajele feminine din proza lui V. Duda rămân într-o misterioasă penumbră, niciodată descifrate. Știind prea bine când să înceapă și să încheie o aventură, ele cunosc psihologia masculină. De aici taina specifică. Virgil Duda este un maestru al stărilor de indecizie - formulă prezentă încă de la Anchetatorul apatic (1972) -, ce asigură atmosfera
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
Descoperindu- se străin de sine, „închis pe veci în pătratele clare/ din misteriosul Tabel cu Elemente” (Vers clasic), poetul încearcă o mișcare de emancipare prin cultul expiator al unor „Materii/ ce se-ncheagă încet, se desfac umile,/ aproape neștiute, în penumbre de vorbe/ timide, temătoare nădejdi,/ rostiri sfioase,/ pîlpîiri de păreri în părere./ Retrase cu-un fel de scuze, ascunzîndu-se/ ca apan nisipul plajei” (Aforismele). E o irizare a unui minimalism plasat între ființă și neființă, „ce se destramă-n amiază
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
camera odată cu ea, prinzându-le în raza ei. Ceea ce prinde camera aici este îndeobște ceea ce rămâne invizibil, de la spațiile virane în curs de amenajare pentru noile cartiere de vile, la cele aflate în preajma unor clădiri impunătoare, de la compartimentul cufundat în penumbră al unui tren de noapte la coridoarele care prelungesc singurătatea la nesfârșit, de la orfelinate la pușcării. Titlul revendică estetica implicită a faptului divers, decupează acea rubrică din ziar care, asemeni știrilor de la ora 5, ne oferă cu o anume voluptate
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
în discuție un interlop legendar. Într-un fel, cu acest personaj Blaier devine un explorator al mediilor de margine, dar și al unei epoci. Subiectul este un amestec de terifiant și burlesc, însă îi servește regizorului pentru a scoate din penumbra liniștită a anonimatului personaje de un pitoresc viu, o anumită plăcere a vieții, un parfum al ei care vine de departe. Terente devine o legendă urbană, terorizând orașul Brăila și ca un respectabil gangster local având banda lui ascunsă în
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
Dificilă din cauza artrozei mele degenerative, nu-i așa, doctore?” „Da, din cauza vârstei.” Acea scurtă conversație o definea exact pe Mama sau cel puțin o bună parte din ea. Peste corset îi puseseră o cămașă de noapte urâtă, albastră ca cerul. Penumbra din cameră îi accentua cearcănele aproape vineții în care abia se distingea o venă mică, ca un mușchi ciudat crescut pe sub piele. Ținea palmele deschise și ridicate și avea paloarea și aspectul cadaveric al unui răstignit. „Ai sunat-o pe
Andrés Barba: Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3767_a_5092]
-
a canonului literar, revelând unele dimensiuni noi ale unor scriitori de rang secund. Dan C. Mihăilescu are dreptate când afirmă că „rostul acestui amețitor amalgam de nume, titluri, epoci, stiluri și informații cvasiconfidențiale este de a cotrobăi în zonele de penumbră ale istoriei literare, de a risipi cețurile ce acoperă anumite zone, idei și destine scriitoricești, fie că este vorba de tabuuri etnopsihologice ori sexuale, fie de resentimente religioase, jocuri strategice la două capete, puseuri xenofobe, rasiale sau paricide (în efigie
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
o bună bucată de vreme stări viitoare presimt până la cel mai mic amănunt o planetă scăpată din margini un Cosmos bătrân marea scrâșnind pe treptele cerului fericirea dezordinii saltul în vid Stridențe Pe drojdia faptelor desenez amintiri pun culori estompate penumbră lume alcătuită din măști trucuri ale închipuirii ordinea stăruitoare poruncă pe care o încalc inimi cu frigul pe ele mesaje străpung falsul acoperă aura
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
plece, am surprins-o căutînd cu mîna ceașca de ceai, pe care o atinse și o cuprinse cu amîndouă palmele ca pe o certitudine - încă nesfărîmată, încă... " Știam că o să vină după mine, în vestibul... Ne-am oprit acolo, în penumbra ușoară în care siluetele noastre atîrnau ca plumbul. - De ce ai spus lucrurile acelea... (avu o ezitare) deplasate?, îmi șopti ea. - "Deplasate"? V-ați fi așteptat poate să aduc cu mine în buzunar o imagine și mai "deplasată" a mătușii mele
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
treacăt, efect al unui nedorit privilegiu. Nu. Ei, cu Demetru cel plecat și întors să jelească, ofilindu-se imediat cum își pierde iluzia, fac doar unul dintre triunghiuri. Alburiu, cu slab contur, adus deodată în față, deși lui îi pria penumbra, scofîlcit brusc, ca o fotografie sepia în plină lumină. Față de el, decoupage-ul amintirii fixe și chinuitoare, joacă, mai mic, mai mare, în față, în fundal, un alt triunghi, cel al tinerilor, Alexandra, Mihail și, să spun așa, povestitoarea. Pe ea
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
află lirica Monicăi Pillat. Vitalismului debordant, cvasi-nevrotic al autoarei volumului Fata de asfalt, i se opune echilibrul seren al unei poete crescute la școala clasicilor, care a găsit drumul sigur, bătătorit al credinței. Dacă poezia Clarei Mărgineanu este una a penumbrelor, a spaimelor și a durerilor mai vechi sau mai noi, cea a Monicăi Pillat este solară învăluită în luminile molatice ale Paradisului. Vidului sufletesc din viața tenebroasă a Clarei Mărgineanu, îi corespunde sufletul plin de amintiri și nostalgii al Monicăi
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
și rece, freamătul luminii, ritmurile vreunui perete de bîrne, șarpanta caldă a unor case pustii, carul cu fîn, șura și căpița, cartofii, sfecla, cireșele coapte și toate obiectele unei etnografii bizare pe care le mai conservă doar memoria colectivă și penumbrele umede ale muzeului sătesc. Ion Dumitriu a caligrafiat această revărsare fără sfîrșit a pămîntului, această neostenită sfidare a amorfului și a stereotipiei, cu discreția, cu tenacitatea și cu exactitatea unui evanghelist. El este martorul unei incredibile aventuri a existenței în
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
Vazduh candid străfulgerat de fulgi și fluturi, Dueluri eterate ș-încaeră zăpada. Ucid abstract, în vis, dar mușc-aevea spada în macra vanității mijind de după scuturi. PIERSICA Din voluptăți piezișe pârgu-n trup mi se iscă îndestulat molatec de o cerească hrană. în penumbra pudorii ce-abea abea îl riscă, Zahăr viu aburind suava lui membrană, Pe ramuri bizantine spre dinți de odaliscă Obrazul mi-l întind, nerăbdător de rană. PE UN CUȚIT UITAT Mi-o sete știrbă de omor între frați, De nunți cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
spune cuvinte la care s-a gîndit ani de zile: - Nu contează. Oricine ar fi trebuie că-i înghețat. Femeia se ridică, urmărită îndeaproape de privirea celeilalte. O văzu luînd lampa. O văzu pierzîndu-se pe coridor. Auzi, din salonul în penumbră și printre zgomotele ploii pe care bezna le întețea, auzi pașii ei îndepărtîndu-se, șchiopătînd pe dalele desprinse și tocite din pridvor. Apoi auzi zgomotul lămpii izbite de perete și în sfîrșit lanțul desprinzîndu-se din belciugele ruginite. Preț de cîteva clipe
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
pregătite întotdeauna dacă vine careva pe ploaie". De atunci trecuseră ani mulți. Și acum bărbatul așteptat se afla acolo, turnîndu-și din nou în pahar. Însă de data asta nu bău. Cînd dădu s-o facă, ochii i se rătăciră în penumbră, dincolo de lampă, și ea simți pentru prima oară atingerea caldă a privirii lui. Înțelese că pînă în clipa aceea bărbatul nu-și dăduse seama că în casă mai era altă femeie; și atunci începu să se legene. Cîteva clipe bărbatul
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]