291 matches
-
trecut sau înnămolite în prezent, din cauza cărora continuă să existe evenimente care se vor tăinuite și altele care se vor impuse forțat, fără respect pentru principiul istorist etc. Paradigma epistemologică propusă științei psihologiei corespunde unei construcții aflate în plină edificare, perfectibilă și ajustabilă de către oricine cumpănește cu obiectivitate la destinul psihologiei ca domeniu distinct de cu-noaștere științifică, realizat în acord cu logica de dezvoltare generală a cunoașterii științifice. Construcția epistemologică a psihologiei propusă și-a completat laturile de susținere începând din
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
urmărește depistarea copiilor cu calități motrice deosebite privind: viteza de execuție și reacție, îndemânarea generală și specifică pentru jocuri, depistarea calităților de detentă și forță explozivă. Viteza și îndemânarea se testează la vârste mici, știindu-se că sunt calități puțin perfectibile. Criterii psihologice. Se urmărește determinarea tipului temperamental, calitățile atenției, a capacităților vizuale, de curaj, putere de muncă și rezistență la emoții. 9.3.3. Mijloacele selecției Mijloace primare: - jocuri dinamice simple; - variante de sărituri atletice (în lungime, în înălțime); - variante
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
tot în cartea Civilisation. în cartea sa Idei pentru filosofia istoriei omenirii, Herder înțelege prin cultură cam același lucru ca Guizot prin civilizație. Există, după Herder, o singură omenire alcătuită din popoare, cu destinația unică a perfecțiunii. Singur omul e perfectibil dintre toate creaturile pământului și el se poate sui, cu voia lui Dumnezeu, până la desăvârșirea divină. Cultura nu e altceva decât suma cuceririlor omenești, care sunt tot atâtea trepte suitoare către perfecțiune. Primul act de superioritate a omului asupra naturii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vitezei de deplasare a corpurilor în spațiu, al coordonării mișcării membrelor, al aprecierii distanțelor, al orientării corpului în spațiu și al echilibrului, calități absolut necesare în acest sport. Viteza, ca și îndemânarea, depind de caracterele ereditare stabile, puțin sau deloc perfectibile prin antrenament, motiv pentru care exigența selecționerilor trebuie să fi sporită, în ce privește nivelul lor inițial de dezvoltare. Puterea explozivă, necesară jucătorului de tenis de masă, privește deopotrivă, atât membrele inferioare, cât și cele superioare, startul rapid spre direcția
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
învățământul primar, pentru a se obține optimul educațional, în sensul ca elevii să fie capabili să rezolve singuri anumite sarcini de învățare, să dobândească capacitatea de a fi „creativi" în procesul de predareînvățare-evaluare, sunt o serie de măsuri cu caracter perfectibil: corelarea justă între programa analitică la geografie și manuale, îmbunătățirea manualelor în ce privește conținutul, posibilitatea de a opta pentru o alternativă de manual, realizarea obiectivelor operaționale în toate domeniilor: cognitiv, afectiv, motivațoinal, utilizarea celor mai eficiente metode în fiecare secvență a
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
unui sistem politic. Nu vom reveni aici asupra distincției dintre definiții. Insistăm doar asupra valorii net superioare a definiției competitive pentru estimarea funcționării efective a regimurilor politice. Remarca lui Dahl (2000: 45) referitoare la atașamentul pentru regimuri politice imperfecte, dar perfectibile și pe deplin tolerante și umane, merită amintită. Libertățile specifice democrațiilor și-au pierdut cu timpul atracția pe care o reprezintă o cauză nouă, adică și-au pierdut farmecul revoluționar. "Arhicunoscute, imperfect aplicate și, evident, insuficiente pentru a garanta o
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
interior, de cei ce au trăit-o efectiv, au suportat-o decenii de-a rândul și pe pielea lor. Numai experiența directă este cu adevărat hotărâtoare în aceste domenii și situații, uneori limită. Propun deci următoarea schemă de orientare, bineînțeles perfectibilă, ca bază corectă și, aș spune, destul de studiată de discuție: I. O primă categorie este constituită din ceea ce se poate numi rezistența pasivă. Abținerea, refuzul într-un fel sau altul al colaborării, eludarea, sustragerea de la o serie întreagă de obligații
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de un nivel profesional superior. Partidele politice au fost și sunt însă, totdeauna și peste tot, doar expresia nivelului societății civile, a calității unei tradiții politice. Ea nu a fost perfectă nici înainte de succesiunea regimurilor dictatoriale românești. Dar ea era perfectibilă și, într-un regim democratic de durată, nivelul politic ar fi făcut mari progrese. Credem că acest progres este cu atât mai posibil în împrejurările actuale. El devine chiar o necesitate vitală a democrației românești reînviate. Doar făcând o bună
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
utopie încarnată în Balcani... 3. Chiar dacă democrația nu va fi niciodată perfectă în Balcani (dar unde este ea, de fapt, toute proportion gardăe?), chiar dacă democrația română, insuficient consolidată, n-a dat încă dovadă de o mare vitalitate, ea era totuși perfectibilă. Iar faptul de a introduce, de a încerca măcar să aperi o serie de concepte politice democratice occidentale, într-o țară lipsită de mari tradiții civice și împotriva unui regim totalitar, reprezintă în orice caz, orice s-ar spune, un gest
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cutremurătoare, luase cunoștință doar din auzite. Ca bun cetățean, clădea după pricepere o fundătură cât mai retentivă pentru sărăcie și mizerie, crimă și violență, singurătate și lipsă de sens, boală și nedreptate, fanatism și ignoranță - pe scurt, încerca să instaleze perfectibil lumea mai dincoace de zidul mereu în surpare în spatele căruia toate acestea pândeau. Dar mai ales, clădea pentru că aripa lui străină lipită imperceptibil de corp era revendicată imperios de spațiu. De câte ori o trăgea prin aer, sau mai bine zis de câte ori
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
evitat să devină membri. Partidul era sistemul. Părăsindu-l, transmiteai un mesaj fără echivoc de refuzare a sistemului, intrai pe un drum fără întoarcere. Delimitându-te tranșant ori criticând o hotărâre, o teză a partidului, rămâneai încă pe un teren „perfectibil”. Te agățai, încă, de „comunismul cu față umană” al lui Alexander Dubcek ori de eurocomunismul unui Santiago Carillio. Este calea pe care a ales-o dl Breban și nu văd nimic imoral în ea. Ceea ce continuă să rămână imoral, și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
OPȚIUNI PEDAGOGICE ÎN PERIOADA RENAȘTERII ȘI REFORMEI Odată cu debutul secolului XVI, spiritualitatea apuseană se concentrează tot mai mult asupra redescoperirii omului și a naturii umane, proces care atrăgea după sine reafirmarea omului ca subiect al libertății, ca entitate demiurgică mereu perfectibilă. Fondarea și cristalizarea unui nou ideal de umanitate impunea, într-o primă etapă, reîntoarcerea la cultura și spiritualitatea greco-romană, cea care cu multe secole înainte ilustrase tipologia omului universal. Secolele XIV-XVI au rămas în istoria culturii și civilizației europene sub
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
argumenteze rolul și funcțiile familiei, îndeosebi a mamei în formarea copilului pentru viață. O analiză sumară a lucrărilor sale cu caracter pedagogic ne îngăduie să formulăm câteva concluzii: omul prin natura sa nu este perfect, ca atare el poate deveni perfectibil doar prin exercitarea unei influențe educative corespunzătoare din partea societății. Influențând decisiv modul în care se desfășoară educația la nivelul întregii societăți, devine foarte probabil ca tendințele negative ale naturii umane să fie diminuate simțitor, iar cele pozitive să fie amplificate
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
gândirii pedagogice: primordial, o tendință dezvoltată la nivelul pedagogiei esenței și care vizează modelul unui om abstract - idealul perfecțiunii umane, iar în al doilea rând, tendința promovată la nivelul pedagogiei existenței, cea din urmă vizând modelul unui om concret, natural, perfectibil și integrabil într-o comunitate socială determinată. Asemenea criteriu de analiză filosofică susține ipoteza ,,unui conflict fundamental al gândirii pedagogice” care poate fi urmărit la nivelul istoriei educației din antichitate și până în contemporaneitate. Pedagogia esenței umane cuprinde în principiu concepțiile
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
pătimirii cu tot ce în lumea aceasta pătimește.” El consideră că omul este o ființă educogenă, că ,,purcede din mâinile naturii imperfect, ci cu o plecăciune numai lui înnăscută către perfecțiune.” Omul nu este o ființă perfectă, dar este una perfectibilă, nu este nici bun, nici rău de la natură, dar poartă în sine ,,sămânța” de a se perfecționa. Factorul determinant în perfecționarea omului ca om este mediul, în special mediul social, dar prin acesta Iorgovici înțelegea și educația: Dacă pruncul va
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
-l convingă pe fiecare cetățean în parte, iar poporul e prost și nu înțelege (p. 203). Statul egalitar imaginat de filosof, care îl sperie pe Dionis I și îl entuziasmează pe Dionis II, îi apare lui Dion drept incomplet, dar perfectibil. Primul experiment sicilian al lui Platon eșuează, o dată ce el nu reușește să-și realizeze planurile de guvernare, ci doar să-și pună în pericol viața. Deasupra filosofului plutește în permanență amenințarea ca el să sfârșească asemenea lui Socrate, ilustra victimă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
În pofida proiecțiilor utopice ale unei "democrații deliberative", vehiculate astăzi în cadrul teoriei politice, forma reprezentativă rămâne, deocamdată, singurul aranjament procedural în care funcționează democrația contemporană. Cu toate defectele sale, pentru că nu vorbim, evident, despre un sistem politic perfect, ci despre unul perfectibil. Există, aici, o anumită "sensibilitate" a sistemului, pe care utilizarea în exces a jocului referendar ar putea să o afecteze în chip negativ. Tocmai de aceea, concluzia mea este, mai curând, un îndemn la precauție o precauție ce ar trebui
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
Viața piere, iar biosfera, adică Însăși capacitatea noastră de supraviețuire pe termen lung, scade cu o câtime. “Radiosfera”, 12 februarie 1996, ora 11,36 69. Darul Vieții: frumusețea schimbării Planeta pe care o locuim e perfectă și, În același timp perfectibilă. Anume am ales această contradicție, pentru a sublinia existența unui echilibru dinamic al feței planetei care este relieful, În așa fel modelat Încât orice picătură de apă, căzută oriunde, pe un vârf de munte de exemplu, ajunge, dacă nu se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu e altă poveste. Ca proces natural Însă, ea a modelat un relief, așa cum Îl vedem, atunci când omul nu exista ori nu se implica, și nimeni nu poate impune naturii să abandoneze această unealtă; căci totul fiind În mișcare, e perfectibil. Cu această unealtă râurile și-au croit făgașul optim pentru a purta excesul de apă. Iar atunci când Încercăm să corectăm acest făgaș, apa va relua tot drumul cunoscut, cu prima ocazie, potopind ceea ce am vrut să-i smulgem. Un “geniu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sînt capabili să-și coordoneze mișcări limitate și să-și asigure hrană și adăpost în mod independent, copilul are nevoie timp îndelungat de sprijinul adulților; el dobîndește capacitatea de a acționa independent mult mai tîrziu; în schimb, această capacitate este perfectibilă: copilul va putea acționa în mod diferit în situații diferite. Fiindu-i proprie plasticitatea, copilul capătă deprinderea de a învăța. El învață să învețe. Tocmai pentru că trebuie să învețe, să dobîndească experiență, omul are copilăria cea mai îndelungată; în timpul acesteia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în dezvoltarea economică. De altfel, după 1978 se spunea curent atît la nivelul structurilor politice, cît și al celor administrative ale învățămîntului că sarcina principală a școlii o constituia "pregătirea forței de muncă". Omul fusese astfel transformat într-o unealtă perfectibilă de muncă! În anii '80 învățămîntul s-a desfășurat conform legii din 1978, dar și potrivit numeroaselor ,,indicații", care mai mult dăunau școlii decît o ajutau să se dezvolte. Acum, cînd ne-am distanțat de perioada totalitarismului comunist, putem să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fals jurnal apar multe naivități, judecăți pripite, imprudențe, entuziasme (foste) juvenile. Toate acestea fac parte din ceea ce numim simplu "viață"; le asum deci ca atare. Ele m-au ajutat să progresez și să-mi creez propria pedagogie: empirică, subiectivă și perfectibilă. Datorez totul unor oameni extraordinari pe care i-am întâlnit în cursul peregrinărilor mele, oameni de la care am învățat foarte mult și care m-au ajutat să supraviețuiesc, uneori în sensul strict al termenului. Lista este prea lungă, mult prea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gândul că am lansat poate, o provocare unor urmași mai harnici, dispuși să ne completeze, atunci când vor considera c-a sosit momentul s-o facă, cunoscut fiind, că nimic nu e perfect și definitiv, ba dimpotrivă totul este provizoriu și perfectibil. Acestora, ca și tuturor celor ce vor avea tăria să parcurgă modestele noastre încercări, prinse între coperțile acestei lucrări, le mulțumim de pe acuma și le urăm izbândă deplină, fericiți și bucuroși acolo unde ne vom afla, de reușita lor. Autorii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
oamenii au o structură psihică rațională, fiind capabili să evalueze costurile și beneficiile asociate acțiunilor lor. E adevărat, în condiții particulare, precum incertitudinea și insecuritatea din relațiile internaționale, emoționalitatea poate interfera cu raționalitatea, însă idealiștii apreciază că natura umană este perfectibilă prin educație, de unde și posibilitatea stăpânirii emoțiilor. Consecutiv, viziunea idealiștilor asupra istoriei umane este evolutivă, de progres continuu al oamenilor și al istoriei lor, susținut prin rațiune și educație. Pentru pesimiști (sau sceptici, în speță realiștii), natura umană a rămas
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
prezenței sale abundente în târguri, sate, orașe, eroul negativ al unor asemenea păcate capitale) era socotit o ființă cu discernământ, răspunzătoare de faptele sale. Prin urmare, i se aplica un tratament echivalent cu al omului, ființă cu totul rațională și perfectibilă. Animalul, de vreme ce are suflet, memorie, ba chiar și rațiune, de vreme ce are dreptul la viața de apoi, este responsabil și pentru faptele sale. Prin urmare, el plătește atunci când greșește, când dereglează, altfel spus, ordinea divină a lumii. Sigur, astfel de gesturi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]