1,304 matches
-
istoria literaturii chineze clasice. Acțiunea se desfășoară în jurul călătoriei întreprinse de călugărul Xuan Zang, numit și Tripitaka din China, între anii 629-646 e.n., în India, pentru a studia originea budismului și a aduce compatrioților săi textul autentic al scripturilor budiste. Peripețiile din timpul acestei lungi călătorii, în condițiile grele din acea vreme, sunt povestite sub forma unui lung șir de încercări mai presus de puterile omenești, dar învinse de fiecare dată cu ajutorul celor trei ucenici ai călugărului Xuan Zang Sun Wukong
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
brusc cu o pătrime, ceea ce reprezentă - ca În orice alt „regat” din lume - o adevărată catastrofă. Se Întîmplase cinci zile mai tîrziu, cînd, la ora prînzului, fiind adîncit ca Întotdeauna În lectura silabisită a Ingeniosului hidalgo castilian și captivat de peripețiile acestuia, Își slăbise vigilența la care Îl supusese În permanență pe Georges, bucătarul, care, chiar În clipa În care Îi servea o strachină cu ouă de broască-țestoasă, Încercase să-l Înjunghie printr-o feroce lovitură de cuțit În inimă. Pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ei trupești, făcând-o de rușine la muncă? Dacă "fetița" se "dădea" pe lângă ea, avea s-o învețe cum să revină pe drumul cel bun. Fugea repede și mai completa ceva în registre apoi se întorcea râzând, amintindu-și ultima peripeție din seria "foaie verde lobodă". Luana se consola în brațele lui Radu, în timp ce el făcea haz de necaz încercând s-o convingă să nu mai pună la suflet jignirile și ieșirile necontrolate ale Nuții pe care o cunoștea toată lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cititorului din primele rânduri. În ,,Vizita...”, în primul alineat, expozițiunea (câteva informații despre familia Popescuă este combinată cu intriga (dorința de a o felicita pe doamna Popescu pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu...) care este subînțeleasă. Dezvoltarea relațiilor cuprinde peripețiile vizitei și evoluția sărbătoritului înșirate într-un vădit crescendo. Ionel, un copilaș foarte drăguț, de vreo opt anișori, deși face tot felul de obrăznicii, este odrasla unei familii de ,,mari agricultori” din București și trăiește într-o casă îmbelșugată, supravegheat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
m-am văzut la un moment dat printre mii de nori albaștri, care, ca niște supuși credincioși și iubitori, se dădeau la o parte, făcându-i loc vântului ce mă purta sus. După ce am parcurs un drum lung, plin de peripeții, am ajuns în împărăția de care îmi vorbește vântul. Acolo domnea Soarele cel mândru și scânteietor, care locuia într-un palat înalt și albastru, împrejmuit de mulți nori. Cu un șuierat enervant, el îmi spuse că a uitat că trebuie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o intimitate proprie, cu o strălucire și o căldură apare. Patria sunt eu, ești tu, sunt părinții, frații, surorile, vecinii, alături de care ți-ai petrecut anii copilăriei: omul făuritor al atâtor minuni! Patria reprezintă copilăria cu numeroasele ei zburdălnicii, întâmplări, peripeții, colorate de zâmbete gingașe, pure, de glasuri tremurând timide, la întâlnirea cu viața, sau glasuri vesele fericite reprezintă adolescența cu vise, cu idealuri, cu planuri pentru viitor, reprezintă maturitatea, severitatea; reprezintă bătrânețea cu flori albe ninse pe la tâmple. Patria este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
izvoarelor și foșnetul frunzelor. Când răsărea luna, privea ceața de pe câmpuri, stelele și văpaia de pe apă. De multe ori se culca chiar acolo, în mijlocul pădurii. Se înțelegea foarte bine cu fratele Ilie care îi citea romanul Robinson Crusoe, povestindu-i peripețiile înfruntate de el. Cartea aceasta l-a îndemnat să citească și altele. În rest, iubea mult apa, bătălia la iaz, veselia. Acesta cred că a fost copilul Eminescu, copil care mai târziu avea să ajungă cel mai mare poet român
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
instrumente. Pianul pentru cinema "Elisabeta", de pe strada "Gîndu", el avea să-l aducă, de la Viena. La pianul ăsta, tata, deja student la Conservator, acompania, în vara lui 1917, filmele cu Rudolf Valentino. De la trei la cinci. Se chinuia să potrivească peripețiile de pe ecran cu bucățile pe care le știa. Doar îl învăța armonie însuși Alexandru Zirra. Cînta și-n orchestra lui Tudorache Budală. Pînă să li se nască băieții, lui Miha, tatăl meu și lui Hristea, după zece ani, Iordan, frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
văd de ce-ar vrea cineva să scape de ea. -Și de ce vrei asta? -De ce Ulise și oamenii lui vor să scape de pe insula lotofagilor? -Tocmai, am considerat mereu că fac o greșeală. Mai ales când vezi pentru ce peripeții se îmbarcă! În vreme ce ar fi putut rămâne preafericiții aceia ațipiți până la capăt! -Însă atunci Ulise n-ar fi regăsit-o pe Penelopa. -Nu mi se pare a fi și problema dumitale. -Să punem întrebarea invers. De ce n-aș pleca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
În ceruri și nu cred că se mai face el om Întreg! N-o să poată crește copchilu’ așa cum știe el că trebuie și-așa cum vrea el! O să vină și singur are să mi-l aducă! Călătoria cu trenul a fost fără peripeții, era ziuă și Va Își mângâia bunica așa cum putea și el, spunea fraze care În loc s-o liniștească pe Mamaia mai rău o supăra, Îi vorbea despre iubire și despre fete, casă, curte, locuri și multe altele, chiar simțea o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să ne facă să plângem de mila personajului său, Pamfil, lovit de o soartă necruțătoare. Iată, pe scurt, povestea vieții acestuia. În tinerețe, Pamfil se îndrăgostește de o fată cu nume de firmă, Elvila, pe care o ‹‹ ‹ ‹ cucerește după multe peripeții, și ele concepute astfel încât să ne stoarcă lacrimi din ochi. După ce formează, în sfârșit, o familie, îndrăgostiții ne sunt prezentați ca doi porumbei care stau toată ziua cioc în cioc. Gânguritul lor sună, din nefericire, fals: „— Ce-ți inspiră imnul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
amfibieni“, pentru ca apoi să caute „restul corpului ca să se înmulțească“ etc. Nici nu se întâmplă bine ceva că imediat se mai petrece ceva. ți se taie respirația citind versurile tânărului poet. El se află mereu prins într-un vârtej de peripeții bizare, mai rău decât personajele din thrillerele americane: „citind și privind, literele dispar în semen; și se învârt / pe creier tăind părul când se bușește de scoarța / celebrală [sic], ca pe copaci, unde caută păduchii care / le-au luat idei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fapt, a XIV-a, dar se cuvine să nu ne trădăm indignarea). Cartea cuprinde povestea - în versuri - a unui artist de circ, Voinicică, care merge în turneu în diverse țări. Autorul folosește persoana întâi, ca și cum Voinicică însuși și-ar istorisi peripețiile. Formula este generoasă și ar fi putut produce o narațiune fermecătoare, dacă ar fi fost utilizată de Gellu Naum sau Mircea Sântimbreanu. Daniel Tei nu reușește să dezvolte, pe baza ei, decât un monolog verbios și lipsit de grație, cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se prăbușește pe noi, igrasie cît lumea, copilul primește dulciuri cînd și cînd... Și? Hai să ne încercăm norocul. Cu lacrimi, emoții și împrumuturi, cei trei au pornit cu bătrîna Dacie spre Volladolid, acolo unde erau așteptați. Cîte emoții, cîte peripeții, cîte minunății au văzut pe drum! Cu 30 km înainte de a ajunge la destinație, opresc la un Motel nemaipomenit de frumos să bea o cafea. Un bătrîn de vreo șaizeci de ani intră în vorbă cu ei. Eu sînt proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Iar buzele, știi bine, le am date cu ruj. Mă visezi cumva ca pe o fetiță rujată? Se alinta. Nu o visam de prea multă vreme, ci doar din noiembrie Încoace. După Întîlnirea noastră neașteptată de la Baia Mare, trecuse prin niște peripeții nu atît de inti midante precum le anticipase. O ședință avusese Într-adevăr loc la spitalul unde lucra, pentru a se lua În discuție, Între altele, cererea ei de plecare definitivă din țară. Dar, la sfîr șitul lui noiembrie ’89
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
diavolii mărunți ori uriași, cu atît mai puțin despre strigile cu luminițe În creștetul capului sau despre dăn țu ielile Frumoaselor ca niște vîrtejuri de raze În asfințit, toate făpturi văzute și Întîlnite, chipurile, ci despre cea mai primej dioasă peripeție, una la care nu asistase, a străne potului cres cut de ea. Nu izbutise niciodată să rostească numele lui Zoli. Îi spunea Doli. Care o fi fost piedica rostirii negreșite, nu știu. — Mamă, spune Zoli, o Îndemnam eu. Voi spuneți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
exotic, o capodoperă a literaturii medievale occidentale. E vorba despre Navigatio Sancti Brendani Abbatis (Călătoria pe mare a Sfântului Abate Brendan)86, redactată în latinește în secolul al IX-lea de către un călugăr irlandez, trăitor însă în Lotharingia. Poemul relatează peripețiile faimosului călugăr din secolul al VI-lea pe mările Nordului în căutarea paradisului terestru. Până în secolul al XIII-lea s-au realizat numeroase traduceri în limbi vernaculare, dintre care cea mai cunoscută e în dialectul anglo-normand (autorul ei este tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cuviință să le impună o regulă de viață, menită să le limiteze puterea doar asupra acelei părți a omenirii care nu recunoștea legea lui Dumnezeu. 6. Lactanțiu tratează mitul căderii îngerilor din perspectiva apologetului. Pentru el, îngerii rămân îngeri, iar peripețiile sau mai degrabă pățaniile lor sunt invocate cu scopul precis de a demonstra deșertăciunea credințelor păgâne. În afară de aceasta, autorul Instituțiilor divine cunoaște bine diversele tradiții orientale, din care se inspiră. Se remarcă o asemănare între scenariul său și cel propus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aberații am mai putea inventa noi înșine? M.G.: Iuda, trădătorul, Iuda, singurul care l-a înțeles pe Isus. Vorbește-mi despre imaginea lui Iuda de la Evanghelii până azi. C.B.: Tocmai scriu un studiu pe acest subiect și sunt fascinat de peripețiile personajului de-a lungul secolelor. Nuanțele încep chiar de la evangheliști. Marcu îl prezintă detașat, fără nici o ranchiună, neacordându-i, de altfel, mare importanță. Matei adaugă episodul căinței și al sinuciderii. În fine, Luca, dar mai ales Ioan, care-l detestă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vadă dacă fotograful le poate mări și face mai clare. Își recheamă amintiri... Era deja la vârsta înțelegerii, avea opt ani când tata se întorsese din prizonierat. Auzise șoaptele celor mari : drumul de întoarcere fusese lung, plin de pericole și peripeții. Intuise bucuria însoțită de îngrijorare a mamei sale pentru bărbatul scheletic și nervos care se întorsese totuși întreg din cumplitul carnaj al războiului. Un nume îi revine Dorei în minte : Ovidiu, Ovidiu Frunză, învățător într-un sat din Nordul României
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care se căutau din ochi, ca să se cunoască mai bine. Ardeau de curiozitate să pătrundă în intimitatea celeilalte. Cu chipul său vesel, de personaj de poveste, căsuța te întreba din ochi dacă nu vrei să-ți mai înșire încă o dată peripețiile lui Hänsel și Gretel. Pentru că nu te lăsai convins, începea să-și depene epopeea muzicală a celor doi minunați eroi de poveste, prin vocea lui Engelbert Humperdinck. Era de poveste căsuța. Capela, înălțată pe verticala unei îndrăzneli care căuta cerurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vrei și, bineînțeles, este și Angi invitat. Ne-ar plăcea enorm să poți veni, adăugă Hélène. Cred că pot veni, vă mulțumesc. Tu nu știi, apăru și Emilian, dar lui Angi îi place enorm la munte, acolo avem împreună multe peripeții. De vei veni, le vei auzi pe toate, cu lux de amănunte. Promiți? Pe cuvânt de cercetaș! Le văzui și pe celelalte cunoștințe pe care mi le făcui la serata trecută. Era ocazia perfectă și pentru a o prezenta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nici măcar cu floarea albă de cireș nu mă încumet a le asemăna, sunt recompensate cu magnanimitate, că doar auctorele nu dă de la dânsul (Gheorghe, sluga credincioasă a postelnicului, alungată pe nedrept de la curtea acestuia, se căsătorește, după o serie de peripeții vernești, cu tânăra mimoză a banului C..., Maria). Cu toate acestea, să nu credem nici măcar o clipă că personajele feminine pot aspira la perfecțiunea celor masculine. Pe parcursul romanțului, bărbaților li se găsesc numeroase lipsuri, însă, atunci când nevoia o cere, prozatorul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
efortul de a merge acolo era mare pentru vârsta lui, casa fiind departe unde locuia cu mama. Uneori îl prindea noaptea pe drum pentru că trebuia să treacă prin pădurea Verona, loc pe care-l trecea cu mare greutate din cauza unor peripeții și a renunțat a se mai duce la țintirim. Și cum se gândea așa Norocel, ce ar putea face, dintr-o dată l-a cuprins dorul de tatăl lui și a început să plângă amarnic. În acest răstimp mintea i-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și au intrat în hora mare, unde dansau și mic și mare, lume de peste hotare... Crăiasa și Craiul au plecat fiecare de unde a venit, cu inima ușoară și gândul fericit că au fost în stare să facă bine pe pământ. PERIPEȚIILE REGELUI CĂIȚĂ La margine de Cristinești trăia odată un băiat pe numele de Căiță, orfan de copil. După urma părinților i-au rămas o gospodărie mare și mult pământ. Pe lângă gospodăria lui Căiță s-au aciuat în timp un măgăruș
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]