262 matches
-
care mi-a fost profesoară de compoziție la Chicago acum vreo 60 de ani, dansa în fața clasei, bătea din palme și intona (pe o melodie împrumutată din corul Aleluia! al lui Händel): La o-biect!” Domnișoara Ferguson nu accepta redundanța, prolixitatea, perifrazele sau stilul bombastic. Ne învăța să ne limităm la ceea ce era necesar și să evităm superfluul. Ei bine, am ținut sau nu cont de avertismentele ei, i-am urmat oare sfatul?” Cartea de față este o ilustrare perfectă a acestui
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
împrumuturi ulterioare). În sfârșit, izolarea de Imperiu a făcut ca o serie de cuvinte din limbajul curent, transmise tuturor limbilor romanice, să fie înlocuite prin sinonime populare sau familiare (pater prin tata, mater prin mamma) sau să fie compensate prin perifraze ori cuvinte compuse (negare prin a spune (că) nu, nullus prin niciun(ul)). Nu există întotdeauna explicații pentru dispariția fiecărui termen în parte. Putem încerca să dăm o explicație de ansamblu, invocând tendințele generale de evoluție a vocabularului latin în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
genere, femeia nu aveau ce căuta în viața unui filozof. Cât despre masturbație... Ea era echivalată cu păcatul suprem și împingea trupul în paragină extremă. Kant nu-i pomenește niciodată numele și când se referă la ea o face prin perifraze. Ce-ar fi resimțit oare, citind best-seller-ul masturbatoriu al lui Houellebecq? În sfârșit, o ultimă perspectivă, de astă dată cu conotație "politică", asupra masturbației. În 1988, Andrei Pleșu îi trimite secretarului de partid pe București cu propaganda și cultura ("tovarășul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în primul rând, mi-a făcut un semn discret să iau eu registrul și să notez eu, nu Rodica Dumitrescu, pentru că scriu mai repede și chiar totul, nu prescurtez, nici nu redau ideea și vorbele multe ale omului printr-o perifrază, Rodica Dumitrescu mi-a dat imediat registrul, doar nu era proastă să se supere. L-am văzut cât s-a ridicat, până a deschis gura, pe urmă n-am mai reușit să ridic ochii până n-a treminat ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un țâr, cu ochi a căror culoare, asemănătoare oțelului de regulă, te împiedică să vezi dincolo de ei, în om, culoare ce se schimbă imprevizibil, strângându-i furiile, lunecările, strecurările, răzbunările. Având obiceiul să vorbească mult și aparent dezlânat, cu multe perifraze și nuanțări care nu făceau decât să anuleze efectul ideilor spuse înainte, ca nu cumva să aibă o poziție foarte clară și foarte fermă, deși tocmai o astfel de poziție străduindu-se să-i facă pe ceilalți să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cunoscut la strand superbul animal Cu ceafa grea și roșie și plină de osânză. Îndrăgostit de ea, i-am revăzut strămoșii, În sinagogi, pe bănci... Și azi parcă-i aud... Au bărbile cărămizii și au perciunii roșii, Și tălmăcesc o perifrază din talmud. Capitolul de dragoste, al meu cu Lizelote, E greu ca un cadavru căzut într-un năvod, Aș fi putut să cumpăr cu câteva bancnote Fecioara, și să isprăvesc suavul episod. Ferdinand Sinidis „...O carte despre suflet, nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
femeile, chiar ea, care se pretindea practică, se ocupă de "lucruri secundare". Nu explicase mai limpede, fiind scump la vorbă, dar Nory tălmăcise. Știa de la studente că, la începutul de an al cursurilor, profesorul adăoga, pentru pedagogia fetelor anume, o perifrază care le îndruma spre "lucrurile principale ale vieței". - Anatomie aplicată! glumea Nory, dar degeaba, el rămâne tot un teoretician de nevoie. Cine Dumnezeu ar putea aplica cu Rim? Halal bucată anatomică! Nory era o nebunatecă, dar, de fapt, Rim rămânea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ceea ce a fost?“ Asta e ceața, asta e rimanul, asta e legenda, viața eternă... Și asta e cuvântul creator, visător. Există o viziune radioasă a lui Leopardi, tragicul visător al plictisului, și anume Cântecul cocoșului-sălbatic, cocoș gigantic scos dintr-o perifrază targumică a Bibliei, cocoș care cântă revelația eternă și-i poftește pe muritori să se trezească. Și sfârșește așa: „Va veni o vreme când universul acesta și natura însăși se vor fi epuizat. Și la fel cum din uriașele regate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care poate lovi o societate, dacă acceptăm principiul: „O mare avere este un furt”. După opinia lui Chodruc: Avem de-a face cu o țesătură de frivolități și de fleacuri. De bună seamă, viața elegantă acceptă toate aceste definiții secundare, perifraze ale celui de-al III-lea aforism pe care l-am dat mai sus; Însă, după părerea noastră, ea presupune probleme cu mult mai importante și, prin urmare, spre a rămâne credincioși sistemului de abreviere propus, vom Încerca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a o cuprinde în aceste cuvinte. Depășește orice putere expresivă a mea. Mai ales ritmul vertiginos în care se derulau trăirile acelei clipe de revenire în Lume. Pot fabula la nesfârșit, încercând să găsesc asemănări, legături cu alte experiențe, metafore, perifraze, mai știu eu ce. Totul a fost atât de fulgerător, încât nici nu cred că mai aveam timp să conștientizez ceea ce mi se întâmpla. Credeam, sincer convins, că Dumnezeu se miluise de mine și mă trimisese să trăiesc într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că n-o pot răsturna pe catedră, cu duioșia că-și ofilea frumusețea cu aiurelile acelea de ablative și perifraze, cu ista veritas, etiam si iucunda non est, mihi tamen grata est (Cicero: „Acest adevăr, deși nu e îmbucurător, mie totuși mi-e plăcut“). Și câte altele... Îmi suporta privirea. Îi spuneam, ca în furie ultimă, tot năduful meu. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Pe măsură ce treceau zilele, într-un mod la început aproape imperceptibil, începu să se observe că vorba alb, ca ceva care ar fi devenit obscen sau care suna prost, înceta să mai fie folosită, că oamenii se serveau de ocolișuri sau perifraze ca s-o înlocuiască. Despre o foaie de hârtie albă, de exemplu, se spunea că era lipsită de culoare, un prosop care toată viața fusese alb deveni de culoarea laptelui, zăpada încetă să mai fie comparată cu o mantie albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
face pe cineva să părăsească această lume, altceva decît a-l trăda, otrăvi, asasina. Iată cum înțelege Doctorul în Crimă să facă inocente acțiunile cele mai negre și mai vinovate: îndulcind termenii. Grecii aveau obiceiul de a se servi de perifraze atunci cînd vorbeau despre moarte, pentru că nu puteau suporta, fără o secretă oroare, tot ceea ce ideea trecerii are mai înfricoșător. Machiavelli perifrazează crimele deoarece inima lui, revoltată împotriva spiritului, n-ar putea digera așa, crudă execrabila morală pe care el
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
realitățile în desfășurare, descriindu-ne moștenirile, împrumuturile, făcându-ne o adevărată școală a lexicografiei românești. A realiza istoricul orașului Dorohoi punându l sub zodia timpurilor, mai ales prin raportare la numele str ăzilor, făcândule istoricul, începând de la numirea lor prin „perifraze” de genul „Ulița de prin fața bisericii lui Ștefa n ce l Bătrân” sau „de prin fața luʹ Ștefan Domnuʹ „ la adevărata stradă de astăzi „Ștefan cel Mare” este dificil de identificat și urmărit în documente, dar realizarea dă satisfacție atât autorului
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
care știe să aștepte nu are de ce să facă concesii"385. Dacă ar fi să ne luăm după ceea ce se întîmplă astăzi, cînd cuvîntul "libido" s-a evaporat din limbajul psihanalizei, pierzîndu-se și dispărînd cu totul într-un nor de perifraze latinești ori matematice, nu ne-ar rămîne decît să tragem concluzia că oamenii zilelor noastre nu mai știu să aștepte. Dar să reluăm ideea lui Freud: legăturile dintre oameni au la bază iubirea. În orice relație în aparență abstractă, neutră
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
conturul deplin al acestei forme de afazie. Afazia Wernicke este predominant receptivă și se caracterizează printr-o fluență verbală ieșită din comun, folosind în majoritatea cazurilor cuvinte care seamănă fonetic între ele (parafrazie). Repetarea cuvintelor este de asemenea dificilă, prezența perifrazelor fiind o regulă. Despre afazicii de tip Wernicke se afirmă, pe drept cuvânt, că vorbirea lor seamănă cu o „salată de cuvinte”. Disartria se definește tot ca o tulburare de limbaj, dar nu aparține afaziilor, deoarece înțelegerea vorbirii și scrisului
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
La copiii școlari, în alegerea poveștilor și basmelor vom avea grijă ca fiecare noțiune cu care se operează să fie bine cunoscută și înțeleasă de copil. Pentru explicarea cuvintelor necunoscute se folosește: înlocuirea cu sinonime, explicarea cu ajutorul antonimelor, explicarea prin perifrază, desenarea obiectului, dramatizarea. La limbajul mimico-gesticular este bine să se recurgă doar când nu se poate explica sensul cuvântului utilizând mijloacele enumerate mai sus. Deși la prima vedere este mai simplu să se explice un cuvânt prin semnul mimico-gesticular corespunzător
Copilul deficient de auz ?i cartea by Chira Dorina [Corola-publishinghouse/Science/83928_a_85253]
-
niciodată să fie cât de cât explicit și nu face nici măcar o aluzie la vreuna dintre opere. Mai mult, Valéry evită să menționeze fie și o singură dată numele celui căruia e pe cale să-i ia locul, desemnându-l prin perifraze sau referindu-se aluziv la el printr-un joc omonimic: „El Însuși nu era posibil și nu putea fi câtuși de puțin Închipuit În afara Franței, căreia i-a și Împrumutat numele”. Faptul că Valéry refuză să dea impresia că l-
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Found in a Bottle): „Qui n’a plus qu’un moment à vivre/ N’a plus rien à dissimuler”. Care e imaginea morții la Bacovia? Una deloc înspăimîntătoare. Dacă moartea l-ar speria, ar evita cuvîntul, ar numi-o prin perifrază, i-ar inventa o altă denumire. Or, nu numai că-l folosește, dar îl pronunță fără reținere, ba cîteodată cu un soi de voluptate. Pentru el moartea n-are față. Cert, ea e o prezență aproape permanentă. Uneori e în afara
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
decît tîrziu de teoria lingvistică. Roman Jakobson, de exemplu, a identificat principalele tipuri de afazie în funcție de distorsionarea funcționării celor două axe. Afazicul suferind de tulburări de selecție este incapabil să izoleze și să denumească termenii, dar îi va circumscrie prin perifraze (în lipsa termenului "cuțit" va utiliza perifraza "cu care tai cînd mănînc"); în schimb, afazicul suferind de tulburări de combinare va alinia doar cuvintele într-o telegramă absurdă, fără a dota fraza cu un sens complet. Tot Jakobson a evidențiat faptul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Jakobson, de exemplu, a identificat principalele tipuri de afazie în funcție de distorsionarea funcționării celor două axe. Afazicul suferind de tulburări de selecție este incapabil să izoleze și să denumească termenii, dar îi va circumscrie prin perifraze (în lipsa termenului "cuțit" va utiliza perifraza "cu care tai cînd mănînc"); în schimb, afazicul suferind de tulburări de combinare va alinia doar cuvintele într-o telegramă absurdă, fără a dota fraza cu un sens complet. Tot Jakobson a evidențiat faptul că alegerea unei anumite unități din
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mai mult. (I. Creangă); Așas de negri ochii tăi, / lumina mea (L. Blaga). Superlativul stilistic operează o substituire a construcției obișnuite de superlativ absolut cu o expresie inedită prin care se exprimă în grad maxim însușirea/calitatea (frec vent, printro perifrază metaforică): ... în ochiii ucigător de dulci (M. Eminescu); ...era frumoasă de mama focului. (I. Creangă); Carbonizate flori, noian de negru.../ [...] / Negru profund, noian de negru. (G. Bacovia) Paradoxul evidențiază o idee aparent absurdă, dar care se încarcă de o semnificație
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a lui Wernicke, corespunde, în parte, cu afazia nominală a lui Head; tulburările predomină în domeniul înțelegerii sensului cuvintelor; - afazia amnestică a lui Pitres este o amnezie nominală. Cuvântul este corect înțeles dar nu poate fi evocat, fiind înlocuit cu perifraze; - afaziile pure sunt reprezentate prin următoarele forme clinice: surditatea verbală a lui J. Dèjerine sau afazia senzorială subcorticală a lui Wernicke; ea este o tulburare de înțelegere a limbajului vorbit cu conservarea, limbajului interior și a vorbirii spontane, lecturii și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pune, muta etc., iar fereastră cu ușă, perete, sobă etc. Acest lucru este permis întotdeauna și nici receptarea de către interlocutor, nici exigențele normei nu sînt afectate. Libertatea de expresie cu respectarea tehnicii permite, de asemenea, uzarea de sinonime (cuvinte sau perifraze), încît în loc de fereastră se poate folosi geam, în loc de sobă, mașină de gătit etc., în măsura în care astfel de sinonimii sînt funcționale în limbă. Altfel stau lucrurile însă în cazul unei construcții de tipul cu scaun la cap, fiindcă de data aceasta nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
celui de alocutor, destinatar sau auditor, dar este în același timp convertibil cu acesta. În raport cu limba sa maternă, vorbitorul este nativ și are interiorizate regulile acestei limbi, fiind în măsură să formuleze judecăți asupra gramaticalității enunțurilor, să realizeze sinonimii și perifraze, încît poate distinge enunțurile corecte de cele incorecte gramatical sau dacă o succesiune de sunete articulate este sau nu integrabilă limbii sale. Dar, dacă orice vorbitor are posibilitatea de a emite judecăți în legătură cu faptele de limbă, cu modul în care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]