471 matches
-
aflau în fața lui, arătând astfel că el va distruge deodată trei din cei zece regi. Îl numește „corn mic”, pentru că acesta se va naște dintr‑un trib iudaic mic. „Vizibil”, pentru că va ajunge renumit după aceasta. „Ochii” simbolizează viclenia și perfidia [Anticristului] de care el se va folosi pentru a rătăci mulțimea. „Gura” însă, adaugă el, „spune enormități”, care nu sunt altceva decât cuvinte deșarte și vanitoase. Fericitul Pavel învață cu înțelepciune: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
recâștigării „desăvârșirii pierdute” de străbunul androgynos; și toți l-au văzut în Ulise pe androginul revenit printre anthropoi pentru a se oferi ca exemplu. Există un Ulise al sofiștilor - zugrăvit ca un mare maestru al șireteniei oscilând între loialitate și perfidie; există un Ulise al cinicilor - model de ființă care poate îndura totul ducând o viață ascetică, dar liberă; există un Ulise al stoicilor, preluat și de platonicieni - biruitorul monștrilor, adică înțeleptul victorios în lupta cu pasiunile; există și un Ulise
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de manifestare a cercetării științifice autentice. Optimul „eficienței Pareto” de alocare a timpului și responsabilităților va solicita în mod necesar, așa cum am văzut deja, sacrificarea unei componente pentru realizarea de calitate a celeilalte. Deocamdată, universitatea tranzitorie fie se ascunde sub perfidia academică tradițională și pretinde că face și instruire, și cercetare, când de fapt face doar instruire, fie optează tranșant pentru cercetare, selectează în mod elitist studenții și subsumează instruirea cercetării. Prestigiul se situează clar de partea ultimelor, iar piața diplomelor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
lut. Aici predomină tonul grav și situațiile dramatice extreme. Personajele au funcții simbolice și sunt angrenate în raporturi de tensiune reductibile, în cele din urmă, la disputa dintre bine și rău. Inocenței studenților despărțiți de meleagurile natale i se opune perfidia unui personaj, Uriel, o falsă față bisericească, un fals idol, un idol de lut. La intersecția dintre comic și tragic ar putea fi plasată piesa radiofonică Avem telefon. E o lucrare dramatică despre imposibilitatea de a rămâne singur până la sfârșit
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
sau Eliade. Numai agonisind porțiuni suficiente de luciditate poți sfida cultura democratică a mediocrității. Modelul rezistenței prin stăruință își are eroii în literatura închisorilor comuniste - Ioan Ioanid, Viorel Gheorghiță, Marcel Petrișor. Nevoia de a înțelege violența dezbinării unui popor și perfidia josnică a restaurației a depășit ambiția unei ascensiuni liniare pe scara meritelor școlare. Orice explozie a interiorității care putea oferi o alternativă la retorica parvenitismului - obsesia timpurie, inculcată chiar din gimnaziu și liceu, legată de strălucirea propriului curriculum vitae - mi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pînă și Ahab e mai curajos și mai nobil. O, dacă vîntul ar avea trup! Dar toate lucrurile care-l exasperează și-l scot din sărite pe om sînt lipsite de trup și totuși active în imaterialitatea lor. Iată o perfidie unică, pe cît de subtilă, pe atît de nimicitoare! Și totuși, repet, jur că vîntul are ceva eroic și grațios în același timp! Alizeele astea calde, care adie sub cerul senin, cu o putere blîndă și statornică, neabătîndu-se din drumul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe care Îl conținea articolul lui George Dan. Faptul e cu atât mai grav, cu cât el venea după ce aceste probleme fuseseră clarificate, după ce partidul atrăsese atenția asupra lor. Nu s-a semnalat cu promptitudine această ieșire cosmopolită premeditată, respirând perfidia și camuflându-și atacul după o serie de fraze meșteșugite. De asemeni, critica noastră nu a reacționat imediat față de manifestările formaliste din unele poezii ale Vieții românești, nu a luat poziție față de aceasta și a trebuit ca Lupta de clasă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care a obținut succese remarcabile În această privință este Petru Dumitriu. În Dușmănie, În Vânătoare de lupi, dar mai cu seamă În Nopțile de Iunie, chipul dușmanului de clasă al țărănimii muncitoare este Înfățișat cu deosebită forță de convingere. Viclenia, perfidia, ura bestială, lașitatea sunt atribute care nu se mai aplică din afară, ca o etichetă, pentru fizionomia eroului, ci ies din Însăși acțiunile și atitudinile lui. Pe de altă parte, chiaburul nu apare ca un izolat În restul satului; influența
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
8 sovietic, al cărui pilot fusese antrenat chiar de instructor) și un Super-Frelon israelian. Și a fost cea dintâi bătălie între elicoptere din istoria omenirii! Căci nimeni nu prevăzuse că acel aparat ar putea ataca un aparat asemănător. Cu o perfidie nemaiîntâlnită, soldatul israelian a deschis larg ușa laterală, a țintit cu mitraliera și a ciuruit elicopterul sirian, care a căzut sub ochii inspectorului... Povestind lupta aceea, ofițerul spunea când „evreu“, când „israelian“, al doilea termen devenind în gura lui un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
noi. Pentru acest serviciu, diplomatul trebuia să garanteze neutralitatea Franței, care ar fi închis ochii asupra participării noastre militare la conflict. De zece ori, târgul a fost pe punctul să fie încheiat, dar brusc, yemenitul se supăra, începea să înfiereze perfidia Occidentului și pe marea satană americană. Mânia sa, exprimată când într-o engleză rudimentară și tăioasă, când într-o rusă de propagandă, învățată fără îndoială la Moscova, părea de fiecare dată să anunțe sfârșitul negocierilor, iar eu eram gata să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
coborâre în străfundurile verzi-albăstrui ale apelor. Și perechea aceea de pantofi frumos rânduiți sub cușetă. Și pistolul care avea să ruginească în teacă și care se mișca ușor, urmând tangajul vasului și mângâindu-mă parcă sub braț, lângă inimă. Toată perfidia vieții se concentra pentru mine în acea mângâiere: aveam să mor de o moarte lentă și conștientă, în posesia unui nou pașaport, sub o identitate care mă eliberase în sfârșit. Omul acela din fotografie, pe care îl invidiam atâta pentru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
blândețe, se evită această problemă atât de frecventă. 2. Povestirea viselor Am văzut că, din punctul de vedere al aparatului psihic, totul concură pentru ca visul să nu ajungă la sistemul conștient și, prin urmare, să nu lase nici o amintire. Însă «perfidia» psihicului nu se oprește aici. El insistă, în cazul eșecului tentativelor sale de a induce amnezia, și face în așa fel încât, atunci când ne amintim visul, acesta să devină fugitiv și insesizabil. Constatăm că visul dispare, se diluează, se șterge
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
dezgroapă trufele, adaugă la interpretarea foarte puțin apreciată dată porcului o dimensiune spirituală benefică. Valorizează intuiția și îl sfătuiește pe cel ce visează să facă apel la flerul său, să sape și să își folosească resursele interioare. Scorpion Scorpionul întruchipează perfidia, răutatea (mai ales a vorbelor) și agresivitatea. Temut de toți oamenii, încă din negura timpurilor, el exprimă temerile și angoasele celui care visează. Șarpe Șarpele prezintă o mare bogăție simbolică și o multitudine de sensuri. Simbolizează: - reînvierea și regenerarea permanentă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
schimbe poziția, să își redefinească obiectivele și să își îndrepte interesul spre adevăratele valori, adică spre interior, și nu spre aparențe. Cuțit, pumnal Cuțitul este arma cea mai angoasantă. În afară de dimensiunea sexuală și falică, simbolizează în același timp violența și perfidia. Este instrumentul separării și al castrării și poate, din acest punct de vedere, să arate nevoia subiectului de a tranșa o situație, de a se rupe de o parte din ființa sa, de cei din jur sau de viața sa
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
eul e disperat de lipsa reperelor stabile, a rostului. Pe cât de densă, împietrită e materia, pe atât de abstract și nedefinit este fluxul conștiinței, a cărui instabilitate dislocă eul din realitate și îi provoacă vertijuri. Terorizat, exclus sau atras cu perfidie de materie, descumpănit de conținutul propriului psihic, personajul se simte și mai străin în lumea oamenilor, ale căror manifestări i se par hilare, artificiale. Mult mai adevărate, mai coerente par spectacolele propriu-zise - filmul, teatrul, panopticumul. Varietatea, schimbarea, repetarea, dispersarea, inutilitatea
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
au fost transformate în arsenale ale monarhiei, că preoții nu sunt înarmați și nu trag cu carabina asupra republicanilor. Oamenii cereau să se convingă ei înșiși de tot ce li se spusese, - mai ales în ultimii treizeci de ani, - asupra perfidiei, imoralității și primejdiei Bisericii catolice. Casa lazariștilor e atacată, dar, în loc de arsenal, republicanii găsesc acolo câteva zeci de copii înspăimîntați și călugării rugîndu-se în genunchi. Superiorul și alți câțiva călugări sunt împușcați; ceilalți sunt agresați și conduși la marele cartier
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
preciză el, burgunzii mi-au cerut să celebrez ritul funebru. Dar ai spus bine, Prefectule: momentul e de mare gravitate, iar turma lui Cristos trebuie să rămână unită. După cum vezi, adăugă, făcând solemn semnul curiei asupra celor două trupuri neînsuflețite, perfidia lui Atila a făcut deja primele victime! Schimbară doar câteva cuvinte, căci nu era vreme de lungi conveniențe; un murmur de nerăbdare se auzea deja dinspre capii burgunzilor, care, era limpede, abia așteptau să audă mesajul romanului și să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmă tot, tot, nu-i așa?... ...Cum? Nu ești sigur că ai să faci excursia? Și zâmbetul ironic și afectuos i se stingea și i se aprindea mereu în ochi, ca și lucirea stelei de pe cer. După ce a dezbătut cu perfidie problema excursiei mele, a sărit din una în alta, și apoi, cu un aer speriat: - Iar fumezi? Știi câte țigări ai fumat în seara asta? Zece.Le-am numărat. Vezi că nu te ții de cuvînt? Pune țigările aici, lângă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mea, privind-o acum, la ani mulți de viață. O lespede ca de mormânt, minciuna acoperă timpul meu și al țării și, uimitoare, cu puteri miraculoase, viața totuși irupe, se trăiește. La câtă mizerie morală este în noi, la câtă perfidie ne hotărăște viețile, la câți borfași hotărăsc în numele nostru, recunoscând cu cinism din când în când că „am greșit“, e o mare minune că mai trăim. Că mai există poporul acesta minunat. Poate că, într-adevăr, Dumnezeu are grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
De altfel, nu cred că-i lașitate. E tot felul nostru parșiv, strămoșesc de a-ți ascunde gândurile în fața celuilalt. De a nu avea încredere așa, din primul imbold, în altcineva. Am încercat mai târziu să mă dezbar de această perfidie. Nu am reușit deplin nici până acum. Tot sunt tentat să răspund nu, să-mi ascund gândul când mi se cere o părere directă. Parșivenie țărănească, străveche. Nu știu din ce experiențe ale strămoșilor s-a sedimentat, dar ea trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dacă Însă am sta să analizăm lucrurile În profunzime, am vedea că nu e chiar absurd... Gândiți-vă mai bine, faceți-vă un proces de conștiință...” „Ce proces de conștiință să-mi fac?” Întrebă stomatologul. „Sunteți curat?” Îl Întrebă cu perfidie ciungul. „Dar dumneavoastră sunteți curat?” Celălalt râse: „După cum vedeți și dumneavoastră, nu” - și ciungul Își scoase o parte din ciotul său infect din talpa bolnavă a lui Noimann, acoperit cu cheaguri de sânge amestecate cu urme de puroi galben. „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Nu o poate suferi. Un instinct nemaipomenit de antipatie pentru nepoata de pripas, mai ales la o fată mare! De altfel, Gramatula e maniacă de curățenie și Mika-Le avea, de mică, groază de apă. Țața e voinică și cinstită și perfidia feței slăbănoage o scotea din fire. - Vezi, asta e foarte interesant! declară Mini. - Să auzim, ce anume? - Că Mika-Le nu poate suferi apa. E caracteristic! Da, sunt ființe care, întocmai ca și unele plante, mucegăiesc în apă, pe când altele, din
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și-i produceau fioroase dureri de cap fericitului și bietului tată, copleșit de vinișor roșu și neînțelegând cu nici un chip de ce se rățoia atâta slujbașul. În cele din urmă, secretarul se liniștise brusc, ba chiar zâmbise Îngăduitor și oarecum cu perfidie - așa avea să-și amintească peste câteva zile fericitul și bietul -, completând certificatele de naștere și Întinzându-le apoi nespus de fudulului tătic. Gemenii s-au dovedit a fi identici până și la nume, nu Însă și la minte, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Oamenii muncii să se poată odihni în liniște, să nu fie tulburați. Ce să mai vorbim de poluare, stres, decăderea generală a moravurilor? Toate îi afectează și pe prietenii noștri canini. Și răutatea oamenilor, bineînțeles. Șisuspiciunea generalizată și lașitatea și perfidia și teroarea, toate, toate. Dar Tavi e robust, nu-i așa? — Da, da, repetă, ca un automat, Venera. — La noi, la TRANZIT, avem o colegă, Vasilica, o femeie admirabilă. Inimoasă, altruistă, religioasă. Noi o alintăm Vili. Ține teribil la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cereau noi interpretări. Scormoneau prin răni vechi. Răbufneau în judecăți aspre, necruțătoare. O mânau spre prima ei dragoste. Se împotrivea. Își interzisese să-și mai amintească vreodată de acea perioadă. Prima ei dragoste... Ce infernală deziluzie! Doar oroare, umilință, cruzime, perfidie și răzbunări crunte... Dar, mai ales, groaza, groaza că și-ar putea surprinde soțul într-una din multiplele, nebănuitele lui forme de împerechere. El o făcea întotdeauna, cu bună știință, părtașă la ele. După care, trebuia să îndure tiranica, sadica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]