614 matches
-
semn rău. Dar, în definitiv, cine era el să creadă în semne? Înainte marș, proștilor, le strigă furios oamenilor săi, dându-și seama de privirele ațintite asupra sa. Și se grăbiră să plece, uitând între timp să îi aștepte pe perceptorul districtual și pe domnul Gupta, care le atraseră în cele din urmă atenția claxonând puternic când aceștia se apropiară, luând în viteză curbele drumului, apucându-se de orice parte a jeep-ului reușeau, dat fiind că se hurducau și săreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fost obligat să îmi iau un concediu de odihnă și să merg la Kasauli. Din când în când, știi, la vreme de stres... — Dă-te odată, urlă brigadierul roșu de furie. Mută-și naibii sutele de valize. — Vai, Doamne, spuse perceptorul districtual, privind la agitația stârnită, eu însumi am semnat cererea de concediu de odihnă. Bănuiesc că a fost vina mea. Era din nou neliniștit și nefericit. Era clar că toate deciziile pe care le luase fuseseră neinspirate. Întâi bucătarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta era un coșmar respingător și îngrozitor. Domnul Chawla se duse să vadă ce făcea Sampath. — Vor ajunge curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
capelmaistru: Di-di-dong, di-di-dong, di-di-dong, pong! Chit că vrem, chit că nu vrem! Uite-așa, Watson! Elementar, nu? Ce-i greu de înțeles? Gândește-te că Iisus Hristos însuși, înainte de a fi fost vândut și răstignit, îi vizitează cu precădere pe perceptori și pe vameși, pe prostituate și pe pungași, într-un cuvânt, pe cei huliți, pe cei prigoniți, pe cei blamați și surghiuniți, pe cei proscriși și pe cei ostracizați. Îi onorează, mănâncă, bea, petrece și se iartă cu de-alde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Pontul Stâng, și mai departe, înainte, mereu înainte, înspre stelele reci și neprietenoase ale Nordului. Cu un an mai devreme, slăvitul Bela, Regele Ungariei, Croației, Dalmației, Ramei, Serbiei, Galiției, Lodomeriei și Cumaniei, pe de-o parte și onorabilul Rembaldus, Marele Perceptor al Casei Hospitalierilor, pe de alta, semnaseră și parafaseră acordul prin care cavalerii Crucii Albe dobândeau posesiunea Țării Severinului, o sfoară de Galie cisalpină, de lângă Istru și Carpați. Într-acolo se îndrepta bravul corp expediționar, mica ceată înarmată, comandată de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ușoară, Pantelimon își aduse aminte că, de dragul lui Petrică, a uitat pe Domnica. Din urmă se auzea iar cântecul lăutarilor, semn că hora reîncepuse. Pe lavița de lângă poarta ogrăzii, la sediul postului de jandarmi, plutonierul Boiangiu ședea de vorbă cu perceptorul Constantin Bărzotescu, lung, slab, deșirat și spânatic. Petre scoase pălăria, salutând militărește: ― Trăiți, don' plutonier! ― Veniși, Petre? răspunse Boiangiu prietenos. Petre se apropie respectuos, îi spuse cum domnul căpitan i-a dat drumul cu câteva zile mai înainte fiindcă s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Acu lasă-l dracului!" In ușa tinzii strigă: ― Huo, potaie, fire-ai a dracului să fii tu cu neamul tău! De-acolo văzu în mijlocul ogrăzii, bălăcind prin noroi și apărîndu-se cu umbrela deschisă de câinele ce se repezea mereu, pe perceptorul Bîrzotescu urmat, la câțiva pași, de straja satului. ― Așteptași, măi Ignate, să viu eu la tine și încă pe vremea asta, ai? Nu ți-a fost milă de ostenelile mele, ai? Țăranul uluit aruncă întîi după cîine: ― Huo, javră! Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uite, ne ține sărăcia în brațe de nici nu ne mai lasă să răsuflăm... Că altfel veneam, vai de mine, cum să nu viu! Că doar știu destul de bine unde-i primăria și nici picioarele nu mă dor, slavă Domnului. Perceptorul ajunse la el. Închise umbrela, scuturînd-o binișor de ploaie și zicînd: ― La plata birului hop cu sărăcia, altfel însă dă-i cu cîrciuma! Lasă că vă știu, Ignate! Pe mine nu mă prostiți, degeaba! Cu voi îmi prăpădesc tinerețea și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
băut dacă... ― Ia lasă vorba, că n-am venit la taifas! îl întrerupse Bîrzotescu intrând în casă. Muierea încremenise lângă vatră, cu cei patru copii lângă ea, ca o cloșcă speriată de uliu. Porcul grohăia mulțumit și ridică râtul mirat... Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uita împrejur cercetător. Lung și deșirat cum era, ajungea cu capul până în grinzile tavanului. Luă registrul de la strajă, însemnă ceva și rupse o foaie. ― Ascultă, Ignate! zise pe urmă sever. Acu ți-am scris
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi luat notă de existența ei, ieși plecîndu-se adânc, să nu se lovească cu capul de pragul de sus. Ignat îl petrecu după cuviință până-n ogradă, abătut, bâiguind mereu ca o scuză și o plîngere: ― Apoi ce să facem, dom' perceptor, ce să facem? Aristide Platamonu trimise servitoarea să cheme puțin pe fata logofătului, pe Gherghina. Ea are să știe să-i calce pantalonii frumos, cu dungă, nu ca toantele astea care nu-s în stare nici măcar să încălzească bine fierul. Era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și mai cu seamă în tindă. Primarul se supără: ― Lasă gluma, Ignate, că nu v-am strâns eu aci pentru glume, să știi! ― Nu-i glumă, dom' primar! făcu țăranul, reluîndu-și glasul umil obișnuit. Că porcul mi l-a luat perceptorul la bir, porumb n-avem, lemne n-avem și-mi țipă copiii toată ziua de foame și de frig... ― Nu mai putem, oameni buni! strigă deodată și Leonte Orbișor, încurajat parcă. Din iarna asta nu-i chip să ieșim. Ori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Că doar porcul nu merge ca omul ori ca boul, să-l mâi dinapoi! ― D-apoi alții cum au luat, bărbate?... Și încă oameni care au tăiat câte doi porci de Crăciun, nu ca noi de ni l-a mâncat perceptorul, mînca-1-ar șerpii și pe el să-l mănînce! Doar îmi spuse aseară Tinca lui Ioniță că și ginerele popii și-a băgat în coteț trei purceluși de la arendașul... Aici Ignat ar fi recunoscut dreptatea muierii dacă n-ar fi fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ști că popa șade numai peste drum de conac și-i venea ușor lui Filip să treacă drumul cu toți porcii arendașului! Se mai învîrti puțin prin casă și prin bătătură, apoi luă un ștreang și plecă drept la locuința perceptorului. Știa că Bîrzotescu a fugit, împreună cu nevastă-sa, încă de ieri dimineață cu noaptea-n cap, îndată ce a văzut focul de la Ruginoasa. De frică nici n-au cutezat s-o apuce pe drum, ci prin grădini și peste câmp, fiecare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigoriță! făcu contabilul zăpăcit. Să mă iertați că n-am îndrăznit... De altfel mai sunt pe aici și alții de la noi, care numai Dumnezeu știe cum au scăpat din ghearele tîlharilor! Grigore nu observase pe plutonierul Boiangiu și nici pe perceptorul Bîrzotescu, deși se găseau împreună cu Isbășescu. În mai puțin de douăzeci și patru de ore primise atâtea vești dureroase, că sufletu-i era complet răscolit. Și totuși în fond nu știa nimic precis. Toate informațiile le auzise de la oameni care și ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de boala. Din izvoare private însă am aflat că școalele în această comună stau închise de aproape 6 luni, că primarul din localitate e într-un fel de unită complicitate cu învățătorii, că învățătorul din Șipote servește de ajutor de perceptor și nu are domiciliul fix, ci locuiește mai mult la d-l primar. Localul de școală din Șipote l-am găsit prefăcut în locuință a notarului, ușa din tindă, care dă în clas, am găsit-o zidită și deschisă în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
alta care de-afară dă drept în clas. Aicea n-am 141 {EminescuOpXVI 142} aflat nici copii, nici învățătorii, ci clasa servea notarului drept cămară, pentru păstrarea proviziilor sale de iarnă. // Am aflat că învățătoriul A. Lefteriu. e totodată și perceptor în comună și că de mai multe luni școala ar fi închisă. La 1 decemvrie am rânduit o comisie pentru cercetarea mai de aproape a acestor abuzuri și determinarea timpului de când școala e închisă. Procesul-verbal al acestei comisii vi-l
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
învățămîntului e o iluzie. Leafa învățătorului e adesea egală cu aceea a unui vătăjel, întreținerea localului proastă, pe când alături cu mizeria scolastică trăiește o clasă de scribi netrebnici sub forma de primari, ajutori de primari, notari, ajutor de notari, secretari *, perceptori, ajutori de perceptori etc. cari sunt pe atâtea organe de apăsare și de șicană în comună și care nu aduc bunei stări a țăranului nici atâta folos cîtu-i negru subt unghie. De aceea, vă rog, ca cu ocazia formărei bugetelor
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
iluzie. Leafa învățătorului e adesea egală cu aceea a unui vătăjel, întreținerea localului proastă, pe când alături cu mizeria scolastică trăiește o clasă de scribi netrebnici sub forma de primari, ajutori de primari, notari, ajutor de notari, secretari *, perceptori, ajutori de perceptori etc. cari sunt pe atâtea organe de apăsare și de șicană în comună și care nu aduc bunei stări a țăranului nici atâta folos cîtu-i negru subt unghie. De aceea, vă rog, ca cu ocazia formărei bugetelor comunelor rurale să
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
diurnă Drăgăneștii, propr. Ghițescu [posesia: ] Corjăscu Const. 3 ajutoare: 900 a 300 l. n. Glăvăneștii, " statului, " Vas. Coroiu Notariu 900 [plus] 300 diurnă Oneștii " Const. Ghica, o ține singur Aj. de not. 600 Plugarii " " " " " II " " " 600 Lupăria " Asachi " Md-me * Dreher Perceptor 800 Șipotele " stat " Const. Corjescu Șoldana răzășască Hulerii prop. Ivașco, pos. Haralamb Ciaunlea Bugetul școalelor: Lefile învățătorilor a 400 l. n........................... 800 Chiria localului d[in] Andrieșeni...................... 200 Cheltuieli de întreținere 15 fr. (a 7, 50 de școală) 415 {EminescuOpXVI
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
la Vaslui, au fost numit învățătoriu în com. Brodocul, pl. Stemnic, prin // Decretul ministerial N-o 8866 din 1864, au depus examen înaintea revizorului școlar local. Au funcționat la școala din Bălteni 4 ani. Frecuentația 64. Om bețiv, în prezent perceptor. Trebuiește păzit Ministeriul de următoarea influență. Primarul din Rediu, un șarlatan, protejat de cumnatu-său Manasiu de la prefectură, are 3 copii pe care ar voi să-i deie la școală, recte ar voi un învățătoriu privat plătit de stat pentru copiii
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
între dânsa și celelalte amante nu era o deosebire de castă, ci numai de clasă. De la înălțimea dogr-cart-ului cu toate safirele de pe degete, cu tot luxul, o recunoscuse ca fiind ,,d-a iui". Până la urmă și el era băiat de perceptor și avea rude bune. Pe Lică îl stânjeneau la Ada numai lucrurile concrete ce făceau diferența de mediu: casa, trăsurile, rochiile elegante, deși cam știa ce acopăr. Ada pricepea obstacolele și le-ar fi înlăturat dintr-o dată, de nu s-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
gând pe care de atâtea ori și-l reprimase în trecut. Vorbi în propria apărare: - S-ar părea că soldații de rând sunt mai loiali și mai bravi chiar decât ofițerii mei. Generalul dădu din umeri. - Dumneavoastră le permiteți acestor perceptori să vândă gradele din armată, făcând din asta un privilegiu exclusiv al lor. Astfel, vă procurați oameni învățați, dar să nu vă așteptați ca un om care a plătit zece mii de unități monetare pentru gradul de căpitan să-și asume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
le plângeau copiii de foame. Lume săracă, nu se ajungeau. Parcă zidarii erau mai pricopsiți? Treceau uneori luni întregi până să se uite la mistrii. Ce să le dea de mâncare copiilor? Abia ieșiți din iarnă, oamenii se treziseră cu perceptorii trimiși de stat, să strângă dările. Erau trei: un roșcovan adus de picioare, lung de-l uitase Dumnezeu, cu hainele atârnând de pe el, o slugă cu tobă de gât și un jandarm, cu pușcă la spinare. Cel dintâi ținea la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ziceau: - Poate o să ne luați pielea! Că aia a mai rămas de luat! * - Nu știm. Noi asta avem ordin să facem, asta facem! Nu te joci cu stătu! - Da stătu ăsta cine e? întrebase Țuluc. - Cum cine e?! se mirase perceptorul. Eu, dumneata, dumnealui, noi toți și cei care te apără cu arma, să nu vie dușmanii să-ți ia viața și ce mai ai... - Păi, afară de viață, chiar că nu mai avem nimic... Și așa era. Stere o știa. În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
afară de viață, chiar că nu mai avem nimic... Și așa era. Stere o știa. În odăile lor nu se aflau decât un pat și un dulap. Dacă se mai găseau două, trei scaune alături și o masă. La o săptămână, perceptorii se întoarseră. După ei, abia se târa un camion tras de o gloabă. Muierile strigau: - Vin să ne ia trențele! Nu-i lăsați! Nu-i lăsați! Ieșiseră și băieții cu praștiile. - Huo! strigau. Cel cu toba lovea pielea cu două
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]