510 matches
-
un înalt devotament al diplomaților față de țară și de grija pentru destinele neamului nostru. Niciodată, ca în această perioadă (anii '60 -'80), politica externă a României nu a fost mai strălucită, iar diplomația română nu a fost mai îndrăzneață și percutantă, demnă, urmărind cu dârzenie și eficiență numai și numai interesele naționale; chiar dacă România făcea parte dintr-un sistem care o obliga și o stânjenea în acțiunile ei, diplomații români au avut abilitatea de a găsi modalități de a vorbi pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
1987), cu o prefață de Marin Sorescu, Râsete în Olimp (1989), Hotare (1992), Cer cuvântul la diverse (1996). Umoristul versifică dezinvolt, ingenios, produce sau doar transcrie „perle” și „briliante”, dă la iveală în cascadă „umor în pastile”, truvaiuri sclipitoare, întotdeauna percutant actuale. Va obține, de altfel, un premiu la Festivalul de Umor de la Vaslui (1995). Tot acum, publică romanul Scrisori neparfumate (1995), culegerile de nuvele Shifra Treger (1997), În numele dragostei (1999) ș.a., unde tonalitatea se modifică, prozatorul vorbind despre destinul generației
ARISTIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285454_a_286783]
-
acolo doar pe sine. „Amândoi acordă cea mai mare atenție lui a părea, dar În timp ce dandy-ul vrea să pară altfel, snobul vrea să pară printre. Astfel, dandy-ul e o apariție uimitoare și inedită.”2 Una dintre cele mai percutante observații cu privire la această relație i se datorează lui Jean d’Ormesson. Am pomenit-o atunci când Încercam să compunem o scurtă istorie a dandysmului englez. Arivism, snobism, dandysm rămâne, de la data apariției sale (1963) În Revue de métaphysique et de morale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
datorită fastului orbitor al prințului de Wales, ci privindu-l pe George Brummell: discret, de o eleganță și simplitate căutate, rafinat la maximum. În cazul dandy-ului, pentru că veșmântul e prima sa emblemă, Întâia modalitate de semnificare - și cea mai percutantă -, eleganța devine principiu de viață. Eroii noștri se pregătesc să-și joace rolul pe scena socială apelând În primul rând la vestimentație. Ei perturbă la vedere un sistem care, instituind moda, propune implicit uniforma și uniformizarea. Or, cum s-a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
I. L. Caragiale, pe marginea operei căruia face observații întru totul notabile. Subliniind perspectiva istorică ce-l preocupă, a ținut să elaboreze un studiu mai larg, atunci când a scris Introducere în opera lui Constantin Negruzzi (1984). Calitățile exegetului - spiritul analitic, observațiile percutante, suplețea și finețea expresiei - își dau aici o întâlnire fericită. Cartea ilustrează excelent aplicarea stilului critic, îndelung exersat asupra fenomenului contemporan, la opera unui scriitor aparținând istoriei literare. D. a scris și prefețe la volume din opera lui Ion Ghica
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
și triste din „Academia Cațavencu”, apărute amândouă în 1996, sunt semnele unei alte vârste; poemele nu mai au nici o vlagă, în schimb D. se numără printre pamfletarii politici cei mai citiți. Bântuit de talent, un extraordinar talent, cuvintele-șoc și metaforele percutante îi vin în cascadă, proaspete și nepăsătoare, cu încărcătură afectuoasă și cinică, brutal repezite și tandre, proletare și nobile, înscriindu-se laolaltă pe un traseu totuși bine determinat, spunând exact ce li s-a menit să spună, fără ezitări, fără
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
structură lirică modificată. În perioada claustrării în sine însuși a devenit mai accentuat reflexiv, a renunțat la gesturile patetice, la exuberanța dialogului. Poeziile sale se caracterizează prin condensarea la maximum a emoției lirice, prin sobrietatea mijloacelor de expresie, printr-o percutantă economie lexicală. E meditativ și interiorizat, iar fluxul poetic s-a esențializat, ideea fiind concentrată într-o șocantă sugestie, ca în variantele din ciclul Oul, care vor să surprindă forța germinativă primordială. C. se relevă acum ca un poet al
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
aspirația înaltului de care ele erau pătrunse, cu volumul Flori de mucigai, rod al închisorii, A. dă (într-o suită de portrete și de scene de gen crude și înșelătoare în realismul lor cu tentă burlescă ori grotescă) o imagine percutantă a golului din om: „Îmi caut leacul/ Și la Dumnezeu și la Dracul.” Ordine și sens sunt suspendate. Candoarea e mincinoasă (Pui de găi..., Lache), jocul devine agresivitate paroxistică (Sici, bei, La popice), mizeria biologică e copleșitoare (Cina, Ion Ion
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
lor, de instrumentele lor. Forța care îi emoționa era aceea a accentelor, de aceea accentele nu trebuie neglijate."77 Teatrul a fost în mod constant supravegheat de către autorități în secolul al XIX-lea, căci gîndul devenit sunet era considerat mai percutant, iar anarhia orală a reprezentației scenice directe mai eficace decît medierea prin tipărituri pentru oamenii cu carte. "E curios să constatăm, remarcă un jurist, că renunțarea la cenzură coincide cu o perioadă în care teatrul nu mai era un spectacol
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Jan Patočka și grija față de suflet Mihai Maci În 1967, pornind de la o situație oarecum circumstanțială (e vorba de critica unei mizanscene pe care o consideră inadecvată a piesei lui Sofocle), Jan Patočka scrie unul dintre textele sale cele mai percutante și, în același timp, cele mai izbutite din punct de vedere literar: „Încă o dată Antigona”. Potrivit gânditorului, sensul tragediei îi este străin nu doar regizorului în calitate de regizor (adică în măsura în care e supus unor constrângeri ce derivă din modalitatea particulară în care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aceea. Și, de fapt, singurul care-l citează este Ipolit din Roma, care expediază „cazul” în doar câteva rânduri... Destul pentru a ne face să întrezărim o idee interesantă. Nimic despre viața sa, cum bănuiam. Dar a rămas această idee percutantă: pentru acest gnostic de-abia atestat, împărăția lui Hristos va fi aici pe pământ. După înviere, nici vorbă de viață veșnică, de trup glorios, de suflet fără trup sau viceversa, de mituri sau de ficțiuni, doar această idee simplă: a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
solitudine a durerii, pe care le întâlnim în Dostoievski și, de asemenea, și de fetița care a încercat să fure un covrig, în cvasi-necunoscuta capodoperă a lui Caragiale, În vreme de război. Sunt nenumărate la Marin Preda asemenea sobre și percutante reprezentări ale durerii, ale suferinței teribile și mute, având ca obiect fie oameni, fie animale (nu numai celebra schiță Calul, dar de pildă cumplita și absurda ucidere a câinelui, în Marele singuratic, amintind de câinele „dat în tărbacă” în Grand
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
eliberează intuiția ascunsă în fiecare dintre noi; el excelează în a o armoniza cu raționalismul său pentru a desfășura o viziune foarte largă, o percepție cât mai corectă, un pragmatism cât mai ascuțit și, în definitiv, o eficacitate cât mai percutantă” (M. Le Saget, 1992; 1993, p. 307). Într-adevăr, considerăm că Meryem Le Saget creionează portretul unui lider ideal, obținerea echilibrului dintre rațiune și intuiție rămânând un deziderat, după părerea noastră nu imposibilă. După M. Zlate (2004, p. 222), dacă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
lămuritoare pentru atelierul de creație al cărții. Din suita integrală de interviuri s-au selectat și tipărit numai 12, considerate cele mai sugestive sub raportul conținutului. Restul sînt publice pe site-ul Fundațiilor ASPERA - http://www.memoria.ro. Titlul lor percutant este fie o expresie memorabilă din interviu, fie o idee esențială ce străbate confesiunea asemenea unui fir roșu, fie un aforism care ilustrează atitudinea celui intervievat față de viața sa. Enumerăm titlurile memorabile: „C’est la vie parchive toujours”, „E o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
urmările pietății filiale înlesnesc formula: Salomeea sau Urmările unei proaste educațiuni. La o radiografiere atentă se văd în dramoleta lui M. urme din Salomeea lui Oscar Wilde, poem de intensă vibrație dramatică (scris direct în franceză, pentru tragediana Sarah Bernhardt), percutante fiind detaliile de ordin vizual-cromatic ale ambientului oriental. Când, aproape octogenar, M. își marginaliza poemul, plasându-l la sfârșitul volumului secund de Scrieri (1968), autorul își situa Salomeea în categoria unor juvenilia. Pământul, ancestralul, cultura populară - acestea acționează sinergetic în
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
un virtuoz al tehnicii de versificație în Pro gloria Bacchi (1927), unde se împletesc legenda și incantația religioasă cu un erotism exploziv. Volumul Ceas rău și alte schițe, clișee, amintiri (1918 ) adună o proză mai puțin coerentă, însă pe alocuri percutantă, vădind o anume forță de tip dostoievskian. Subiectele se desfășoară prin intermediul unui dialog foarte viu, pedalând pe înfierarea patimii și înțelegerea adâncă a suferinței (un bătrân ce se îndreaptă în căruță spre spital își dă duhul odată cu animalele îndrăgite, caii
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
eul poetic e mai mult o prezență discursivă decât lirică: „Ram de măslin purtam./ Șarg eram în amurgul/ de tamburină./ Mă-mpiedicam în cercuri - cercuri/ desprinse din siluete de cal/ galopând/ ah! în tăceri depărtându-se...” (Elegie). Câteva durități, imagini percutante, oximoronice, tulbură ritmul egal al versurilor: „luna era cu flegmon”, „fluturi zboară, prin țeastă/ triști”, „ca o blană de animal bolnav/ seara cădea pe caldarâm”, „un Hristos cu dinți de cal/ rânjind la stele” etc. Pe măsură ce devine mai dur, poetul
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
faimă europeană, dar ca soție a unui tot atât de celebru conațional. Piesa reține atenția prin pitorescul de mediu și crâmpeie de folclor țigănesc. Marcante însușiri literare (frazare alertă, formulări sugestive, plastice, combinații neașteptate, fericite, de neologisme și neaoșisme, citate seducătoare, referiri percutante de natură teologică, biblică, istorică, inserții de amintiri și anecdote, descrieri de natură, tonalitate sacerdotală) dezvăluie publicistica și memorialistica scriitorului. Acestea caracterizează și stilul jurnalului lăsat de G., publicat postum (1973-1980), deosebit de interesant și valoros din punct de vedere documentar
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
liceu, în 1914, în efemera revistă simbolistă „Valuri” din Iași, cu poezia Dorm florile, semnată B. Fundoianu. Va publica versuri în „Revista noastră”, „Vieața nouă”, „Opinia”. În 1918 îi apare volumul de proză poetică Tăgăduința lui Petru, cuprinzând și o percutantă prefață despre simbolism, carte remarcabilă poate mai puțin prin viziunea filosofico-religioasă, cât prin gamele de limbă vorbită, în care tânărul scriitor excelează. Mutându-se în 1919 la București, continuă colaborarea la presa literară a vremii sub pseudonimul Alex. Villara (sub
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
versul se desprinde de orice convenție lirică, emoția crește progresiv, pe măsură ce simplitatea câștigă în adâncime, devenind o formidabilă armă într-un război fără egal: cel al umanității cu dezumanizarea. Poetul îmbracă halucinant veșmântul profetului pentru a lăsa viitorului cel mai percutant rechizitoriu din câte se pot imagina la adresa urii de rasă: „Un jour viendra, c’est sûr, de la soif apaisée/ nous serons au-delà du souvenir, la mort/ aura parachevé les travaux de la haine/ je serais un bouquet d’orties sous vos
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Universității. Din perspectivă editorială, nu puține au fost instituțiile care au lansat colecții de carte demistificatoare la adresa comunismului și a strategiilor de manipulare ale acestuia. Voi aminti aici, Însă, doar colecțiile care mi s-au părut a fi cele mai percutante În acest sens: „Totalitarism și literatura Estului”, devenită mai apoi „Procesul comunismului”, propusă de Editura Humanitas (cea din urmă colecție fiind coordonată de Doina Jela). În acest context, se impune prestația istoricului Lucian Boia, angrenat fățiș Într-un amplu proiect
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ca aspect al unei conștiințe a crizei; și alta pe care am numit-o structurantă, În sensul În care te-ai referit la tranziție ca schimbare de morfologie culturală. Cred că această a doua definiție mi s-a părut mai percutantă și puternică. Când te-ai referit la conștiința crizei, ai vorbit și aici despre două componente: dezbaterea despre modernitate, modernism, postmodernitate prin compararea situației românești cu cea occidentală. Recunosc că această componentă mi s-a părut mai puțin importantă, oarecum
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Biblie și folclor la Orfeu și La Fontaine, de la Arhimede și Shakespeare la Rodin și Brâncuși, de la Krâlov și Gr. Alexandrescu la Tudor Arghezi și Tudor Mușatescu. În poezie, preferă formele prozodice clasice (rondelul, sonetul, fabula etc.), genul scurt, abordat percutant și cu semnificații modern-parodice: „Nu există formă perimată / Dacă-n ea ideile sunt noi! / Ramura bătrână, prin altoi, / Poate fi total regenerată” (Rondelul formelor poetice). Tematica este atât de diversă, încât, ca o „oglindă cu multe fețe”, tinde să epuizeze
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
la nr. 55, Republica femeilor) și fragmente de roman de Sergiu Dan, George Acsinteanu, Ștefan Anton Cosma, Traian Mateescu. Destul de bogată este și rubrica de critică literară a revistei. În cadrul ei, Octav Șuluțiu, Vlaicu Bârna, C. Panaitescu, I. Stancu scriu percutante articole polemice sau comentează cărți nou apărute (între altele, volume de Tudor Arghezi, E. Lovinescu, Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, Geo Bogza). Un loc aparte îl ocupă trei tineri autori, care vor ajunge personalități de prim rang: Vasile Lovinescu, viitorul gânditor
HERALD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287428_a_288757]
-
comic al proiectării în negativ, răsturnând datele inițiale ale narațiunii, sau utilizează procedeul amplificării prin repetiție, aglomerare și treptată stilizare în sensul caricaturii. Relatarea, aparent impasibilă, e condusă, în general, spre un final neașteptat, contrastant ori paradoxal-sinonimic, iar dialogurile vii, percutante, aglutinează deformări uneori funambulești ale vorbirii de zi cu zi ori clișee din cea mai strictă actualitate. Câteva proze (Accelerat 78, vagon 9, Mortonca, Basculanta albastră, Un șpriț, Întâmplare sentimentală) ilustrează un filon autobiografic și sentimental filtrat cu discreție. SCRIERI
HURUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]