36,129 matches
-
poveștile le articulează între ele: mama, tata, copilul, nașa, căpcăunul, căpcăuneasa, zîna, regele, regina, locuința, hrana, podoaba... Niște opoziții se precizează între dezgolire și deghizare, între pădure și oraș, între casă și palat, între crud și gătit. Prezența feminină este percepută în toată splendoarea unei frumuseți luminoase, angelice, divine - în Frumoasa din Pădurea adormită, de exemplu, dar și în slăbiciunile și maniile ei, ironizate de atîtea ori în Dorințele ridicole, Motanul Încălțat, Degețel, Zînele. Miraculosul, despre care s-a spus deja
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
și matur, în această Vraga tentantă și senzuală, într-un fel, cu o feminitate pe care nu am citit-o în viața mea în piesă. Am urmărit-o atent, o știu și mă interesează de cînd era studentă, și îi percep evoluția aici. Cum mă interesează, de curînd, Luminița Erga, recent sosită în trupa teatrului și integrată minunat. Ca și în stilul lui Înșir’te. Am văzut-o prima oară în O noapte furtunoasă a unei studente, un spectacol față de care
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
care învederează un bun simț funciar, gata a respinge convențiile, eufemismele, tabuurile, a se rosti cu franchețe. Decența și un aer potolit al expresiei nu reduc decizia esențială a respingerii. Astfel, cu toate că a „evadat” în „lumea liberă”, Gelu Ionescu îi percepe cu acuitate insuficiențele, în primul rînd o cufundare în economicul pe cît de prosper pe atît de lipsit de orizonturi, despiritualizarea adiacentă, precum semne de rău augur: „Este adevărat că tot Occidentul trăiește o epocă de consum aberant, la care
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor tridimensionale. Fie că este vorba de Pește, de Focă, de Țestoasă, de Cocoș sau de oricare alta din aceeași categorie, aceste lucrări pot fi percepute ca o acțiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecției, la Himerele lui Paciurea. Însă momentul care închide cea mai amplă și mai profundă luptă a sculpturii împotriva ei înșiși este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
țigănești: „Aspirația se aude cu deosebire în țigănește, unde ea e obișnuită și la consonantele fonice. Când vorbesc românește, țiganii pronunță aspirat și consonantele românești” (p. 67). Particularitatea de pronunție rămîne deci ambivalentă: e răspîndită în graiurile muntenești, dar e percepută adesea ca marcă a vorbirii țiganilor; a doua valoare poate fi explicată prin coincidență și deprinderi de pronunție ale unor vorbitori bilingvi, dar și istoric și social, prin deplasarea țiganilor din Muntenia spre Ardeal și prin identificarea registrului lor de
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
curînd cosit),/ au cîntat și deodată, spre seară,/ cerul s-a umplut de nori și de fulgere/ și a coborît o ploaie torențială/ și inundația i-a înghițit pe toți...” (Moment romantic). Ca printr-un binoclu ce îndepărtează, Petre Stoica percepe viața la un (mic) inteval istoric, circumscrisă de-o „belepocă” suav-melancolică, proiectată în eternitate. E și o epicizare a viziunii sentimentale, personajele și recuzita lor prăfuită dobîndind statutul de metafore sui generis. Parcă asistăm, după cum indică, într-o judicioasă prefață
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
sine: începe în Germania Federală, în anul 1973, cînd Kurt A. Körber, patronul unui trust de produs țigări, îl convinge pe președintele de atunci al R.F.G.-lui, Gustav Heinemann, să susțină un amplu program cultural prin care generația tînără, care percepea democrația drept „un implant“ american, să cunoască trecutul țării. Miza cărții, ca de altfel a întregului proiect, e una polemică. „Istoria - spun coordonatorii volumului - este scrisă de adulți și la propriu și la figurat. Și ea este livrată copiilor în
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
Lucia Demetrius ș.a., întreaga viață literară în timida deschidere "cu voie de sus", de la începutul anilor '60. Transformate în personaje ale unor întîmplări intrate - unele - în folclorul lumii literare românești (nu pot să-mi dau seama cum pot fi ele percepute de cititorul străin), toate aceste persoane sînt cam sărace față de referentul real pe care îl are cititorul român. De pildă, Paul Georgescu - o personalitate fascinantă și paradoxală prin amestecul de inteligență și fanatism ideologic, de iubire reală pentru literatură, simț
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
de praf pentru a ține din nou companie lui Bacovia. Stăruitor în detalii, Constantin Călin ajunge la concluzii incitante, aforistice, despre percepția bacoviană a timpului, chiar dacă invocă explicații prozaice, din zona biograficului și a geograficului: "Un ins epuizat prematur, Bacovia percepe timpul ca un bătrân (l-au îmbătrânit eșecurile și celibatul prelungit), locuitor al unui târg de provincie dintr-o regiune cu climă aspră. Pentru bătrâni, provinciali, ânordici> timpul trece greu, âmonoton și chinuit>. Sentimentul de âtârziu> le modifică atât ritmul
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
alt fel de logică. Efemeră în comparație cu pictura, chiar dacă se poate reveni la ea ori de cîte ori am dori-o, arta video are și un statut ambiguu. Asimilabilă artelor plastice prin natura sa exclusiv vizuală și preponderent cromatică, ea este percepută asemenea artelor spectacolului. Și dacă ar fi să invocăm clasificarea lui Lessing, ea are toate aparențele unei arte spațiale dar se comportă ca una temporală. însă importanța artei video nu stă în clasificări, ci în faptul că ea a reușit
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
Polirom sprijină ceea ce Humanitas neglijează, adică literatura română contemporană, cred că se impun câteva clarificări. În primul rând, chiar dacă Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Horia-Roman Patapievici și Andrei Pleșu, Lucian Boia și Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara și Gabriel Liiceanu sunt percepuți drept clasici în viață, ei tot autori români se cheamă. În al doilea rând, este de văzut dacă nu cumva domnul Breban se referă exclusiv la romancieri și scoate din discuție restul autorilor. Chiar și așa însă, e cel puțin
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
care-și caută deja apărători în rândurile noii puteri), nu prea văd cine să se mobilizeze pentru campanie. Sau poate-l clonează pe Geoană, că tot s-au învățat pesedeii s-o încaseze prin intermediari - boșii din partid nu-l percep încă pe "Mirciulică" drept unul de-al lor, în ciuda albăstrimii până-n vârful urechilor etalate de tennis-man-ul cu succes la senatori americani de vârsta a treia. Cât despre direcția Ponta-Daciana, va mai trece apă pe Dâmbovița până să-i dorească cineva
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
extensie, că trebuie să te răfuiești mai întîi cu răul care ți-a bulversat propria viață și numai după aceea, și prin analogie cu el, să te deschizi către alte suferințe, către alte ipostaze ale răului, care altfel ar fi percepute mai greu. Drumul meu către Shoah, scrie Gabriel Liiceanu, trece prin trauma comunismului, și, tocmai de aceea, pot să-l privesc pe orice evreu - în spaimele, urile și în memoria lui pentru suferințele alor lui - ca pe un frate al
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
ținut-o în România literară. Pentru cei care mai țin minte contextul vremii, cronicile cu care Laurețiu Ulici îi întîmpina pe debutanții vremii fac parte dintr-o cronică mai largă, despre lumea totalitarismului autohton. Poate că mă înșel, dar Laurențiu percepea debuturile și ca pe un fel de picătură chinezească împotriva regimului. În cronicile sale el încuraja direcția antitotalitară știind să facă din asta o chestiune estetică. Luînd aceste cronici la bucată, ceea ce rezultă la o lectură continuă e că Laurențiu
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
Nici U.A.P. și nici o altă instituție culturală nu au instituit o asemenea formă de recunoaștere pentru acest gen de activitate , a cărui importanță este fundamentală în ceea ce privește dinamica și vitalitatea artelor vizuale. Munca discretă și aproape anonimă a muzeografului este percepută încă drept o muncă administrativă, ignorîndu-se nejustificat rolul imens pe care îl joacă într-un climat cultural normal organizatorul de expoziții. Pentru că o expoziție bine făcută, cu un concept limpede și cu un discurs articulat, este , înainte de toate, un studiu
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
care se credea că ar fi putut fi vindecate prin consumul de droguri, în special al opiului, și alta, un soi de insectar al actelor ratate, cu toate justificările scriitorilor pentru o atitudine similară. Prima era absolut incredibilă; drogul era perceput ca un veritabil panaceu, posibilitățile lui curative - halucinante, practic se puteau vindeca majoritatea bolilor cunoscute. în privința celei de-a doua liste, pretextele sunt ceva mai spectaculoase. Pe când se dorea infractor, hașișul era doar simbolul unei rebeliuni adolescentine pentru Rimbaud (în
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
stare în care cuvintele unui text pot fi citite ca pe o sursă de însuflețire a gîndirii proprii. Și atunci ideea autorului nu numai că e vie, dar ea poate să suscite chiar și gîndirea celui care, citind-o, o percepe nu ca pe o imagine moartă, ci ca pe una vie.
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
Masă. Așadar au fost sacrificate două trăsături emblematice ale creației brâncușiene, legătura organică cu ambientul natural și simplitatea progresivă. Noi, cei deprinși a ne întîlni aproape zilnic cu mirabilul triptic compus din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfîrșit, percepem o rece adiere de alienare față de piesele acestei capodopere "restaurate" și "reamenajate" pe bani grei, care atît de surprinzător s-au văzut dislocate, atribuite altui decor nu doar fizic ci și moral. E ca și cum s-ar fi deschis un uriaș
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
în Darac, strecurătoarea în Strecurătoare, jugul în Jug și șura în Șură. Transpuse din spațiul lor precar în spațiul convențional al pînzei, aceste obiecte modifică definitiv înseși mecanismele percepției. în loc să le citească utilitatea și să le evalueze în consecință, ochiul percepe forme, descifrează structuri, cîntărește densități, vibrează tactil și jubilează festiv ca în fața unui mare spectacol. Ion Dumitriu nu rămîne, însă, nici la acest nivel. Limpezimea și sobrietatea noțiunilor se topesc încet în ambiguitate și în mister. Un imens sentiment al
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
vehiculeze această existență. în clipa în care interesele comunicării se schimbă, prin reevaluarea limbajului și prin resemnificarea textului, realitatea însăși își modifică natura și își primenește fizionomia. Așa cum textualiștii generației 80 exhibă auctorialitatea și lasă cititorului deplina libertate de a percepe nemijlocit vocea naratorului, Dumitriu se autoreflectă în propriile sale compoziții nu doar ca prezență morală și ca portret psihologic, ci pur și simplu ca prezență somatică, ușor adusă spre echivoc, prin conturarea umbrei.
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
în care scriitorul descrie atmosfera Iașului, prin care trece la un moment dat în decursul lungului drum de întoarcere spre Italia. Iașul, cu un singur tramvai "minuscul și arhaic" și nenumărate firme scrise în alfabet latin (Paine, Lapte, Carnaciori) este perceput ca un peisaj "surprinzător de domestic". Locuitorii Moldovei îi par, la rândul lor foarte asemănători cu italienii "țărani (...) cu fața arsă de soare și fruntea palidă, îmbrăcați în negru cu haină și vestă, cu lanțul de la ceas petrecut peste pântece
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
o renunțare la orice prudență și la orice măsură de protecție. Cui îi e frică de o asemenea călătorie ar face mai bine să se retragă. Această puzderie de imagini, imagini în hățișul cărora suntem invitați să ne pierdem, trebuie percepute în actualitatea clipei. Ele nu trimit la un program dinainte stabilit, nu se înscriu într-o progresie de o neabătută coerență. Ceea ce ele ne oferă este starea de euforie resimțită atunci când ne lăsăm purtați la voia întâmplării și, în același
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
acum, normalitatea n-a fost, în articolele mele, decât palida excepție. Și nu din sete de senzațional ieftin sau din vreo dominantă mizantropică prost gestionată a caracterului meu. Pur și simplu, pentru că din poziția în care mă aflu așa se percep lucrurile. Nefiind un autor de ficțiuni și neposedând o imaginație debordantă, transcriu ceea ce văd și aud. "Tu chiar nu ești capabil să descoperi nimic frumos în lumea asta?", mă întreabă adesea cunoscuții. "Tu n-ai decât memoria răului - așa cum magistrul
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
cel mai bine o știu escrocii și incompetenții. Chiar dacă, prin absurd, Năstase ar dori cu adevărat să schimbe sistemul (deși tot ce-și dorește e să păstreze puterea!), el n-are cum s-o facă. Urechile supușilor nu-i mai percep glasul, așa cum marinarii lui Ulise nu auzeau, din cauza cerii, sunetele îmbietoare ale sirenelor. Lipit de catargul puterii, nu i-a rămas decât speranța că vasul în derivă nu se va sfărâma de stânci. Sau că nu va nimeri ca prostul
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
Dacă nu, nu. Cele de mai sus n-au, însă, cum străbate mintea de pâslă a unui aparatcik obsedat de puterea absolută. Asemeni lui Ceaușescu, Năstase va merge până la capăt cu aroganța și încăpățânarea. Orgoliul supradimensionat nu îi îngăduie să perceapă realitatea altfel decât în visele sale grandomane. Doar băile de unanimitate populară astâmpără neliniștea eternă a acestor politruci care-au mușcat din mărul de aur al puterii și s-au îmbolnăvit definitiv. Pentru Adrian Năstase, viața a devenit de neconceput
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]