1,714 matches
-
coleg ori cunoștință, în speranța că ciudata blondă care le aterizase în cameră se va da cu lumea. Ea continua să-l viseze pe Ernest, noapte de noapte, trezindu-se la răsăritul soarelui sfâșiată și cu sufletul gol. Suporta alinarea perfidă a visului cu stoicism, întrebându-se ce făcuse să merite atâta tristețe. Îi era greu, cu inima plină de trupul bronzat și ochii devastatori ai lui Radak, să accepte chipuri șterse, gesturi forțate, montate după ușă spre a-i face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trecutul? Se gândea la acele zile de frenezie care au precedat căsătoria sa? Sau conștient de faptul că amintirile nu sunt niciodată reale, trișează și se umplu de amănunte care ar fi trebuit să existe, dar n-au existat, trișează perfid încât peste ani nu se mai știe dacă așa s-au petrecut lucrurile sau așa ar fi trebuit să se petreacă? Sidonia Trofin nu se frământa niciodată din cauza bărbatului ei. Pentru ea Trofin apusese de mult. Mai dramatică i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o carte. Când erau într-o societate, frazele bogate, frumos înșiruite ale Fanei nu reușeau s-o prindă, să-i capteze atenția. Când erau numai ele două, Fana se pricepea de minune să instaureze rapid acea magie verbală, atât de perfidă și imposibil de înlăturat, găunoasă, lipsită de conținut, dar de acest lucru Carmina era conștientă abia după plecarea prietenei, când timpul pierdut o revolta, când își reproșa sieși slăbiciunea și când se lăsa copleșită de dorința de a se revedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clipă prin minte că o persoană care-i capabilă să spună lucruri atât de inteligente despre opera mea e-n stare să scrie ceva atat de... și Șam scutură din cap, arătând că nu-i vine să creadă cât de perfida poate fi Fanny Tarrant. I-am oferit și-un prânz. Gătit de mine însumi: supă de măcriș, rasol rece de somon cu maioneza - maioneza adevărată, nu chimicale de-alea gen Brylcreem, vândute la borcan. Și o sticlă de Pouilly-Fuissé, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nenorociții lor de profesori și chiar pe țară la o adică. Nimic nu le Întreținea mai mult dorința de a o lua din loc decât poarta aceea de metal care le aluneca În fiecare dimineață În spate ca o ghilotină perfidă ce tăia În două blocuri nu doar lumea, ci chiar și aerul. La „Vorkuta maia”, prezența la ore era lucrul cel mai important. Celelalte veneau de la sine, căci minele aveau nevoie de oameni bine pregătiți profesional și cu un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frunte. Ea spune și „pizdă“. Până când Clio ajunse înapoi la șezlonguri, publicul își pierduse mai mult sau mai puțin interesul. Agăță masca și tubul de respirat de spițele umbrelei noastre mari și luă prosopul care-mi ferise picioarele de soarele perfid. Avea o expresie dezaprobatoare puțin cam prea exagerată; dacă te uiți atent la ea, zărești un zâmbet care pândește în colțurile buzelor și deseori la trage spre exterior. — Repetă după mine, zise ea. Nu-i deloc comic să saluți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-i recunosc pe ei și, deopotrivă, pe mine... Ciclul Animus Sub semnul Aspidei Descântec 1 Pleacă! Pleacă! Aspidă Cu mișcări lâncezi De omidă. Întoarce-ți de la mine ochiul de pește Ce mă privește Șopârlește Și mă incită La iubire perfidă. Ia-ți gheara năpârcească Din sufletul meu de iască. Lasă-ți trupul de nimfă Să se usuce la soare, Până moare. Șerpește șerpuiește, Și patima-mi oprește. Searbădă și veninoasă, Mistuitoare și rușinoasă. Și ascunde-o în fund de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
n-ar mai fi fost niciodată, așa cum ar fi trebuit să fi fost de la bun început. Doar că acea zi întârzie să vină, și eu și ea știm asta, iar timpul pare "să nu mai aibă răbdare"... Descântec 2 Aspidă perfidă, Nu te ascunde în firidă, Că-ți văd în oglindă Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba stai lungită pe prispă, Cu trupu-ți de odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc. Pe buzele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
numai era timp pentru nimic. Dorințelor lui cele mai aprinse și mai ascunse a încetat să le mai dea curs, cel mult dacă-i erau foarte la îndemână sau nu-i consumau prea mult timp. Acum, de când s-a instalat perfid și iremediabil boala, s-a întors treptat din nou către sine, s-a regăsit tot mai pregnant și oglinzile au început să-i întoarcă chipul când contorsionat și răvășit de durere, când grimasat de suferință, când vesel și ravisat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acea persoană și de atunci zâmbetul acela nu a mai revenit, totuși ea și l-a recunoscut în oglindă. Se gândea la oglinzi ca la niște instrumente ce luau instantaneu într-un timp discontinuu și apoi le redau în mod perfid, aleatoriu, spre a ne minți cu imaginea noastră neadevărată. Tocmai asta cerem oglinzilor și atunci ele ne întorc o imagine falsă, necondiționată de timp. Altă dată, și-a surprins chipul în oglindă dintr-o dată foarte îmbătrânit, nu atât din pricina ridurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru a o feri de răul la puterea... Vai, e de neconceput câte rele sunt pe lume, îi spuneau părinții la masa de seară și de trei rele trebuie întâi ferită fata noastră: 1. răul libertății, 2. răul ademenitor și perfid al iubirii și 3. răul speranței. Citadela sfărâmată E ra vânt afară. Dar Mioara râdea de fericire și odată cu ea râdeau arlechinii din posterele de pe peretele din nord, fără ferestre, și râdea păpușa clown de pe vitrina lipită de peretele estic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mutat în locurile unde trebuiau să se nască oameni. Sigur, aceasta a durat puțin, câteva zdrențe de veșnicie dacă ne luăm după spusele ei -, dar sigur șapte eternități, dacă nu șapte și jumătate, până la limpezirea strategiei Domnului în lupta cu perfidul său dușman, Diavolul. Acum era altceva. Sorii se puteau lua cu împrumut, așa că recruții de atunci, acum veterani cu jumătate din stelele cerului pe piept, n-au mai folosit arhaica plapumă. Și fiindcă molia bătrână nu-și mai dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care îl tulbură pe cititor și din clipa în care ne gustă, ne dorește și a doua zi, ca pe un drog și nu poate trăi fără noi, viața noastră să fie a lui și el, robul nostru! Vă vreau, perfidelor! Suntem toate ale tale, fă ce vrei cu noi! Dar voi mă costați un cearcăn de viață și o pierdere de lume. Oare nu merităm? Știm să facem și plagiatul să pară creație autentică... Dacă vrem, te anihilăm prin forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dușuri reci de toamnă tîrzie O ploaie rece, de toamnă tîrzie, s-a lăsat peste oraș, dînd impresia că n-a avut început și, mai ales, că nu va avea un sfîrșit. Stropi împinși de un vînt domol se strecurau perfid spre pielea înfrigurată, cu perișori zburliți, ca atunci cînd vezi lupul. Umbrelele încercau să ocrotească capetele pleoștite ale rarilor trecători de pe ulița Podișului. Pînă și cîinii, harnici de obicei, s-au adăpostit pe unde au putut, lăsînd paza în seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la mititica, ai alergat la mămica, pușcăria m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of, of, of. Te întorci complet refăcut acasă, desfaci bagajele și te bucuri. De la vecin vine fumul cu miros de grătar și maneaua plutește perfid spre timpanul tău. Cartierul suportă stoic. Jigodia cu jeep-ul în fața casei, s-a întors ieri din Insulele Canare. Ce păcat că n-am știut, scăpam de manele un timp. Scăpai pe naiba! Feciorul său a făcut-o și mai lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe cititor să fie atent la sensurile diferite pe care Machiavelli le dă cuvintelor. Cînd spune că "fără ocaziile de a se manifesta, virtutea dispare", cititorul să nu se înșele! Aceasta înseamnă, de fapt, că fără ocaziile, circumstanțele favorabile, cei perfizi și ambițioși nu vor face uz de talentele lor. Numai în cheia crimei pot fi explicate obscuritățile acestui autor. Eu cred, pentru a trage o concluzie la acest capitol, că singura ocazie, pentru un om, de a se ridica pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Politicianul, nu de tot mulțumit că a demonstrat, după modul de a judeca, ușurința cu care se poate înfăptui o crimă, relevă în continuare fericirea perfidiei; ceea ce este însă supărător este că Cezar Borgia, cel mai mare scelerat, cel mai perfid dintre oameni, eroul lui Machiavelli a fost realmente foarte nenorocit. Machiavelli se ferește, bineînțeles, să vorbească despre el cu acest prilej, îi trebuiau alte exemple; dar de unde altundeva le-ar fi putut lua decît din registrul proceselor criminale sau din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
devoreze între ei. Pe de o parte, îngerii le învață pe femei „leacurile, farmecele și botanica” (7,1); pe de altă parte, le arată bărbaților „metalele și modul de a le prelucra”, precum și podoabele, vrăjitoria, astrologia etc. (8). Aceste învățături perfide umplu pământul de sânge, de dezmăț și de vicii 151. Ca pedeapsă, Dumnezeu îi va arunca pe îngerii rebeli „în străfundurile pământului”, pregătind în același timp lichidarea uriașilor, ale căror suflete vor continua totuși să-i bântuie pe fiii bărbaților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ei erau acei moștenitori, pentru că, după Ioan Casian, epoca de aur a monahismului se apropie de sfârșit, semnele decadenței înmulțindu-se de la o zi la alta. Vai! „Îngerii lui Dumnezeu” sunt pe punctul de a cădea din nou în brațele perfide ale „fiicelor oamenilor”. (traducere din limba franceză de Mihai Ungurean) 7. Traducerea Septuagintei în româneștetc "7. Traducerea Septuagintei în românește" Textul de față172 este rodul întârziat al câtorva ani de mirări și nedumeriri legate de versiunile românești recente ale Bibliei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici mai puțin, să devină agent al Securității în Israel și să desfășoare o activitate propagandistică susținută în favoarea regimului dejist. Bineînțeles că refuzase la modul cel mai clar și categoric. Atunci un colonel de securitate, cu figură mongoloidă și rânjet perfid, îi făcuse o propunere și mai diabolică: să depună mărturie mincinoasă, ca martor al acuzării, în procesul care se pregătea conducătorilor mișcării sioniste, dându-i-se un răgaz de 24 de ore, pentru a accepta propunerea. În cazul că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sioniști. "Dar eu nu sunt și nici n-am fost vreodată lider!" protestase. "Asta n-are nici o importanță" i se răspunsese. "Noi hotărâm cine este lider și cine nu în mișcarea sionistă". Se înțelegea de la sine, adăugase colonelul cu zâmbet perfid, care vorbea românește cu un neaoș accent rusesc, că nu numai el avea să aibă de suferit consecințele, ci și familia lui și prietenii lor, despre care știa foarte bine că de-abia așteptau să plece în Israel. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de drept" în proprietatea statului român... "Vreți cumva să vă mutați dumneavoastră în casa noastră din Cotroceni?" nu se putuse împiedica să nu-l întrebe pe colonel. Ofițerul nu se arătase deranjat de întrebare, ba chiar zâmbise în felul său (perfid): "A, nu, eu nu, că deja am obținut o vilă la Șosea. Dar sunt colegi mai tineri care se chinuie în apartamente de bloc..." Cele relatate de Valentin provocară stupoare și revoltă. Bine, dar asta e o mare ticăloșie! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și s-au distrat cu colegii, în timp ce ea a crescut copii și a făcut gospodărie pentru un soț pasager care a neglijat-o nepermis de mult. Totuși, Paraschiv a reținut amănuntul că de acum fosta lui soție nu a fost perfidă, nu l-a înșelat nesocotindu-l, ci i-a mărturisit totul, absolut totul, până la cele mai mici amănunte, întărindu-i convingerea de care n-a ținut seama precum că nevasta tânără este un fel de bibelou de care, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cum se poticnește prea des prin gropile Universului, cum gâfâie, cum încearcă să-și lecuiască, din mers, vânătăile. Cam așa am început să mă mișc și eu prin lume: orbecăind printre fundături existențiale, încercând să ocolesc tot felul de capcane perfide, cochetând cu iluzii, oblojind răni, ca un felcer de serviciu al speranței. Mi se întâmplă chiar să cred că strămoșii mei abia au evadat din peșteră, dacă-mi las spiritul să mă judece obiectiv. Zilele trecute am expus, împreună cu alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de otrăvuri! Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-a vârât în minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]