383 matches
-
nu l-ar face să caște pe francezul secolului al XIX-lea, înseamnă clasicism." Baudelaire (1821-1867), cu o generație mai târziu, va regăsi aceleași accente, înțelegând prin "romantism, expresia cea mai recentă și cea mai modernă a frumuseții", când afirmă, peremptoriu, în Salonul din 184679: "cine spune romantism spune artă modernă." Îndemnat de dorința de a răspunde idealurilor epocii, Stendhal propune, în Racine și Shakespeare, un subiect de tragedie modernă tratând despre evenimente recente, susceptibile să-i intereseze pe contemporani, Întoarcerea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe actorii săi la Teatrul de Artă din Moscova. Din dorința lor de a reprezenta realitatea pe scenă, au deteriorat chiar prin acest lucru spectacolul, după părerea lui Cehov, pentru care teatrul este un loc unde sunt proiectate stările sufletești. Peremptoriu în condamnarea sa, el afirmă: "Teatrul naturalist refuză dreptul la visare și chiar capacitatea de a înțelege cuvintele inteligente enunțate pe scenă." După părerea lui Meyerhold, actorul comunică sentimentele, emoțiile personajului pe care îl încarnează prin abstractizarea mișcărilor scenice și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Loredana Ilie recreează conexiunile existente între plasma ficțională a creației lui Caragiale și universul imaginar din proza și dramaturgia generațiilor ulterioare. Consecutivitatea feluritelor aspecte ale operei caragialiene în creațiile ficționale postcaragialiene era reperabilă în viziunea lui Paul Zarifopol prin prezența peremptorie a unui "semn" special, "semnul lui Caragiale", recognoscibil în reiterarea elementelor constitutiv-indisociabile: limbaj, tipologie, registre narative, interferența genurilor ș.a. Exceptând comsemnarea unor aspecte parțiale, diseminaea "semnului" caragialian în literatura autohtonă nu a fost analizată exhaustiv până la apariția acestui volum. Fără
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
surprindere cu șase sute și cincizeci de exemplare pe hârtie Wathman, de format Teufelsbibel. În secret, Comandorul e proteiform: stă la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim - un ciubăr de mălai băgat În convoaiele năvalnice ale metroului, care se va extinde Întreit Într-un singur cincinal; iar pe cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de 3 fl. 69 kr., de 3 fl. 30 k[r]., de 2 fl. 30 k[r]., precum constată ministrul de justiție (Kaserer, p. 85). Ce mizerie economică nu se revelează cu aceasta! Și, pentru Bucovina, Platter dovedește în mod peremptoriu cât de falșă ar fi concluzia de a crede că, în urma înlăturării legii contra uzurei, condițiile sub care se poate procura credit ar fi ușoare sau că ar fi putință de a găsi credite. În anul 1875 s-a vândut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cei detestabili?" Nimeni nu e bun, răspunse ea cu același glas înalt și de astă dată mă privea de sus, și aerul acesta al ei deodată mă irită. Nimeni n-are dreptul să dea lecții altora, continuă ea și mai peremptoriu, și cei care în mod sincer se cred mai buni, cu atât mai puțin. Ei trebuie să dea dovadă de înțelegere, dacă vor să micșoreze răul din lume." "A, și dumneavoastră sînteți hiperbună, dacă vă arogați dreptul de a-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cum de ați acceptat să fie scos din universitate tocmai un atât de mare om? Nu zic de ceilalți, care poate erau bătrâni reacționari, foști membri ai unor partide care..." El n-a fost membru al nici unui partid politic", zise peremptoriu unul din arhitecți..." "Cel mai mare filozof romîn", zise și celălalt arhitect... Cum Vaintrub nu se grăbea să răspundă... Ați citit ceva de el?" zise Ion Micu cu un glas inocent, adresîndu-se celor doi. "N-are importanță, sări Matilda pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din capul locului elogiul războiului. De la factualism dogmatic apodictic la reflexivitate istoriografică. O a doua deplasare este detectabilă în trecerea de la factualism dogmatic apodictic (care fixa, fără a lăsa nici cea mai mică marjă de eroare, adevărurile perene și certitudinile peremptorii ale neamului românesc) către un regim interpretativ caracterizat de post-factualitate, reflexivitate istoriografică și chiar relativism cognitiv. Aceasta este simptomatica epistemică a vremurilor postmoderne, în care noțiuni fundamentale precum adevăr, fapt, obiectivitate și certitudine au fost discreditate. Deprivați de aceste reazăme
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trecutului. Mai mult decât atât, ea ne oferă instrumentele necesare pentru a formula propoziții de adevăr mai sigure și mai nuanțate. Fără Îndoială, viziunea contemporană cu privire la posibilitatea cunoașterii trecutului istoric este mai circumspectă, mai ales dacă o comparăm cu aserțiunile peremptorii, ritoase, ale istoriografiei tradiționale, de genul „să cunoaștem istoria așa cum a fost ea cu adevărat”. Ce poate fi Însă mai caracteristic pentru un demers intelectual care vizează aflarea adevărului decât prudența, măsura, modestia epistemică, adică tocmai conduita care ne ajută
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
așa numitului „sindrom” vânătoare-cules: slab susținut tehnologic și pe deplin imers în contextele ecologice, acest „mod de producție” desfide creșterea demografică, acumularea de prestigiu și de bunuri, fiind constrâns la regenerarea circulară, permanentă, a condițiilor inițiale. Longevitatea sistemului oferă mărturia peremptorie a acestui tenace echilibru: „Odată recunoscute aceste relații, nu ne mai mirăm de ce strămoșii preistorici au rămas atât de mult la nivelul în cauză și începem să ne uimim, dimpotrivă, cum de au putut trece de el”(Lenski 2002: 104
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
generală a inventarului tehnologic fortificând, la prima vedere, ambele propuneri de mai sus. Din acest punct de vedere, diviziunea pe sexe a activităților apare neașteptat de redusă în raport cu exemplele etnografice din medii similare. Supraviețuirea formulei sociale Neaderthaliene oferă, însă, dovada peremptorie că această diviziune trebuie să fi existat, ca și împărțirea regulată a hranei (contra Mithen 1996; Pettitt 2000). În acest context, ni se pare limpede că este vizibilitatea arheologică a acestei complementarități cea care merită să ne dea cel mai
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
în schimbul unui relativism cultural în care toate formele de expresie și toate perioadele contează. Încercăm în această lucrare să urmărim raporturile intrinseci dintre autoritatea religioasă și cea laică, prin prisma practicilor culturale, a reprezentărilor specifice generației criterioniste care a marcat, peremptoriu, profilul spațiului românesc modern. Pentru orice cercetător care se ocupă de această perioadă, studiul elitelor culturale ridică numeroase probleme spinoase. Pe de o parte, dezbaterea generală cu privire la raportul din ce în ce mai contestat dintre cultură populară și cultura elitelor 7 nu a dat
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Ca atare, potrivit teoriei naeionesciene, nu există în plan istoric "feluri individuale", ci numai "feluri naționale de a trăi cuvântul lui Dumnezeu", o afirmație de bun simț, care excede orice comentariu. Teza lui Nae Ionescu este una extrem de clară, fixând peremptoriu întreaga problematică a raportului dintre Ortodoxie și naționalism: comunitatea de iubire a Bisericii se acoperă structural și spațial cu comunitatea de destin a nației. Disocierea dintre cei doi termeni ai problemei este, practic, una inexistentă. O percepție falsă care domina
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
printr-un fel de catastrofă eshatologică a cosmosului întreg". Prin urmare, metodei studenților de liberă alegere și interpretare a textelor, filosoful le contrapunea metoda aspră a disciplinei bisericești; cu alte cuvinte, spiritul Predaniei, al Sfintei Tradiții a Ecclesiei se opunea peremptoriu spiritului evanghelizării protestante; meditațiilor eminamente laice, Nae Ionescu oferea drept contrapunct viața liturgică și participarea la viața de har a Bisericii. Exaltărilor tinerești pentru valorile sociale ale Predicii de pe Munte, filosoful le furniza drept soluție creștinismul teocentric, axat, indelebil, pe
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Homiakov cu privire la inexistența autorității exterioare, autoritatea ecleziastică este "autoritatea întregii lumi creștine de la Iisus Hristos și până astăzi și de astăzi înainte". Mai mult chiar, existența Sinoadelor ecumenice nu își fundează autoritatea pe forme juridice. În cele din urmă, criteriul peremptoriu este unul interior, și nu unul exterior: viața Ecclesiei cuprinsă în întregul ei istoric 13. Ortodoxia a rămas fidelă unor principii de bază ce reglementează viața bisericească încă din Antichitatea creștină. Dacă încercăm să enunțăm aceste principii, remarcăm că nu
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
firesc de autocenzură, un proces de analiză și reflecție a conștiinței ce implică resorturile intime de manifestare a posibilităților. Autocenzura funcționează la nivelul conștiinței și pentru a elimina unele automatisme mentale ce pot deveni nocive în momentul opțiunii pentru ceva peremptoriu. Libertatea nu suferă limitări în procesul de autocenzură, ci apare ca o exprimare proprie a spiritului. Problema libertății 1 se pune în domeniul posibilului, și nu în domeniul actului, unde nu există decât necesitate. Există mai multe căi de urmat
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o aprofundare a actului religios. Astfel, în măsura în care actul religios se adâncește, exprimarea religioasă se precizează ea însăși. Prin urmare, există o consubstanțialitate între credință și cult, termeni de care actul religios nu poate scăpa. Structura interioară a actului religios este peremptorie pentru forma de exprimare. Pentru iudaism - în dimensiunea sa mozaică -, de pildă, expresia voinței este esențială. Nu întâmplător, creația lui Michelangelo despre Moise surprinde figura unui om cu o privire puternică, care stăpânește, în contrapunct cu reprezentarea sa bisericească, a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Revoluția din Octombrie!”. La fel, Frîdîric Joliot-Curie, laureat Nobel pentru chimie și membru al PCF, explică modul în care condițiile sociale din Occident împing prea adeseori știința* și tehnica pe căi neînsemnate și secundare. După zborul lui Gagarin, PCF este peremptoriu: „în competiția pașnică dintre cele două sisteme, socialismul tocmai ce și-a afirmat, o dată în plus și în mod strălucitor, superioritatea.” și a prevăzut că URSS va ajunge din urmă SUA, în mod inevitabil, în materie de producție pe cap
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să ți se facă ție". Orice om, fie el iudeu sau păgân, creștin sau musulman, este făcut după chipul și asemănarea Creatorului său. Legea morală a lui Kant este legea naturală urmată de Iov. Suferința acestuia din urmă este dovada peremptorie că nu doar istoria sacră ci, și istoria profană, istoria seculară este câmpul de acțiune al Providenței divine. Mai mult, cartea lui Iov arată atotputernicia lui Dumnezeu și futilitatea oricărei tentative omenești de a găsi o justificare sau compensație karmică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
aparente. Copiii dintr-o familie cu retinoblastom ereditar, afectați de retinoblastom, moștenesc totdeauna gena pentru o anumită izozimă a esterazei D, pe când copii din aceeași familie neafectați de retinoblastom, moștenesc gena pentru cealaltă izozimă a esterazei D. Aceasta este dovada peremptorie că susceptibilitatea la retinoblastom a fost moștenită printr-o genă din cromozomul 13, chiar și în cazurile în care apare retinoblastom, dar care nu este asociat cu deleții cromozomale detectabile. Rezultă că evenimentul critic în dezvoltarea acestei neoplazii este pierderea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
colecții derivă din infinitatea paradigmei eminesciene mereu descifrată dar niciodată epuizată, mereu explicată dar niciodată lămurită pe deplin, de unde necesitatea unei permanente scormoniri prin același zăcământ. Theodor Codreanu nu este un nume nou în ansamblul exegezelor eminesciene. A dat dovezi peremptorii în deslușirea tainițelor eminesciene. Lucrarea sa din 1985, Eminescu Dialectica stilului, a devenit din capul locului un reper hermeneutic pentru orice cercetător al fenomenologiei eminesciene. Deși a fost scrisă înainte de decembrie 1989, noua exegeză [Modelul ontologic eminescian, Editura Porto-Franco, Galați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mircea Eliade, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Dumitru Stăniloae, Cezar Ivănescu și atâția alții. Ceilalți sunt hibrizi culturali, care pot fi interesanți dar nereprezentativi" (p. 240). Am propus această feerie de citate pentru a demonstra cu argumente peremptorii maturitatea criticului. Aflat la zenit, Theodor Codreanu se arată fascinat de spectacolul ideilor critice, descoperind în opera literară filonul aurifer, pe care îl pune în evidență cu o fervoare nedisimulată, cu o pasiune sinceră și definitivă. Provocarea valorilor confirmă vocația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1996 a fost comunicată recurenților la data de 7 noiembrie 1996, iar recursul a fost declarat la data de 10 ianuarie 1997, cu depășirea termenului legal de 10 zile de la comunicarea deciziei. Deoarece termenul de recurs este un termen legal peremptoriu, nerespectarea lui atrage, conform art. 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă, decăderea părții din dreptul de a mai exercita recursul. În aceste condiții, Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996, comunicată recurenților Budeanu Radu Constantin și Pătrășcanu Maria
DECIZIE nr. 70 din 15 aprilie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117498_a_118827]
-
1997 a fost comunicată recurentului la data de 6 februarie 1997, iar recursul a fost declarat la data de 29 februarie 1997, cu depășirea termenului legal de 10 zile de la comunicarea deciziei. Deoarece termenul de recurs este un termen legal peremptoriu, nerespectarea lui atrage, conform art. 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă, decăderea părții din dreptul de a exercita recursul. În aceste condiții, Decizia Curții Constituționale nr. 5 din 14 ianuarie 1997 , comunica recurentului Niculescu Marius Alexandru la data
DECIZIE nr. 165 din 4 iunie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1 şi a art. 330^2 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117943_a_119272]
-
din capul locului elogiul războiului. De la factualism dogmatic apodictic la reflexivitate istoriografică. O a doua deplasare este detectabilă în trecerea de la factualism dogmatic apodictic (care fixa, fără a lăsa nici cea mai mică marjă de eroare, adevărurile perene și certitudinile peremptorii ale neamului românesc) către un regim interpretativ caracterizat de post-factualitate, reflexivitate istoriografică și chiar relativism cognitiv. Aceasta este simptomatica epistemică a vremurilor postmoderne, în care noțiuni fundamentale precum adevăr, fapt, obiectivitate și certitudine au fost discreditate. Deprivați de aceste reazăme
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]