940 matches
-
țină de "acțiune și nu de verbul în sine, în calitate de categorie lingvistică" (Combe 1989: 160). Într-adevăr, prin intruziunea unui verb de stare rezultă o propoziție descriptivă: (19) Marchiza locuiește într-un hotel particular de pe bulevardul Foch. Simpla introducere a perfectului simplu ar fi suficientă să transforme (19) în propoziție narativă. Faptul de a locui la adresa indicată poate deveni un eveniment cheie într-o succesiune narativă: (20) Marchiza locui într-un hotel particular de pe bulevardul Foch. Simpla modificare a timpului verbal
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
activ sau pasiv, distanțare modală), dar putem spera ca, pornind de la elemente de gramatică, să ajungem la povestire? Caracteristicile reținute corespund unor propoziții descriptive, însă ele nu demonstrează că o anumită propoziție este, de la sine, de un anumit tip. Folosirea perfectului simplu nu garantează nici măcar dacă e să luăm în considerare uzajul formelor de perfect simplu izolate, caracteristice presei contemporane că avem de-a face cu o propoziție desprinsă dintr-o succesiune de forme de perfect compus. În opinia mea, dacă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cotext, într-o succesiune de propoziții pe care interpretantul le leagă între ele. O propoziție evaluativă ca cea din exemplul (17) nu poate fi interpretată fără a lua în considerare cotextul. La fel se întâmplă cu toate propozițiile construite cu perfectul simplu care impun o succesiune de alte forme la perfect simplu sau un imperfect ce nu poate fi interpretat decât cu dificultate, fără avea la bază o propoziție care să prezinte un timp aorist. În ceea ce mă privește, constrângerile morfo-sintactice
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
legată de alte propoziții:" Propoziția este un element semnificant al enunțului în întregul său și capătă sensul definitiv doar în interiorul acestui tot" (Bahtin, 1984: 290). În plus, resping confuzia între aspectele enunțiative legate de asumare (distanțarea specifică propozițiilor care utilizează perfectul simplu în opoziție cu cele care sunt extrem de modalizate) și narațiunea propriu-zisă. O regretabilă confuzie a fost mult timp întreținută de către cei care au redenumit "povestire" "enunțarea istorică" a lui Benveniste. Începând cu Weinrich, Genette și Maingueneau o astfel de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
propriu-zisă. O regretabilă confuzie a fost mult timp întreținută de către cei care au redenumit "povestire" "enunțarea istorică" a lui Benveniste. Începând cu Weinrich, Genette și Maingueneau o astfel de glisare terminologică duce la confuzia între planurile enunțiative și secvențialitate. Dacă perfectul simplu este, așa cum nota Roland Barthes într-un celebru articol, "piatra de temelie a povestirii", uzajul acestui sertar verbo-temporal nu poate transforma o propoziție izolată precum (11) într-o povestire completă. Din punct de vedere secvențial, faptul că o propoziție
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu poate crea o fabulă. O succesiune evenimențială de acest tip, sau chiar, așa cum prevede Lessing: Jderul mâncă cocoșul sălbatic, vulpea mâncă jderul, lupul mâncă vulpea" nu este suficientă orice s-ar spune pentru a transforma principiul moralei în fabulă. Perfectul simplu este realmente important și pus în valoare de ultimul cuvânt al scurtei povestiri a lui Queneau: în spatele acestui timp narativ se profilează deplasarea succesiunii temporale (A) către cauzalitatea narativă a punerii în intrigă (E). Dar, pentru a avea povestire
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unui țăran (b și c). Întregul text se construiește în jurul tensiunii celor două alegeri: să alegi să atingi absolutul (întâlnirea cu Dumnezeu) sau să te porți ca un bun Samaritean, precum spune însăși Biblia. Întâlnirea cu țăranul, reliefată prin folosirea perfectului simplu și marca evenimentelor ATUNCI CÂND, se transformă într-un obstacol (macro-propoziția Complicația Pn2) în drumul sfântului către Dumnezeu. O analiză lingvistică care pune accentul pe mărcile prezente în text ne permite descrierea acestei povestiri ca o secvență care arată inserția
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
secvențe în macro-propoziția centrală (Pn3 (Re)acțiunea) din primul nivel. Prima secvență narativă (Sn1) se constituie dintr-o succesiune de macro-propoziții narative: Pn1 [a] = Situația inițială Orientarea, verbe la imperfect. Pn2 [b] = Complicația [declanșatorul procesului] [și când] și verbul la perfectul compus. Pn3 [c] da [g] = Re-acțiunea [aici secvența inserată Sn2, detaliată mai sus]. Pn4 [h] = Rezolvarea ca încercare, verb la perfect simplu. Pn5 [i] = Situația finală, verb la imperfect. Răspunzătoare de acțiunea diferită de primul proces, secvența centrală (Sn2) poate
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
am scos-o la capăt cu asta). Organizatorii punctează tranzacțiile dintre aceleași macro-propoziții ale celor două secvențe: Pn1 ATUNCI CÂND Pn2 și Pn1' ATUNCI Pn2', Pn4' ȘI CÂND Pn5' și Pn4 DAR Pn5. Folosirea persoanei a treia, alternanța imperfectului și a perfectului simplu sunt și acestea, la rândul lor, semnificative în acest sens: acestea fac trimitere la o enunțare de distanță (istorică). Propoziția Pn5' la perfectul simplu subliniază, prin anaforicul ASTA, reluarea primei secvențe, la momentul întreruperii. Această descriere intratextuală a monologului
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Pn4' ȘI CÂND Pn5' și Pn4 DAR Pn5. Folosirea persoanei a treia, alternanța imperfectului și a perfectului simplu sunt și acestea, la rândul lor, semnificative în acest sens: acestea fac trimitere la o enunțare de distanță (istorică). Propoziția Pn5' la perfectul simplu subliniază, prin anaforicul ASTA, reluarea primei secvențe, la momentul întreruperii. Această descriere intratextuală a monologului lui Kaliayev confirmă foarte bine natura narativă a acestuia, însă nu este suficientă. Naratologia post-structuralistă ne-a permis să înțelegem și să teoretizăm necesitatea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
anunță povestirea ce urmează: Segmentarea (spațiul liber delimitat dintre cele două versuri și corpul povestiri) subliniază și din punct de vedere grafic separarea celor două "lumi". Versurile 3 și 4 introduc un prim actor (S1, Mielul); această macro-propoziție dominată de perfectul compus are valoare descriptivă caracteristică începutului de povestire: fixarea cadrului (aici doar spațial) al situației inițiale Pn1. Începutul procesului este subliniat, la începutul versului 5, prin prezentul de narațiune care introduce al doilea actor (S2, Lupul) și o motivație importantă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este subliniat, la începutul versului 5, prin prezentul de narațiune care introduce al doilea actor (S2, Lupul) și o motivație importantă pentru ceea ce urmează ("alungat de foame"), motivare subliniată de cele două propoziții descriptive (seria versurilor 5 și 6) la perfectul compus. Putem considera cele două versuri ca reprezentând complicația povestirii Pn2: relația potențială [S2 a mânca S1] fiind construită spontan de către cititor pe baza cunoștințelor enciclopedice (avem în imaginarul propriu foarte multe povești cu lupi). Intriga deschisă prin Pn2 este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unei secvențe narative. Într-adevăr, la o privire mai atentă, ne dăm seama că organizatorii temporali (apoi, atunci, deodată etc.), foarte frecvenți totuși în povestire, pot fi asociați, chiar înlocuiți cu conectori argumentativi (dar, atunci, în consecință, deci etc.); prezența perfectului simplu nu este nicio condiție necesară, nici suficientă pentru definirea secvenței narative: prezentul narațiunii este foarte frecvent; prezența verbelor care exprimă acțiuni este de asemenea o caracteristică a descrierilor de acțiuni... Desigur, aceste configurări ale mărcilor pot fi proiectate astfel
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
caracteristică a descrierilor de acțiuni... Desigur, aceste configurări ale mărcilor pot fi proiectate astfel: o concentrare a anaforelor pronominale (această formă de tematizare este probabil unul din indiciile formale cele mai caracteristice ale secvenței narative), precum și alternanța imperfectului și a perfectului simplu (sau a perfectului compus, chiar și a prezentului de narațiune), de exemplu. Și, mai ales, se pare că putem caracteriza narativitatea prin excluderea anumitor forme lingvistice, folosirea exclusivă a predicatelor de existență sau de stare, de exemplu, utilizarea masivă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acțiuni... Desigur, aceste configurări ale mărcilor pot fi proiectate astfel: o concentrare a anaforelor pronominale (această formă de tematizare este probabil unul din indiciile formale cele mai caracteristice ale secvenței narative), precum și alternanța imperfectului și a perfectului simplu (sau a perfectului compus, chiar și a prezentului de narațiune), de exemplu. Și, mai ales, se pare că putem caracteriza narativitatea prin excluderea anumitor forme lingvistice, folosirea exclusivă a predicatelor de existență sau de stare, de exemplu, utilizarea masivă a determinanților cu valoare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
myth, to which we refer as a story in a distant time, an invention of people about the world of gods or a fairytale about fantastic adventures. We should ask ourselves, however, why the myth of the happy family, the perfect beauty, the rescuing hero or of the earthly paradise, encountered today, are more authentic and realistic, less utopian or idyllic than the myth of Osiris, fertility myths in their various forms or the myth of the leader chosen by divinity
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
complex de metafore revelatorii, cu aromă modernistă, într-o frazare cursivă, de o finețe cromatică și cantabilă emoționante. Ochiul său lăuntric, implicat și extaziat, surprinde „scânteia spiritului” genialului artist: „trecerea plin clipa iubirii / sărutul ca o victorie / odihna înțelegerii... / zămislirea perfectului...”, „pecetea tacită a acceptării...” (Pecetea) Versul lui Tudor Gh. Calotescu vizualizează sonoritățile de daltă, de ciocan și de fierăstrău care, în mâna lui Brâncuși (re)tâlcuiesc formele ancestrale, „geometrie înaltăși sfântă” (Lucian Blaga). „Cu barda-i de rege dac” (Petre
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
conceptele, etapele unui plan, actele de vorbire ș.a.m.d.) funcționează, în parte, după propriile principii interne și, în parte, după cum cer sau reacționează mai apoi celelalte subsisteme". Cel mai bun exemplu este probabil cel al folosirii imperfectului și a perfectului simplu într-o secvență narativă. Supradeterminarea parțială a micronivelului de macronivel are drept consecință folosirea masivă a imperfectului în situația inițială (sau Orientare) și în secvențele descriptive, în timp ce perfectul simplu marchează Complicația, subliniind declanșarea povestirii. Această regulă textuală, învățată foarte
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mai bun exemplu este probabil cel al folosirii imperfectului și a perfectului simplu într-o secvență narativă. Supradeterminarea parțială a micronivelului de macronivel are drept consecință folosirea masivă a imperfectului în situația inițială (sau Orientare) și în secvențele descriptive, în timp ce perfectul simplu marchează Complicația, subliniind declanșarea povestirii. Această regulă textuală, învățată foarte devreme de către copii, nu este totuși absolut liniară și strictă, alte efecte de sens putînd să dea o altă turnură acestei tendințe. Vom reveni mai tîrziu la subiectul descrierii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
orizontal al unităților din planul local (a1-a2-a3), cît și din planul global (b1-b2-b3). Odată reținută această extrapolare, trebuie să vorbim despre o interacțiune între sub-sisteme, cu un caracter regulat, însă deseori asimetric. Spre exemplu, o marcă locală (a) cum este perfectul simplu induce un tratament al informației propoziționale ca parte a unei secvențe (b) narative. La fel, ideea că textul sau secvența este marcat(ă) ca fiind narativ(ă) ("A fost odată...", "Vă voi spune o poveste...") sau descriptivă ("Voi descrie
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și totuși nu voi ieși astăzi. unde (5) a devenit un argument pentru o concluzie implicită negată de propoziția ce urmează după conectorul totuși. (7) Într-o zi, cînd cerul era senin, soarele începu să se învîrtă straniu în jurul său. Perfectul simplu face posibilă ancorarea enunțiativă al unei secvențe, de această dată narative și imperfectul îi conferă propoziției (5) un nou statut descriptiv. Și în sfîrșit: (8) Cerul este, deasupra acoperișului, Atît de senin ș-atît de calm! Un copac, deasupra acoperișului
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
6 cu privire la "schemă", subliniind cele patru caractere fundamentale ale oricărei schematizări: a) o schematizare nu oferă decît o descriere sumară: "în funcție de scopul pe care și-l propune, ea nu reține decît esențialul suprimînd (...) elementele parazitare". Această primă definiție se aplică perfect descrierii; am putea crede că este concepută tocmai pentru definirea ei; b) poate fi completată: valabil pentru conversație sau argumentare, însă cu atît mai mult pentru descriere, care este susceptibilă de a fi prelungită la infinit, așa cum notează Cl. Simon
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
hui, Mondo, 1981, p. 65 Acest tip de DA nu pune nici un fel de problemă în măsura în care sistemul verbal este la PREZENT. Cel de-al doilea tip de DA, sub forma unor secvențe de acțiuni ordonate scrise la imperfect (chiar la perfectul simplu), este mai dificil de analizat. În majoritatea cazurilor ele nu se deosebesc de secvențele narative. De exemplu, într-un articol consacrat descrierii de acțiuni (action description) T. A. van Dijk (1977b, p. 1 și 6) ia în considerare atît
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
poate duce la confuzii. Pare că ar fi de preferat să fie rezervat cazului în care apare o structură secvențială narativă. Or, în "descrierea homerică", structura rămîne descriptivă; sînt utilizate doar unele mărci lingvistice caracteristice povestirii. Este vorba doar de perfectul simplu și de organizatorii temporali de genul "deodată", "brusc" etc. Astfel, în acest exemplu din Hugo citat de Ph. Hamon (1981, pp. 157-158): (54) [1] Dintr-o dată se simți apucat de braț. Ceea ce încercă în clipa aceea fu un sentiment
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
este o adăugare la un sens, ceea ce dă textului un dinamism și o orientare pe care cititorul o interpretează ca pe o serie de transformări. Apoi, pentru că aici sînt convocate semnalele convenționale ale povestirii: "Dintr-o dată" în incipit [1], utilizarea perfectului simplu, balizare cronologică (...)" (pp. 158-159). "Dinamismul", "orientarea", chiar "transformările" evocate de Ph. Hamon nu sînt suficiente pentru a da acestei descrieri o componentă narativă. Cu siguranță, se petrece ceva pe durata acestei descrieri, dar recurgerea la o secvență de acțiuni
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]