2,088 matches
-
ens, existență era adevărul. Pentru omul din antichitate și die era medievală existență era adevărată pentru că era a Divinității. Gândul, fapta din perspectiva Creatorului Suprem sunt unitare. Ce face omul este o activitate meșteșugărească mai mult sau mai puțin intamplatore, perisabilă și nu are nimic de a face cu adevărata cunoaștere. După Descartes istoria nu e știință. Universitatiile medievale nu se preocupau de cercetarea științifică. Verum quia factum, adevărata cunoaștere pentru noi este numai ceea ce facem singuri. După Descartes, filozoful Giambattista
CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366778_a_368107]
-
ce-o aude participă la lucrarea de spulberare a discordiei dintre oameni, inima ce-o ascultă clădește zid de încredere în forțele binelui! „Profesia de jurnalist”, mărturisește pentru presă „nu e întotdeauna atât de frumoasă pe cât ar putea părea. E perisabilă, exclude meditația, în goana după știre, alimentează impostura și nu oferă profunzimi. Riști să te contaminezi de goliciunea și spoiala cu care ai de-a face în fiecare zi, riști să-ți exersezi mintea doar la nivelul informației și al
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
dreptate ai! Diplomații și ambasadorii care nu se preocupă și de publicarea cărților de valoare ale literaturii române clasice, moderne și contemporane nu sunt români. Ei au sarcini multiple, e drept, numai că, în înțelegerea mea, celelalte sunt, aproape toate, perisabile. Cartea publicată vorbește despre țara ta fiecărui om, chiar și acelora care n-o deschid, azi sau peste ani, ci doar o iau în mână și îi privesc coperta. Eu am publicat poeziile lui Eminescu în toate țările în care
DIALOG CU CONSTANTIN LUPEANU – UNUL DINTRE CEI MAI PROLIFICI SINOLOGI AI LUMII de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/352290_a_353619]
-
Cuvântului, așa cum noi stăm sub semnul fast al Divinității. Iar în privința îmbătrânirii și perisabilității cuvântului, Nichita era de părere că: “Cuvântul nu are natura timpului, el se petrece în timp, dar el are o natură statică. Timpul are o natură perisabilă. Locul petrecerii cuvântului e trecător, nu cuvântul.” Legat de viața personală a poetului despre care Nichita s-a pronunțat într-un poem încântător, acesta spunea: “viața personală a poetului este avatarul verbului care se vorbește pe o orbită spațială în jurul
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
care le reclamă în existența ei omenirea de veșnicia credinței, acordând celei dintâi, chiar dacă mai mult sentimental decât argumentativ, ceva din aura transcendentă a celeilalte, trebuie să ne dăm seama că tocmai această conjugare e latura seculară, trecătoare și chiar perisabilă, democrația având o proiecție mult mai mare în timp decât statul de drept. Fiind o aspirație perenă, diacronic ea își va găsi diverse forme pragmatice de aplicabilitate socială; dar la fel și sincronic, în diversitatea spațiului geopolitic, ținând seama tocmai
SAU UN STAT ÎN STATUL DE DREPT de CORNELIU LEU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351659_a_352988]
-
din Dorel cu viteza luminii și o idee de certă valoare îl fulgeră. Asta era! A doua zi se prezentă la rector, domnul profesor Tararache, zis și Crocodilu’ , cu titlul tezei și direcțiile de cercetare: Atitudinea noilor generații față de pseudovalorile perisabile, induse de propaganda comunistă, referitoare la solidaritatea între popoare. Argumentări și studii de caz. Undeva se auzi un muget și Dorel își închipui că vestitul Minotaur va apărea cu scopul clar de a-l sfârteca. Nefericitele lecturi din tinerețe își
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]
-
omenirii a supraviețuit fără o singură moneda în mână! Istoria banilor se identifică cu istoria oamenirii, cele două entități fiind greu de separat. Primii "bani" ai omenirii au fost sarea, ceaiul, condimentele, sau produsele animale și agricole, logistic un capital perisabil și dificil de administrat. Între anii 3000 și 2000 i.Hr. în Mesopotamia, s-au pus bazele sistemului bancar de astăzi, templele și palatele dovedindu-se locuri sigure pentru depozitarea produselor agricole și a materialelor prețioase, iar cateteva sute de ani
O SCURTA ISTORIE A BANILOR... de MARA CIRCIU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346635_a_347964]
-
morală. El este martor și bun observator a tot ce se întâmplă în societate. El înțelege câtă zbatere și câtă risipă de energie se produce pentru ca omul să-și creeze o lume de lucruri. Dar este o lume de lucruri perisabile ce dau doar senzația că ne fac viața mai frumoasă. Goana această după acele lucruri, obiecte, edificii, dau iluzia unei stări de bine, de confort și împlinire. Atâta doar că, revin, totul este doar iluzie pentru că, în iureșul acesta de
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
frigider. Locuiam la a doua casă de părinții soției. Și cum în acele vremuri frigiderul era un lux, îl împărțeam cu respect cu socri. Dânșii, având cheia de la locuință, aveau acces oricând și la frigider, unde își țineau diferite alimente perisabile. Restul halimalei nu mai doresc să-mi-o reamintesc! A ieșit cu supărare... cu necaz. Distinsa socrină, vine bine dispusă, deschide frigiderul, ia oala cu lapte... și „bum” o scapă pe jos și începe să țipe de frică ca din
BANCA AMINTIRILOR (8) OUL, ŞOPÂRLA ŞI MAMA SOACRĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369655_a_370984]
-
pierdute , adevăratele paradisuri sunt doar cele pierdute ,cu căt este mai sigur că l-ai pierdut cu atăt este mai frumos ... Cine iubește mult , suferă mult ; cu căt iubești mai tare ,simți că trupul îți este prea mic ,carnea prea perisabilă ,timpul prea scurt ,spațiul prea strămt mai ales cănd știi cu ce viteză accelerată este universul în expansiune încăt ,nu v-a mai dura mult și stele pe cer nu vom mai vedea ,și atunci tu Don Quijote ,Dulcinee ,sau te
DULCINEEA , DON QUIJOTE ŞI EU de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353298_a_354627]
-
mai degrabă Dulcinee .Și sfășierea este cu atăt mai mare ,cu căt știi că doar iubirea lasă urme în ochii lui Dumnezeu ,urme grele nepieritopare ,în timpul acesta ce ni s-a dat ,relativ ,în spațiul acesta strămt ,în corpul nostru perisabil ...contează doar atăt căt iubești ... dacă în inimă nu ai nimic nu mai contează ce ai în cap ... Referință Bibliografică: Dulcineea , Don Quijote și eu / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1766, Anul V, 01 noiembrie 2015. Drepturi de
DULCINEEA , DON QUIJOTE ŞI EU de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353298_a_354627]
-
mere. Apoi iarăși vești internaționale: cu ocazia vizitei sale protocolare în Egipt, Președintele Rusiei i-a făcut cadou ministrului egiptean o mitralieră. Aproape că sună firesc, doar nu era să-i aducă un măr! O fi el sănătos, dar e perisabil. Mărul, simbol al minimului de subzistență, e fruct oprit celor care se aventurează dincolo de hotarele raiului pământesc. Nu crește nici pe lună, nici pe Marte. Aici jos, în schimb, ne dăm în vânt după produse sofisticate, amorfe și fără viață
MERE ŞI MITRALIERE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353286_a_354615]
-
pașapoarte spre infinit / Unde și când / Pentru ce m-am grăbit ?! („Unde și când pentru ce”) În acest război de uzură, poezia, adorabila fiară, adâncește și împlinește misterele esențiale ale lumii, conducând eul interior spre tensionate victorii asupra efemerului și perisabilului: Poezia: Adorabila Fiară / Colții năuntru, doar ochii-nafară / Efectul eclipselor solare în bulgărul de zăpadă / Argint de nopți neinventate, cu lună, fulgere / Trăznete, curcubee și lanuri singuratece / Cireșii în floare, muguri în devenire / Zăpezi neninse și ape neatinse / Sunete neauzite, nerostite
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
Grav este când prostul se consideră foarte deștept. * Fă-i ordine unui „dezordonat" și n-o să mai găsească nimic. * Are norocul și ghinionul să semene cu mine... * Unii înțeleg mesajul... Ceilalți sunt fericiți! (Mihai Batog Bujenița). * Nimic nu e mai perisabil decât trecutul. PUNTEA * Adevărul nu poate fi împărțit egal. De aceea, fiecare are adevărul lui. * La șah e nevoie de nebuni... Și la fotbal tot așa! * Dublă personalitate înseamnă să ai măcar una valabilă. * Tetrapiloctomie - tăierea firului de păr în
ZICERI (65/66) -CAPRA & PUNTEA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353668_a_354997]
-
creații literare, la un moment dat, toate iau forma unei delte virtuale de titluri atrăgătoare, alcătuită dintr-o sumedenie de branșe care pot atrage atenția pentru valoarea și consistența lor, spre deosebire de miile de firicele de apă care rămân timide și perisabile să băltească și să se învârtească pe loc până se evaporă. În categoria celor bogate în puterea valurilor literare sclipitoare eu am distins un volum de versuri cu predominanță esoterică, "Nunta Cuvintelor", al cărui autor este un savant al împerecherilor
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
adevărate, mai naturale, mai firești decît frumoasele cele două, care ar fi stat cu cinste pe rafturi alături de păpuși, numai că ele erau vii, erau o încîntare și o bucurie pentru un bărbat dar, din păcate, frumusețea lor era mai perisabilă decît a păpușilor, pentru că am văzut că se vindeau la o licitație de la Londra păpuși din porțelan de Meissen, fabricate pe la o mie șapte sute zece și porțelanuri din “familia roz”, de pe la o mie șapte sute douăzeci și cinci, din timpul dinastiei Qing. Eternitatea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
șocante, la nivelul ostaticilor. “Buim într-acolo, ne lovim, chiuim, îngenunchem și scurmăm și noi, cu degetele anchilozate și unghiile rupte, prin teancuri de rufe nefolosite, truse de igiena intimă, cutii cu medicamente, jocuri electronice și pachețele în care alimentele perisabile sunt doar o masă de mucilagiu. Miroase a humus, a ciuperci comestibile și a viață adevărată. Îngerul meu a reușit, mi-a scos în față o cutie întreagă de prăjituri. Tremur de insulină-n exces și de emoție imposibil de
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
sau ploaia. Apoi, am săpat cu toporișca un șanț de drenare[xiii]a apei pe lângă cort, iar pământul l-am așezat pe marginea lui, să nu intre furnicile sau gândacii. Am băgat la umbra cortului tot bagajul, iar ce era perisabil, am agățat în curentul aerului rece de pe insuliță, de crengile pomilor, apoi am avut grijă ca ușa cortului să fie bine închisă, de frica țânțarilor și la sfârșit, ne-am îndreptat atenția spre locurile mai potrivite pentru instalarea uneltelor de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
capturi frumoase. Se găseau și lemne din belșug, așa că am adunat o rezervă considerabilă, suficientă ca să aprindem un foc mare, care să alunge țânțarii. Cina se compunea de kaizer, salam la proțap și ouă fierte. Trebuia să scăpăm de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
creații literare, la un moment dat, toate iau forma unei delte virtuale de titluri atrăgătoare, alcătuită dintr-o sumedenie de branșe care pot atrage atenția pentru valoarea și consistența lor, spre deosebire de miile de firicele de apă care rămân timide și perisabile să băltească și să se învârtească pe loc pănă se evaporă. În categoria celor bogate în puterea valurilor literare sclipitoare eu am distins un volum de versuri cu predominanță esoterică, "Nunta Cuvintelor", al cărui autor este un savant al împerecherilor
NUNTA CUVINTELOR , O CAPODOPERĂ CARE POATE SCHIMBA IMPRESIA BRITANICILOR DESPRE VALOAREA CULTURII ROMÂNEŞTI de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350721_a_352050]
-
mortificare” care are loc în timpul transgresiunii de la emoție la artă. Dramaturgul Luigi Pirandello a explicat sugestiv „mortificarea” ca un salt de la trăirea vie, realitatea palpabilă a sufletului, într-un cuvânt de la tot ce ține de subiectivitate la obiectul artistic. Subiectivitatea perisabilă se detașează de ființa creatorului, precum sufletul de trup, intrând în veșnicia artei. Tema iubirii și a morții e marcată în unele piese din primul ciclu al volumului de o cenzură cerebrală care parodiază emoția din teama de a nu
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
generează un sentiment estetic de mare delicatețe. Nu lipsesc din poem nici momentele de tristețe, neliniștile și mai ales momentele de răscruce când viața pare a deveni o adevărată povară. În fața oglinzii poeta își trădează temerile... conștientizând că existența efemeră, perisabilă, supusă degradării - a lăsat urme vizibile pe chipu-i învăluit în lumină...altădată. Expresive, impresionabile și de mare rafinament sunt versurile: Am cerut apă / din izvorul grădinii tale / întro după-amiază / cu arșiță cumplită. Aveam gura însetată de dor, / mâinile tremurânde
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
versuri solid, viu, înțesat de versuri memorabile, frescă a tușelor clare și anxietății în fața timpului. „Umbra Casandrei” (Ed. Junimea, Iași, 1983), conturează un accent tragic, privitor la efemeritate, într-o viziune în care viața este teatru („Actorul”). Se instalează obsesia perisabilului: „Poate fiecare fulg e un suflet pierdut / Purtându-și povara uitării”, iar nevoia refugiului în copilărie devine vitală. Albul nu mai este doar puritate, el sugerând acum necuprinsul, reconcilierea cu materia și sentimentul hibernal. Viziunile luminoase încep a se fisura
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
adevărul. • Creierul are două emisfere. De acea putem avea idei de dreapta și idei de stânga. • O sută de oameni care nu știu nimic nu știu mai mult decât un singur om care nu știe nimic. • Sentimentele sunt ca alimentele: perisabile. • Curios, domnule, cum de femei am reușit să mă las și de țigări nu reușesc! • O promisiune respectată înseamnă o speranță mai puțin. • Presbiție: Citește și dă mai departe. • Cine are capul mare are șanse la o chelie mai mare
INSOMNIE & CAPUL MARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360088_a_361417]
-
premiu al Academiei. Au apărut și alte titluri, (26 în total, cărți și albume) care nu au fost, în general, prea difuzate și propagate, dar recitirea lor îmi confirmă, mie sau celor ce le acordă atenție, impresia că nu sunt perisabile și că pot „reînvia” oricând în împrejurări favorabile. Un astfel de exemplu îl reprezintă, de pildă, modul cum începe să fie receptată recent apăruta antologie de poezie „Opera Omnia - Sentimentul spiralei”, ce cuprinde poezii de la debut și până azi. Așadar
TAINA SCRISULUI (20) – O LINIE DE DESTIN de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359955_a_361284]