364 matches
-
mai târziu de apariția primelor BIC-uri: pixurile cu pastă aduse din Franța și având în vârf o biluță care prin rotire se impregna de pasta din interior și scria curat pe hârtie, fără petele ce deveniseră cu timpul emblema peremptorie a studiului. Am simțit întotdeauna o mare tandrețe pentru lucrurile mici, banale, pentru că în ele vedeam încă de pe atunci munca unor bieți oameni simpli, amărâți, ce își câștigau greu traiul, de pildă a orbilor pe care îi vedeam atât de
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
experții consideră că mai trebuie să treacă cel puțin cincisprezece ani până când se vor șterge diferențele între cele două Germanii. Și, când te gândești că RDG-ul și în special Berlinul răsăritean erau vitrina socialismului și trebuia să constituie dovada peremptorie a superiorității socialismului. In ciuda acestui fapt impresionează nu atât mijloacele financiare pentru reconstrucție, cât voința și energia cu care oamenii acționează pentru ștergerea cât mai repede cu putință a efectelor devastatoare ale totalitarismului comunist. În răstimpul cât m-am
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
convulsiuni naționale, poetul ar fi cultivat, în locul unui lirism cu valoare de stimulare, o artă străină spiritului național. în continuare, Soricu se întreba care era cheia acestei poezii străine de spiritul locului. Și tot el răspundea convins, pe un ton peremptoriu: "Cheia e foarte simplă. Ceea ce vedem înaintea noastră nu e realitatea, ci emanația altor spații și a altor timpuri". în fine, după lunga introducere, autorul articolului ajungea la probele cu care spera să dovedească culpabilitatea poetului, probe pe care credea
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
carieră mare la noi. Liza evita să vină în contact cu Sofica pe care o considera neinteresantă, mult inferioară ei pe plan social, și în plus, proastă ca noaptea. Totuși curiozitatea învinsese. - Vorbești prostii, Sofica, spuse ea pe un ton peremptoriu. Ce să mai caute băiatul aici? Nu vezi că țara-i inundată de ruși, ei nu cântă numai la balalaică... Toți au muzica în sânge și toți cer de lucru. Pe străzi nu se mai vorbește decât rusește. Au creat
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
dragoste. Ca să-l ajute, sau, mai bine zis, ca să-l atragă în urzeala măruntă a bănuielilor sale, această doamnă începu să-i ofere firele unor fapte, nume, ba chiar și date, toate la un loc constituind, după părerea ei, dovezi peremptorii în sprijinul unor presupuneri pe care le avansa cu neostoită abilitate - și pe care el le lua, întrucîtva, cu aerul taclalelor răs-auzite. "Dar, stimată doamnă, încerca el să forțeze o ușă blocată, ideea cu misivele de amor cade de la bun
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
permită realizarea unor expoziții cu adevărat lămuritoare pentru vreuna din orientările artistice ale ultimelor două decenii". Totuși, tonul pesimist al textului de sală este frapant infirmat de calitatea spectaculoasă a unora dintre exponatele scoase la lumină. "Depozitații" oferă o probă peremptorie că guvernarea comunistă nu a desfigurat elita intelectuală de vreme ce, iată, pictura și scuptura anilor '70-'90 dau chip vizibil României profunde, expun fizionomia unei culturi care a reușit să se regândească și să se regăsească în "tihna" forțată a enclavizării
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
precizînd că însuși poetul, alegînd drept moto un pasaj din Exodul 32, și-a pus volumul sub spectrul cuvîntului divin. E drept, Nichita nu și-a cultivat niciodată credința, dar în ultimii ani un nimb de trăire revelată îi devenise peremptorie. Nichita nu mai scria omenește pentru a-și delecta semenii, ci scria neomenește pentru a-și asculta daimonul. Fără această stihie teandrică, care și-a făcut loc în ființa lui Nichita, Noduri și semne par o făcătură ieșită din condeiul
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
a minimaliza metodic isprăvile "robului" sau, întors victorios din toate probele de foc, spre a asigura cu orice preț victoria binelui. Astfel exegetul pledează în favoarea românului Gorila, refuzat de G. Călinescu, pe felurite motive ce i se par discutabile, afirmînd peremptoriu că produsul lui Liviu Rebreanu "este mai bine construit decît rubedeniile sale tematice", Bietul Ioanide al lui G. Călinescu și Delirul al lui Marin Preda, "în care invenția epica este covîrșita de dosarele complicate ale istoriei propriu-zise". Așijderea e aparat
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
provocate de peripețiile călătoriei". Corect. N-avem nimic de obiectat la „altoiul" preconizat de Gelu Negrea, cel al modalității eseistice, pe paradigma consacrată a dicționarului, și nici la tatonările la care supune condiția eseului, pînă la momentul în care declară peremptoriu următoarele: „Cred că, în forma ei clasică (?), critica literară și-a cam trăit traiul și și-a mîncat cozonacul". Oare? Soluția ni se oferă cu promptitudine: „este imperios necesar ca domnul critic să treacă degrabă în tabăra eseiștilor". Dar nu
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
concepție despre ce se (mai) consideră "de actualitate", o mentalitate relativă la ierarhizările și sedimentările stereotipizate din conștiința noastră colectivă, devenită "tradițională" ori poate manipulată să fie astfel, prin diversele "documente de partid", manuale vechi și noi, prin mediatizări, declarații peremptorii ale unor "factori de răspundere" sau lideri de opinie, sofisme proferate cu aplomb ale unor gurù calpuzani. A devenit "de actualitate" mai ales ceea ce trăim material - frig, foame, sărăcie, nivel de trai lamentabil, salarii mizere și pensii rușinoase, imagini porno
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
pe lângă care se aciuiase. Revenind la prezentul postdecembrist, autorul nu omite să remarce sarcastic: "Acum omului comunitar îi corespunde câinele comunitar" (p. 69). Un avocat iscusit se dovedește, pe de altă parte, autorul, atunci când își construiește pledoaria, plină de probe peremptorii, în favoarea tineretului din generația 60, căreia și el îi aparține. Cine ar crede, astăzi, că în deceniul șapte tinerii nu știau decât să scandeze lozinci și să-i aplaude pe conducători de 1 Mai și 23 August se înșală. În
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
prezența lui la Moscova în 1992 la procesul pe care comuniștii i l-au intentat lui Boris Elțîn la Curtea Constituțională, modul în care a reușit să copieze documentele aduse la proces, cititorii vor putea afla detalii documentare care demonstrează peremptoriu monstruozitatea și ridicolul unui sistem care s-a născut în Rusia în 1917 și care după al doilea război mondial a fost impus de tancurile sovietice țărilor lăsate în sfera de influență a Moscovei. Monstruozitatea răzbate la tot pasul: cine
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]
-
care se visa drastică. În chip fericit, însă, reacția artiștilor fu admirabil solidară, o ședință la UAP, ce a durat pînă după miezul nopții, unde s-au rostit fără echivoc talente de talia lui George Apostu, reuși să-i izoleze peremptoriu pe cei cîțiva delatori netrebnici. Și contra-ofensiva noastră teoretică, mobilizînd personalități de autentic orizont intelectual, în frunte cu doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga, își spațializa dezbaterea în jurul acestor neîntinate verticale ale memoriei istorice, pe care i le datoram lui Mircea Spătaru. Onoarea
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
și demn și ceea ce interiorizează, de multe ori, dureros și chinuitor, ceea ce, cu alte cuvinte, umanitatea poartă în sine ca stigmat ontic și ca eșec istoric, Marin Gherasim proiectează într-un plan al triumfului, al eliberării și al mîntuirii. Dovadă peremptorie că în artă, adică în expresia autentică, sacrificiul și triumful, jertfa și mîntuirea sunt simultaneități estetice și nu trepte doctrinare abstracte.
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
logică: Comitetul Director e transformat într-un Comitet care Primește Directive, convocat, spre evitarea altor eventualități, nu bilunar, cum indică Statutul, nici trimestrial, ci odată la 7-8 luni. Cu ordinea de zi niciodată pusă la vot și cu "discuțiile" reduse peremptoriu la "întrebări și propuneri", sporadicele întruniri ale Comitetului și cele ale Consiliului sînt la discreția staff-ului de tip mafiot, nu doar numit ci și plătit de președinte, din banii uniunii, împotriva prevederii statutare exprese care rezervă Consiliului dreptul de
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
tărie care întotdeauna ne provoca dureri pe retină. Dacă iese vreuna, oricât de mică ar fi, suspinăm ușurați: știm că foarte curând vor veni și celelalte, una câte una și încet, somnolente, ca și când n-ar fi izbutit să înțeleagă caracterul peremptoriu al întâlnirii noastre zilnice sau de parcă și-ar fi revendicat prin această zăbavă dreptul lor la trândăvie. Chiar astăzi, de pildă, Marta are o fosfenă care își caută pe ascuns drumul de întoarcere spre somn și care va profita de
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
paharului și ieșirea „turbată” pe ușă sunt de natură să le inducă prietenilor sugestia că exemplarul camarad „a făcut-o”. Tot ce se întâmplă după conturarea suspiciunii că nefericitul casier are o lipsă importantă în gestiune este interpretat ca dovadă peremptorie a vinovăției sale: Anghelache nu ajunge acasă până târziu după miezul nopții, trimite vorbă familiei că va lipsi de la domiciliu până dimineața, nu este de găsit nicăieri în localurile familiare grupului, nu vine la birou toată ziua următoare, în fine
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
formă concretă, între emițător și receptor: m), adresat de către emițătorul NC receptorului (de fapt, receptorilor), aici auditoriul de la Simposion, dar în intenție, "întregului popor". Nu se are în vedere nimic care ar putea să genereze un dialog, totul este un peremptoriu monolog, enunțat dintr-o suflare, în care nu ar fi loc pentru a separa ceva în acest m, șir de enunțuri fără apel, lipite gramatical între ele până la sfârșitul care dă "rezolvarea": comunismul!, cu semn de exclamare (așa dorise NC
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
ultrasusceptibilul Alexandru George de apropierile ce le propunem dacă pînă și Eminescu a fost taxat de G. Călinescu drept un Mitică grav, fără simțul umorului? Precum odinioară autorul Patului lui Procust, Alexandru George ține a-și impune punctul de vedere peremptoriu asupra oricărei teme. Inteligenței d-sale ascuțite i se adaugă o informație largă, în multe domenii, ceea ce face ca observațiile pe care le propune să aibă îndeobște un caracter incitant, cu atît mai mult cu cît ele pleacă de la o
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
patrioți din occident, eu nu poci a ști! Nici troglodiților care se prefac a nu observa concluzia cu totul favorabilă României din articolului lui Tony Judt n-am ce să le mai spun. Pentru ei, lucrurile sunt clare: iată dovada peremptorie a complotului mondial evreiesc împotriva superbelor noastre valori naționale mioritice! Ca divertisment, le-aș recomanda, totuși, articolul scris de același Tony Judt imediat după cel consacrat României. El se numește "America and the War" și a apărut în numărul datat
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
a fost supusă în țară. Se află totuși în chestiune "relațiile" sale cu autoritățile. Aici apar niște confuzii. Aceste "relații" cu oficialii sînt puse pe primul plan, ele constituie motivul de căpetenie al nemulțumirii poetei de țara sa, o dovadă peremptorie că cea care se declară supusă nu mai puțin decît la o "tortură morală" ținea morțiș să le facă pe plac. A fost opțiunea d-sale închiderea în cercul "relațiilor" cu pricina. Urmează o mărturie contradictorie potrivit căreia ființa "torturată
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
și, firește, spre cultul impudic al altui lider), putem prezuma și aici o gelozie conținută. înțelegem "amărăciunea" poetei în fața valului de antisemitism, pornit chiar din sînul concepției internaționaliste ce părea inebranlabilă. Aici e într-adevăr o "trădare". Totuși de ce afirmația peremptorie, neînsoțită de argumente: "A echivala Holocaustul cu Gulagul e o eroare". Am mai spus-o și alte ori: acest izolaționism al Holocaustului, negreșit o crimă odioasă, nu e oare contraproductiv? Nu cumva e în măsură a atrage antipatia celor ce
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
acela al Lisei Gherardini, modelul presupus al portretului lui Leonardo Da Vinci pictat în urmă cu 500 de ani. Arheologii par siguri că Lisa e Monna Lisa, poate și datorită numelui, sigur și datorită altor considerente. Doar o singură și peremptorie dovadă lipsește: surâsul care a făcut-o pe Lisa din tablou celebra în toată lumea. Ce va mai fi rămas din Lisa din mormântul mănăstirii florentine nu poate constitui o dovadă.
Să fie modelul Monnei Lisa? () [Corola-journal/Journalistic/4254_a_5579]
-
de acum vreo zece mii de ani centrul energetic al lumii, teorie conform căreia faptele cele mai glorioase ale istoriei s-au înfăptuit la noi în patrie - de ce întrebi, cum de-am decăzut în asemenea hal -, asemenea protocronismului care, chipurile, demonstrează peremptoriu că în domeniul culturii prioritățile noastre sunt practic nelimitate, hagiografia eminesciană are ca finalitate justificării unei politici de izolare a țării: din moment ce suntem unici, este cazul să rămânem unici, neacceptând integrarea în structurile civilizației europene. Astfel aproape o jumătate de
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
trecut, aidoma unui moșneag care rememorează în detaliu peripeții din cătănie, de pildă, dar uită cu nonșalanță ce trebuie să facă în ziua spectivă. Ca să nu mai vorbim despre proiecte: sublime virtual, dar actual absente cu desăvîrșire. Muzica nouă mărturisește, peremptoriu, prezentul și angajează viitorul, perspectiva. Or, de vreme ce omenirea trăiește tot mai intens în trecut, e de înțeles de ce prezentul și, mai ales, viitorul muzicii savante au reflexe sumbre, funeste, chiar morbide. Entropia, alimentată de forțele centrifuge, a determinat, se pare
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]